2.

Metodologia cercetării

2.1 Obiectivele și ipotezele cercetării

Principalul obiectiv al cercetării de față este acela de a examina existența unei relații
între starea de bine (acceptare de sine, relații pozitive cu ceilalți, autonomie, adaptare la
mediu, scopul în viață, dezvoltare personală) și expresivitatea afectivă, între starea de bine și
self construals (independent-self și interdependent-self). De asemenea acest studiu își propune
să verifice în ce măsură starea de bine (pentru scalele WB care îndeplinesc condițiile aplicării
analizei de regresie) poate fi prezisă de expresivitatea afectivă și SC1. În acest scop, pe baza
literaturii de specialitate, s-au emis următoarele ipoteze:
 H1 – Starea de bine a participanților la studiu corelează pozitiv cu nivelul de
expresivitate afectivă.
 H2 - Un nivel crescut al expresivității afective este predictor pentru un nivel
crescut de stare de bine.
 H3 – Construcția de sine independentă corelează pozitiv cu autonomia
participanților la studiu.
 H4 – Construcția de sine independentă este un predictor pentru gradul de
autonomie.
 H5 - Construcția de sine interdependentă corelează pozitiv cu adaptarea la
mediu.
 H6 - Construcția de sine interdependentă este un predictor pentru nivelul de
adaptare la mediu.
 H7 - Construcția de sine interdependentă corelează pozitiv cu relațiile pozitive
cu ceilalți.
 H8 - Construcția de sine interdependentă este predictor pentru dezvoltarea de
relații pozitive cu ceilalți.
 H9 - Construcția de sine independentă corelează pozitiv cu nivelul de
dezvoltare personală.
 H10 - Construcția de sine independentă este un predictor pentru nivelul de
dezvoltare personală.

1 Self construal (SC) se referă construcția de sine a individului care constă în colecția de gânduri,
sentimente și comportamente în ceea ce privește relația cu ceilalți și diferența față de ceilalți. SC este
alcătuit din două subscale: construcție de sine independentă (IND) și construcție de sine interdependentă
(INT).
  H11 - Construcția de sine independentă corelează pozitiv cu nivelul de
acceptare de sine.
 H12 - Construcția de sine independentă este un predictor pentru un nivel
crescut de acceptare de sine.

Participanți
La acest studiu au participat 42 de masteranzi ai Universității Titu Maiorescu, dintre
care 35 de gen feminin și 7 de gen masculin, cu vârsta cuprinsă între 21 și 62 de ani.
Completarea chestionarelor a fost efectuată individual prin metoda creion-hârtie, iar
participarea subiecților a fost voluntară. Subiecților li s-a comunicat scopul cercetării și li s-au
aplicat toate cele trei probe în aceeași zi. Anonimatul și confidențialitatea datelor au fost
garantate participanților.

Instrumente
Scala stării de bine psihologice a lui Ryff (PWB-R).
Acest instrument a fost dezvoltat de Ryff în 1989 şi măsoară nivelul stării de bine
psihologice al individului. El conţine 42 de itemi, cu răspunsuri de la 1 la 6, unde 1 este
“dezacord puternic” iar 6 “acord puternic”. Dintre cei 42 de itemi, 20 de itemi sunt formulaţi
pozitiv iar 22 sunt inversaţi. Itemii sunt repartizaţi în 6 subscale: autonomia, adaptare la
mediu, dezvoltare personală, relaţii pozitive cu ceilalţi, scopul în viaţă şi acceptare de sine.
Scorurile mari reprezintă un nivel ridicat al aspectelor stării de bine psihologice, iar scorurile
scăzute indică un nivel scăzut. Scala prezintă o fidelitate test-retest de la r=0,81 până la
r=0,88, și o consistență internă ridicată de la 0,86 până la 0,93.

Singelis self-construals scale

Instrumentul a fost creat de Singelis în 1994 cu scopul de a măsura colecția
individului de gânduri și sentimente în ceea ce privește relația cu ceilalți și diferența față de
ceilalți. Instrumentul conține 30 de itemi, cu răspunsuri de la 1 la 7, unde 1 este dezacord
puternic iar 7 acord puternic. Itemii sunt repartizați în două subscale a câte 15 itemi:
independent-self și interdependent-self. Independent-self implică o individualizare față de
ceilalți și dorința de a descoperi acele atribute unice ale individului (prin ce se deosebesc de
ceilalți). Aspectul central al construcției de sine independentă este conceptualizarea sinelui ca
autonom și independent, iar accentul este pus pe scopurile proprii ale individului (Singelis,
1994, după Miramontes, 2011). Pentru indivizii cu constructia de sine interdependentă,

