www.digibuc.

ro
i3iserica si Românismul.

STUDIU 1STORIC

De

Z. P.Aclisan.

(justin Volburä.)

CLUJ
Tipografia «C ar me n», Petru P. Baritiu,
1910.
www.digibuc.ro
Biserica si Românismul.

STUDIU ISTORIC

De

Z. Pác lipn.
(Justin Volburp

CLUJ
Tipografia- «Car m en», Petru P. Baritiu,
1910.
www.digibuc.ro
-- RETIPARIRE DIN REVISTA gRAVASULD ---

www.digibuc.ro
 .1% .1N: Vm_a.,A\ 10411Wil 0101.16:7;
SZP-STIM WV":

INTRODUCERE

Dl Nicolae Dobrescu, profesor de istoria bisericii ro-

mâne la facultatea teologicA din Bucuresti, isi publicA In
numArul de pe lunie (1909) al »Convorbirilor literare«
conferinta, »Rolul bisericil In trecutul românesc«, tinutä
la Societatea Doamnelor române, In care cu multA Insu-
fletire si intr'un stil avântat aratA rolul, pe care dupä
d-sa I-a avut biserica In desvoltarea vietii culturale
si nationale a poporului nostru. Biserica a edificat gufle-
t4te pe strArnosii nostri prin InvAtatura si reprezentantii
ei, cari, dacA au fost clerici simpli si necArturari, au fost
mai toti oameni cu viatA curatä si Insufletiti de-o pu-
ternicA credintä. Biserica a fost In trecutul nostru singura
institutie purtätoare de culturA; oamenii bisericii, cAlugArii
din mAnAstiri, au lost cei dintâi, cari s'au Indeletnicit cu
mestesugul condeiului; celea mai vechi cArti, cari s'au
tipArit, áu fost carti bisericesti; din bisericA au rAsArit
cele mai vechi InsamnAri istorice; bisericesti au fost cele
dintái manifestAri ale limbii românesti. in bisericA s'au
cultiyat, In ea mai mare parte; ar.tele si de oamenii bi-
sericii si In cArti bisericesti ni s'a fäurit limba literarA.
Prin reprezentantii sAi biserica a luat-parte, din cele mai
vechi timpuri la conducerea trèburilor tärii; ea a con-
tribuit la rnântuirea si conservarea neamului, idea crestinä,
a cArei depositarA erà, a dat strämosilor avântul acela
sublim In luptele lor de glorioasA arnintire Impotriva
Turcilor. www.digibuc.ro
1*
4

Acesta e pe scurt mersul ideilor din conferinta In-

vätatului profesor.
Dupd cateva saptamani apare cartea Indräsneata a
diui Cernaianu, licentiat In teologie: Biserica Romá-
nismul. DI Cernaianu Inca studiaza rolul bisericii In tre-
cutul neamului nostru, Incepand cu introducerea cre0-
nismului la Romani i !Ana In zilele noastre, i ajunge,
bazat pe cele mai noua rezultate ale tiintii istorice ro-
mane, la concluzii cu totul contrare.
Biserica romana nu numai cA n'a contribuit cu nimic
la progresul cultural, la Inaltarea i Intarirea nationalitätii
noastre, ci din contra rolul ei In trecutul romanesc a fost
dintre cele mai funeste.
Ajungand In curand sub influinta slavoná, »biserica
Imbraca o hainä, care nu se potrivete de loc cu sufletul
nostru; incepe sa aiba un suflet, care numai binefacator
nu ne poate fi (pag. 36). Ea da prilej de desvoltare unei
limbi straine, rärnanand limba romaneasca de tot proasta,
ramanand ea Trite() noapte oarba *i de urgisire, cand
nimeni nu a intrebuintat-o pentru a prinde gandurile
ideile In forma rornaneasca (pag. 50). Astfel In acestea
vremi biserica romana departe de-a ne sustinea cultura-
lice§te ne sugruma, iar cultura n'a pututut-o raspandi,
caci de-ar fi isbutit a o Implanta adanc In sufletul ro-
manesc, 1-ar fi omorat, ca sa nu mai renasca, dupa
modul, cum tinea ca cultura slavona sa se c4tige In
limba slavonä (pag. 51--L2). Romanii îi varsau sangele
aparand ortodoxia In vremuri, chid se stingea itre-
mura in fata Turcilor cutropitori, navalnici í nebiruiti, iar
ea In schlmb i-a näb4t ca romani, le-a urnilit graiul,
le-a oprit orice cultura a sufletului rornanes, facand din
acest popor, Indepartat Intre popoare vr4rna§e dela sinul
mumei latine, un popor In adevar nefericit §i oropsit
(70-1).
www.digibuc.ro
 5

Când scapà de sub jugul slavonesc biserica e cople-

sità de grecism. in epoca aceasta, ca si in cea prece-
dentá »ca români, ca natiune, deci si ca 11mM, ca culturä,
biserica nu ne-a putut servi de scut, ci din conträ de
motive «jalnice si plângeroase«. Ea nu ne-a servit natio-
naliceste, tot asa pe cum nu poate sustineä nimeni, cä
ar servi pe fratii nostri macedoneni, a cáror limbá o per-
secutd In folosul celei grecesti« (pag. 104). Am avut, e
adevärat, si câtiva arhierei mari, cu dragoste fata de
limba si cultura nationalä; figurile acestea rämân insä
izolate In rnijlocul unui mediu de nenorociri, pe care nu
1-am putut birul. Autorul se ocupä apoi de »epoca ro-
mânj«. incepe cu trecerea unei parti a românilor din
Ungaria la biserica Romei »un mare evenirnent, care a
avut incomparabile urmäri pentru viata româneascd«
(pag. 115). in unirea cu Roma a ardelenilor se cuprinde
In germene, inviorarea, care aveà se resarä pentru tot
românismul« (pag. 122---3). Starea bisericii din principate
nu se schimbA, rämânând si pe mai departe In stäpâ-
nirea tot mai omorâtoare a grecilor, pânä la 1864 »când
cântäretii greci au tiebuit sà." fie Scosi cu gendarmii, lucru
care nu a plkut la o parte din popor« (pag. 137), iar
influinta ei asupra desvoltárii culturale a neamului rärnâne
nula pânä In ziva de astázi.
Cu toate greselile pe cari le cuprinde si pe lângä
toate injuriile, cari i-s'au adus, cartea dlui Cernäianu Isi
are insämnatatea sa incontestabilá, nu numai pentru In-
vätatul, care aflä. In ea noi puncte de vedere, in jude-
carea trecutului, ci si pentru publicul, care vedeà. In bi-
serica pravoslavnia fundamentul de stâncä, pe care se
Malta maestos edificiul culturii române. Autorul nu spune
lucruri necunoscute, nu deScopere date sau fapte noue,
cartea d-sale nu e rezultatul unui studiu amanuntit si
original al isvoarelor, ci e o simplä compilatie isteatä
dupä câteva carti ale dd. Onciul, lorga, »Influinra culturil
www.digibuc.ro
6

grece#I« alui O. M. lonescu, »Discursuri, Autonomie bi-

sericeascg, Diverse«, alui Bunea i dupA cursurile dlui
Dobrescu. Apärutä tocmai In tirnpul rnarei crize, prin
care trece biserica din România, scrisA Intr'un limbagiu
rAzboinic i vehement, neobicinuit In lucrArile noastre
de tiintA autorul îi numete cartea »studiu istoric«
citând din autorii amintiti aproape numai aprecierile
nefavorabile trecutului bisericii pravoslavnice, i aceste
Insotite de comentarii pasionate i violente, räsboindu-se
mereu cu aceia, cari au alte pAreri cu privire la acest
trecut, apoi laudele aduse bisericii catolice, Insufletirea
cu care scrie despre Unirea Ardelenilor cu Roma, i-a
fAcut pe unii sä numeascA studiul d-lui CernAianu
»savantlâc de contrabandA«, »IngAimare tendentioasA
pretentioasd«, iar pe altii sA o ignoreze cu totul. Läu-
datA de unii, ignoratä ori IncArcatä de injurii de altiii, era
natural, ca multi sä rämânA nedumeriti. Astfel, d. O. C.
lonescu fäcând apel la dd. lorga Dobrescu, scrie, 2) cä
i

pentru respectul adevArului »dl lorga, autor al lstoriei

Bisericii române, dl N. Dobrescu profesor de aceastä
i

materie la facultatea de teologie din Bucure0, au datoria

sA ne lAmureascA«.
DI Cernäianu are astfel meritul de-aadus in fi
discutie o chestiune de importantä uria0 i mai ales
are marele merit de-a fi tras cel dintâiu concluziile,
cari se impun cu necesitate logicA, din premisele stabilite
de cei mai de frunte istorici români, cu privire la rolul
bisericii In trecutul neamului românesc. Din parte-mi
cred, cà rezultatul la care a ajuns autorul se poate
cu anumite rezerve, ca singurul, care corespunde ade-
v Arului istoric.

»Tribunag nr. din 26 Octombre 1909 pag. 8.

2) »Tara noastri4t nr. 39 ex 1909 pag. 314.
www.digibuc.ro
 7

0 nouà studiare a chestiunii nu mi-se pare superfluA.

0 voiu face deci de dragul adevArului, sine ira et studio.
De multeori mi-ar fi plAcut sä pot ajunge la alte con-
cluzii. DacA nu am putut, vina nu e a mea.

1/ 0

www.digibuc.ro
 `----?---

11.

introducerea crestinismulul la Romani si starea

bisericeasca a Romanilor 'Aria la sfarsitul vea-
cului al XIV-lea.

In ltimba noastra cuvintele referitoare la notiunile fundamentale

ale religiunii sunt de origine latina, si astfel suntem siliti sa admitern,
cä si crestinismul 1-am primit In forma latinA. Printre coloniqtii adusi
de Traian, In Dacia »ex toto orbe Romano« sigur vor fi fost qi
creftmi. Despre o generalizare a crestinismului insa pe timpul stapanirii
romane nici vorbA nu poate fi. At At Traian, cat si urmasii lui au fost
dusmani ntImpAcati si aprigi prigonitori ai religiunii crestine. Va fi
de-ajuns sA amintim pe Marc Aurelian (161-180), Septimiu Sever
(193-211), pe timpul cAruia se pareA, ca prigonirile barbare nu cu-
nosc margini, hick crestinii credeau, ca. e aproape venirea lui Anticrist,
pe Deciu (249-251) si Valerian (253-60).
Dupa o stApAnire de 170 de ani Dacia a fost pierduta pentru
imperiu si lAsatA pradA nAvAlirilor barbare a GO lor, Hunilor, Oepizilor
si Avarilor, cari toti, afarA de-o parte a celor dintAiu, erau pagAni.
0 parte a colonistilor stim, cA a trecut odatA cu legiunile reche-
mate de Aurelian dincolo de Dun Are; iar cei ramasi s'au tetras In
pArtile muntoase, unde »In timpul navAlirilor s'au asezat fn masse
www.digibuc.ro
 9

numai vechii Sloveni sau Schiai (amestecati cu Sarmati) veniti ca su-

pusi ai celoralalti barbari si In alaiul lor secl. 11IIV) 1).
Astfel persecutiunile Imparatilor, iar mai tarziu navalirea popoa-
relor barbare, pagane fac imposibila Intarirea si generalizarea cresti-
nismului la nordul Dunarii. Unica teorie probabila e aceea a dlui Onciul,
care sustine, cä increstinarea deplina a locuitorilor din Dacia nu s'a
putut Intampla cleat in veacul al VII-lea In urma transportarii unui
mare nurnar de captivi crestini de peste Dunare si dupace o parte a
populaVei din peninsula balcanica, unde pe timpul lui Constantin cel
Mare, crestinismul se afla Inteo stare Infloritoare, e silita sa se retraga
spre miaza-noapte la fratii din Dacia. 2)
E sigur, cA crestinismul propagat la stramosii nostri a fost latin,
fiinda populaVa din nordul peninsulei, cu care aveau contact, era ro-
manizata. In nord, In Bulgaria de langa Dunare, fn Sarbia si Bosnia,
stapanea limba latina, spre sud mai ales In Turcia orientala si in
partea de miazazi a Macedomei, folosiau, dupa cum apare din inscripVi,
limba greca, Romanizarea locuitorilor bastinasi se Intampla repede.
Priscus, care a strabatut In veacul al V-lea Intreaga peninsula balca-
nica, spune, ca aici pretutindenea se folosia limba latina 3).
Imprejurarile etnice dela Dunäre se schimba numai In urma ase-
zarii Slavdor In peninsula balcanica pe la Inceputul secl. VII. Provin-
ciile dunarene Intre Adrianopol si Marea neagra, romanizate In de-
cursul stapanirii romane de sap secole si mai bine, full ocupate de
Slavi si pierdute pentru impBriu, care isi pierdú caracterul sat' roman
de pana atunci, devenind preponderant elementul grec din pärtile me-
ridionale. Limba latina, pana atunci limba statului In Romania, (curn

Onciul: Din istoria României. Bucuresti 1908 ed. Alcalay pag. 15-16.
2) 0 transmigrare la nord e admisä si de dd. Ovid Densusianu, (lbstoire
de la langue roumaine. Paris. ed. Ernest Seroux 1902) si lorga (Geschichte des
rumänischen Volkes, Gotha 1905). cf. si Radu Rossetti: Pämâqtul, sätenii stä-
pânii in Moldova vol. I. Bucuresti 1907.

3) Jirecek: A bolgárok törtbete ford. Mayer Rezsö, Nagybecskerek 1889

pag, 62.
www.digibuc.ro
10
se numea irnperiul roman de räsgrit sau bizantin), fû scoash din ad-
ministratie si inlocuith cu cea grecg (606) 4).
Cu asezarea Bulgarilor In peninsula balcanich Incepe o epocA nouh
In istoria vietii religioase-bisericesti a Românilor. Bulgarii, cari locuiau
in veacul VVL la nordul MArii negre, Intre Volga si gurile Dungrii,
trec in 679 Dungrea sub conducerea lui Isperic (Asparu6) si Interne-
iaza aici un imPeriu bulgar, care creste necontenit, parte in urma rgz-
boaielor victorioase purtate contra bizantinilor, parte prin supunerea de
bunâ vole a semintiilor slave. La Inceputul veacului al IX-lea stgpa-
nirea bulgarg se Intinclea panä la gurile rhului Sava; cu ceva mai tar-
ziu .cuprindea in sud Macedonia intreagg, iar In veacul al X-lea au
ajuns pang In Albania. In curand numärul mic ;-] cuceritorilor bulgari
fù slavizat cu desavarsire de marea multime a Slavilor cuceriti.
In 864 principele Boris, cu prilejul pgcii Incheiate In urma unui
rgsboiu scurt cu Mihail Ill, se boteazg, primind in botez ni mele Impg-
ratului, a ngnasului sau, Mihail. Fiind Ingrijat din cauza hierarhiei,
Boris rupe legaturile cu biserica greceasch, care nu voià sh-i deh nici
cel putin episcopi proprii si trirnite In 866 soli la Papa Nicolae 1., ca
sh cearg instructii despre modul cum trebue sh-si Intocmeasca viata
ca crestini, si sh Intrebe, cA oare au dreptul de a-si tined. Patriarh
pentru Bulgaria. in Noemvrie acelas an Papa le trimite de-ocamdath
pe episcopii Paul i Formosus, cu mai multi preoti si tu cele necesare
pentru cult, ca sh organiseze biserica bulgarl. Episcopii latini lntroduc
Intre Bulgari ritul latin; iar preotii greci au fost scosi din tall. Nepu-
tandu-se intelege cu Adrian II. (urmasul lui Nicolae 867 Nov. 13) cu
privire la persoana metropolitului bulgar, Boris se Intoarce din nou la

4) Onciul: o. cit. pag. 18 cf. §i Jiredek o cit. pag. 68-118.

Capitolul prim al cartii d. CernAianu mi-se pare prea exagerat. Fiind vorba
despre cea mai Intunecata epocA din istoria poporului romAn §i mai ales despre
lucruri cu privire la cari nu avem nici o mArturie istoricA contimporanA (prima
amintire despre romAni, ca popor deosebit se face in veacul al X1-lea intr'un
hrisov al ImpAratului Vasile 11. din 1020, In care se vorbe§te despre «Vlahii din
ToatA Bulgaria« supu§i ai arhiepiscopului din Ohrida. Onciu: »Traditia istoricA in
chestiunea originilor romAne«. Analele Acad. ran. seria II. tom. XXIX, pag. 568),
trebue sA pArAsim obiceiu al combinatiilor fantastice, al hipotezelor WA.
rust §i al §ubredelor clAdiri pe nisipul, care-I spulberA vAnturile. Chiar admitAnd,
cA Dacia traianA erà supusA biserice§te arhiepiscopului din Tesalonic, care era
vicar al Papei, totu§ nu mi-a§ permite luxul de-a scrie fraze ca acestea: »Si ne-a
tinut (cre§tinismul) In comunitate cu mama Roma cea bAtrAnd tocmai In vre-
mile, In cari ne inchegarn cAnd, dacA nu ar fi fost legaturile acestea, de sigur
nu s'ar mai fi putut pAstrà nici o urmä de latinitatea noastrA §i cine §tie ce-am
fi ajunsy, (pag, 21) SA fi avut noi In veacul al IVVI. legAturi atAt dt. puternice
cu Roma, trick acestea sA ne fi putut sustineA limba §i fiinta noastrA latinAN
www.digibuc.ro
 11

biserica greceasca (870) apatand Inca In acela an un metropolit din

Constantinopol, pe losif, primul in rang dupa patriarchul. Incercarile de
mai tarziu ale Papilor de-a scoate pe Butgari de sub iurisdictia patriar-
chatului din Constantinopol raman färä rezultat 5).
La 885, April 6, se stinge apostolul slay Metodiu. Dupa moartea
lui, marele numar al discipolilor prigoniti se refugiaza in Bulgaria, unde
sunt primiti de Boris de boierii lui cu multa bunavointa. Acestia
i

introduc la Bulgari ritul slay qi insufletirea pentru cartea qi scrisul

slavonesc.
Bulgarii increqtinati lqi insuqesc, in urma legaturilor cu Bizantinii,
o civilizatie, pe atunci insemnata, civilizatia bizantina, ajungand la o
mare importanta in istoria Europei orientate, stapanind pe timpul ta-
rului Simeon aproape intreaga peninsula balcanica qi tinuturile din nor-
dul Dunarii, Tara Româneasca, Ardealul qi partite räsaritene ale Un-
gariei 6). Sub el Bulgaria, i0 ajunge culmea marirei sale. Acesta ii
ia nurriele de Tar, iar metropolia bulgarä a fost inaltatä la rangul de
patriarchie 7).
Romanii lipsiti in timpul acesta de o viata politica organizata
de hierarchie bisericeasca qi supuqi, atat dincoace cat qi dincolo de
Dunäre stapanirei bulgare au fost siliti de Imprejuräri sa irnprumute
o parte din obiceiurile qi aqezamintele lor, astfel incat, toti germenii
vietii de stat i biserice0, din care cu secolul XIII. incepand au e0t
instituttile noastre politice din evul mediu, iqi au originea In epoca pre-
ponderantei bulgare: organizarea sociala qi politica In cnezate qi voi-
vodate, hierarchia bisericeasca, inceputurile nobilimei sau boierimei, limba
bulgara In cancelariile domne0i, jn biserici, In literatura profana qi in
corespondenta privata 8).
Unii istorici romani dand crezamant afirmatiilor calugarului bul-
i liturghia slava le-au fost
gar Paisie (secl. XVIII-lea) zic, cA ritul slay

