Emil Botta - Ingrid

A fost odată
o doamnă
şi ce mănuşi avea,

frumoase mănuşi
din piele de suedez.
Nu piele de
Suedia,
ci piele de suedez, ai să vezi.
Şi gândul o cheamă
şi ea se arată.
Ea, din depărtare venea,
din
Suedia.
Câte perechi de mănuşi aveţi,
doamnă ?
Palid adresez
o întrebare palidă
pentru
Ingrid frumoasa,
pentru scandinavă.
Şi tace ea, tace
şi blând îmi întinde
cupa cu otravă.
Şi mai văd o dată,
în luminozitate,

mâinile înmănuşate în piele de suedez.

Şi aud
sunete seci, sacadate, sunete lemnoase, oasele trosnind, ca şi cum un cariu ar toca stâlpii
lumii.
Şi cad globul-soare şi alte stele, scrâşnind.