2
accentul se pune pe relaționarea cu ceilalți, iar deciziile și comportamentele individului sunt
influențate de relațiile sociale, roluri și contexte (Markus și Kitayama, 1991; Singelis, 1994).
Inventarul de expresivitate afectivă
Instrumentul a fost conceput de Gross și John în 1998. Conform lui Gross (1998),
reglarea emoțională se definește și se distinge de coping, reglarea dispoziției, apărare și
reglarea afectivă. A fost conceput pentru a evalua trei fațete ale expresivității emoționale care
includ aspectul emoțional negativ, aspectul emoțional pozitiv și puterea impulsului. Aspectul
emoțional negativ reprezintă gradul până la care tendințele de răspuns emoțional negativ sunt
exprimate în comportament. Aspectul emoțional pozitiv reprezintă gradul până la care
tendințele de răspuns emoțional pozitiv sunt exprimate în comportament. Puterea impulsului
reprezintă intensitatea tendințelor de răspuns emoțional. Acest chestionar este construit din o
scală ce contine 16 itemi, desemnată să măsoare expresivitatea emoțională a unui individ.
Variantele de răspuns conțin 7 puncte pornind de la 1 pentru dezacord puternic până la 7
acord puternic. Gross și John (1995) au raportat o fidelitate r= 0,86 (scala totală), r=0,78
(aspectul emoțional negativ), r=0,71 (aspectul emoțional pozitiv) și r=0,82 (puterea
impulsului). De asemenea au raportat o consistență internă între 0,82 și 0,86. Scala indică o
validitate convergentă ridicată atât cu expresivitatea evaluată cât și cu comportamentul
emoțional exprimat (r=0,53).

3. Rezultatele cercetării
Dintre cei 42 de participanți la acest studiu, 35 sunt de gen feminin și doar 7 de gen
masculin. Vârsta participanților este cuprinsă între 21 și 62 de ani cu media de 34,93 și o
abatere standard de 9,74 (tabel 1).

Tab. 1. Statistică descriptivă. Gen, vârstă.

Cumulative
Frequency Percent Valid Percent Percent

Valid M 7 16.7 16.7 16.7

F 35 83.3 83.3 100.0

Total 42 100.0 100.0

3
 În urma aplicării analizei de corelație Pearson, pentru a evalua asocierea dintre variabile,
s-au obținut corelații semnificative din punct de vedere statistic între urmăeoarele variabile:
 Independent-self – autonomie (Tab.3).
Pentru variabila independent-self s-a obținut o medie m=76,36 cu o abatere standard
SD=12,14, iar pentru variabila autonomie media este m=32,42 cu o abatere standard
SD=4,32. Valoarea coeficientului de corelație obținut este r=0,40, ceea ce reprezintă un indice
de intensitate medie, iar
valoarea indicelui de
determinare este r2=0.16.
Probabilitatea asociată testului
de corelație este p=0,00
(p<0,01), iar limitele
intervalului de încredere (99%)
sunt cuprinse între 0,01 și 0,68.
Acest rezultat ne informează că
16% din variația celor două
variabile este comună, adică
16% din variația variabilei independent-self este explicată de variația variabilei autonomie (se
poate observa graficul scatterplot pentru relația dintre independent-self și autonomie). Datele
obținute ne determină să concluzionăm că există o corelație pozitivă semnificativă între
construcția de sine independentă a participanților la studiu și nivelul lor de autonomie.
Acestea fiind spuse, putem afirma că un nivel ridicat a construcției de sine independentă se
asociază cu un nivel crescut de autonomie.

Tab. 2. Statistică descriptivă.

Abaterea
Media standard N

IND 76.36 12.149 42

INT 64.81 10.732 42
AE 64.24 13.656 42
AU 32.43 4.329 42
EM 30.24 2.827 42
PG 37.24 4.482 42

(IND=independent-self, INT=interdependent-self, AE=expresivitate afectivă, AU=autonomie, EM=adaptare la

mediu, PG=dezvoltare personală).