6) Onciul: »Papa Formosus in traditia noastra istorica« In »Lui Titu Ma-

iorescu. Omagiu«. Bucuresti 1900 pp. 620 631. jirecek o. cit. cap. 7. Vezi i arti-
colul lui Jirqek din WetzerWelte's Kirchenlexikon ed. Il. p. 1459 si urm
Intrebarile solilor bulgari inipreuna cu raspunsurile papel vezi-le in »liarduin
Acta Conciliorum V«, 353-386.
6) Jirecek: «A holgárok története», pag. 157. Onciul: «Teoria lui Roesler in
Convorbiri literare XIX.» DI N. lorga nu admite o stapanire a Bulgarilor la nor-
dul Dunarii nici pe timpul primului imperiu. «Istoria bisericei romariesti», Valenii
de Munte 1908 vol. 1. pa 12. «Geschichte des rum. Volkes. I. 254; «Istoria Ro-
manilor pentru poporul romanesc», Valenii de munte 1908 pag. 36.
7) 0 scurta espunere a istoriei Bulgarilor o aflA cetitorul in cartea lui K.
Roth: «Geschichte der kristlichen Balkanstaaten», LiAsca 1907. (col. 0öschen).
8) I. Bogdan: «Romani'. ì Bulgarii», Bucuresti 1895, pag. 22.

www.digibuc.ro
12
impuse Romanilor cu sila de Bulgari, cari considerau drept eretici qi
apostati pe toti, cari se Inchinau lui Dumnezeu In altA forma. Afirma-
iie acestea din Carstvenic-ul lui Paisie, dui:4 cum a dovedit dl loan
Bogdan 9), nu au nici o valoare istorica. qi afarA de aceea Introducerea
liturghiei qi ritului slay la Romani îi poate afla altA esplicare cu mult
mai naturalA. La Romani mnainte de incre0inarea Buigarilor nici vorbA
nu poate fi de organizatie qi hierarhie bisericeasca. Acestea sunt po-
sibile la un popor aqezat, la un popor cu locuinte statornice. SA ne
fi avut noi hierarchia noastrA, episcopii nostri, viata noastra bisericeascA
organizatA, am fi avut altA soarte i am avea altA istorie. Organizarea
Romanilor s'a putut face numai In timpuri de lini0e, In timpurile, cari
au urmat dupa risipirea Avarilor pang. la nAvAlitea Ungurilor. Atunci
avand ca Inchiege viata In forme, cari le lipseau, au fost siliti
sA le Imprumute dela aceia, cari aveau deja acestea forme. i acestia

nu puteau fi altii decat stapanitorii nostri sau, neadmitand intinderea

mperiului bulgar la nordul DunArii, vecinii noqtri, cari aveau Ina sub
Boriq o metropolie i vre-o 20 episcopii, ear pe timpul tarului Simeon
un patriarch cu 40 episcopi sufragani 10), cari ii aveau, In sfar0t, ritul
lor qi cArtile lor biserice0i slave. In ImprejurArile de-atunci Romanii
nu-0 puteau aduce carti biserice0i grece0i, din Constantinopolul In-
depArtat, sau latine0i din Roma, qi mai IndepArtatA, nici puteau
sfintl acolo preotii, ci trebuiau sA se Indrepte la vecini: Esplicarea a-
ceasta mi-se pare mai naturall gi mai verosimila.
Astfel se Introduce In stat i In bisericA limba slava, care stApa-
ne0e toata viata noastra intelectualA, tot sufletul nostru, tinandu-I In
cAtuple InAdu0toare ale unui Intunerec de aproape opt veacuri.
Despre biserica romanA din timpurile cand era supusl iurisdictiei
bisericei bulgare, din lipsa marturiilor istorice, qtim foarte putin, aproape
nlmic pozitiv. tim, cA in veacul al Xl. i XII-lea Rornanii îi aveau
episcopia lor proprie dependentA de archiepiscopia din Ohrida 11). Nu
cunoaqtem mnsa nici numele episcopilor, nid repdinta lor. Fost-a a-
cesta un episcopat Intemeiat numai pentru Romanii din sudul Dun Arii
sau Intins iurisdictia i la nord? Nu §tim. Cunoaqtem apoi !ricer-
cArile de convertire ale Papilor qi qtirn dinteo scrisoare a Papei Ore-
goriu, IX-lea din 1234, adresata regelui Bela, cA Infra Romani se aflau

0) «Analisa critica a catorva notite despre introducerea liturghiei slave la

Romani» in Convorbiri literare XXIII. pag. 295 si urm. cf. asupra lui Paisie Ji-
recek: «A bolgarok történetC» pag. 491 si urm.
10) Articolul citat aui Jirecek din Wetzer-Weltes's Kirchenlexikon.
N. Dobrescu: »Fragmente privitoare la istoria bisericii romance. Bu-
dapesta 1905 (ed. Luceafarului) pag. 7 si urm.
www.digibuc.ro
 13
vladici Papa Ii numWe pseudoepiscopi de ritul grecesc, cari
le administrau universa ecclesiastica sacramenta12).
Biserica romaneasca ramâne pana tarziu, In jumatatea a doua a
a veacului XIV-lea, cand se Intemeiaza celea dintaiu metropolii, atat in
Muntenia cat i In Moldova, supusa iurisdiciei bisericei bulgare. Abia
In 1401, dupa multe oväiri s'a stabilit definitiv situatia hierarchica a
a Romani lor supunandu-se cu totii nemijlocit patriarchiei din Constan-
tinopol. De aci Inainte, earl de o relatiune efemera cu Ohrida, In
urma conciliului din Florenta, hierarchia ramane neatinsa i neclintita
!Jana in timpurile recente 18).

12) Theiner: »Monumenta historica Hungariae« I, 131 sau »Magazlnul

istoric« III. 119.
D. Cernaianu Inca aminteste Incercarile de convertire ale papilor i cearca
sa esplice i cauza nesuccesului lor: »Acest fapt, cA Ungurii au fost catolici si
asupritori al Romani lor, i-au facut-pe parintli nostri O. nu priviasca cu ochi buni,
cu nadejde de mantuire, Incercarile Scaunului roman, care se faceau fatalmente
prin Unguri, poporul catolic cel mai apropiat (pag. 40)«. Aci sunt de facut mai
multe rezerve. Propaganda catolica nu trebue sa ne-o inchipuim asa intensiva
nici ura dintre Romani si Unguri asa strasnica (In timpul despre care e vorba).
Afirmatia din citatul scos din brosura d. Onciul. Din istoria Romaniei pag. 22
(d. Cernaianu, durere, adesea nu citeaza pagina cartii)! »prin cuceririle lui Stefan
cel Sfant... partile romanesti de peste munti au fost definitiv supuse de Unguri«,
azi cel putin in forma asta, nu se mai poate sustinea si nu o sustin nici istoricii
unguri. Asa d. p. 1. Karácsonyi In »A honfoglás és Erdély (Budapest 1896) spune,
ca pe timpul s. Stefan, Ungurii au ajuns numai [Jana In valea Somesului; pe
timpul s. Ladislau au cucerit valea Murasului si a Tarnavelor; sub Oeza 11-lea
catra 1150 tinutul Sibiului Inca ajunge sub stapanire ungureasca i abia dup.
1211 le succede a cucerl teritoriul comitatelor Brasov, Treiscaune i Csik.
12) C. Auner: »Cateva momente din inceputurile bisericii romane.« Blaj,
1902 pag. 109.
www.digibuc.ro
 C 0
.6

Activitatea culturalä a bIsericli romine dela

Intemelerea hierarchlei 'Ana la sfarsItul secl.
XVI-lea.

Cu toate ca biserica rornaneasca era supusa iurisdictiei patriar-

chului din Constantinopol, si cu toate cà lachint (Hyakintos) primul
metropolit, era grec, pe cum greci au fost si Data Kritopulos si Hariton,
un curent de cultura greceasca nu se stabileste in Muntenia. Impre-
jurarile au facut, ca trile romane sa fie mult timp adapostul culturii
slave a Bulgarilor si a Sarbilor.
Un popor nou, poporul turcesc, indrasnet si disciplinat, trece In
Europa (1353) si in curund Ii succede a scliimba cu desavarsire fata
peninsulei balcanice, locuita de popoare sfasiate de certele religioase si
Impartite In mai multe state mid, neputincioase. La 1394 Tarnova a
fost cuceritä, iar cu patru ani mai tarziu cade Vidinul tarului Srasimir.
Astfel intreaga Bulgaria ajunge sub stapanirea turceasca. Aceeasi
soarte o are si Sarbia. Orasele sunt pustiite, Boierii parte trec la mo-
hamedanism, parte se refugiaza in tarile vecine: Muntenia si Ungaria.
Tot asa se intampla si cu calugarii din multele manastiri bulgaresti si
sarbesti prefacute In cenuse. Un calugar de-acestia, Nicodim, nascut
din mama sarboaica si din tata grec, trece din Sarbia in Tara roma-
neasca pe timpul stapanirii lui Vlalcu-Voda si contribue la intemeierea
primelor manastiri pe pamant romanesc: Vodita si Tismana, devenind
astfel Introducatorul vietii calugaresti la Romani.
Nicodim, care era om invatat petrecuse multa vreme la Atos
si un bun mester de caligrafie, intalese sa raspandeasca Invatatura
prin aceste doua fundatii ale sale. El insus a copiat
www.digibuc.ro la 1404 sau
 15

1405 o frumoasa Evangelie slavona, care se pastreaza la muzeul din

Bucuresti
Cucernicul calugär moare In 1406, a doua zi de Craciun, In ma-
nästirea sa Tismana, läsanci un mare numär de elevi in stare sa-i
continue opera si sa conduca celealalte manastiri intemeiate de (far-
nicia si evlavia Voevozilor si boierilor romani. Astfel Mircea Inteme-
iazA manastirile Cozia si Cotmeana; Radu cel Frumos manastirea
Tanganului; fratii Craiovesti Bistrita (1497) iar Radu cel Mare Manas-
tirea Dealului. Elevi de-alui Nicodim trec Inca pe la sfarsitul veacului
XIV in Moldova introducand si aci viata calugäreasca, care ia un avant
cu mult mai puternic de cat in Tara romaneasca. Cea dintaiu ma-
Misfire In Moldova a fost a Neamtului, Intemeiatä sub Petru Musat;
Alesandru cel Bun Intemeiaza Bistrita si Moldavita: tot pe timpul
acesta e intemeiata si Pobrata, refacuta mai tarziu In Petru Rares ;
dela bunul si cucernicul tefan cel Mare avern mänästirile Putna,
Humor, si Voronet; dela Läpusneanul Slatina, iar Petru Schiopul inte-
meiaza Galata, pe un deal langa Iasi 2).
In timpurile acestea calugarii au fost aproape singurii represen-
tanti ai culturii. Manastirile nu erau numai sfinte locasuri de inchinare,
de meditatii linistite asupra desertaciunii lumii acesteia si netärmurita fericire
a celei viitoare, ci tot atatea centre culturale. Centre culturale au fost si mA-
nästirile romanesti; insa cultura, care se facea aici nu are pentru des-
voltarea vietii noastre nationale nici o tnsamnatate, sau una foarte
mica. Calugarii din mánastirile noastre au trebuit sa. fie cel putin
la inceput cea mai mare parte bulgari si sarbi refugiati dinaintea
cuceririi turcesti. Acestia au adus cu sine cultura slava din Bulgaria
si Sarbia, dragostea si insufletirea fata de limba lor, singura, in care
muritorii pot vorbl cu Dzeu, 11 pot lauda si preamarl, si singura vred-
nica de a servi ca vestmant cugetarii omenesti. In manastirile roma-
nsti, Inzestrate cu mari averi si privilegii de Voevozii alor doua tari
romane, calugarii continua opera inceputa In manastirile de carturarie
slavona din sudul Dunarii, dand astfel nastere unui puternic curent
cultural, care fortneaza o epoca strillucita In desvoltarea culturii i li-
teraturii slave. Cateva sute de ani in mänästirile romanesti nu se
scrie nimic romaneste; din ele nu porneste nici o miscare In stare a
destepta in romani o puternica constiinta nationala, care sa le cultNe
mintea si inima i sa-i ridice In sirul popoarOor lurninate. Astazi ne

2) lorga: glstoria literaturii religioasa a Românilor pAnA la 1688». Bucuresti

1904. pag. 9.
2) Pentru Intemeierea acestor manAstiri vezi Jorga: «1st. bis.» vol. I.
www.digibuc.ro
16

putem mAndri cu marele numAr de manuscrise slave pAstrate in Virile

noastre, importanta lor InsA'pentru viata noastrA romAneasa, nationala,
pentru perfectionarea sufletului nostru, e foarte mia. La alte popoare
introducerea vietii cAlugAre0 a produs resultate imense pe cari InzAdar
le vom cAuta in tArile românesti.
Cultura din mAnAstirile noastre a fost o importatie strAinA, n-a
fost deck cultura InceputA In Bulgaria si Sarbia si strAplAntatA, in
urma cuceririlor turcesti, In Wile romAne. Cultura aceasta nu este
espresia individualitAtii noastre, a sufletului nostru national, ceeace se
vede din faptul, cä dispArAnd nu lasA nici un gol In viata neamului
românesc 3).
Nu faptul, cA limba slavA era limba oficioasA a bisericii si statului
si limba literarA constitue marea nefericire pentru neamul nostru in
epoca aceasta, pentrucl stiinta, in orice lin3131 si-ar tnsusi-o cineva, ti
are influinta netAgAduitA asupra sufletului si asupra vietii omului, ci
Imprejurarea, cA aCtivitatea literarl si stiintificA a representatilor
acestui curent deci si a cAlugArilor si cu deosebire a lor, singurii
oameni de carte din vremile acelea, s'a mArginit aproape numai la co-
pierea manuscriselor slave aduse din mAnAstirile bulgAresti si sarbesti,
cari cuprindeau traduceri de carti religioase, bisericesti si foarte putine
cu alt cuprins *).

5) Recensentului dela «Tribuna», care scrie: «motivul de cApetenie, pe care

Il poate invoca (CernAianu) In spriginul aberatiei sale, e cl biserica ortodoxA ar
fi umilit poporul romAn prin cultura slavonA, ce a propagat timp de 2-3 secole.
Dar acest argument e atAt de §ubred §i de ridicol trick nici n'ar merita sA stA-
ruim asupra lui, dacA nu ne-ar Imbia Insu§i autorul prin propaganda papista§A
fat* un contra argument sdrobitor, §i anume: «Biserica apuseanä a umilit si
umileste in acest sens toate popoatele credmcioase el prin cultura strAin4, pe
care a râsp,Indit-o cu ajutorul limbei latine, Inca si atunci cand In &set-Ica
räsänteang de multä vreme isi asiguraserâ toate popoarele dreptul limbei lor
nationale» Ii citAm observatia foarte potrivitA a d. Xenopol (1st. Rom. edit. Sa-
raga vol. II. pag. 116): «Atare predomnire a bulgarismului la RomAni nu se poate
asAmAna cu aceea a limbei latine In biserica §i statele apusene, cAci aici de§1 o
limbA strAinA slujia la Inceput pentru transmiterea gAndirilor, aceasta limbl strA-
hid continea cheia unei comori Intregi de idei Inalte, de forme mAestre, de invA-
taturi pretioase, cari pAtrunserl curind tocmai prin acest canal mintile multimei
§i deslAntuindu-le le fAcurA destoinice pentru civilisare §i pentru spornica rodire
de mai tArziu a graiului national. Limba latinA fu o §coalA pentru limbile po-
porene. La noi slavismul, tâmpit, orb si 1ipsit de on ce ideie, apasl ca un
munte asupra cugetulw poporulw romAn färä sä-i adua nicl tin folos ingro-
sind tot mereu intunerecul, care-i cuprinsese mintile In loc de a-I imprAstia.
Limba slavonä inäduse gAndirea româneasa».
4) Cf Jirecek: «A bolgárok tört.» cap. XXVI. (Vechea literaturA bulgara).
www.digibuc.ro
 17
..

»Dela caderea statului bulgar sub Turci, (manastirile romaneqti)

au devenit chiar singurele asile ale literaturii bulgare qi cultivatorilor
ei. Traduceri noue dupä originalele grecesti sau opere onginale In
limba slavonä nu s'au fäcut multe In Wife noastre ; celea ce s'au
adus Msa de alugärii bulgari si români de peste Dundre, In deose-
bite vremuri, s'au pästrat cu slintenie si s'au lnmultit Inteo grgmadd
de copli, din cari numai neqte jalnice resturi se mai pastreaza astazi
prin maniistirile noastre. In timp de patru veacuri ele au fost aproape
singura branä mtelectualä a literatilor nostri, adec4 a cälugärilor si
cärturarilor«. Astfel cacacteriseaza d. loan Bogdan, literatura slava
desvoltata In manastirile din celea doua principate 5).
Sfanta Scriptura a noului i vechiulul Testament, cartile de
slujba bisericeasca, cateva traduceri din sfintii Parinti, nomocanoane,
vietile Sfintilor, estrase din cronicile vechi, iar pentru distractie vestitul
Varlaam i loasaf, care a intrat i in sfaturile lui Neagoe Basarab,
catra fiul sau Teodosie, Vamile vazduhului qi legende de-ale Bogomililor,
din Bulgaria, povestiri despre calatoria Maicei Domnului la lad, despre
sf. Dumineca qi sf. Vineri, minunile cuprinse in Apocalipsul cel nou,
legendele in legatura cu batranul patriarch Avraam, erau cartile, din
cari 10 scoteau invatatura calugarii din manastirile noastre 5) 1ntr'un
timp, arid calugarii, qi peste tot clericii, din Ungaria cercetau §coalele
vestite ale Apusului.
Sunt date sigure, ca la 1175 invatau mai multi lerici unguri la
Paris. Tot la Paris trebuia O. trimita fiecare provincie a Dominica-
nilor ale 2-3 tineri In urma decisiunilor ordului din 1234 qi 1240
Asemenea qi Franciscanii, dupl cum arata o hotarare a lor din 1260,
In mare numar cercetau universitatile din Bologna qi cea din Padua
unde dintre celea 24 corporatiuni nationale a patra o forma «natio

6) eVechile cronice moldovene§ti !Ana la Urechee. Bucure0i 1891. pag. 75

Cf. i pag. 139 qi conferenta aceluiaqi «Romlnii 0 Bulgarii» pag. 28 0 urm.
9 V. articolul de lorga despre vechile biblioteci romAneqti ln eFloarea Da-
rurilor» pag. 6.5 0 urrn.
Cetitorii vor putea vedea In ce constA interesul Ilterar al cAlugArilor din
Moldova in veacul al XV. qi XVI.-lea cetind cuprinsul sbornicului dela Chiev la
I. Bogdan: eVechile cronice moldovene5ti» pag. 3 0 urm. CuncOntele cAlugArilor
§i In celea bisericeqti erau foarte mArginite. in 'sbornicul amintit, alcAtuit In ma-
rile mAnAstiri moldovene, scrierile apocrife, scrierile eretice, legendele, se aflA
copiate i puse alAturea fArA cea mai micA pricepere, lAngA parti din sf. ScripturA
sau !Ana scrierile cutArui sf. PArinte al Bisericei-
www.digibuc.ro 2
18

liungarica»7). Incepand cu veacul al XIV-lea invatau mai ales la uni-

versitatea din Viena, intemeiata de principele Rudolf la '1365. ['Ina la
1450 Universitatea aceasta a fost cercetata de 2929 uuguri dintre cari
212 erau clerici. Universitatea din Cracovia, Intemeiata la 1364 de
regele polon Cazimir, Inca avea elevi ungury cari, partea cea mai mare,
erau, fireqte, clerici 8). In arä inca aveau co1i bune. In laurin (Györ)
Dominicanii aveau claustru qi coala intemeiatä la 1221 sau 1222 de
dominicanul Paul, fost profesor de dreptul canonic la Universitatea din
Bologna. Franciscanii aveau §coalä in Oradea-Mare, iar de pe la finea
veacului XV in Buda; Paulinii aveau in fiecare provincie doua qcoli:
in una se invata teologia, trei ani, in cealalta filosofia, tot trei ani.
Cistercitii, la Inceput, sub familia arpadiana, Inca aveau gcoli; mai
tarziu invatau in Viena. In qcolile acestea calugareqti sa facea, relativ,
multa qtiinta. In claustrele' Augustinianilor se propunea logica, filosofia
si teologia (aceasta din urma doi ani. In fiecare an se esplicad cite
doua carti de-ale lui Petru Lombardul), la Dominicani se Invata trei
ani logica, doi ani tiine naturale i doi ani teologie 8).
Cea mai Insämnata parte din activitatea literara originala a ca.-
higarilor din manästirile romane0 o formeaza celea cateva insamnäri
istorice vechi, scrise in timba slava, cari cuprind date pretioase despre
trecutul nostru i au servit ca isvor cronicarilor romani de mai tarziu 11.
Astfel de Insämnari pornesc din Moldova probabil se vor fi scris
In manastirile din Muntenia din vechea mänästire a Nearntului
lui Petru Muqat sau din Bistrita lui Alesandru cel Bun, se continua in
ctitoria lui stefan cel Mare Putna, in Pobrata, refacuta de Petru Rareq
qi poate Ii Slatina Ini Lapupeanul i Galata lui Petru Schiopul.

