Austro-Ungaria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Austro-Ungaria

Monarhia Austro-Ungară
Österreich-Ungarn (de)
Osztrák–Magyar Monarchia (hu)
↓ 1867 – 1918 ↓

Drapel Stemă

Imn național

Gott erhalte Franz den Kaiser

Austro-Ungaria în 1914

Capitală Viena și Budapesta

Limbă germană și maghiară, iar în Cisleithaniaalte opt limbi regionale

(cehă, italiană, poloneză, română, ruteană, sârbocroată, slovacă și slovenă)
Religie Creștini catolici, ortodocși și protestanți, Evrei așkenazi, Musulmani
bosniaci

Guvernare

Formă de monarhie constituțională

guvernare monarhie dualistă

Împărat al
Austriei și Rege
al Ungariei

- 1867 -1916 Francisc Iosif I

- 1916 -1918 Carol I

Legislativ Consiliul Imperial și Dieta Ungariei

Istorie

Ausgleich 8 e.n.

Desființare 1918

Tratatele de
1919
Dizolvare

Date statistice

Suprafață

- 1910 676.615 km²

Populație

- 1910 51.390.223 loc.

Densitate 76 loc./km²

Economie

Monedă 1 Taler = 1½ Guldeni = 150 Creițari;

din 1892/1900:
1 Coroană = 100 Helleri

Precedat de Succedat de
Imperiul Austriac Austria Germană
Republica Ungară (1918 - 1919)
Prima Republică Cehoslovacă
A doua Republică Poloneză
Republica Populară a Ucrainei Occidentale
Regatul României
 Statul Slovenilor, Croaților și Sârbilor
Regatul Serbiei
Republica Bănățeană

În prezent parte din

Austro-Ungaria

Modifică date / text

Austro-Ungaria, numită și Dubla Monarhie împărătească și crăiască (kaiserlich und königlich

Doppelmonarchie sau k. u. k. Doppelmonarchie) sau Monarhia Dunăreană, desemnează statul
condus de monarhii Habsburgi în Europa Centrală și în Europa de Sud-est între 1867 și 1918. Acest
stat a existat după transformarea Imperiului Austriac într-o dublă monarhie pe baza compromisului
austro-ungar din 8 iunie 1867, recunoscut în Austria prin constituție începând cu 21 decembrie 1867,
până în 31 Octombrie 1918 (când Ungaria a ieșit din uniune).
Monarhia austro-ungară se compunea din două state: din „Regatele și Țările reprezentate în
Consiliul Imperial”, neoficial Cisleithania (stat numit oficial Austria doar din 1915), și
din „Țările Sfintei Coroane Ungare a lui Ștefan“, neoficial Transleithania (stat numit
colocvial Ungaria). Altfel spus, Dubla Monarhie era formată dintr-un imperiu (al țărilor austriece) și
un regat (al țărilor ungurești). La acestea se adaugă din 1878, sub ocupație austriacă,
teritoriul Bosniei și Herțegovinei, care, din 1908, după lungi negocieri în cadrul monarhiei, a fost
încorporat în calitate de Condominium. Acordurile realizate în spiritul dreptului constituțional au
asigurat, în sensul unei uniuni reale, egalitatea în drepturi a ambelor (părți de) stat(e) în cadrul
relațiilor lor inter și intra-statale. Șeful de stat comun era Împărat al Austriei și Rege Apostolic al
Ungariei din casa de Habsburg-Lorena. Din 1867 până în 1916 a domnit Francisc Iosif I, iar până în
1918, strănepotul său Carol I / IV.
Cu aproximativ 676.000 km², cât avea după anexarea Bosniei și Herțegovinei, Austro-Ungaria era în
1908 al doilea stat ca întindere al Europei (după Imperiul Rus), iar cu cele 52,8 milioane de locuitori
(1914) era al treilea stat european ca populație (după Imperiul Rus și după Imperiul German).
Teritoriul său cuprindea în cele din urmă teritorii ale următoarelor state
contemporane: Austria, Ungaria, Cehia (cu excepția regiunii
Hlučín), Slovacia, Slovenia, Croația, Bosnia și Herțegovina, precum și părți care aparțin
azi României (Transilvania, cea mai mare parte a Banatului, partea estică a Crișanei, partea estică
a Sătmarului, partea sudică a Maramureșului, sudul Bucovinei), Muntenegrului (localitățile
litorale), Poloniei (vestul Galiției), Ucrainei (estul Galiției, nordul Maramureșului și nordul
Bucovinei), Italiei (Trentino-Tirolul de Sud și o parte a regiunii Friuli-Veneția Giulia)
și Serbiei (Voivodina).
Primul Război Mondial, dezintegrarea Cisleithaniei la sfârșitul lui octombrie 1918 prin
fondarea Cehoslovaciei, a Statului slovenilor, croaților și sârbilor și a statului Austria Germană,
ieșirea Ungariei din uniunea reală precum și Tratatul de la St. Germain din 1919 au condus la,
respectiv au pecetluit sfârșitul Austro-Ungariei. Republica succesoare a păstrat numele „austriac”, a
abolit nobilimea și i-a expulzat pe Habsburgi din țară. Nu în ultimul rând pe baza experiențelor din
deceniile care au urmat, administrației habsburgice, inclusiv din perioada ei austro-ungară, i se
păstrează în Austria zilelor noastre o amintire în mare măsură pozitivă.