4
  Interdependent-self – adaptare la mediu
Pentru variabila interdependent-self s-a obținut o medie m=64,81 și o abatere standard
SD=10,73 iar pentru variabila adaptare la mediu media este m=30,24 cu o abatere
standard SD=2,82. Probabilitatea asociată testului de corelație este p=0.05 (p≤0,05), iar
limitele intervalului de încredere
(95%) sunt cuprinse între 0,004 și
0,55. Valoarea coeficientului de
corelație este r=0,30 și reprezintă
un indice de intensitate medie, iar
valoarea coeficientului de
determinare este r2=0,09, ceea ce
ne determină să afirmăm că 9%
din variația variabilei
interdependent-self este explicată
de variația variabilei adaptare la
mediu. (se poate observa graficul
scatterplot pentru relația dintre interdependent-self și adaptare la mediu și tab.3). Altfel
spus, putem afirma că există o corelație pozitivă semnificativă între construcția de sine
interdependentă a participanților și nivelul lor de adaptare la mediu. În concluzie, un nivel
ridicat al construcției de sine interdependentă se asociază cu un nivel crescut de adaptare
la mediu.

Tab. 3. Analiza de corelație Pearson

IND INT AE AU EM PG

IND r 1 .273 .110 .408** .055 .249

p .080 .488 .007 .729 .111

N 42 42 42 42 42 42
INT r .273 1 .244 -.132 .304 .275
p .080 .119 .406 .050 .078
N 42 42 42 42 42 42
AE r .110 .244 1 -.132 .369* .428**

5
 p .488 .119 .406 .016 .005
N 42 42 42 42 42 42
AU r .408** -.132 -.132 1 .105 .376*
p .007 .406 .406 .508 .014
N 42 42 42 42 42 42
EM r .055 .304 .369* .105 1 .371*
p .729 .050 .016 .508 .016
N 42 42 42 42 42 42
PG r .249 .275 .428** .376* .371* 1

p .111 .078 .005 .014 .016

N 42 42 42 42 42 42

** p≤ 0.01; * p≤ 0.05; r=coeficientul de corelație Pearson; p= probabilitatea asociată coeficientului de corelație; N=

volumul eșantionului. Corelația între diferite variabile (IND=independent-self, INT=interdependent-self,
AE=expresivitate afectivă, AU=autonomie, EM=adaptare la mediu, PG=dezvoltare personală).

 Expresivitate afectivă-adaptare la mediu

În urma aplicării analizei de corelație liniară Pearson pentru evaluarea asocierii dintre
variabila expresivitate afectivă (m=64,24; SD=13,65) și variabila adaptare la mediu
(m=30,84; SD=2,82), vezi tab.2, se poate observa că probabilitatea asociată testului de
corelație între cele două variabile este
p=0,01 (p<0,05), iar limitele intervalului
de încredere (95%) sunt cuprinse între
0,07 și 0,60. Valoarea indicelui de
corelație este r=0,37 (vezi tab.3) și
reprezintă un indice de mărime medie, iar
valoarea coeficientului de determinare a
corelației este r2=0,13. Acest rezultat ne
arată că 13% din variația variabilei
expresivitate afectivă este explicată de
variația variabilei adaptare la mediu, ceea ce ne determină să afirmăm că există o corelație
pozitivă semnificativă din punct de vedere statistic între expresivitatea afectivă a
participanților la studiu și nivelul lor de adaptare la mediu (se poate observa graficul
scatterplot pentru relația dintre expresivitate afectivă și adaptare la mediu și tab.3). Prin
urmare un nivel crescut de expresivitate afectivă se asociază cu un nivel ridicat de adaptare la
mediu.

6
  Expresivitate afectivă-dezvoltare personală
Rezultatele obținute după aplicarea analizei de corelație liniară Pearson, în vederea
evaluării asocierii dintre variabila expresivitate afectivă (m=64,24; SD=13,65) și variabila
dezvoltare personală (m=37,24; SD= 4,48), s-a obținut o probabilitate asociată testului de
corelație pentru cele două variabile
de p=0,00 (p<0,01), iar limitele
intervalului de încredere (99%) sunt
cuprinse între 0,03 și 0,69. Valoarea
coeficientului de corelație este
r=0,42 (tab.3) și reprezintă un indice
de intensitate medie, iar valoarea
coeficientului de determinare este
r2=0,18, ceea ce ne determină să
afirmăm că 18% din variația
variabilei expresivitate afectivă este explicată de variația variabilei dezvoltare personală (a se
vedea graficul scatterplot pentru relația dintre expresivitate afectivă și dezvoltare personală și
tab. 3). Putem concluziona că există o corelație pozitivă semnificativă din punct de vedere
statistic între expresivitatea afectivă a respondenților și gradul lor de dezvoltare personală, iar
un nivel ridicat al expresivității afective se asociază cu un nivel ridicat de dezvoltare
personală.