7) In veacul al XVI. aflArn In Ungaria urmAtorii dignitari bisericesti, cari

au InvAtat In Padua: Ladislau, canonic de Calocea si Szepes; A. Verancsics, me-
trop. Strigonului; Gyulai Farkas, epp. In Zagrab; Aug. Bardelloti, epp. In Vat,
Paul Bornemisa, epp. In Vesprem; Andrei Budics i Francisc Forgach, eppi In
Oradea-mare si Albert abate de Kapornok. Vezi Dr. MihAlyfi Akos; «A papne-
velés története és elmélete» Budapest, 1896. vol. I. pag. 118. cf. Fraknói Vilmos:
«Hazai és küldföldi iskolázás» Budapest, 1873. pag. 270-276.
8) Dr. Mihályfi op. cit. vol. I. pArtile referitoare la educatia clerului din
Ungaria.
8) Idem ibidem.
78) I Bogdan: «Vechile cronice Moldovenesti pAnA la Ureche; Cronice
inedite atingAtoare de istoria RomAnilor« Bucuresti 1895 si »Istoriografia romAnA
problemele ei actuale« (discurs de receptiune Bucuresti 1905. lorga: »Istoria
bisericii romine I, i mai ales »Istoria literaturii romAne In secl. XVIII« Bucuresti;
1901 vol. Il. Escursul I. (pag. 531 si urm.)
www.digibuc.ro
 19

Tot 'in timpurile acestea scrie Macarie, egumen la Neamt iar din 1530
episcop de Roinan, la indemnul lui Petru Rares si a marelui logofat
Teodor fostul diac, pisar de documente alui Stefan cel Mare, parcalab
la Roman sub Bogdan si Stef Anita, reintemeietokul manastirii Hure-
zului11), cronica, care cuprinde istoria Moldovei dela moartea lui tef an
cel Mare (1504) ¡Ana la instalarea lui Petru Rare§ In a doua domnie
a sa (1541) si care are pentru noi mai mult interes literar, putand cu-
noaste din ea o Intreaga epoca din literatura veche moldoveneasca,
cleat istoriografie Cronica lui Macarie a fost continuata de-un
ucenic al slut, Eftimie, care i-a urmat, ca egumen la Neamt, de unde
silit de imprejurari fuge In Ardeal (1566) ajungand fn 1571 episcop ai
Romanilor de aci, si nu se reintoarce In Moldova !Ana la 1574, chemat
de Ion Voda cel Cumplit. Cronica lui Eftintie e scrisä la porunca lui
Alesandru Lapusneanul si cuprinde istoria Moldovei dela 1541-4 553.
Dela lsaia, calugär la Slatina, idr mai tarziu episcop la Roman, ne
vine »Povestirea In scurt despre domnii moldovenesti de and s'a In-
ceput Tara moldoveneascao, prescurtare a cronicei putnene, completata
cu compilatia cronicelor lui Macarie si Eftimie.
»Aceasta e cultura, pe care o puteau da Invatatii din Moldova si
Tara romaneasca: calugari dupa asamanarea celor din Sarbia ei tineau
cu Inclaratnicie la singura carte legiuitil i placuta lui Dumnezeu, cartea
slavoneasca. Literatura romaneasca nu putea porn! dela dansii, cari
cantau pe bulgareste panä si ispravile lui Stefan cel Mare 13).
Dela preotimea de mir, dela episcopi qi mitropoliV Inca nu putea
porn! o miscare de redesteptare nationala, un avant cuceritor de suflete
si facator de minuni. Frunta0i bisericii, sau erau oameni simpli fara
Invättitura, sau, cei mai cu carte, esiti din manastirile unde se cultiva
literatura, pe care o cunoastem. losif, cel dintaiu mitropolit al Mol-
dove!, un ocrotitor al propagandei sarbesti, ruda alui Pei ru
Musat, esise din manastirea Neamtului. Tot de-acolo a venit
Teoctist 11. Toti episcopii, despre cari stim, cä au facut
ceva, despre cari stim, cA au avut o pregatire literara mai
Malta, sunt reprezentantii qi propagatorii acestui curent de slavonie.
Macarie fost egumen la Neamt (autorul cronicei), ajunge episcop la
Roman. Mult timp apoi scaunele vlädicesti sunt ocupat de elevi de-ai
lui, carifi continuara opera. Astfel Anastasie episcop de Roman si
ajuns pe o clipa, mitropolit; Gheorghe tot de Roman; Teofan ajuns

") Vezi articolui lui G. Coriolan in Neamul românesc literar a II.

") I. Bogdan; »Vechile cronici« pag, 72 §i urm.
12) lorga; »lstoria lit. religioase a Românilor» pag. 15.
www.digibuc.ro 2*
20
dela care avem povestirea scurtA despre domnii moldoveniqti, tot
apoi mitropolit, Teodosie, Gheorghe i Eftimie dela RAdAuti, apoi lsaia,
dela care avem povestirea scurtA despre domnii moldoveneqti, tot de-
acolo 14). Cu aceqtia se sustine curentul slavon puternic qi 1nAduitor
Onä la sfArsitul veacului al XVI-lea.
PftnA cAnd biserica din Moldova se IntAreqte sub itApAnirile cu-
minti ale lui Alesandru cel Bun, Stefan cel Mare i Petru Rarq, cea
din Muntenia ajunge Inteo decadintA uriap. In tot decursul veacului
al XV «supt domnii, cari se schimbA repede se strecoarA cArmuiri
sufleteqti fara nici o InsAmnAtate, care nu lasa totdeauna macar nu-
mele hiercrchilor»15). Biserica e smulsA din starea aceasta prin opera
de reformare alui Nifon, alungat de pe tronul patriarchal pentru falsi-
ficAri de documente, cu cari voia sA punA Imaria pe averile tnaintaqului
sat] Simeon 16), chernat îñ tarA de Radu cel Mare la Inceputul veacului
al XVI-léa. In tot decursul acestui veac mai mare InsAmnAtate au,
prin cultura lor, metropolitul Maximinian, sArb, nepot alui Gheorghe
Brancovici, Macarie, alt sArb, IntroducAtorul tiparului In tArile romAnqti,
qi In sfArqit Serafim, «un cleric MN/Mat, care a putut da unuia din
preotii cArturari dela Brapv, Mihail fiul lui Dobre, cunoscAtor de carte
sArbeascA acel Talc slavonesc de Evangelie, din care s'a fAcut apoi
Cazania romAneascA, tipAritA acolo la 1581. Supt . el s'a scris frumos
Evangelia slavond cu chipurile lui Alesandru qi Mihnea, care a trecut
la Moldova i a fost däruitA la 1605 de leremie MovIlA ctitoriei sale
Sucevita»:17).
Preotimea de rAnd nu, putea face nimica, lipsitA fiind de celea
mai elementare cunoqtinte. Preot se putea face oricine cu banii tre-
buitori pentru actul de Intärire. De regula preotia sA moqtenea. Noul
preot cApAta invAtAtura necesarA dela tatAl sat', sau Intra In mAnAs-
tire unde InvAta cetitul, scrisul, cantArile i unele molítve mai obicinuite
pe de rost. La sate erau o multime de preoti, cari aveau popia
numai In legAturit cu fiscul i nu Intrau nici odatA in bisericA, nepri-
cepAndu-se ce sA faca acolo. Avea astfel dreptate Matei al Mirelor,
and zicea, cA. «preotii nu qtiu sA boteze copii, nici sA liturghisiascA
rugAciunile lui Dumnezeu; de cununie qi maslu, cAnd aud se minuneazA
si pe celealalte taine mai nu le qtiu nici de nume; strapic s'au sAlbA-
tAcit, numai qtiu nimic, ci mancA doar la colivie, ca dobitoacele». Asta

14) lorga: «Ist. bis. romine» I., pag. 158-162.

16) Idem pag. 113.
16) «Cursurile de ist. bis. romine» ale d. Dobrescu, apud Cerniianu: «Bi-
serica si Rominismul» pag. 56.
17) lorga op. cit. 146.
www.digibuc.ro
 21

era starea preotimii romane din veacul al XVII-lea 18). Si tot aqa a
fost qi In veacurile anterioare sau poate qi mai rea. Ce putem a0epta
dela o preotime astfel pregatita?
Pe timpul lui Radu cel Mare, la începutul veacului al XVI-lea,
calugarul Orb Macarie, priceput In meqtequgul tiparului, pe care-1 va
fi Invatat probabil In Venetia unde se tipareau carti slavoneqti bi-
serice0 pentru Orientul dreptcredincios supus stapanirii turceqti
dupa ce a patrecut catva timp In Cetinie, unde sub ocrotirea lui
Gheorghe Cernoevici, tipari cateva carti de cuprins religios, vine In
Muntenia unde ti continua meOepgul de tipograf 19). Astfel sa In-
fiinteaza cea dintaiu tipografie pe pämantul romanesc. De-aici tnainte
principatele romane provedeau. cu cartile bisericeqti necesare Intreg
Orientul slay qi tipariturile evite din tipografiile noastre serviau de
model pentru celea facute In Mile de peste Dunare 20).
Un element nou se adauge deci la activitatea culturala a repre-
sentantilor bisericei. Scrierile evite de sub tipar apartin aceluiaqi cerc
strimt, ca i manuscrisele. Carti biserice§ti, carti liturgice, s. Scriptura,
acestea sunt productele tipografiei din Muntenia, firqte In sfanta limba
slavonä. E tnteresant pentru cunoaqterea spiritului, care stäpania a-
tunci In biserica romaneasca, ca In Muntenia, dela aducerea tipografiei
(1507) pang. la 1640, deci In decurs de preste 130 de ani nici un qir
nu apare tiparit romaneqte. Prima carte romaneasca tiparita la Ro-
manii de dincolo e Pravila aparuta la 164021).
Si pentru epoca aceasta se potrivesc cuvintele lui Teodosie, me-
tropolitul Ungrovlahiei, din prefata Liturgierului aparut In Bucure0i la
1680: cSi noue jalnic qi planguros lucru iaste intr-atata micprare qi
allure rodului nostru cestui romanesc, carele odata, qi el numarat tntre
puternicele neamuri, qi !titre tarii oameni se numara, iara acum atata
de supus i de ocarat iaste, cat nice Invatatura, nice qtiinta, nice ar-

12) Idem 273-75.

,2) lorga: «Ist, lit, religioase» pag. 47 si urm. Acelasi «Ist, bis. române» I.
pag. 124 si urm.
20) Mateiu Basarab se adreseazá in prefata Psaltirei slavone apárutá in
Govora la 1637 «Drept credinciosului i evlaviosului neam al patriei noastre
altor neamuri inrudite cu noi dupâ credintä si având acelasi vestit dialect sla-
vonesc ca limbä si cii deosebke Bulgarilor, Sârbilor, Ungrovlahilor, Moldovla-
hilor, si Bianuliodos. Bibliografia románeasca veche I. Bucuresti 1903
pag. 105.
21) Bianutiodos op. cit. pag. 108. Cetitorul sà compare cartile esite de
sub teascurile tipografiei noastre cu celea tiparite in tipografiile din Ungaria,
unde apar o multime de carti unguresti in decursul veacului al XVI-lea. Szab6
Kdroly: Régi magyar könyvtár vol. I. Budapest, 1879 ed. Acad. maghiare.
www.digibuc.ro
22
ma, nice légi, nici nice un obiceiu intru tot rodul, ce se pomeneqte
astazi roman, nu iaste, ci (ca) neqte nemernici i orbi inteun obor In-
vartindu-se i infäqurandu-se, dela straini qi dela varvari, doara qi dela
vrajma0 rodului nostru, cer i se imprumuteaza qi de carte qi de
limba qi de Invatatura. 0 grea i duroasä intamplare«22).
Propagarea slavonismului in tarile Romanep nu i-se poate atribui
numai bisericei. Slavona era limba oficioasii qi a statului, a cancelarii-
lor domneqti, pana tarziu in veacul al XVII-lea. Toate documentele
e0au de-aci scrise in limba vecinilor de peste Dunare. Scriitorii acestor
acte au fost la Inceput cel putin in Moldova ruteni, ear' in
Muntenia bulgari i sarbi, printre cari aflam insa gi romani cu tiinlA
de carte 23).
La Inrädacinarea slavonismului a contribuit apoi, fara mndoialA, i
adapostirea unui mare mimar de boieri bulgari qi sarbi, fugiti dinaintea
cucerirei turceqti in Tara romaneasca. N'au putut ramanea fara efect
nici inrudirile dinastiilor romane cu Bulgarii qi Sarbii. De regula
doamna nu trecea in principate niciodata singura, ci insotita de rudenii,
cari se oploqiau la curtile domnilor. Doamnele acestea uitau
originea, dupa cum vedem din esemplul Despinei, sotia lui Neagoe
Basarab, insuq autor de scrieri slavone, o sarboaica, fata tarului La'zar
Despot qi ruda a metropolitului Maximinian; sau din al Elenei, o
nepoata a Despinei, maritata dupa Petru Rareq, domnul Moldovei, sub
care cultura slavong ia un puternic avant.
Scriitorii romani incepand cu marii dascali ardeleni dela sfar-
Oul veacului al XVIII-lea sunt unanimi In constatarea influentei de-
zastruoase, pe care a avut-o cultura slavona asupra vietii noastre na-
tionale. A mai repeti acestea constatari, ar fi, cred, banal. E foarte
interesant insa, cA unii vorbind despre activitatea bisericei, cea mai
puternica propagatoare qi cultivatoare a culturei slave in epoca aceasta,
au aflat cuvinte de lauda qi multi scriitori i recensenti de contrabanda
printre cari, durere, am vazut mestecandu-se i cate-o figura de om
serios au fost in stare sa faca, ce au facut, cu prilejul aparitiei cärii
d-lui Cernaianu.

") Blariuliodos op. cit. pag. 234.

23) forgo.; 1st. lit, rel. pag. 12.
www.digibuc.ro
 IV.

Activitatea culturall a biserIcil dela sfir§ltul

veacului al XVI-lea Ora la Inceputul veacului
al XIX-Iea.

Cu moartea lui Teofan, ucenic alui Macarie,§i cu moartea lui Se-

rafim, despre care a fost vorba mai sus, se sting cei din urma repre-
sentanti serio0 ai vechiului curent de carturarle qi cultura slavona.
Limba bisericii §i limba statului rafnane insa mult tirnp cea veche. Ici
colo se fac Insa Incercasi de-a da cugetarii vestmantul simplu al limbei
romane§ti, un pacat mare in timpurile icestea de stapanire absoluta.
a celei slavone. Romaneqte se scrie cate-o scrisoare mica, privata, ca
aceea din 1521 din timpul lui Neagoie Basarab 1-) Insarnnari scurte ca
d. p. glossa din 1548 de pe-un hrisov alui Mircea Ciobanul 2). Cu cat
ne apropiem mai tare de sfar§itul veacului al XVI-lea cu atat aflam
o Intrebuintare mai Intinsa a limbei romane§ti. Din 1573 avem un
zapis romanesc dela Eftimie, egumenul Bistritei Craiovetilor, un centru
pe vremuri, de cultura slavona; alt zapis romanesc ne vine (1575) din
satul Balbo0 (Gorj), al treilea (1592) din Cacameiu (Ialomita); din
acela an avem unul din Putna, din anul urmator unul dela Suceava2).

Hurmuzachi «Documente» vol. Xl. pag. 843 nota 1.

