Metoda bisectiei

Metoda bisectiei, numita uneori si metoda dihotomiei sau a injumatatirii

intervalelor, este cea mai simpla dintre metodele de rezolvare a ecuatiilor algebrice si
transcendente. Se considera ca, printr-un procedeu oarecare, s-a reusit localizarea
radacinii exacte a ecuatiei f(x)=0 in intervalul [ , ]. In ipoteza in care
functiaf(x) este continua, iar radacina este singurul zerou al lui f(x) in [ , ], la
extremitatile intervalului functia ia valori de semne contrare: f( ) * f( )<0.

Determinarea aproximatiei ' a radacinii exacte cu o precizie folosind

metoda bisectiei foloseste urmatoarea schema (vezi si figura de mai sus): intervalul [
, ] se injumatateste prin punctul m=( + )/2 si se calculeaza produsul f(m) * f(
). Daca f(m) * f( ) este pozitiv, radacina se gaseste intre si m.In acest caz, se
retine valoarea lui m ca extremitatea dreapta a intervalului ( <-- m) si se reia
procedeul. Daca f(m) * f( ) este negativ, radacina se gaseste intre m si . De
aceasta data, se modifica extremitatea stanga a intervalului ( <-- m) si se reia
procedeul. Aceasta schema se aplica in mod repetat pana cand lungimea intervalului [
, ] - modificat de la o iteratie la alta - scade sub valoarea limita 2* , adica -
< 2* . Daca, in acest moment, se considera ca radacina aproximativa '=( +
)/2, acesta nu se indeparteaza de solutia exacta cu mai mult de . Desigur, intr-
un caz banal, este posibil ca, in cursul injumatatirii intervalelor succesive [ , ],
punctul m sa coincida cu radacina exacta . Aceasta situatie se recunoaste prin
anularea produsului f(m) * f( ), caz in care schema de calcul se intrerupe, dispunand
in acest caz chiar de radacina exacta '=m= .

Algoritmul 1 - Ecuatii neliniare - Metoda bisectiei

1. Definirea functiei f(x), a intervalului de lucru [ , ], a preciziei si a
numarului maxim de iteratii Nmax.
2. Procesul iterativ:
i. Initializarea procesului iterativ: It <-- 0;
ii. Daca s-a atins precizia doritta ( - < 2* ) sau numarul maxim de
iteratii Nmax se incheie bucla iterativa si se trece la pasul 3.
iii. Se trece la o noua iteratie: It <-- It+1;
iv. Injumatatirea intervalului curent: m <-- ( + )/2 ;
v. Stabilirea noului interval de lucru:
a. Daca f(m) * f( )<0, radacina se gaseste in [m , ]; se
actualizeaza limita stanga: <-- m si se trece la pasul 2.vi;
b. Daca f(m) * f( )>0, radacina se gaseste in [ , m]; se
actualizeaza limita dreapta: <-- m si se trece la pasul 2.vi;
c. Daca f(m) * f( )=0, radacina este m; se actualizeaza ambele
limite: <-- m, <-- m si se trece la pasul 2.vi;
vi. Se revine la pasul 2.ii;
3. Calculul radacinii aproximative: x <-- ( + )/2.