Tab. 4. Statistică descriptivă

Media Ab. standard N

IND 76.36 12.149 42

INT 64.81 10.732 42
AE 64.24 13.656 42
PR 35.26 5.683 42
PL 33.07 4.222 42
SA 35.19 5.124 42

7
 (IND=independent-self, INT=interdependent-self, AE=expresivitate afectivă, PR=relații positive cu ceilalți,

PL=scopul în viață, SA=acceptarea de sine).

 Independent-self – relații pozitive cu ceilalți

După aplicarea testului de corelație Pearson, pentru evaluarea asocierii dintre variabila
independent-self (m=76,36; SD=12,14) și variabila relații pozitive cu ceilalți (m=35,26;
SD=5,68), s-au obținut următoarele rezultate: probabilitatea asociată a testului de corelație
este p=0,01 (p<0,05), iar limitele intervalului de încredere (95%) sunt cuprinse între 0,08 și
0,61; valoarea indicelui de corelație este
r=0,38 (tab.5) și reprezintă un
coeficient de corelație de intensitate
medie; valoarea coeficientului de
determinare este r2=0,14. Astfel putem
să afirmăm că 14% din variația
variabilei independent-self este
explicată de variația variabilei relații
pozitive cu ceilalți (a se vedea graficul
scatterplot pentru relația dintre
independent-self și relații pozitive cu ceilalți și tab.3). În concluzie, există o corelație pozitivă
semnificativă la nivelul celor două variabile, iar un nivel ridicat al construcției de sine
independentă, la nivelul eșantionului, este asociat cu un nivel ridicat de relații pozitive cu
ceilalți.

Tab. 5. Analiza de corelație Pearson

IND INT AE PR PL SA

IND r 1 .273 .110 .378* .183 .358*

p .080 .488 .014 .246 .020

N 42 42 42 42 42 42
INT r .273 1 .244 .373* .209 .181

8
 p .080 .119 .015 .185 .252
N 42 42 42 42 42 42
AE r .110 .244 1 .244 -.005 .136
p .488 .119 .119 .977 .392
N 42 42 42 42 42 42
PR r .378* .373* .244 1 .428** .508**
p .014 .015 .119 .005 .001
N 42 42 42 42 42 42
PL r .183 .209 -.005 .428** 1 .348*
p .246 .185 .977 .005 .024
N 42 42 42 42 42 42
SA r .358* .181 .136 .508** .348* 1

p .020 .252 .392 .001 .024

N 42 42 42 42 42 42

** p≤ 0.01; * p≤ 0.05; r=coeficientul de corelație Pearson; p= probabilitatea asociată coeficientului de corelație;

N= volumul eșantionului. Corelația între diferite variabile (IND=independent-self, INT=interdependent-self,

AE=expresivitate afectivă, PR=relații positive cu ceilalți, PL=scopul în viață, SA=acceptarea de sine).

 Independent-self – acceptare de sine

Media variabilei independent-self a celor 42 de participanți la studiu este m=76,36, iar
abaterea standard este SD=12,14. Media variabilei acceptare de sine este m=35,19 cu o
abatere standard SD=5,12 (vezi tab. 4). Probabilitatea asociată a testului de corelație pentru
cele două variabile este p=0.02
(p<0,05) (vezi tab.5), ceea ce ne face
să afirmăm că rezultatele sunt
semnificative din punct de vedere
statistic. Limitele intervalului de
incredere (95%) sunt cuprinse între
0,06 și 0,59. Valoarea coeficientului
de corelație este r=0,36 și reprezintă
un indice de intensitate medie, iar
valoarea coeficientului de determinare
este r2=0,13. În urma acestor rezultate putem afirma că 13% din variația variabilei
independent-self este explicată de variația variabilei acceptare de sine (a se vedea graficul
scatterplot pentru relația dintre independent-self și acceptare de sine și tab.5). Putem

9
concluziona astfel că există o corelație pozitivă semnificativă între construcția de sine
independentă a respondenților și nivelul lor de acceptare de sine, iar un nivel crescut al
construcției de sine independentă este asociat cu un nivel ridicat de acceptare de sine.