2) «Convorbiri literare» 1900 pag. 332.
3) Acestea 4 din urmA vezi-le In I. Bianu «Documente românesti» Bucu-
resti 1907 ed. Acad. rom. P. I. tom I. pp. 1-4. D. I. Bogdan scriein »Convorbiri
literare» 1907 pag. 383. «Notez, cA acest document (din 1576) pe cat aratA hartia,
cerneala i ductul scrisorii, trebue sA fie din sed. XVII-lea;» E probabil cA scrii-
torul a scris 7084 In loc de 7184, ceeace ar face 1676. 4i documentele de sub
Nr. 3 si 4 ( cel din 1592 si cel din 1593) nu se par a fi mai nouA». Pentru zapi-
sul din 1573 vezi lorga »Istoria lit, scl. pag. 111.
www.digibuc.ro
24
Avem apoi scrisori romaneqti 'dela Mihaiu Viteazul qi dela fiul sau
Petracu, dela Simion Movila dintre anii 1601-1602 i Radu erban;
reformele vietii manastire0 alui Miron Barnovschi Inca sunt scrise ro-
maneqte. Tot In aceastä limba Incepe a se scrie testamente, Inscriptii
pe morminte, tratate cu vecinii (cum e alui Radu Mihnea cu Brapvenii
din 12 Septemvrie 1612). la acestea se mai adaug tipariturile ardelene,
cari ar fi trebuit amintite In locul prim 4).
La sfarOul veacului al XV1-lea qi Inceputul celui urmator, dupace
Grecii, treziti din amorteala, care i-a cuprins dupa cucerirea Bizantului,
ajung prin istetimea, prin agerul lor spirit de Intreprindere, prin staruinta
qi Indräsneala lor, un factor puternic qi cu influinta In viata imperiului
turcesc; i and multii pretendenti domneqti, ne mai afland mijloacele
necesare pentru ajungerea idealului, nici in Ardeal qi Ungaria, nici in
Polonia, nici la puternicii .stapanitori ai Apusului, sunt siliti sa-0 pe-
treaca o parte din viata ca oaspeti ai Sultanului pe una din intinsele
mo0i ale acestuia, In a0eptarea chinuitoare a unui tron qi sA Intre In
relatii stranse cu familiile puternice qi bogate greceqti; and, In sfar0t,
tronurile celor doua prIncipate sunt ocupate de greci sau romani greci-
zati, In tarile romanep se Llaza un numar extraordinar de greci:
oameni cu slujbe Inalte Invatati hamesiti («gelehrte aber aus-
gehungerte Leuteo, cum fi numWe d. lorga), clericI qi altii. Elementul
grecesc Inainteaza puternic qi cuceritor cu toate rascoalele Indreptate
Impotriva lui sub Radu Mihnea, Alesandru Iliaq qi Leon Tomqa tri
Muntenia , sub Radu Mihnea, Alesandru Cuconul, care se continua
qi sub Moisa Movila, apoi sub Vasile Lupu, iar mai tarziu cea condusa
de Mihalcea 1-lancu i Durac Sardarul (1672), In Moldova 8), stäpanind
viata publica din celea doua principate Paria tarziu In veacul al X1X-lea.
In timpul acesta de cateva vreacuri biserica romaneasca a fost cel
rnai puternic slujitor de Intindere a grecismului, pe cum fusese pana

Pentru unceputurile de scrisoare romineascl i pltrunderea limbei ro-

mânesti In viata de stat i biserica, 4Vezi lorga o. cit., pag. 106 si urm., 121 si
urm, cf. si I. Barbulescu «Calvinismul i Inceputul de-a se saie românesteff In
»Convorbiri lit.» 1900 pag. 858 si urm.
9 Ragusanul loan de Macini Poll spune Intr'un raport, c6. In Moldova pe
timpul stApanirei lui Aron (1591-95) «slujbasii cei mari sunt strAin i mai ales
greci perfizio (apud lorga: «Geschichte des rum. Volkes» II., 51). Sub Mihaiu Vi-
teazul (1593 1601) In Muntenia Inca afläm slujbasi Inalti greci. Astfel Teodor
$aitan ban,:Dumitrachi spätar, Pancratios vistier, Manta paharnic, Kotzi postelnic
etc. (Ibidem pag. 52).
9 Cf. A. D. Xenopol: «Originile partidului national In RomAnia» in analele
Acad, rom. seria II. vol. XXVIII. pag. 579 si urm. i vlstoria Românilor» vol. VII.
ed, Saraga.
www.digibuc.ro
 25
aci refugiul culturii slave din peninsula balcanica. DupA cucerirea Cons-
tantinopolului qi caderea imperiului bizantin, Grecii aveau lipsA de un
loc potrivit, unde vecinic cu gAndul la vechea glorie a patriei sdro-
bite 7), sA continue activitatea culturala IntreruptA de cucerirea turceascA,
fiind convinqi, cA numai astfel generatiile viitoare vor putea realiza
idealul fiecArui grec adevarat: scoaterea bAtranei Elade de sub jugul
pagan 9). Locul acesta nu putea fi apusul prea IndepArtat, cu o dvi-
lizatie mult mai InaintatA deck a lor qi cu care erau de secoli Inteo
Incordata. rivalitate religioasA. Astfel au fost siliti sA se Indrepte cAtrA
tarile romane, singurele stapaniri ortodcixe In tot Rasaritul Europei,
cari îi aveau rostul lor propriu. Fiind patriarchatele qi mai ales cel
din Constantinopol, sub jurisdictia caruia se afla biserica din celea
poua principate, representantul poporului grec In genere, ca punct sigur
de plecare i ca mijloc de activitate qi-au ales religiunea 9).
in numele religiunei, al ortodoxiei, e0au din tarA suniele mad
de bani, capgati prin muncá asprit a taranului roman, pentru edifi-
carea qi Impodobirea bisericilor, Intemeierea qi sustinerea coalelor din
RasAritul grecesc; In immele ortodoxiei se tipareau In ladle romAne,
cu bani romAneqtí, cArti liturgice qi cArti religioase, chiar qi In lim-
bile arabl i georgiana; In numele ortodoxiei se fAceau multe Inchinki
de manastiri qi InzAstrarea lor cu averi mari tuck a cincea parte din
teritorul principatelor era In mama bisericilor qi mAnAstirilor greceqti, qi
nAvalirea in tam a calugarilor i altor clerici qi nesfarqitul ir de emi-
sari ai patriarchilor qi archiereilor, cerqind mill In celea doul principate
unde se simtiau mai bine deck acasA. Cutropirea greceascA de-oparte
iar de alta ignoranta uria0 a clerului, mai ales a preotimei de rand

7) «Mateiu al Mirelor unul din Intemeietorii culturei grecesti In principate,

se gAndise la impArAtia, pe care o avuse neamul sAu i plAnsese pe ruinele Con-
stantinopolei crestine; el se Induiosase la gAndul, cA aceasta mArire ar putea sl
renascA. Va veni odatA un Domn crestin sk te stApineascA Constantinopole,
un ImpArat ordodox sA stee In Scaun? In scaunul preastrAlucit al ImpAratiei?
SA se Inchine In biserica preasfintei Sofii? SA straluceascA soarele dreptAtii si
gloria i cuviinta crestinAtAtii? SA iasA impAratul din bisericA ImpreunA cu cres-
hull i sA facA litanie? SA mAnAnce impAratul cu Patriarchul la un loc, la aceiasi
mas1 i sA albA tot o credinta». lorga «Ist. Iit. secl. XVIII., I. 440-1.
«Grecii dela Curtea lui erban Cantacuzino avuse un moment iluzia. cA
acest strAnepot de ImpArat grec, care purta In armele sale vulturul cu doue- ca-
pete al Bizantului crestin, li-ar putea reface statul sfArAmat i aprinde strA-
lucirea stinsA de veacuri». Idem ibidem.
9) C. Erbiceanu «Priviri istorice i literare asupra epocei fanariote» (Ana-
lele Acad. rom, seria II. vol. XXIV. pp. 87-8 si 93-4. Pentru Intinderea curen-
tului grecesc in principate Cf, i lorga op. cit. mai In urmA 1., 27 si urm.
www.digibuc.ro
26
qi a calugarilor, a facut, ca rolul bisericii In desvoltarea culturall qi
nationall a neamului sa fie foarte mic, ba, tri multe privinte, destructiv.
Calatoriile patriarchilor qi ale altor archierei greci In principate
Incep din timpurile vechi qi 10 ajung culmea pe timpul domniei stralu-
cite alui Constandin Brancoveanu, voevodul Munteniei.
La sfar0tul veacului al XIV-lea, In 1395, vine In Moldova, ca de-
legat al patriarchului din Constantinopol, metropolitul Mitilinei, ca sit
supuna patriarchatului biserica t Atli; iar cu doi ani mai tarziu archie-
piscopul din Betleem. In 1401, sub stapanirea lui Alesandru cel Bun,
pe timpul conflictului dintre biserica Moldovei qi Constantinopol, pa-
triarchul trimite in 26 lulie pe Grigore duhovnicul gi pe chir Manuel,
ca sl cerceteze canonicitatea sfintirei lui losif 10). Stim apoi, cA Radul
cel Mare a chemat la inceputul veacului al XVI-lea pe expatriarchul
Nifon, ca sa organizeze biserica munteana. Tot pe timpul lui a umblat
dupa mild prin Moldova qi Muntenia patriarchul loachim I. fiind In
arnandoua äriIe rAu primit. Tot mill cerea la 1514 Pahomie I. iar la
1545 leremie 1.11). La sfintirea mlnästirei Argeplui, strälucita ctitorie
a evlaviosului voevod Neagoe Basarab, se aflau de fata patriarchul
Teolept, episcopii de Seres, Sardes, Midia i Melenic 12). Pe timpul lui
Lapuqneanul, la Inceputul anului 1561, se afla In Moldova patriarchul
chir loasaf din Constantinopol 12). La 1580 strangea ittila tot acolo
vicarul patriarchiei Nichifor Porhaios, omul de afaceri alui Aron Voda
iar mai tarziu alui leremie Movill; acela Nechifor, care e denumit la
1592 exarch pentru tante romane 14). In 1586 vine Insuq patriarchul
leremie II. cel alungat de trei ori din scaunul patriarchal, antece-
sorul ski Teolipt II. se stinse In acelaq an In Muntenia, and o cutriera
cerand mila 0 tot el pare a ne mai fi cercetat odata In 1590 10).
Mihaiu Viteazul era insotit In drumul sAu cuceritor prin Ardeal de
grecul Dionisie Ralli, metropolit de Ternova; iar la sinodul convocat
in 1600, dup. cucerirea Moldovei, pentru caterisirea episcopilor fu-
giti cu Domnul cel vechiu, erau de fata, pe langa metropolitul
Nicanor qi Petronie dela Muncaciu, grecul Dionisie, care ramane
aci ca vicar, de unde pierzand Mihaiu Moldova, trece In Muntenia la
curtea lui Radu Serban, Nectarie de Ohrida, Gherman de Cesaria,

1°) Erbiceanu op. cit. pag. 95.

11) Idem pag. 97.
12) lorga «Istoria bis.» I., 134 cf. *i Erbiceanu op. cit. 96.
11) Ion Bogdan «Vechile cronice» pag. 11.
14) lorga «Nichifor Dascalul exarch patriarchal §i leaturile lui cu tarile
rioastre» Analele Acad. rom. seria II. tom. 27. pag. 183 §i urm.
14) Erbiceanu op. cit. pag. 97.
www.digibuc.ro
 27

Teofan de Vodena qi Efrem de Hebron 16) Sub Radu Mihnea, Mateiu

al Mirelor, dupa o petrecere indelungatA in Moldova, la sf. Sava, trece
In Muntenia unde capata egumenia manastirei Dealului, ctitoria lui
Radu cel Mare. in Muntenia se afla leroteiu archiepiscop de Monem-
basia, ucis la 1618 In rAscoala contra grecilor. intre 1613 i 1615 pe-
trecea la curtile celor doi Domni români vestitul Ciril Lucaris, pa-
triarchul Alexandriei, de-al cArui sprijin voia sA se foloseasa ,Gavrila
Bethlen In convertirea la calvinism a Românilor din Ardeal. La 1620
se afla incA in Muntenia, unde a primit dela Domnul tArii satul Se-
garcea din Do lj, ca sA aibit din ce trAi. Cu doi ani mai tArziu e ales
patriarch al Constantinopolului 17). Teofan patriarchul lerusalimului In
drumul sAu spre Moscva (1617) Ina zAbovi In principate pAnA in lulie
anul urmAtor 18);
Sub Mateiu Basarab moare in Muntenia Mitrofan Critopulos, pa-
triarch de Alexandria. Aceea0 tara ava fericirea sA primeascit In 1648
visita patriarchului de Ierusalim, Paisie, care a fost sfintit In lavi (pana
aci era egu men la Galata). La sfintirea lui In biserica dela Trei-lerarchi
au luat parte exarchul metropoliei Larissei, chir Grigorie, Laurentiu al
Casandrei qi un delegat al patriarchului din Bizant 19), Atanasie Pate-
taros al Constantinopolului a stat la Galati 12 ani pAn A la 1654. La
slujba de inmormântare alui Mateiu Basarab, care se stinge dupA o
domnie tuna la 1654, ia parte i patriarchul An tiochiei, Macarie, In-
sotit de Paul de Aleppo, care ne-a lAsat tiri pretioase despre celea
vAzute In principatelei romAne. La sinodul din 1642 tinut In lavi pentru
condamnarea ereziilof calvine, propagate de Ciril Lucaris, era de fatA
exarchul patriarchului din Constantinopol, Porfirie, metropolitul din

18) lorga «Studii i documente» vol. IX. pag. 26 si urm. cf. si glst. bis.»
I., 238 si urm. Pe timpul acesta la Buzau era episcop un grec, Luca, care a-
junge apoi metropolit (1605-1629). Un document din 1620 11 numeste «parintele
archi-mitropolit Luca vladica». «tudii i documente» XI., 465, nr. 58.
17) Iorga «Ist. bis.» I., 256-7. Date importante asupra acestui patriarch,
care si-a pierdut Scaunul de septe ori, afla cetitorul In studiul lui E, Karácsonyi
«Vázlat a Konstántinapolyi pátriárkaság történetéböl» (Katholikus szemle XXII.,
pag. 62 si urm. La pag. 66 se afla titlul complet al scrierii lui Ciril II. i Partenie
contra doctrinelor calvine propagate de Ciril Lucaris. oCyrilli Lucaris Patriarhae
Constantinopolitani confessio christianae fidei. Cui adiuncta est gemina eiusdem
Confessionis censura synodalis una a Cyrillo Berhaensi, altera a Parthenio, Pa-
trittrchis itidem Costantinopolitanis promulgata. Omnia graece t latine. «Ex-
cussum Iasii Moldaviae in augusto et authentico Monasterio sanctorum trium
Praesulum». Anno 1642. Cf. Bianuliodos Bibliografie I, 119 si 535.
18) lorga «Ist. bis.» I., 260,
") Xenopol «Istoria Romanilor» ed Saraga, vol. XII. pag. 10.
www.digibuc.ro
 28
Nicea i fugarul Meletie Sirigul, om invatat la sfintirea de metro-
polit alui Varlaam (13 Sept. 1632) 11 vedem predicand greceqte pe
care Vasile Lupu, a carui sfetnic era, II face episcop de Braila 20). lar
cand acelaq Vasile Lupu, un arnaut mandru, ambitios qi desfranat, a
adus In tail, in schimbul unei mari sume de baffi, moaqtele sf. Pa-
raschive, cari furä aqezate intr'un sicriu de argint in manastirea Trei-
lerarchilor, venira. in Moldova atrei prea fericiti metropoliti, chir loanichie
al leracliei, chir Parténie al Adrianopolului qi chir Teofan Paleonpatron» 21),
Tot pe timpurile acestea umblara prin ladle romaneqti un patriarch de
Ohrida qi unul de Ipec, greci qi aceqtia. Para qi episcopi de Naupact,
de Georgia, aflau adapost la Vasile Voda 22). La 1664 sub Dabija
Von vine In Moldova Nectarie din lerusalim, care trece apoi qi prin
Muntenia lui Grigorie Ghica 23). Tot in Moldova la moartea lui Constandin
Cantemir aflam trei patriarchi 24).
Nici odata curtea unui voevod roman nu a adapostit atatia dig-
nitari mari bisericeqti, ca sub stapanirea lui Constandin Brancoveanu,
care a avut un sfarqit atat de tragic. Pe timpul lui petrecu In Tara
Dionisie Seroglanul, mazil de Constantinopol, pe care-I aflarn aci i sub
Serban Cantacuzino 22), qi care moare in Bucureqti In Tara moare
qi urmaqul sat' lacob apoi Atanasie, fost patriarch de Antiochia, la
cererea carula Domnul Intemeiaza o tipografie araba. La sfintirea bisericii
sf. Gheorghe se aflau In Bucureqti: Dionisie de Tarnova, Climent de
Adrianopol un metropolit de Adrianopol se afla In tara qi sub
erban Auxentie de Sofia, care asemenea se afla In tara sub Serban,
Neofit de Sebastia, Maxim de Iiierapolis, Mitrofan de Nisa un alt
arhiereu de Nisa, petrecea aci sub Serban qi Macarie de Varna 20).
Tot pe langa Brancoveanu Il aflam qi pe episcopul de Silistra, Atanasie,
qi pe Gherasim de Alexandria, care a slujit cu mare pompa in Bucu-
20) Pentru slnodul din Iasi vezi lorga op. cit. mai in urma I., 309 si urm.
Episcopia BrAilei era supusA direct patriarchului din Costantinopol. Ibidem 316.
22) Xenopol op. cit. pag. 9.
22) lorga op. cit. pag. 316-317.
23) lorga 1st. lit. sec'. XVIII., I. 31.
24) lorga 1st. bis. II., 81.
23) Sub Serban /I aflAm in tara i pe Ghenadie de Silistra i altii, cari vor
fi amintiti mai jos in sinodul convocat la 1679 biserica din Costantinopol era
representatA de episcopul de Mire si de Ienachi Porphyrita logofAtul patriarchiei.
Mai era present Metodie de Silistra. In tara se afla pe timpul acela si Emanuil
de Paras. Idem vol. I., 381, Pentru archireii, cari au petrecut In Muntenia sub
Serban vezi In 1st, lit. secl. XVIII., I. 33-4.
26) 1st, bis. II., 9-10. Observ, cA Climent de Adrianopol, Auxentie al So-
fiei i Neofit al Sevastiei au luat parte si la sinodul in care a fost ales Atanasie
episcop al BAlgradului,
www.digibuc.ro
 29
reqti la Craciunul qi Boboteaza anului 170827). Cunoaqtem apoi In-
delungata petrecere In principate alui Dorofteiu, patriarchul lerusali-
mului, qi activitatea desvoltata de el acolo. Nepotul qi urmaqul su
lirisant vine in Bucureqti indata dupa alegere (1707). Tot el mai veni
odata In 1727 sub N. Mavrocordat departandu-se incarcat de mila bo-
ierilor 28). Sub Mavrocordat Tara Romaneasca a mai gazduit, pe langa
episcopul de Betleem, pe Silvestru de Antiochia, care petrecea in tail
pe la 1749, apoi tot pe-atunci Mateiu de Alexandria. Un patriarch de
Alexandria, Samuil a stat In Moldova dela 1715 pana la 1721.
Abia ne putem inchipul influinta dezastruoasa, pe care au avut-o
asupra sufletului romanesc in numele ortodoxiei oaspetii acepa
straini de noi, de idealele noastre, de sufletul nostru qi inchinatori ai
unui ideal, care pe noi nu ne putea interesa qi pentru ajungerea caruia
erau In stare sa foloseasca ori i ce mijloace, iertate qi neiertate.
Din fiecare petrecere a acestor archierei In tarile rornaneqti, grecii
ayezati aci primiau puteri noua, Indrasneala i avant noii, cum primia
Anteu de cateori era &Arita la pam.ant. Ceeace e foarte natural, and
ne gandim, ca qi Domnii gi boierii romani priviau la ei, mai ales la
patriarchi, ca la niqte sfinti cazuti din cer qi ca la Ingerii pazitori ai
ortodoxismului neprihanit 28). Representant'i oficioqi ai grecismului de
pretutindeni, ei trebuiau sa intervina In interesul lui, cu deosebire In
timpurile rascoalelor primejdioase din veacul al XVII-lea. Astfel h ras-
coala condusa de Oheorghe stefan, contra lui Vasile Lupu, se amesteca
qi patriarchul Antiochiei, Macarie, care tocmai atunci se afla In Iai, ca
mantuiasba grecii de peirea sigura. yin zilele acelea scrie
Paul de Aleppo, care era de fata pe multi greci i-a scapat patriarchul
dela moarte, pe cari dupa spovedire i Impartagire, moldovenii Ii duceau
la spanzuratoare i Injurandu-i le punea streangul In gat vi-i ridicau
In sus» 80).
Archiereii greci parasiau principatele Incarcati de bani, stran0 de
Domnul qi boierii sai, cu cari ti platiau datoriile gi puteau sustinea
cultura greceasca In Rasarit. Darnicia unor voevozi,, ça Vasile Lupu qi
Constandin Brancoveanu, era cunoscuta In Intreg Orientul. Atanasie

") 1st. lit. secl. XVIII., I. 47 *i 1st. bis. II., 10.

