"Matematica, văzută aşa cum trebuie, deţine nu numai adevărul, ci şi
frumuseţea supremă - o frumuseţe rece şi austeră, precum aceea a unei sculpturi, fără apel la nicio parte a naturii noastre sensibile, fără capcanele minunate ale picturii sau muzicii, şi totuşi sublim de pură şi capabilă de perfecţiune gravă, aşa cum numai capodoperele de artă pot să arate. Adevăratul spirit de desfătare, exaltarea, sentimentul de a fi mai mult decât un simplu Om, care reprezintă standardul celei mai înalte excelenţe, se găseşte în matematică, la fel de bine ca în poezie". (Bertrand Russell, "Studiul matematicii" )
Geometria - baza curentelor picturale
• CUBISMUL
Între anii 1908-1914 are loc în
Franţa cea mai importantă revoluţie din istoria picturii, după cea a descoperirii perspectivei în perioada Renaşterii. Iniţiat de francezul Georges Braque şi spaniolul Pablo Picasso, cubismul va juca un rol uriaş în transformarea artelor plastice în secolul al XX-lea. I-au naştere pânze puternic geometrizate, în care perspectiva începe să dispară, pictorii reduc toate motivele la scheme geometrice, la cuburi. În cubism realitatea nu mai este copiată aşa cum o făcea perspectiva dintr-un anumit punct de vedere ci, din contră, se consideră mai multe puncte de vedere, în loc de unul singur, şi aceste puncte de vedere se suprapun unele peste altele.