 Interdependent-self – relații pozitive cu ceilalți

În urma aplicării testului de corelație liniară Pearson pentru a verifica asocierea dintre
variabila interdependent-self (m=64,81; SD=10,73) și variabila relații pozitive cu ceilalți
(m=35,26; SD=5,68) s-a obținut o probabilitate asociată testului de corelație p=0,01 (p<0,05)
(vezi tab.5), ceea ce ne arată că rezultatele sunt semnificative din punct de vedere statistic.
Limitele intervalului de încredere (95%) sunt cuprinse între 0,07 și 0,60. Valoarea
coeficientului de corelație este r=0,37 și reprezintă un indice de intensitate medie, iar valoarea
indicelui de determinare este r2=0,14,
ceea ce ne indică că 14% din variația
variabilei interdependent-self este
explicată de variația variabilei relații
pozitive cu ceilalți (a se vedea
graficul scatterplot pentru relația
dintre independent-self și relații
pozitive cu ceilalți și tab. 5). Se poate
spune că există o corelație pozitivă
semnificativă la nivelul celor două
variabile, iar un nivel ridicat al construcției de sine interdependentă este asociat cu un nivel
ridicat de relații pozitive cu ceilalți.
Variabilele care au obținut o
corelație semnificativă statistic au
fost supure analizei de regresie. Ca
urmare a aplicării analizei de
regresie liniară, cu ajutorul
programului SPSS, s-au obținut
următoarele rezultate:
 Independent-self – autonomie
Valoarea testului de regresie este
F=7,984, iar probabilitatea asociată

10
pantei de regresie este p=0,00 (p≤0,05). S-a obținut un coeficient de regresie R=0,41 și un
coeficient de determinare a regresiei R2=0,16 (a se vedea graficul pentru regresia dintre
independent-self și autonomie și tab. 6). În urma rezultatelor obținute putem concluziona că
variabila independent-self este un predictor semnificativ din punct de vedere statistic pentru
variabila autonomie.

 Expresivitate afectivă – adaptare la mediu

Valoarea coeficientului de regresie este R=0,36, iar valoarea coeficientului de determinare
a regresiei este R2=0,13. Pentru testul
de regresie s-a obținut o valoare
F=6,320, cu o probabilitate asociată de
p=0,01 (p≤0,05) (a se vedea graficul
pentru regresia dintre expresivitatea
afectivă și adaptarea la mediu și
tab.6). Astfel, putem spune că
variabila expresivitate afectivă este un
predictor semnificativ din punct de
vedere statistic pentru variabila
adaptare la mediu.

 Expresivitate afectivă –
dezvoltare personală
După aplicarea analizei de
regresie liniară, s-au obținut
următoarele rezultate: valoarea
testului de regresie F=8,982;
probabilitatea asociată pantei de
regresie p= 0,00 (p≤0,05); valoarea
coeficientului de regresie R=0,42;
valoarea coeficientului de
determinare a regresiei R2=0,18 (a se vedea tab. 6 și graficul de regresie liniară simplă pentru

11
relația dintre variabilele expresivitate afectivă și adaptare la mediu ). Din cele spuse mai sus
rezultă că variabila expresivitate afectivă este un predictor semnificativ pentru variabila
dezvoltare personală.

 Independent-self – relații pozitive cu ceilalți

Valoarea obținută a testului de regresie, pentru cele două variabile, este F=6,669 cu o
probabilitate asociată p=0,01 (p≤0,05). Valoarea coeficientului de regresie este R=0,38, iar
valoarea coeficientului de determinare este R2=0,14. Dacă p≤0,05, rezultatele obținute sunt
semnificative din punct de vedere
statistic (vezi tab. 6 și graficul de
regresie liniară pentru relația dintre
variabilele independent-self și relații
positive cu ceilalți). Astfel, putem
concluziona că variabila independent-
self este un predictor semnificativ din
punct de vedere statistic pentru
variabila expresivitate afectivă.

 Independent-self – acceptare de sine

În urma aplicării analizei de
regresie, pentru cele două variabile, s-
au obținut următoarele rezultate (a se
vedea tab.6 și graficul de regresie
liniară pentru relația dintre variabilele
independent-self și acceptare de
sine): valoarea testului de regresie
este F=5,871 cu o probabilitate
asociată p=0,02 (p≤0,05); valoarea
coeficientului de regresie R=0,35;
valoarea coeficientului de determinare a regresiei R2=0,12. Aceste rezultate ne oferă sprijin în
a afirma că variabila independent-self este un predictor semnificativ pentru variabila
acceptare de sine.

 Interdependent-self – relații pozitive cu ceilalți

12
 Valoarea obținută a testului de regresie (vezi tab.6 și graficul de regresie liniară pentru
relația dintre variabilele Interdependent-self și relații pozitive cu ceilalți), pentru cele două
variabile, este F=6,454, iar probabilitatea asociată testului de regresie este p=0,01 (p≤0,05).
De aici concluzionăm că rezultatele
obținute sunt semnificative din punct
de vedere statistic. Valoarea
indicelui de regresie este R=0,37, iar
valoarea coeficientului de
determinare este R2=0,13.
Rezultatele obținute ne oferă sprijin
in a afirma că variabila
interdependent-self este un predictor
semnificativ pentru variabila relații
pozitive cu ceilalți.