") 1st, bis. ii. pp. 46-47.
29) «In solchen Wanderern erblickte aber das Volk beinahe Verkörperungen
götlichen Wesens und ihr Urteil, ihr Schiedsspruch, ihre schriftliche Beurkundung
und Zeugenschaft waren deshalb viel begehrt und wurden gut bezahlt».
«Geschichte des rum. Volkes» II., 319.
") Cf. I. Tanoviceanu «Rasturnarea lui Vasile Lupux. In Analele Acad. rom.
seria II, tom. XXIV. pag. 133.
www.digibuc.ro
 30
Pateloros, Mazil de Constantinopol, scria despre cel dintaiu Tarului:
»El este ajutatorul tuturor celor, cari cer, visteria lui este deschisa si
mila-i se revarsa Imbelsugata asupra saracilor» 31). De altcum archiereii
si clericii greci, erau neintrecuti In laudele, lingusirile si tamaierile
Voevozilor nostri. Dosofteiu, patriarchul lerusalimului, ii scria lui Duca,
domnul Moldovei, In prefata cartii «tntimpinare in contra primatului
papei» (greceste) a patriarchului Nectarie, tiparita la Iasi In 1682:
«Tu .... ca un alt Eliseu, primind dela Dumnezeu, cararea respec-
tului de Dumnezeu, Infrumsetandu-te prin facerea de bine si luptand
cu Intelepciune dupa norma zelului lui Hie, te-ai incarcat de onoare
prin Infiintarea tipografiei greceqti.... Acesta iti este principiul virtutilor
f i dovada reala despre favoarea Domnului catra tine si acum eqti
aparat de ori ce dusman !Ana la adanci batranete si in viitor vei avea
parte de fericirea cereasca»... 32).
Aceluiasi Duca ti scria in anul urmator (1683) «prea Inv atatul
notar al marei Biserici Kyr loan Molivd din lieraclea» in prefata scrierii
lui Simeon, archiepiscopul de Thesalonic, «In contra éreziilor« (greceste):
«Duca, stapanitor prea Malt al parnantului Moldovei si domnitor al
Ucrainei cu titlul de Crantor (?). Numele tau strabate pretutindeni mar-
ginile lumii, tu, fala piosilor si faima principilor. Mult se bucurà neamul
elenic, caruia i-ai oferit de curuod aceasta carte tiparitä cu cheltuiala
ta» as). leromonachul lirisant Notara III numeste pe Constandin Bran-
coveanu in prefata WO «Capitole tndemnatoare» (Bucuresti 1691) alui
Vasile Macedoneanul: cel mai mare dintre toti principii, lumina strälu-
citoare pana la marginile pamantului 84). Acelas voevod e numit In
prefata cartii «Marturisirea credintei ortodoxe qi Espunere despre cele
trei virtuti» (Snagov 1699): cel mai bun dintre domnitori, bland, dulce,
dar minte profunda sl dreapta. E ca un Zorobabel prea glorios sau

32) Apud lorga 1st. lit. rel. 162. «Ali! calugarii, Inalti prelati ai Costanti-
nopolei, Antiochiei, Alexandriei, Capadochiei, Myrelor, Smirnei si tuturor locurilor
departate din Risirit scrie lonescu-Gion In cunoscutu-i stil bombastic de
cite ori venit-au In Wile romAne si,cu cite Imilioane dusu-s'au earisi in prea
sfintele si de toate patimile lumesti desbricatele lor eparchii! Veniau pentru cite
o siptimini si sedeau cite doi ani Au furat tam luindu-i mosiile, Wind
liturghii nici odati mai jos de 10 galbeni si vinzand Indulge* patamale scrise,
cu cari pe piept se Inmorminta credinciosul atat de multe, that dupa ce le
ispriviau pe cele aduse din eparchia lor puneau pe brinci tipografia Metropoliei
din Bucuresti si le tipireasci alte sute.....»
Studii din istoria Fanariotilor. Bucuresti, 1891. pag. 69-70.
32) Bianuliodos: Bibliografie L, 254.
") Ibidem 74.
54) Ibidem 326.
www.digibuc.ro
 31

Ptolomeu, sub care cu bucurie filozofeaza Dacia 39. Culmea linguqirei

o aflam in versurile publicate in prefata «Invataturei creqtinep» (Buc.
1568), in cari ieromonarchul Partenie Metaxapulo adresandu-se lui
Alexandru Ghica scrie: «Bucurate Maria Ta, fiind nobil. 0 stapanitorul
meu rel vestit, mai binefdator cleat Dumnezeu»(!) 38).
Tot calatoriilor qi Indelungatelor petreceri a patriarchilor In Wile
romaneqti li-se atribue, In mare parte, inchinarea atator manastiri
sfantului munte Athos i bisericilor din Constantinopol, lerusalim etc.
La curtile voevozilor romani petreceau apoi o multime de pre-
dicatori i teologi de curte. Astfel Il aflam in Muntenia la 1612, sub
Gavrila Movila, pe Neofit de Rados, iar la 1632 pe Benedict. Predi-
catorul lui Mateiu Basarab era, un timp, Paisie Ligaridis, care a invätat
in Roma, a trecut la catolicism fiind trimis astfel sa faca propaganda.
Ajuns In patrie trece iar la religiunea ortodoxa qi e ales arch iepiscop
de Gaza. In 1660 merge in Moldova si e denumit profesor la qcoala
domneasca. De-aci calatoreqte In Rusia manat de patriarchul din
Constantinopol. Moare in Moscva la 1668 37). Sfatuitorul in cele birecice0
alui Vasile Lupu era, dupa cum am amintit, Meletie Sirigul 38). Predicatorii
lui Coustandin Brancoveanu erau grecul Maiota, care a invatat in Roma qi
care cunqtea bine limbile greci qi latina, iar mai tarziu un alt grec loan
Abramios 39. Tot pe langa el a petrecut mai mult timp ca duhovnic
Mitrofan de Nisa, a ajuns, mai tarziu sub N. Mavrocodat, metropolit In
locul lui Antim Ivireanul. Numarul clericilor greci aqezati In tarile ro-
mane e fara sfarqit qi a-i tnqira pe toti cu neputinta.
AA.Fa socotesc eu cu firea mea aceasta proastl scrie Neculce
, and a vrea Dumnezeu :54 faca sä nu fie rugina pe fier si Turci
In prigrad i lux! sá nu mânânce We In luirre, atunci poate nu vor
nici Greci In Moldova V Tara munteneascA. Focul fl stângi, apa
o iezefti i o abaft In altä parte, vântul chnd bate te dal In läturi
Intr'un adäpost, soarele Inträ ln nouri, noaptea cu Intunecimea ei
trece qi sä face lumin4, iar de grec s4 scapi e cu neputintä»
' 33) Ibidem 381. Vezi si laudele lui Atanasie, patriarchul Antiochiei, din pre-
fata Liturghierului greco-arab tiparit la Snagov In 1701 (Ibidem 428-9); din pre-
fata Psaltirei arabe tipAritA In Alep la 1706 (pag. 471 si urm.).
33) Op, cit. 11., 186.
37) Erbiceanu: al3Arbati culti greci i romini etc.» -pag. 157-8 (Analele

Acad. rom. seria II. tom. XXVII).

Asupra lui cf. Erbiceanu scrierea citatA pag. 177. 0 biografie scurtA alui
Meletie a fost scrisl de Dosofteiu, patriarchul lerusalimului, i publicatA in pre-
fata cartii: Intimpinare la principiile catolice si la chestiunile lui Ciril Lucuris de
Meletie Sirigul etc.» (Bucuresti 1690). BianuHodos I. 298 si urm.
33) Erbiceanu o. cit. pag. 164 si lorga: gist. lit.» sed. XVIII-lea I. 49.
www.digibuc.ro
32

Ospitalitatea Domnilor nostri qi bogatiile celor doua principate

erau vestite in intreg Orientul.
noi dela marginile pamantului qi din partile cetatii lui Dum-
nezeu, Antiochia scrie in prefata Liturghierului din 1701 patriarchul
Atanasie auzind de virtutilè tale (alui C. Brancoveanu) de Dumnezeu
luminate, .am alergat qi am venit cu toata graba In acest prea fericit
oraq (Bucureqti), ca sit vedem qi sa invatam in fapta acelea ce am
auzit fiind departe, astfel dupa cum in vechime imparateasa din miaza-zi
a venit la margini, sa vada Intalepciunea lui Solomon. Venind dar qi
vazand qi convingandu-ne prin proba, mult mai multe inteadevar
ca multime qi ca maretie am vazut i am invatat, deck cele ce am
auzit» 44).
Chesarie Daponte Intr'o scrisoare adresata marelui vornic Costan-
din Dudescu zice:
001 frumoasa-i Moldova, dar mai frumoasa-i Valachia; frumoasa-i
Polonia dar mai frumoasa-i Valachia; frumoasa-i Ungaria dar mai fru-
móasa-i Valachia; frumos este Intreg pamantul, dar mai frurnoasa-i
Valachia. Singur raiul cel din Eden e mai frumos deck Valachia
Daciei»
Poporul avea o ura netarmurita fata de ace0i straini lacomi qi
perfizi, a caror petrecere In tail era considerata, ca o nefericire. Insu0
Mateiu al Mirelor ti Indemna compatriotii sa nu abuzeze de ospitali-
tatea romaneasca, sit nu-0 bata joc de romani, qi sa nu-i asupreasca,
ci sa-i respecteze i lubeasca, ca pe frati.
«Nu supárati pe romani prin nesaturata voastra lacomie; nu sugeti
pe saracul, cA Dumnezeu e In ceriuri qi ochiul lui e deschis asupra
voastra; nu va. bucurati la stransurica romanului, ca Dumnezeu are
ochi multi qi nedreptatea nu poate scapa nèpedepsita de clansul, cred,
cA tiraniti pe bietii romani §i nesaturata voastra lacomie Ii face de au
o ura neimpacata pe greci qi nu pot sa-i vada nici zugraviti; voi trac-
tati pe roman, ca pe un cane; de n'ar avea dreptul n'ar striga; dar
fiinda se plang, au cuvant, cum se vede, tncetati dara, paziti-va de
nedreptati, ca sa nu vä pedepseasca Dzeu cu pedeapsa de veci. Bietii
romani ne nutresc qi ne respecta; vrand nevrand ne zic jupane; cauta
darA sa-i iubim i onoram, ca pe ni0e frati ai nostri» 42).

40) Bianu Hodo§ I., 428.

41) Apud lonescuGion o. cit. pag. 55. Asupra lui Daponte cf. lorga aist.
lit.» secl. 18, I., 445-6.
44) A. P. Ilarian «Tesaur de monumente istorice* I., 335-6. cf. si celea douä
hrisoave pentru isgonirea grecilor din Tara româneasa alui Leon Vocla din 1631
si alui Radu Leon din 1669 fn uMagazinul istoric» I., 122 si 131.
www.digibuc.ro
 33
Acestea le scria Mateiu la Inceputul veacului al XV1I-lea 1
Pe langa traiul bun si adunarea bogatiilor, Inaltii oaspeti, chiar
fare se ail:4 un plan hotel-et de grecizare, neputend face liturghia decal
In limba lor, trebuiau se lucreze fie si numai prin exemplu pentru In-
troducerea Umbel grecesti In biserica 48). Paul de Aleppo ne spune, cit la In-
mormentarea lui Mateiu Basarab, unde era si el de fate. Insotind pe pa-
triarchul Macarie, un cor canta greceste qi celalalt romeneste. Sub
Costandin Cantemir (1685-93), care nu stia greceste, In biserica Curtii,
cand era si Domnul de fate, se canta Inteo strana greceqte qi In alta
romeneste "). Cartile grecesti de slujbe bisericeasca tiperite la Ince-
putul veacului al XV11-lea, dovedesc fiinta unui curent, care tindea nu
numai la Inzastrarea cu carti, pe socoteala Romenilor, a bisericilor din
Reseritul grecesc, ci si la grecisarea bisericei române.gi 46). Din raportul
lui Nicolau de Porta despre starea Olteniei (1726) -vedem, ca In bise-
ricile domnesti si in celea ale altor fruntasi liturghia se celebra greceste48).
Fata cu Intinderea aceasta a limbei grecesti clerul Inalt din prin-
cipate remene nepesittor. Abia in 1771, 11 vedem pe metropolitul Mol-
dovei si pe episcopul de Roman, protestand contra mesurilor luate de
Grigorie Ghica, In cari dansii aflau o prea mare pertinire a limbei
grecesti In paguba celei romane si slavone 47).
* *
*
Celugerimea din principate a desvoltat In epoca precedenta cul-
tura pe care o cunoaqtem. in epoca aceasta nu va face nici atet,
iar putina activitate culturale va porni din jurul scaunelor archieresti.
Flacara curate a idealismului vechiu se stinge Inadusita de materialis-
mul, care se Intinde Invingetor, de ignoranta si simplicitatea fare pereche
a citlugarilor.
'Un mare numar de menestiri sunt Inchinate locurilor sfinte din
Reseritul grec qi cuprind calugari streini, cu culture 0 ideate straine,
cari scot din tare an de an sume colosale de bani In interesul unui

43) 1st. bis. 1., 10 Câtä dragoste aveau ace*ti puternici stalpi ai ortodoxis-
mului fata de propa§irea noastrA se vede §i din cuvintele lui Dosofteiu, patriar-
dull lerusalimului: «lar in 1680 fiind In lay'. §i vAzind, ca Moldovenil au tipo-
grafie, ear Gredi nu, muriam de racaz». BianuHodo o. cit. I., 257.
44) 1st. lit. sed. 18., I. 36.
45) 1st. bis. II., 4. Pentru tipArituri vezi o. cit. al dd. Bianuliodo.
49 N. Dobrescu: oIstoria bisericei din Oltenia in timpul ocupatiunei aus-
triace». Ed. Acad. rom. Bucure§ti, 1906, adnexe nr. 64. Nunc vero..., in ecclesia
Voivodae aliorumque Principaliorum sacra graece celebrantur.
47) lorga 1st lit. secl. 18., 11. 24.
www.digibuc.ro 3
 34

popor strain; iar celea slobode, cari Inca sunt coplesite, mare parte,
de elemèntul grecesc, îi traiesc viata de pe-o zi pe alta calugarr fara
Invatatura, fara sims de demnitate, lipsiti cu desavarsire de Insufletire,
de avant si de aspiratii malte, «cari din ce In ce mai mult lanceziau
In grija dijrnei de strans, a viilor de cules, a padurilor de stapanit si
a carmuirei salaselor de tigani»48).
Inchinarile de manästiri Incep din deceniile ultime ale veacului al
XVI-lea. Pana ad Domnii qi boierii romani îi aratau dragostea
fata de celea sfinte cladind manastiri si biserici bogate, In cari- trupul
ctitorului si al membrilor familiei sale 10 afla odichna dup21 o viata
pamanteasca mai mult sau mai putin sbuciumata. Manastirea Interne-
iata era a tarii si apartinea hierarchiei din tail. Cand aveau legaturi
mai stranse cu Rasaritul supus asprei stapaniri turcesti Indurarea lor
binefacatoare se revarsa si aci. Din darnicia evhvioasa alui tefan cel
Mare, alui Neagoe Basarab si a altora de mai tarziu se ridicau biserici
nouä, mari si cumpe, se restaurau si Impodobiau celea vechi dela
sfantul munte Atos $ i din alte parti. inchinarea mänastirilor era o
forma de binefacere !,;i de ispasire a pacatelor' necunoscute.
La 1583 Petru S:hiopul Ingaduie calugarilor dela sf. Sava din le-
rusalim sa-fi stapaneasca metohul *Intemeiat de dansii la Iasi. Cu cinci
ani mai tarzin clucerul Parvu Inchina Bucovatul manastirei sf. Varlaam.
La 1591 patriarchul leremie facea din biserica sf. Nicolae din Tara
romaneasci o stavropighie, cea dintai biserica din principate atarnatoare
numai de patriarchie. Dintre voevozi primul Inchinator a fost Mihaiu
Viteazul, care dedica in 28 August 1599 biserica Mihaiu Voda din Bu-
curesti Inoita si Inzastrata de dansul cu chilii, manastirei Simopetra
din Atos. Acestea erau cazuri raslete. Adevarata epoca a Inchinarilor In-
cepe cu suirea pe tron alui Radu Mihnea, un Domn grecizat, care
petrecut tineretele Intra calugaril greci, la manastirea Ivirului, si In Ve-
netia 49). De-aici Inainte cu cat cutropirea greceasca ia dimensiuni mai
mari, cu cat legaturile dintra tärile romanesti si bisericile din imperiul
turcesc sunt mai stranse si mai ales, cu cat visitele archiereilor si ale
patriarchilor In celea doua principate. sunt mai dese, obiceiul Inchinärii
mänästirilor ia o Intindere mai mare. Acestea si Impreuna cu ele multe
averi mari boieresti ajung una dupa alta In manile Grecilor. »Patriarchia
din Constantinopol poseda 6 mosii In ambele tad surori; cea din
Antiochia 6 mosii; cea din Alexandria 11 mosii; iar patriarchia lerusa-
limului poseda 177 mosii; bisericile din muntele Sinaia (Arabia) posedau

48) Iorga: Ist. bis, II. 69.

48) Pentru toate acestea cf. lorga 1st. bis. I. 215-216.
www.digibuc.ro
 35
In Wile romane 54 moqii; celea din Macedonia, Epir, Tesalia qi Al-
bania 120 moqii; iar bisericile din muntele Atos 186 moqii afara de
alte acareturi. Erau Inchinate mai mult de 75 manästiri mari i bogate
din Muntenia qi Moldova cu 561 mo0i, cari constituiau a cincea parte
dln Tara romaneasca« 50).
Manastirile Inchinate erau celea mai puternice fortarete ale gre-
cismului din principate. Cu ocasiunea îrichinärii locul sMnt fqi trimetea
In tarA un representant, care stabilea Impreunä cu ctitorul regulele
mänästirei. Daca aceasta era veche qi Domnul sau boierul o tnchina
pe baza dreptului de ctitor caqtigat In urma unei restaurari mai mari,
calugarii ramaneau cei vechi qi numai egumenul era strain trimis de
locul sfant din Rasarit; and Irma manastirea era nouil Intreg perso-
nalul, egumenul qi calugarii erau straini, cari avorbeau, ceteau qi
cantau numai greceqte». Staretul se alegea de multe ori dintre calu-
cari au mai petrecut In tara qi cunoqteau obiceiurile poporului
fara ca prin asta manastirea Inchinata sa capete un caracter national
românesc 61).
Din manästirile acestea neamul nostru nu trägea nici un folos.
.

Calugarii fiind straini, greci lacomi qi hräpareti nu se puteau Insufletl

pentru idealurile qi cultura noastra. Venitele se trimeteau in fiecare an
manastirei celei mari iar celei inchinate i-se lasa numai cat era ne-
cesar pentru sustinerea i alime7tarea cfratilor» 52).
Läsate In grija egumenilor locaqurile sfinte decad repede ajungand
adevarate cuiburi de färädelegi. Din rapoartele oficiantilor nemti din
primele decenii ale veacului al XVIII-lea vedem, ca egumenul e stapan
absolut al manastirei facand tot ce vrea qi dispunand dupa plac de
celea aflatoare In mänästire fara de-a fi controlat de cineva. »La ma-
nästirile Inchinate jaful era qi mai mare, cad egumenii acelor ma-
nastiri, pe langa acelea ce strangeau pentru ei, trebuiau sa mai trimita
din timp In timp, la ate doi sau trei ani, ceva qi patronilor lor: pa-
triarchilor din lerusalim i Alexandria. Egumenii dela manastirile In-
chinate sfantului munte erau schirnbati regulat la trei ani qi egumenul
plecand dupa cei trei ani de egumenat lua cu sine toti banii, pe cari Ii

0) G. M. lonescu: «Influinta culturei grecesti« Bucuresti 1900 cit. apud.

Cernlianu pag. 90-91 cf. Iorga «Oeschichte des rum. Volkes» 11. 318 sign. Pentru
lista mAnAstirilor inchinate din Muntenia cf. «Ist, Ws.» 11. 60 sign.
51) lorga «Oeschichte» II. 69.
52) Operele principelui D. Cantemir tom. Il. «Descrierea Moldovei« pag. 162.
Era sA uit o binefacere: patriarchul Ierusalimului, care avea in principate 177
mosii contribue In jumAtatea primA a veacului al XVIII-lea cu 100 lei la susti-
nerea scoalelor din Moldova. Xenopol «1st. RomAnilor X. 162.
www.digibuc.ro 3*
 36

adunase si din cari traia tot restul vietii, ori ii risipia si consuma In
mod rau, nedemn. Ace las lucru II facea si urmasul sau In cei trei ani
ai sal de egumenie, qi tot asa mai departe; asa ca manastirile nu
aveau nici un profit, nici o participare la propriile lor venituri, cad
Intrau In buzunarele egumenilor sau treceau peste hotare» 53). Tot asa
de ruinata era starea manastirilor din Moldova. Patriarchul lerusali-
mu'ui, Dosofteiu, e silit la 1704 O. abzica de celea Inchinate sfantului
Mormant fiind «Indatorate si despoiate» retinandu-si nurnai cinci din
Iasi si »manastioara» dela OalaI,i, cari n'au datorii, dar sunt Ingreuiate
»din vreme ce si-au vandut bucatele si au dat la nevoile tArli i a
vremilor, carile sunt adeverite Intru toti». Dela celea sase manastiri
Domnul sd nu ceara nici odata bani Imprumut dela egumeni «nici
multi, nici putini, macar la ce nevoie ar sosi pamantul nostru» ci toate
venitele sa fie trimise la sfantul Mormant pentru «cinstirea tarii noastre
si pentru vecinica pomenire a noastra si a parintilor nostri« 54). Stoar-
cerea locuitorilor de bani si alergarea In tara a sutelor de calugari
greci hamesiti, cari au inundat orasele si satele ducand pretutindeni
«obiceiurile rele» «nevoi si saracie», si «stricand toate lucrurile bune»
erau foloasele pe cari le avea neamul nostru din manastirile Inchinate,
fapt despre care un francez Invatat, secretarul lui, Alexandru Mavro-
cordat, D'Hauterive, scrie cu multa amariciune i durere In memoriul
sau despre starea Moldovei la 1787: «Moldova este plina de manastiri,
cari In asamanare cu celea din Europa sunt sarace, dar cad In Mol-
dova sunt asezaminte bogate.... Mosiile tarii orice gAnduri ar fi avut
cei ce le-au tinut In stapanirea lor alta data, nu trebuesc cu Incuviin-
tarea legiior sa duca aiurea o bogatie, care nu lasä nimic la isvorul
ei i Ind nu despdgubeste tara, nici prin,pikla vre-unei virtup, aid
prin vre-o muncl folositoare....
«Acestea despoieri isvoresc din dèqertAciune, nu din evlavie. MA-
nastirile Moldovei sunt pline de straini si mai nici una nu are In
fruntea ei un Moldovean. Moldovenii sunt supusi pretutindeni, dar
nicalri nu surit asupriti In supunerea lor cu atata lipsa de masura, ca
In manastiri. Calugarii, obicinuiti cu serbia din alte tari, vin In Mol-
dova sa aduca despotismul, caruia au fost supusi atata vreme. Ei sa
fac stapâni pe o manastire, ca pe-o cucerire, flamanzesc pe nenorocitii,
pe cari Ii carmuesc, string comori, pe cari le duc In celea din urmä
aiurea si Insala de-o potriva si pe epitropi, cari se Incred orbeste in
socotelile lor, si pe mai marii lor din departare, carora nu le trimit

") N. Dobrescu op. cit. pag. 31,

54) lorga «Studii si documente» VI. 416 nr. 1605.
www.digibuc.ro
 37

decat ceeace nu vor sA opreascA pe socoteal: lor«. Iar mai departe:

«strAinii acestia, cari au dus in mAnAstiri un duh de mkire necunoscut
pAmAntenilor, iau de asemenea dela credinta o putere, pe care preotii
si cAlugkii moldoveni nici odatA nu s'au gAndit sA o aseze in sufletul
poporului. N'am vAzut rAu niai mare deck acela, de care vorbesc
acum. Nu se aflA preot strAin, care sA nu fie gata sA se facA In Mol-
dova atAtAtorul unei puteri strAine.... Maria Ta vei afla Intr'o zi, cA.
cutare egumen este In stare sA rAscoale in opt zile doul treimi din
Tara» 59.
Clerul romAnesc privia nepAsAtor cum ne sugruma In numele
ortodoxiei elemenlul grecesc. Singur Anastasie Crimca, metropolitul
Moldovei, luase la 1620 mAsuri, ca ctitoria lui, mAnAstirea Dragomirna,
sA nu ajungA In mAnile Grecilor dispunând, ca dupl moarte-i sA nu
cuteze cineva a o inchina sfAntului muntt sau lerusalimului; a o da
sub puterea unui patriarch ori metropolit, a orandul egumeni din ml-
nAstire strAinA, ci sA o lase in toatA pacea si neclintitA in veci, iar
asupra celui ce ar IndrAsni sA facA impotrivA sA cadA blAstAm archie-
resc. «in acest strigAt de dureroasA ingrijorare a unui Roman cu dra-
goste de tara lui si de datinile ei osebite, In religie, ca si in celealalte
ramuri ale vietii, se cupraide scrie d. lorga singura protestare a
cAlugkilor din tail tmpotriva elenismului, care inainta biruitor 56).
Starea aceasta dureroasA dureazA cAteva veacuri. La inceputul
seclului trecut cAlugkii greci din mAnAstiri si cei asezati, ca instructori,
la familiile mari boieresti erau cei mai inflackati eteristi si dusmani ai
tarii si neamului nostru 57). . Chiar si dupa prAbusirea epocei fanariote,
pe care Odobescu o asamAnA, inteo scrisoare adresatA lui Papiu
Ilarian in 20 August 1869, cu un morman de gunoaie in care Roma-
nului de azi Ii este scArbA si greatA a rAscoll 58), dupa alungarea din
tail a Grecilor si restituirea domniilor nationale, mAnAstirile inchinate
au ramas si pe mai departe in mAna cAlugArilor greci pftnA. in De-
cemvrie 1863, cand cu tot sprijinul Rusiei si cu toate protestele tipl-
rite si ImprAstiate de patriarchii greci hi Europa inireagA, camerele

") Memoriu despre starea Moldovei la 1787 de Comitele D'Hauterive, ed.

Acad. rom. Bucuresti 1902 pag. 155-7 si 159.
56) Ist, bis. rom, I. 264-5.
Pentru planurile ascunse ale Grecilor din principate i pentru rolul ca-
lugärilor in miscarea eteristà cf. Erbiceanu: Viata i activitatea literal-A a proto-
singhelului Naum famniceanu (discurs de receptiune). Bucuresti 1900, mai ales
pp. 18-21.
Scrieri literate si istorice Bucuresti 1887 ed, I. vol. II. p. 310.
www.digibuc.ro
38
romane declara avèrea manastirilor de secularizata qi calugärii straini
sunt siliti a paras1 tara, care A. elibereaza astfel de una dintre cele
mai mari nenorociri venite asupra ei In decursul vremilor.
* *
*
Manastiri slobode au ramas destule, manastiri mai mici «cari nu
au de-ocamdatil o insamnatate pentru viata culturala qi religioasa»,
apoi manästirile mari, intemeiate de Domnii cei vechi, i multe din
timpurile mai noue. Acestea Inca au fost cutropite de straini i pe
Jana aceea au inceput imiite obiceiuri rele, carele nu sunt de toc-
meala sfintei Pravile». Mihaiu Viteazul se vede silit sit ia In sinodul
dela Ia0 masuri aspre de Indreptare. Egumenii vor fi aIegi de sobor
qi nu vor putea fi de aci incolo «oameni straini din alte OH fara nici
o mila la sfanta casap. 1n manastire toate le hotare0e soborul In
frunte cu egurnenul qi «nimeni din boiari, sau vladica, sau episcop, sau
fiWecine din dregatori sa n'aiba voie a lua cu bani auverice din ma-
nastire, nici a pune egumeni, nid a scoate* 55).
Masud le acestea raman fall urmari qi nu aduc nici un folos pe
cum n'a adus nici puternica rascoala Indreptata Impotriva elementului
grecesc din Muntenia gi careia i-a cazut jertfa Invatatul Ieroteiu de
Monembasia (1618). Cu numirea ca Domn.alui Gavril Movila, patimile
parura a se potoll qi un Radu Mihnea, un Alesandru Coconul, apoi
chiar un Alexandru Ilia, Intors in stapanirea din care fusese alungat
cu ruqine, In sfarOt Leon Voda Tomgia un Roman cu totul grecizat
avand de sotie o levantina de lege ortodoxa, Doamna Victoria, care a
däruit o frumoasa icoana Imbracata In argint mänästirei de make «Vi-
forata* de langa Targoviqte venira cu obicinuitul alaiu de greci, pe
cad- Ii vor fi aqezat i pe la manastiri, ca egumeni» ea).
La Argeq petrecea In timpurile acestea un grec Antonie, un altul
la Tanganul, la Snagov era egumen In 1625 grecul Haralambie, iar cu
trei ani mai tarziu Partenie, numit pe viata, mai Inainte fusese e-
piscop de Prespa ; In anul urmator afläm la manastirea Dealului
tot ca egumen un alt grec «vladica Macarie« 91).
0 noul räscoala condusa de Mateiu Aga din Brancoveni, viitorul
Domn. Mateiu Basarab, era chemata sa puna stavila cucerirei greceqti.
Leon Von stringe «toata tara, boiari mall qi mici, i roO, qi mazilii
qi toti slujitorii», ca sa cercetezé cauzele «unor obiceiuri rele*, cad
spune decretul domnesc nimenilea nu le-au mai putut obicni vazand,

59 elstoria bisericei romarie» I., 216-17.

8°) Ibidem pag. 279.
69 Ibidem pp. 254 si 279.
www.digibuc.ro
 39

ca sunt de mare pagubA tArii. Sfatul constatA aflatu-s'au qi s'au

adevArat cä toate nevoile qi sArAcia tgrii vin dela Grecii strAini,
car! «amesteca domniile qi vand Ora fArA milA qi o precupesc pe ca-
mete asuprite». Acqtia stria toate lucrurile bune i adaogA legi rele.
Domnul face legAturA qi jurAmAnt mare i scoate pe Grecii strAini din
tars tyca pe niqte nepretini tArii flind» 52).
Lucrurile nu se schimbA nici sub Mateiu Basarab, care aqtigase
tronul cu ajutorul partidei nationale. In fruntea mAnAstirilor aflAm
acum egumeni greci. Pe Meletie Macedoneanul, fost cAlugAr la Atos,
Il numeqte egumen la Govora; la CAmpulung era egumen un alt grec
Melchisedec 6 9. Din hrisovul lui Mateiu Basarab din 1639 cunoaqtem
in parte mijloacele, de cari se foloseau cälugäril greci, ca sA poatA lua
In stApAnire mAnAstirile slobode ale tArii ACIlugArii sträini au supus,
mai multe mänästiri, ca rnetoace dajnice altor märastiri din Tara
greceascA i dela sfanta gorâ, flcându-le hrisoave de lnchmgciune
MAI de qtirea siatului i fArd de voia soborului. Drept aceea In-
cheie documentul noi Mateiu Voevod am tocmit, cum acelea sfinte
lavre domneqti, care le-au inchinat acei Domni qi vlSdici strAini pentru
mitA i fArA voia nimului qi anume (urmeazA numele a 23 manAstiri din
celea mai frurnoase ale Tarii muntene0i) sl fie pace de cAlugAri strAini
qi sA aiba a fi pe seama OM cum au fost de veac»64). Ultima In-
cercare serioasA de-a scoate elementul grecesc din tail se face pe
timpul lui Radu Leon (1664-69), fiul lui Leon Ton-10a, care silit de
micärile primejdioase Indreptate Imbotriva lui qi a Grecilor, de cari
era Incunjurat, qi conduse de familia puternicA a Cantacuzinilor, dA In
1669 un decret pentru alungarea Grecilor din tall. La inceput ni-se
vorbeqte qi aici de fArldelegile strAinilor, «cari vänd In tot céasuI pe
boiarii WU la Domnia mea cu pari pe cap». Dotnnul face jurAmAnt,
ca qi pArintele sAu, pe sfAnta Evanghelie cu mare afurisenie inaintea
metropolitului Teodosie, a episcopului de RAmnic, Serafim i alui Gri-
gorie, episcopul BuzAului qi scoate pe Grecii strAini iin tara qi tocmeqte
alte lucruri bune. «MAnastirile neinchinate vor avea egumen roman
«dupa obiceiul i tocmeala lor, iar otn strain grec sA nu fie nitnenilea
volnit a pune nici a le Inchina sA fie metoaqe altor trignAstirio. La bi-
serica curtii pe viitor nu se vor mai suferi cAlugArii greci, cari «n'au
fost nid odatA tarn qi domniei meli de folos, ci tot de pagubA gi stri-

66) gMagazinul istoric» L, 122-25.

68) Iorga op citat L, 297.
84) Xenopol 4storia Românilor» VII., 3-4.
www.digibuc.ro
40
cAciune, ca niqte oameni ri i fArA frica lui Durnnezeu» ci vor fi popi
mireni romAni precum au fost In vremile vechi 85).
HotArArile lui Radu Leon rAman numai pe HArtie. Un curent
puternic, care avea rAdAcini in ImprejurArile politice qi sociale ale tim-
pului nu putea fi sdrobit de litera moartA a unui hrisov domnesc, iar
simtul national al clerului romAnesc sfios qi fArA invatatura qi al boie-
rimii era pe-un grad de desvoltare prea inferior, ca sä poatä elimina
din corpul neamului elementele strAine i destructive. DITA câteva
stApAniri scurte tronul Munteniei e ocupat de erban Cantacuzino
(1678-1688), ocrotitor darnic al clerului qi invAtatilor greci din toate
colturile RAsAritului, de Constandin BrAncoveanul, a cArui ospitalitate
atrase in Bucureqti o multime de archierei din toatA intinderea lumii
ortodoxe. UrmeazA apoi epoca fanariotA. De-o curAtire a tArii de
greci nu mai putea fi vorbA.
Tot ap stAteau lucrurile qi In Moldova, unde Initurirea greceascA
se dovedl mult mai trainicA 88). Miron Barnovschi opre0e cAlugArii
strAini de-a sta la o mAnAstire mai mult de trei zile, afarl de cazul,
cAnd dau «zapis dela sine cuma n'a mai lipsl, ci acolo va qedea pariä
la moarte» 67). Vasile Lupu, din contrA, a luat mAsuri, ca in toate ma-
nAstirile cele marl sA se primeasa cAlugAri greci, cari sA Invete pe
fii boierilor limba qi stiinta grecA qi tot el dispune, ca, In onoafea bi-
sericei patriarchale, In biserica catedrall inteo stranA sA se cAnte gre-
cWe In cealaltA romAnWe 88). RA coale indreptate contra grecismului
n'au avut urmAri trainice nici In Moldova, 'Mat contele D'Hauterive
putea scrie la 1787 dui:4 cum am vAzut mai sus cA «mAnAsti-
rile din Moldova sunt pline de strAini i mai nici una nu are in fruntea
ei un Moldovean« 65).
Pe lAngA cutropirea greceasa In mAnAstirile romAne0i mai stApania
o destrAbAlare extraordinarl. Inca pe timpul lui Mihaiu Viteazul «au
inceput sfintele mAnAstiri nWe obiceiuri rele, cari nu sunt de tocmeala
sfintei pravili». IncercAri de a reforma temeinic viata monachalA face
Miron Barnovschi. Din reformele acestea vedem, cA preacuvioqii pA-
rinti din mAnAstiri iqi aveau averea lor privatA, purtau negot qi dAdeau
bani pe camAtA, petreceau timpul afarä din mAnästire, prirniau intre
pAretii sftntelor locaquri nefiind destule mAnästiri de cAlugArite
qi cAte-o maicA qi tot In cuprinsul mAnAstirei petreceau i alte persoane

66) *Magazinul Istoric» I., 131-35.

Iorga aIst. Ws.» I., 314.
67) lorga aStudii i documente» VI., 414 nr. 1596.
68) D. Cantemir o. cit. p. 170.
gMemoriu despre starea Moldovei» p. 155.
www.digibuc.ro
 41

mai putin «maice». Toate acestea pe viitor vo fi oprite 70). Reformele

raman litera moarta «obiceiul vechiu qi interesele inraclacinate dove-
dindu-se mai puternice decat toata bunavointa carturarilor i clatikto-
rilor de canoane» 71). Un misionar catolic dela sfarOtul veacului al
XVII-lea ne spune, ca in Tara romaneasca toate manastirile scalugari 'or
au tigani proprii, ale aror mueri, batrane qi tinere, maritate qi fete,
umblä liber prin mänästire, fac pane, ferb bucate i matura casele 72).
Tot in timpul acesta aflam calugari cercand sa c4tige averi cu docu-
mente false, cu ni0e meqtequguri diavoleqti» 73). Decadinta i lipsa
simtului de demnitate éra qi mai mare, mai ales in Moldova, in urma
rasboaielor purtate aci la sfarqitul veacului al XVII-lea qi inceputul
celui urmator, cari au atins qi mänästirile i In decursul carora s'au
vazut egumeni jafuind sfintele locauri In rand cu catanele polone 74).
Constandin Mavrocordat, un reformator cu pricepere al clerului din
Moldova, cla la 1 742 porunci aspre contra calugarilor, cari parasesc
mänästirile. «Calugarii traitori pe la casele lor, au prisacari, au vacari,
nu suferim, sa fie, ca nu se cade«.... Datoria calugarilor ieste biserica
a OA iar nu vacile sau stupii sau viile »76). Nu ne miram deci de a-
firmatiile lui Uhlein, care ne spune, cA egumenii qi calugärii nu se bu-
curA vazii cum s'ar crede, pentruca viata lor nu e atat de esemplara
ca sa-qi poata caqtiga veneratia poporului; sunt oameni de cel mai rau
soiu, Mat pentru o familie boiereasa ar fi mare ruqine dad. un membru
al ei s'ar calugäri 76), sau and Barbu D. tirbei, viitorul voevod al
Tarii romane0i, scrie In raportul sail general din 1 834: «Halal de ma-
nastirea, In care mai gaseqti o candela aprinsa Inaintea altarului» 77).