Tab. 6. Analiza de regresie liniară simplă

Regresie liniara R R2 Adjusted R2 Beta T p F Std.error

INDa-AUb .408 .166 .146 .408 5.365 .007 7.984 4.001

2.826
AEa-EMb .369 .136 .115 .369 12.686 .016 6.320 2.659
2.514
9.164 .005 8.983 4.101
.428 .183 .163 .428
AEa-PGb 2.997

4.111 .014 6.669 5.327

INDa-PRb .378 .143 .121 .378 2.582

4.917 .020 5.871 4.844

.358 .128 .106 .358
INDa-SAb 2.423

4.404 .015 6.454 5.339

.373 .139 .117 .373
INTa-PRb 2.541

13
a. Predictor (variabilă independentă); b. Criteriu (variabilă dependentă); R=coeficientul de regresie; R2=coeficientul de
determinare; Adjusted R2=corelația lui R2 în funcție de volumul eșantionului și nr. de predictori; Std. error= abaterea standard
a distribuției valorilor reziduale; p=semnificația statistică a coeficienților; Beta=valorile standardizate z ale coeficienților
ecuației dreptei de regresie; F=valoarea calculată a testului ANOVA; Variabile (IND=independent-self, INT=interdependent-
self, AE=expresivitate afectivă, EM=adaptare la mediu, PG=dezvoltare personală, PR=relații pozitive cu ceilalți,
SA=acceptare de sine, AU=autonomie). Coeficienții ecuației dreptei de regresie sunt semnificativi statistic la un p≤0,05.

Discuții și concluzii ale cercetării

Studiul de față a avut ca obiectiv principal verificarea existenței unor relații de
asociere între scalele stării de bine (acceptare de sine, relații pozitive cu ceilalți, autonomie,
adaptare la mediu, dezvoltare personală), pe de o parte, și construcția de sine a participanților
la studiu cu cele două scale ale sale (construcția de sine independentă și construcția de sine
interdependentă) pe de altă parte. De asemenea s-a examinat existența unor relații de asociere
între scalele starii de bine și nivelul de expresivitate afectivă al participanților.
În privința primei ipoteze a studiului de față, ipoteza a fost confirmată parțial, în
sensul că doar două dintre scalele stării de bine au obținut corelații pozitive semnificative cu
expresivitatea afectivă (adaptare la mediu și dezvoltare personală). Între scalele relații
pozitive cu ceilalți, acceptare de sine, autonomie și scopul în viață, pe de o parte, și
expresivitatea afectivă pe de altă parte, nu s-au obținut asocieri semnificative din punct de
vedere statistic.
În privința celei de-a doua ipoteze a respectivului studiu, datele obținute ne oferă
sprijin în confirmarea ipotezei cercetării, și anume expresivitarea afectivă poate fi un
predictor semnificativ pentru adaptarea la mediu și dezvoltarea personală a participanților. În
ultimul deceniu, conceptul de stare de bine psihologică a dobândit o importanță deosebită și
se află în centrul atenției cercetătorilor. Persoana cu un nivel ridicat în stăpânirea mediului
dezvoltă sentimente de măiestrie și competență în gestionarea mediului, controlează o gamă
complexă de activități externe, face uz de oportunitățile din jur și este capabilă să aleagă sau
să creeze contexte adecvate nevoilor și valorilor personale. Persoanele cu un nivel ridicat de
dezvoltare personală experimentează un sentiment de dezvoltare continuă, se văd pe sine ca
fiind în creștere și într-o continuă expansiune. De asemenea aceste persoane sunt deschise la
noi experiențe, dezvoltă sentimente de realizare și împlinire a propriului potențialul, observă
îmbunătățiri în sine de-a lungul timpului și se schimbă în moduri ce reflectă mai multă
cunoaștere de sine și eficiență (Ryff și Keyes, 1995, după Seifert, 2005). Conform lui Kring și
colab. (1994) expresivitatea afectivă se referă la tendința persoanei de a exprima emoții prin