70) Pentru reformele lui Miron cf. lorga ((Ist. bis. I., 266 squ.
71) Ibidem 272.
72) «Magazinul istoric» V., 56-7.
73) lorga o. cit. I., 271-2.
74) Ibidem II., 75-6 si 80-81.
«Studii i documente» VI., p. 282 nr. 537 si 548 si pag. 283 nr. 544.
78) Dobrescu o. cit. Anexe nr. 93 pag 202. «Andertens seynd die Calugeri
und lgumani in dem Land nicht in dem Ansehen, als man sich wohl einbilden
mag, dann ihr Lebenswandl nicht so exemplarisch, dass selbe hierdurch bey dem
Volk eine grosse Veneration' sich zuziehen sollen, seynd auch dieselbe lauter
Leüth von schlechtesten Extraction und thäte sich ein Bojar oder Bojerones für
eine Schand ausdeuten, wann eines von seinen Kindern und Freuden ein Monich
wurde».
77) lorga Viata i domnia lui Barbu Dimitrie Stirbeiu. «Analele academiei
române» seria II., tom XXVII. pag. 333 cf. pentru starea mänästirei si «Starea
de lucruri din Moldova si Valachia» pe la anii 1828 pAnA la 1843 de C. A. Kuch
In «Convorbiri lit» XXV. 396 squ.
www.digibuc.ro
42
In publicul nostru e tnaclAcinatit convingerea, a mAnastirile au
fost In trecut centre puternice culturale, din cari lumina se revarsA In
valuri mari binefAcatoare asupra neamului resfirat «dela Nistru pan la
Tisa». Cerand InsA sa. ne dArn seamit de activitatea lor, vedem, a
aureola de glorie se destramA si dispare, ca ceata diminetii alungatA
de razele soarelui. In loc de muna culturall spornia si febrilA, care
sA lase urme adanci In desvoltarea constiintei noastre nationale; In loc
de idealism crestinesc, curat si inAltAtor, aflArn Intunerecul si ignoranta
cea mai InspAimantAtoare. Misari mari de reforme Indasnete, avanturi
cuceritoare si dAtAtoare de viatA n'au pornit n'au putut pornl
nici odatA din mAnAstirile rornanesti fiind cultura literaa si stiintifia
a alugArimei In IntAlesul cel mai strict al cuvantului: null Aflam,
e adevArat, si cateva esceptii; acestea se pierd InsA aproape fail urmA
In mediul nenorocit, de care erau Incunjurate si pe care nu I-au
putut birul.
Personalul mAnAstirilor consta din oameni simpli, cari se ocupau
cu castigarea celor necesare traiului. «In mAnAstirile romanesti scrie
Cantemir") fratii sie-si all, sie-si samAnA si Isi secea ; ei trebue sl-si
facA toate; si In oarele libere dela functiunile spirituali se ocupA cu lu-
cruri de manA, pe cari le prescrie egumenul; cultivA viile, agrii, ga-
dinile si strang fructele acestora In folosul mAnAstirei». De altcum nu-
mArul alugArilor era foarte restarts. In Oltenia d. p. mAnAstirile celea
mai mari, In cari puteau till cate 50-60 de cAlugAri, abia cuprindeau
cinci seasit sau In casul cel mai bun zece 70).
Referitor la cultura acestora aflAm date importante In documentele
publicate de d. Dobrescu. CAlugArii sunt oameni simpli din clasa de
jos a poporului; celea necesare pentru traiu si-le castigl din lucrul
manilor. Din averea mAnAstirei primesc putin, aproape nimic. Sunt
foarte mArginiti si ignoranti, se ocupA mai mult cu economia, deck cu
mantuirea sufletului. Nu stiu cell nici liturghia, din care, fiind scrisA
slavoneste si greceste, nu pricep nimic. In biserici nu se predia nici
odatA si omul de rand nu stie din cultul divin, decat povesti ridicole
dela alugAri. «Chiar si cAlugArii din mAnAstiri, scrie Fr. Schwanz v.
Springfels nu stiu alta, cei mai multi, deck putin greceste, iar cine
vorbeste, cat de au si latineste trece de adevArat monstrum erudi-
tionis» 80). Consilierul cameral Haan ne a Intr'un raport lung arnA-

78) 0. cit. pag. 162-63.

70) Cf. rapoartele oficiantilor nemti, cu deosebire ale lui N. de Porta la
Dobrescu o. cit. Anexe nr. 64 i 71.
80) Hurmuzachi oDocumente» IX, pag. 636.
www.digibuc.ro
 43

nunte interesante referitor la traiul zilnic al calugarilor din mantistirile

amintite. Dupace calugarii s'au sculat dimineata, zice Haan, citesc cam
o jumatate de oara In biserica, apoi umbla Incoace i ncolo pana vine
'vremea mesei dela pranz, care e rea qi putina. Dupa masa merg qi
dorm cateva ceasuri, fie flarnanzi, fie satui. Catra searii iaraqi fac slujba
In biserica o jumatate de oara. Nici unul din ei nu lucreazit nimic gi
rabdä mai de graba foamea deck lucrul. i este destul daca au cMiva
tigani, ca sa le care apa, lemne qi alte lucruri trebuincioase. Aceasta
este tot ceeace fac aceqti calugari, pentru Dumnezeu qi pentru aproa-
pele, In cursul anului Intreg.
Cum vedem viMa calugareasca era mai mult un tel de trandavie
cucernica. D. N. Dobrescu, din cartea ckuia scot informatille acestea,
ne asigura, ca. în cea mai mare parte faptele 'imam aqa dupa cum
ne-au fost infatipte de raportul din chestiune 81). Aceasta era starea
culturala a manastirilor din Oltenia, cea mai uluminata parte a TAM
romanep», In jurul scaunului vladicesc al Ramnicului, care_ avea o
veche traditie literara Inca de pe timpul lui Antim lvireanul. Ce va fi
fost in celealalte?
In epoca de care ne ocupam, neamul nostru trece prin prefaceri
mari. La Inceput legaturile cu universitMile polone Indreaptä cugetarea
pe drumuri necunoscute pana atunci qi operele lui Grigore ureche
Miron Costin formeaza o epoca importanta In evolutia spiritului public
romanesc:- iar mai tkziu venirea In atingere cu ideile mari, cu curentele
puternice, cari framantau viata popoarelor din Apusul luminat, a avut
o influinta uria0 asupra soOetatii din cele clout( principate. 0 partici-
pare a manastirilor la munca aceasta de primenire am cauta-o zadarnic.
Pe la mijlocul veacului al XVII-lea lumina culturii se aprinde pe-o
clipa la Bistrita, unde Moxalie traduce la Indemnul lui Teofil, episcopul
Ramnicului, iar mai tarziu metropolitul Tärei romaneqti, cronograful cu-
noscut, care a ramas fara influinta printre carturarii timpului, qi Pravila,
tiparita In 1640 la Govora, care Inca n'a putut aduce nici un folos.
«Pravila era pentru judecata, pentru judecata preotilor mai ales, qi ea
nu poate fi Intrebuintata altfel .decat de ierarchi, carora In cele mai
multe casuri textul slavon nu li era neInteles. Ea ramane deci mai
mult, ca o lucrare facuta pentru faimä i ca o curiositate literara 82).
Tot la Govora apare In 1642 o Evanghelie Invatatoare tradusä din ru-
seqte de Egumenul SilvestrU. «Cazania lui Silvestru n'are deck o toarte

81) 0. cit. pag. 32.

.9 Iorga aIst. lit. religioae» pag. 141. Pentru cronograf ibidem pag. 128
urm.
www.digibuc.ro
44
slabA insAmnAtate literarâ. E o traducere cuvánt dupA cuvAnt, grea
de urmArit, fär ritm, fArA miscare si mlAdiere, lucrarea unui om, care
socotea, cA pentru a traduce din ruseste In romaneste nu se cere decât
sA stie cineva ruseste si româneste 88). In acelasi an apare o altA ca-
zanie, Invätäturi peste toate zilele, la Câmpulung. TAlrnAcirea e fAcutA
de grecul Melchisedec, egumenul mAnAstirei Adormirei Maicii Domnului
(Uspenia). Tipografia e mutatA apoi la mAnAstirea Dealului unde apare
la 1644, cu ingrijirea grecului Meletie Macedoneanul, o nouA editie a
Cazaniei tipAritA in 1642 la Govora. Cu vre-o 20 de ani mai tarziu
aflAm un alt cAlugAr cu oare care culturA: Antonie din Moldavita, care
a insotit pe Gheorghe stefan In lunga pribegire prin Germania, Svedia
qi Liironia. Cu toate cA qtia latineee i slavoneste activitatea lui e
foarte neinsAmnatl: a copiat pe sama Domnului sAu Rgspunsurile lui
Varlaam si a tradus Psaltirea. Traducerea fiind pAstratA In manuscrls
n'a putut avea asupra contemporanilor nici o influintA 84). La Snagov
se vede un timp influinta lui Antim Ivireanul, viitorul metropolit al
Munteniei, strAin cu invAtAturA, care ne-a stiut iubl limba qi neamul.
In tipografia Snagovului apar in decurs de sase ani (1697-1702) vre-o
cinci cArti romanesti qi aproape de douA ori pe atAtea strAine In curund
mAnAstirea aceasta Ina decade pierzAndu-si tipografia si devenind In-
chisoare de stat, unde se tineau boierii din opozitief cu pAne si cu apl,
in lanturi 85). Urme de activitate culturalA mai intensivA aflArn la ma-
nAstirea Bisericani. Celea mai multe producte literare scrise si tAlmAcite
aci sunt InsA slavonesti si «aratA, cl Bisericanii au fost ultirnul adApost
al culturii vechi bisericesti Ini acea limbA (slavonA)» 88). PutinA luminA
licArl o clipA qi la Putna, pe care lacob Stamati, retras din scaunul
metropolitan, o restaureaza qi cearcA sA dea vietii cAlugArilor trAitori
intre zidurile ei o altA directie. Aci a petrecut si muncit mult timp
Vartolomeiu MAzAreanu, care a dat o multime de traduceri din ruseste
si greceste si a scris admirabilul panegiric, o apoteozA fArA pAreche in
literatura noastrA veche, alui §tefan ceI Mare 87).
Cu mult mai puternic si mai rodnic a fost curentul de reformA a
cAlugArului rus Paisie Veliciovschi, care prigonit de Poloni fuge in Chiev
de unde trecu in curAnd in Moldova apoi in Tara româneascA ase-

") Ibidem pag 155.

84) lorga o. cit. 165-66.
84) Acelasi «Ist. lit.» secl. XVIII-lea I. 434 nota 2.
88) «1st. bis. rom. 11., 92.
") Asupra miscarii calugarilor din Putna vezi lorga «1st. bis.» II., 161 si
urm. Pentru Mazareanu cf. I., 535 si urm. Panegericul a fost reprodus acum In
urma de d, lorga in «Cuvantari de Irimormantare si pomenire» Valenii de Munte 1909.
www.digibuc.ro
 45

zändu-se la Poiana-Märului. Ad petrece trei ani Invätand romAne0e.

Merge apoi la Atos reIntorcAndu-se mai tArziu, Incunjurat de elevi a-
derenti ai reformelor sale, In Moldova, qi dupä petreceri Indelungate la
manastirile Dragomirna (peste zece ani) i Secul (trei ani qi noue luni)
se aqeazA, In sfär0t, la Neamtu, unde rämäne pftnä la moarte (15 No-
vembre 1794). Paisie a läsat un numär mare de elevi, cari desvoaltä
o activitate literarä relativ destul de bogatA qi prin cari curentul sä-
nAtos de reformare strAbate qi In celelalte mänästiri. Activitatea cAlu-
gärilor crescuti In spiritul maestrului rus n'are pentru viata noasträ
nationalä o InsemnAtate deosebitä marginindu-se aproape numai la
traducerea qi copiarea cArtilor biserice0i qi ascetice. «Nu de acl
zice lorga putea sA vie aceea luminA, de care aveam noi nevoie
pentru a car/Ma con0iintä despre noi qi a ne ridica din umilintä»88).
Ear In alt loc: «0 istorie literarA cuviincioasä nu va analisa bucoavne,
nu va scoate strigAte naive de admiratie inaintea traducAtorilor de a-
caftiste, molitvelnice, octoichuri, triode, catavasiere qi penticostare, cArti
de cea mai mare utilitate sufleteascA, fArà Indoialä, dar care n'au a
face cu sufletul romilnesc din seclul al XVIII-lea qi cu cugetarea qi
simtirea acelor, gari l'au representat mai bine»89).
Abia trec ateva decenii qi avantul Introdus de Paisie scade qi
odatä cu el decad qi mänästirile, cufundAndulse In vechea ignorantä
trAndAvie, trick Kuch putea scrie: cAlugärii, cari trAiesc In mänästiri
sunt numai ni0e oameni din clasa de jos, cari fiind räü Imbräcati qi
rau hräniti se apucti de tot soiul de meserii pentru crea o stare
mai bunA90), ear cei cu pating InvätaturA cutrierau oraele i satele
trAind ca dascAli particulari pe la farniliile cu stare.
Acesta e rolul mänästirilor In desvoltarea culturalä a neamului.

99 gist, lit.» sed. XVIII-lea II., 398. Asupra lui Paisie ibidem 340 sign. si
«1st bis.» 11,, 183-201, 234 241.
89) «1st, lit.» sed. XVIII-lea I., 3-4.
99) «Convorbiri literare» XXV., 397.
www.digibuc.ro
 V.

Rolul clerului inalt.

Intreaga activitatea literara bisericeasca mai de sama porneqte In

epoca, de care ne ocuparn, din jurul scaunelor arhiereqti. Despre acti-
vitatea aceasta a clerului Inalt qi despre insamnatatea ei Pentru des-
voltarea noastra culturala s'a scris foarte mult. Unii i-au atribuit un
rol estraordinar Incarcandu-o de laude esagerate qi nemndreptatite, iar
altii cei drept putini, de-a caror bunacredinta nu ne 1ndoim nu-i
dau nici o importanta sau una foarte mica. Din parte-mi cred, ca
aci veritas in medio.
Scaunele arhiere0 Inca au trebuit sa simta mull timp influinta
elementului, care a infectat intreaga viata publica din tarile romanep.
Dintre metropolitii, cari au stat dela 1605-1819 In fruntea bisericei
din Muntenia, jurnatate au fost greci: Luca de Cipru (1605-1629),
Dionisie de Atos (1672 de primavara ¡Ana toamna), Mitrofan de Nisa
(1716-1720), Neofit Cretanul (1738-1754), Filaret Michalilzi (1754
1760), Filaret II. (1792), fost dela 1780-1792 episcopul Ramnicului,
Dosofteiu Filitis (1793-1810), Ignatie Grecul (1810-1812) i Nectarie
(1812-1819), fost dela 1792-1812 episcop de Ramnic.
Biserica Moldovei a fost in privinta aceasta mai norocoasa. Cel
dintaiu grec, care a stat In fruntea ei a fost Nechifor (1739 sau 40
1750). Scaunul metropolitan l-a capatat «cu aceastä tocmeala, ca dupa
dansul altul strain sa nu mai fie, apucandu-se el, ca va alege pe urma
lui pe unul din episcopii pamantului, sa-1 aleze la scaunul metropoliei,
ca sa nu stramute obiceiul tarii». La batranete slabind din fire a voit
www.digibuc.ro
 47
calce cuvantul «fiind Indemnat de oamenii sai 1-au supus ca sä
ia o suma. de bani dela unul din straini, grec, carele se cerca cu mare
suma de bani sa incapa la metropolie» Constandin RacovIta fl de-
pune chemand in locul lui pe lacob I. (1750-1760). in 1752 se tine
sobor, la care iau parte episcopii tarn si cativa egumeni dela manasti-
rile mai mall. Se iau masuri, ca pe viitor hierarchia tarii sa fie scutita
de influinta straina. «HotArim i legam ca fiqte cand, atat in vremile
cele ce vom trài noi, cat qi in cele viitoare a urmaqilor nostri ... din
pamänteni sa se aleaga metropolit sau episcop. lara strain niciodata sà
nu se primeasca, nici sa mai Intre altul strain la pastoria vre-unui
scaun cu mijlocire de bani sau macar i fara bani sau macar cu prie-
tini sa-vi ispraveasca Impotriva pravilei si obiceiului pamantului» 2).
Lui Gavril Callimachi (1760-1786) In fruntea bisericei Moldovei
era sa-i urmeze grecul Iacob, egumenul manastirei Barnovschi. Boerii
protesteaza atat la Domn, cat i la Inalta Poarta, provocandu-se la ho-
tararile soborului din 1752. Metropolit e ales astfel Leon Gheuca
(1786-1788), un fecior de boier cu crqtere aleasä, iar Iacob caqtiga
cu bani multi episcopia Romanului, pe care o pastoreqte numai din
Februarie pana In Octomvrie 1786, timp foarte scurt Irma tocmai de-
ajuns, ca grecul s-o ruineze cu totul, !mat dupa moartea lui nu voia
nime sa-i ia locul. Dela strainii acqtia, fara tntelegere pentru inte-
resele noastre superiore, cultura romaneasca nu putea aqtepta mult.
Alaturea de ei se perandeaza lung; serii de archierei parnanteni
fara cultura, fAra Insufletire, fArà pricepere si dragoste de muncl, pe
urma carora n-a ramas nimic. Ce insämnatate au in evolutia spiritului
public romanesc metropolitii, cari au pastorit biserica Moldovei dela
fuga lui Dosofteiu pana la lacob I. (1750-60). timp de peste 80 de
ani? Teodosie sta. in fruntea bisericei moldovene numai trei ani
(1674 767). Sub Sava clerul national ajunge Intr'o decadinta uriW.
La 1700 sau 1702 e ales amäratul espresia e a d. lorga Misail,
fost (1686-1700-1) episcop de Roman. Urmaqul sau Gedeon de
Agapia (1708-23) lasa metropolia Incarcata de datorii, pe cari abia le
poate platl Gheorghe de Neamt, Intemeietorul unei tipografii romano-
slavone. Antonie (1730-39) dupa o pastorire neinsamnata de noua
ani fuge cu Muscalii qi ajunge metropolit de Biolograd qi Oboian, iar
locul II ia grecul Nechifor 3). Dintre episcopi se distinge prin Invatatura
sa Pahomie de Roman (1706-14), care a stat in necontenita atingere

Uricariul H. .36-37 cf. lorga: 1st, bis. II. 88 sign.