14
acțiuni non-verbale, cum ar fi: tonul vocii, postura și expresia facială. Spre deosebire de
studiul de față, unde s-au identificat corelații pozitive semnificative între expresivitatea
afectivă și cele două scale ale stării de bine (adaptarea la mediu și dezvoltare personală),
Sanyal și colab. (2016) au obținut corelații negative semnificative între expresivitatea
emoțională și starea de bine psihologică.
Rezultatele obținute în prezentul studiu ne oferă suport în a afirma că si cea de-a treia
ipoteză a cercetării este confirmată. S-au găsit corelații pozitive semnificative între construcția
de sine independentă și nivelul de autonomie al participanților. Conform lui Singelis (1994),
în construcția de sine independentă aspectul central este conceptualizarea sinelui ca autonom
și independent, iar accentul este pus pe scopurile proprii ale individului. A patra ipoteză a
cercetării a fost de asemenea confirmată, iar datele obținute ne oferă sprijin în această
privință. Construcția de sine independentă poate fi un predictor pentru un nivel crescut al
autonomiei participanților la studiu. Construcția de sine independentă implică o
individualizare față de ceilalți și dorința de a descoperi acele atribute unice ale individului, iar
comportamentul este organizat în jurul atributelor interne și unice ale sinelui (Singelis, 1994,
după Miramontes, 2011). Conform lui Ryff și Keyes (1995) individul cu un nivel ridicat de
autonomie este auto-determinant și independent, capabil să reziste presiunilor sociale, să
gândească și să acționeze în anumite moduri. Aceste persoane își reglează comportamentul
din interior și se evaluează pe sine prin standarde personale.
În privința celei de-a cincea și a șasea ipoteze a cercetării de față, datele obținute ne
oferă suport în respingerea ipotezei cercetării, adică nu s-au identificat asocieri între
construcția de sine interdependentă a participanților și adaptarea la mediu.
Ipotezele șapte și opt au fost confirmate, iar datele obținute ne oferă suport pentru
această afirmație. S-au identificat corelații pozitive semnificative între construcția de sine
interdependentă a participanților și relațiile pozitive cu ceilalți, iar construcția de sine
interdependentă poate fi un predictor semnificativ pentru experimentarea unor relații pozitive
cu ceilalți. Conform lui Markus și Kitayama (1991), pentru persoanele cu construcție de sine
interdependentă, accentul se pune pe relaționarea cu ceilalți, iar deciziile și comportamentele
individului sunt influențate de relațiile sociale, roluri și contexte. Pentru un individ cu
construcție de sine interdependentă este importantă relaționarea cu ceilalți și construirea de
relații sociale. Sinele interdependent comunică indirect și se axează mai degrabă pe
sentimentele și gândurile celorlalți decât pe ale sale (Miramontes, 2011). Potrivit lui Seifert
(2015) persoanele cu un nivel crescut al relațiilor pozitive cu ceilalți experimentează relații

15
calde, satisfăcătoare și de încredere cu ceilalți. De asemenea ei sunt preocupați de bunăstarea
celorlalți, fiind capabili de empatie, afecțiune și intimitate puternică.
În ceea ce privește ipotezele nouă și zece, ale respectivei cercetări, datele obținute ne
determină să respingem cele două ipoteze. Nu s-au identificat asocieri între construcția de sine
independentă și dezvoltarea personală la nivelul eșantionului supus studiului de față.
Ipoteza cu nr. unsprezece a fost confirmată. De asemenea și ipoteza cu nr.
douasprezece a fost confirmată. Rezultalele obținute ne oferă sprijin în confirmarea celor
două ipoteze. S-au identificat corelații pozitive semnificative din punct de vedere statistic
între construcția de sine independentă și acceptarea de sine la nivelul respondenților, iar
construcția de sine independentă este un predictor semnificativ pentru acceptarea de sine.
Potrivit lui Ryff și Keyes (1995), o persoană cu un nivel înalt de acceptare de sine, posedă o
atitudine pozitivă față de sine, recunoaște și acceptă multiple aspecte legate de sine, inclusiv
calități și defecte, trăiesc intens și pozitiv aspecte legate de propriul trecut.

Limitele cercetării
Acest studiu se confruntă cu numeroase limitări, iar în cele ce urmează vom vorbi pe
scurt despre fiecare.
În primul rând prezentarea respectivului eșantion ca fiind distorsionat față de populația
de referință, în sensul că 83,3% dintre participanții la acest studiu sunt de gen feminin și doar
16,7% de gen masculin. Acest fapt reprezintă o amenințare majoră la adresa reprezentativității
respectivului eșantion la nivelul populației de referință.
O altă limită majoră a acestui studiu este metoda de eșantionare neprobabilistică
întâmplătoare, prin alegerea la întâmplare a unui grup dintr-o populație fără nici o garanție că
fiecare element are șansa de a fi inclus în eșantion, pentru că în cazul acestui tip de eșantionări
nu exista niciun procedeu de estimare a probabilității unui element de a fi inclus în eșantion.
Următoarea limită a prezentei cercetări ar fi numărul redus de participanți, ceea ce
poate aduce în discuție rezultatele prezentului studiu. Marks (1966, după Cooley și Lohnes,
1971) recomandă un volum al eșantionului de minimum 200 de participanți pentru orice
analiză de regresie, indiferent de volumul eșantionului. Schmidt (1970) sugerează construcția
eșantionului pe baza raportului dintre numărul de participanți și predictor, astfel încât pentru

16
fiecare variabilă independentă sunt necesari 25 de participanți. Harris (1985) recomandă
utilizarea unui eșantion egal cu 50 + m participanți, unde m reprezintă numărul de predictori,
sugerând un volum de N = 50 + 8 * m. Popa (2010) în „Statistici Multivariate Aplicate În
Psihologie” prezintă un exemplu de calcul a eșantionului folosind softul G*Power 3. Altfel
fiind spus, numărul redus de respondenți conduce spre comiterea unei erori de gradul II și
nesurprinderea unor relații între variabilele cercetate. De asemenea, conform lui Hales (2015)
în astfel de cazuri există posibilitatea apariției unei erori de tip IV, care apare în situația în
care se acceptă corect ipoteza de nul, dar se face acest lucru pornind de la date viciate
(eșantion mic sau colectarea viciată a datelor).

Perspective de viitor ale temei de cercetare aleasă

Scopul acestei cercetări nu a fost acela de a încerca rezolvarea într-o manieră
exhaustivă a tuturor problemelor care vizează tema respectivă. Acest obiectiv ar fi nerealist și
imposibil de atins. O cercetare complet și complex elaborată are ca obiectiv principal găsirea
unor răspunsuri la întrebrile existente, într-un anumit domeniu, și generarea altor probleme
care urmează să fie supuse analizelor viitoare. Fără a pretinde nici pe departe că în cercetarea
de față s-a reușit acest lucru, sugerăm câteva perspective de cercetare în viitor pentru această
temă. Pentru a surprinde cât mai fidel efectul expresivității afective asupra stării de bine,
recomandăm împarțirea expresivității afective în cele trei scale ale sale (expresivitate
negativă, expresivitate pozitivă și puterea impulsului) și verificarea asocierii dintre acestea și
scalele stării de bine. Verificarea implicațiilor construcției de sine pentru diferențelele dintre
generații, la nivelul populației din România, și interacțiunile lor cu actuala cultură. Exemplu:
generația anilor 80 (ante-revoluționară), generația anilor 90 (post-revoluționară și în perioadă
de plină tranziție în societatea românească) și generația anilor 2000 (perioadă de integrare
europeană și trecere la normele și valorile europene). Crearea unui eșantion echilibrat, în care
procentul persoanelor de gen feminin să fie apropiat de cel al persoanelor de gen masculin, și
verificarea diferențelor în funcție de gen pentru variabilele supuse studiului de față.

17
Bibliografie
 Colley, W. W., Lohnes, P. R., (1971): Multivariate data analysis. John Wiley & Sons,
New York.
 Harris, R. J., (1985), A primer of multivariate statistics (2nd ed.), Orlando, FL:
Academic Press.
 Kring, A. M., Smith, D. A., Neale, J. M., (1994), Individual differences in
dispositional expressiveness: development and validation of the Emotional
Expressivity Scale, Journal of personality and social psychology, 66(5), 934.
 Markus, H., Kitayama, S., (1991), Culture and the self: Implications for cognition,
emotion, and motivation, Psychological Review, Vol 98(2), 224-253.
 Popa, M., (2010) Statistici multivariate aplicate în psihologie, Ed. Polirom, Iași.
 Ryff, D. C., Keyes, C. L. M., (1995), The Structure of Psychological Well-Being
Revisited, Journal of Personality and Social Psychology, Vol. 69, No. 4,719-727.
 Sanyal, N., Fernandes, T., Vizarat, N., (2016), Anger, Emotional Expressivity and
Psychological Well-Being in Sports Players, The International Journal of Indian
Psychology, Volume 3, Issue 4, No. 65.
 Schmidt, F. L., (1970), The relative efficiency of regression and simple unit predictor
weights in applied differential psychology, PhD dissertation, Purdue University.
 Seifert, A. T., (2005), The Ryff Scales of Psychological Well-Being, Center of Inquiry
Home.
 Singelis, T. M., (1994), The Measurement of Independent and Interdependent Self-
Construals, Personality and Social Psychology Bulletin, 20(5), 580—591.


18