9 Uricariul II. 238.
Pentru toate acestea cf. Istoria bisericei române§ti a d. lorga.
www.digibuc.ro
48

cu Ruqii qi caduse la Roman cartile slavone, pe cari qi-le caqtiga In

timpul petrecerei sale peste Nistru si ddù limbei slavone veclule ei
drepturi, pe cari a trebuit sä vie Constandin Mavrocordat pentru a le
smulge, strämutând cu el din Tara româneasa datina artilor de
slujbä in rornâneste» 4).
In Muntenia lucrurile stau mai bine. Metropolitii cu InvataturA
sau, daCä le-a lipsit, cu dragoste fata de ea, au fost mai numaroqi;
metropoliti, cari, multi, au fAcut, cat au qtiut qi au putut, qi dela cari
porneau Indemnuri folositoare.
Istoria bisericei romaneqti are cAteva figuri mari, luminoase, cari
vor träl vecinic In conqbinta cucernica a urmaqilor. Astfel sunt Antim
Ivireanul, Damaschin, Chesarie, losif de Argq In Muntenia; Varlaam
Dosofteiu, lacob Stamati qi Veniamin Costachi In Moldova. Activitatea
.desvoltata de aceqtia Inca e foarte modestA. Nu-i o activitate inten-
siva, care sa cuprindA viata neamului In tot complexul desfAqurArii sale,
activitate sguduitoare, care croie§te drumuri noue qi fascineaza massele
largi rApindu-le In vartegiul luptei pentru ideal. Idei mari, vederi largi
vom cauta adarnic la archierei romani. Rostul lor a celor mai
de frunte se margineqte la traducerea qi tipArirea cArtilor sfinte de
slujbA bisericeascl In romftneqte, minirnul datorintelor archiereqti. Din
cercul acesta stramt nu s'au tiut smulge nici odatA, That nici chiar
o literatura qtientificA teologica nu s'a putut desvoltà In limba romana,
qi and se purtau luptele mari contra catolicilor qi protestantilor, lup-
tatorii erau clerici greci aezati in principate, fiind derul romAnesc
strain de chestiunile acestea, pentru Intelegerea carora se recerea o
culturA superioarA. Mai mult n'a fAcut nici Antim Ivireanul, nici Da-
maschin, nici Chesarie, nici cei doi moldoveni Varlaam qi Dosofteiu,
nici vlAdicii calvinizati din Ardeal. Esceptie face Veniamin Costachi,
cel mai stralucit archiereu, pe care l-a avut biserica ortodoxa din prin-
cipate, i contemporanul sau din Muntenia, Dionisie Lupu, om cu cu-
noqtinte bogate, care rascumparat multele pacate a fost ca om
politic ainconsecvent gi uquratic» i «a recurs la tot felul de subter-
fugii, de intrigi, de minciuni qi de injosiri fatA cu Ruqii pentru a-vi
pAstra i recApata mai tarziu Scaunul episcopal, pe care nu-1 dobandl
dupA ce-1 pierdu-se cu dreptate* aprin curajul qi iubirea cu care
a Intreprins reforma clerului qi reforma qcoalelor, cu care a luat In
manile sale causa purificarii morale qi redeqtéptarii nationale» 15).
4) 0. cit. Il. 95.
9 lorga: 1st, lit. secl. XVIII-lea II., 379. Pentru Veniamin Costachi vezi §i
bropra aceluia§i: Viata §1 faptele metropolitului Veniamin Costachi. (Biblioteca
populard a cillinervei»).
www.digibuc.ro
 49

Activitatea clerului romitnesc, aqa modestg. cum a fost fqi are

per accidens insAmnAtatea sa incontestabilA pentru desvoltarea cul-
turei noastre nationale. Cgrtile biseciceqti fiind in veacurile trecute sin-
gurele tipArituri româneqti qi strAbgtAnd in toate colturile pArnântului
locuit de romAni au fost tel mai puternic élement al unificArii limbei
literare, de caré ne folosim astAzi. Cartile acestea nu erau scrise nu-
mai pentru Moldoveni sau Munteni, ci pentru RomAnii de pretutindeni,
pentru «toate pile si tmuturile ce vorbesc in limba româneascg»,
ducAnd astfel pe aripile scrisului nu numai intglepciunea sAning qi
sfAntg. a InvAtAturei dumnezeieqti, ci qi con$iinta cg suntem un neam,
unul singur qi nedespatit 6). Ant.

e) Cf. §i clasicele caracterizAri din 1st, lit. sed. XV111-lea 1. 438 §i din 1st.
bis. 11. 117. www.digibuc.ro
4
 vi.

Starea preotimei de rand.

In capitolul precedent am vorbit, In treacat, despre cultura preo-

timei de rand din principate. Am citat cuvintele d. lorga, din cari am
vazut, cà preot se putea face oricine cu banii trebuitori pentru a ca-
pata actul de nurnire (singhelia). De obiceiu Insa preotia sa moOenea.
Candidatul trebuia sA alba i putina Invatatura, pe care o caqtiga dela
tatal sail, dad era preot qi el, sau Intra In vre-o manästire unde
vata cetitul, scrisul, cantarile i unele moIitv mai obicinuite pe de
rost. La sate erau o multime de preoti, cari aveau preotia numai In
legatura cu fiscul i cari nu tntrau poate niciodata In biserica neprice-
pandu-se ce sa faca acolo 7). Am citat apoi cuvintele lui Mateiu al
Mirelor, care ne descrie ignoranta Ingrozitoare a preotimei de rand:
preotii nu qtiu sa boteze pe copii nici sa liturghiseasca rugaciunile lui
Dumnezeu, de cununie i maslu, cand aud se minuneaza i pe celelalte
taine mai nu le qtiu nici de nume 8).
Poporul era astfel osandit sa fie condus de oameni ignoranti,
carora le lipseau §i celea mai elementare curio0inte, cari nu se deo-
sebeau de tarn], deck prin pletele i barba lor lunga. Deci orbi: con-
ducatori ai orbilor. Rostul lor se marginea la slujba bisericeasca, din
care nu puteau Intelege de multeori nimic find scrisa slavoneqte. Din
partea clerului Malt, a archiereilor, cari ar fi fost tn primul rand che-
mati sg. ia masuri de Indreptare, sAu creasca o preotime conOie, culta,

8) 1st. bis. I. 273-5.

8) Papiu. www.digibuc.ro
Tesaur de mon. istorice I. 370--1.
 51

destoinica, Insufletita qi cu dragoste de munca, nu pornWe nici o miv-

care In directia aceasta. In lungul qir de tiparituri bisericeqti roma-
ne0i abia aflam doul-trei scrise anume pentru luminarea preotimei de
rand. Metropolitul Munteniei, stefan (1648-53), vazand «atata ne0iinta
a bogati preoti ai tarii vazand iara cum au crepnii tarii Imputare,
preotii mai vartos de catra hulnicii de lege, cum pentru grosimea qi
grubia nu tiu slugl tainele sfintei biserici i striga toti totdeauna,
deistvuesc räu i nesebuit i zic, ca am uitat cinurile, socotealele, obra-
qirile, chipurile, nemeririle qi toate randuialile i tipicurile sfintelor taine»
scrie cartea Mysterio sau Sacrament (Targoviqte 1651) cu sfaturi qi In-
vataturi romane0, nu cum a fost !Ana acum slavonqte «carele nu le
putea qtl cinstitii qi cuceritii preoti pentru nesabuiala lor» 9). 0 alta
carte cu acela0 cuprins, scrisa pentru preotime e invätätura de sapte.
tame, aparuta In 1701 la Buzau, cu cheltuiala metropolitulu Teodosie
Tot pentru luminarea preotimei e scrisa qi fnvä(tura bisericeascd alui
Antirn lvireanul (Targoviqte 1710), retiparita In Bucurep la 1741 qi
1774. Prefata acesteia Inca e foarte interesanta, pentruca ne arata în
cuvinte dureroase, isvorate din inima unui archiereu cu dragoste fatä
de turma Incredintata conducerii sale, starea decazuta a preotimei, care
era departe de-a fi lumina lumii i sarea parnantului. «Intre celelalte
scarbe ce am de ma ranesc la inima, iaste aceasta cea mai grea de
ma Intristez i ma mahnesc mai mult, ca vaz Intre preoti mai atata
prostie, MAU neinvatittura i atata nedumireala, cat cunosc, ca. nu
puteti face vre-un ajutor sau vre-un folos ticalosei turme» 10). In Capete
de poruncä aparuta cu patru ani mai tarziu o alta editie e din 1775
(Bucure0) acela0 metropolit îi Indeamna preotimea sa ceteasca
cu socotinta acea cartulie de Invataturä bisericeasca, ce s'a tiparit la
leatul dela Hs 1710 ... qi sa plineasca i cu fapta celea scrise Inteansa,
cA apoi de nu vor face se vor pedepsl 11). In decursul veacului al
XVIII-lea apar o multime de carti scrise pentru luminarea preotilor.
Aproape toate cuprind linvataturi despre administrarea sfintelor taine.
Astfel: Inväfätura despre sapte taine a lui Damaschin, episcopul
apäruta la 1724 o carte cu acelaqi titlu apare In lasi la 1732,
alta In 1742 , Taina sf. Botez (Targoviqte 1725), fnvärátura biseri-
ceascä (Ramnic 1746) i Preotia, aparuta cu trei ani mai tarziu, tot
acolo, Adunarea celor sapte taine (la0 1751), Inmptum despre ispo-
vedanie (Bucure0.(?) 1764) despre spovedanie e vorba qi In Pra-

9) BianuHodo§ Bibliografie I. 181-2.

1°) Ibidea I. 549.
it) Ibidem I. 493. www.digibuc.ro
52
vilioara tiparitä In 1781 In Bucureqti cu cheltuiala metropolitului Gri-
gorie, pe cand cea aparuta cu trei ani mai tarziu In 1ai cuprinde
tainele toate. Adunarea de multe Mvapturi a rnetropolitului lacob I. al
Moldo Vel (laqi 1757) are un caracter mai general.
Tipäriturile acestea nu produc aproape nid o schimbare In sanul
preotimei. Viata unei clase de oameni nu poate fi reformata de slova
rece qi troarta, ci de spiritul viu, care se miqca, vede, Incalzeqte qi lu-
mineaza, spirit, pe care nu-I aveau capii bisericei romanqti ortodoxe. Din
datele raslete, cari le avem despre starea preotimei din celea doua
principate, ne putem face o idee clarA despre cultura i activitatea, pe
care era In stare sa o desvoalte. Mind clerul scutit de bir, foarte
multi cercau O. se faca diaconi sau preoti i dad. episcopii Ora nu
voiau sa-i hirotoneasca, treceau Dunarea i erau qfintiti pentru o mica
suma de bani, fara considerare la pregatirea lor, de episcopii din im-
periul turcesc 12). Toata Invatatura preotilor scrie Fr. Swarz v.
Springfels nu sta In alta decat a Ol ceti qi scrie putin qi anume
cu stove romaneqti in limba slavona, din care adesea ba mai totdeauna
nu Inteleg nimic 13). Acela0 lucru ni-I spune cu 60 de ani mai tarziu
D'Hauterive In descrierea citata (p. 153): nu se cere dela preoti deck
sa qtie ceti sau cel putin sa zica pe de rost rugaciunile i sa cante cu
glas tare.
Constatam Mavrocordat a fost primul, care a cercat prin reformele
sale O. scoata preotimea Moldovei din tntunerecul In care se sbatea
neputincioasti qi inconOie. La 1742 porunce0e ca preotii sa mearga la
episcopie qi In decurs de 40 de zile sa Invete celea necesare slujbei
duhovnice0i. Candidatii Inainte de hirotonire vor fi examinati qi ar-
chireu numai va afla vrednic ii va putea hirotoni. acelaq
an II vedem scriind episcopului de Roman sa ispiteasca cu deadinsul
pe cei cari cer hirotonirea, apoi sa-i trimita la Curte, ca in 10-20 de
zile asa vedem gi noi i O. le ridicam birul qi dupa ce-i vom ridica
de bir ti vom trimite la Sfintia Ta, de le vei da daru114). Preotimea
din 13.0 trebuia sa se adune In biserica Curtii unde un preot «Invatat
in carte greceasca qi romaneascii se suia pe amvon qi le cetea dupa
cum se cade a qt1 fiegtecare preot oranduiala bisericei gi a botezului
vi-a ispovedaniei 15). A oranduit apoi preoti Invatati sa cerceteze satele

12) N. de Porta In raportul trimis la 1726 consiliului belic din Viena. Do-
brescu o. cit. anexe nr. 71, pag. 188.
13) Hurmuzachi: Documente XI, 636.
14) Studii i documente VI, 293 nr. 590.
www.digibuc.ro
16) Litopizetele tarii Moldovei ed. I, torn. 111, 219,
 53

0 A van ce fel de cetanie se face in biserici 16). Tot In 1742 scrie

zlota0lor qi episcopului de Roman A. caute Apreotii qi diaconii ce nu
tiu carte i nu sunt vredniciti slujbei biserice0i pentru prostia qi ne-
0iinta Invataturei, liturghie nu slujesc i pe unii ca aceia pe toti
sa-i puneti la bir» 11). La care nu putem scrie zice lenache Cogal-
niceanul ce frica tragea bietii preoti ca. se apuca ia bairanete sa
invete carte 11.
Chiar presupunand, ca ordinatiunile lui Constantin Mavrocordat au
fost duse In indeplinire panä in cele mai mici amanunte, cultura ro-
maneascA nici in cazul acesta nu putea a0epta mult dela preotirnea
de rand. Cuno0inta lui azhuche qi a cantarilor biserice0i, cuno0inta
superficiala ca0igata In 40 de zile nu-1 face pe nimenea factor cultural.
Reformele lui Constantin Mavrocordat sunt Intregite de Grigorie
Alexandru Ghica, care ia In 1764 masuri aspre, ca pe viitor sa nu se
mai faca preoti fara numar i sa se observe porunca lui Mavrocordat,
ca inainte de hirotonire candidatii sa fie examInati. Cu doi ani mai
tarziu orandue0e protopopi destoinici, cari sa cerceteze preotii i bise-
ricile qi O. indrepteze toate, cate vor fi de Indreptat 16). Contributia
clerului o ridica la patru galbini qi pentru ca sa dea preotilor un im-
bold puternic spre Invataturä, pe cei invatati i minto0 li scute0e de
bir 20). Preotimea ramane Insa in vechea ignoranta. Abia In jumatatea
prima a veacului trecut se Intemeiaza celea dintai seminarii, In cari
pastorilor sutlete0i ai poporului li-se da o creqtere mai aleasä, care
nici pe departe nu se poate asamana cu pregatirea clerului din alte
Sari. i de aceea rolul preotimei de rand In viata neamului L- vorbesc
de preotimea din Romania ---: e, chiar qi In zilele noastre, foarte mic.

6m------------z_a

16) Ibidem 198.

11) Studii si documente VI. 279 nr. 524 si 283 nr. 544.
19) Letopisete III. 198.
19) 1st. bis. 11. 158-9.
90) 1st, lit. sed. XVIII. I. 453 si nota 1.
www.digibuc.ro
'WNW "KKEINKF,i-NR"*.M.IONS.N.WWWW.W.**

EJ
"I Piaf0P-17 ri DO
DO DO 01
:141.K.I.K1***.IWICKANIY.,1*.Kr****.WKX.MA

VII.

Chestiuni märunte.

Bisericei ortodoxe i-se atribue un rol important In desvoltarea

artei noastre nationale. Lucrul pare la prima privire foarte natural,
daca ne gandim, cA singurnle monumente de arta In stil mare, cari
ne-au ramas din trecutul vijelios,- sunt multele biserici si mariastiri
Imprastiate pe toata intinderea celor doua principate. Arta noastra
veche are caracter bisericesc insa existinta si desvoltarea ei nu se da-
toreste representantilor bisericei 21) ci evlaviei si darniciei voevozilor si
boierilor. Monumente de arta de origine curat bisericeasca, a caror
intemeietori sunt clerici, avem foarte putine. Macarie episcopul de Ro-
man (1531-1558), autorul cronicei, Intemeiaza manastirea Rasca, iar
un urrnas de-al sAu, Nicanor, zideste atilt sfarsitul aceluiasi veac ma-
nastirea, astazi ruinata, din deal dela Agapia. La inceputul veacului
urmator Atanasie Crimca, fost si el episcop de Roman si In doul randuri
metropolit al Moldoveil intemeiaza frumoasa manästire Dragomirna.
Dela calugarii din Cernica avem manastirea Paserea. Petru Rares
reinoieste Voronetul la sfatul metropolitului Grigorie, si tot la Indemnul
lui se pare a fi zidit si Pobrata, restaurata mai tarziu de Dosofteiu de
Roman (1659-71). Gheorghe Movila alt episcop de Roman si fri vre-o

21) Când vorbim despre rolul bisericei In desvoltarea unui nearn intelegem
participarea representantilor aceleia (calugärime §i preotime de mir) /a munca
de Inaltare culturala ci politica a neamului respectiv.
www.digibuc.ro
 55

doua randuri metropolit, intemeiaza impreund cu fratii sai, voevozii

Eremie si Simion, manastirea Sucevita. lacob I. al Moldovei Isi jert-
feste tot pentru restaurarea Putnei. Lui i-se datoreste probabil, si res-
taurarea vechei biserici dela Raclauti. De la prelatii din Muntenia ne-au
ramas numai cateva bisericute fara insamnatate.
Mesterii artistii erau cu deosebire SO din Ardeal. Alexandru
cel Bun s'a folosit de maestrii din Galitia; stefan cel Mare si Petru
Rares aveau maistori ardeleni. Aceia au lucrat, ca zidari si zugravi
si la Argesul lui Neagoie Basarab, pe and biserica de rnarmora dela
Dealu, ctitoria lui Radu cel Mare, a fost zidita de Venetieni «sau de
acei ucenici ai lor din Balcani, Iii fruntea arora stateau chiar Ragu-
sanii» 22). Vasile Lupu s'a folosit pentru cladirile sale de Armeni. E
foarte probabil, ca manastirile vechi de cultura ale Moldovei adapostiau
in chiliutele lor si cate-un alugar, care stia zugravi. Acestora le
atribue d. lorga zugraviala multor locasuri sfinte intemeiate de/ Petru
Rares 23).
La aiata se reduce tot ce-au facut representantii bisericei pentru
desvoltarea artei noastre bisericesti.
In alte tari instructia publia a fost ¡Ana In veacurile ultime In
mana bisericei. Biserica a intemeiat scoale, le-a sustinut si le sustine,
in multe locuri pana in ziva de azi. Ce-a facut biserica ortodoxa ro-
mana din principate? Nimic, pana tarziu in veacul al XVIII-lea si si
atunci la porunca stapanilor lumesti. Constantin Mavrocordat ia in
1741 masuri, ca metropolitul, episcopii si manastirile sa tina dascali
pentru copii si sa intemeleze scoli la «sate mario (targuri), in cari sä
se Invete «ruga si credinta;, cetitul si scrisul 24). Grigorie Ghia su-
pune preoimea din nou la dajdie de un galben, acari bani sa-i stringa
sfintia sa parintele metropolitul, ca sa plateasca lefile dascalilor». Mind
scoli putine, la fiecare episcopie se va aseza cate-o scoala de invata-
tura copiilor. Dasalii se vor plat! din banii preotilor. «lara sfiintiile
sale episcopii sa faca necontenita cercetare scolilor 2u). Masurile lui
Grigorie Ghia sunt intregite de Alexandru loan Mavrocordat prin hri-
sovul din 20 lunie 1785. Episcopii sunt datori sa aiba dascali si scoli
pe cheltuiala lor pentru 20 de ucenici saraci si «fara putinta». Venitele
scolilor, din cari sa platesc dascalii si se sustin scolarii saraci se iau

22) lorga: Negotul §i me§te§ugurile in trecutul românesc. Bucure*ti, 1906,

pag. 30.
23) Ibidem pag, 34.
24) Uricariul IV. 400 squ. cf. Ist. bis. rom. II. 85.
25) Hrisovul din 1748 Decembre 25 25 in Uricariul I. 58-64.
www.digibuc.ro
56
din dajdia cea randuitA preotilor si diaconilor, cate patru lei noi intr'un
an de tot preotul i diaconul» 26 In Muntenia Inca afläm, cAtrA sfârsitul
veacului al XVIII-lea cAteva scoli de rumânie la RAmnicu-SArat, la
Focsani, la mitnAstirea Motru, la Cerneti. Cheltuelile le suportau, cum
se vede dinteun ordin domnesc din 1797, episcopii si mAnAstirile 27).
Biserica aducea jertfele acestea pe altarul culturei nationale, cAnd
era silitA de puterea lumeascA. Din initiativa proprie, din Insufletire si
idealism n-a jertfit nimic. Are deci dreptate Kuch, care a fost In pri-
mele decenii ale veacului trecut mult timp consulul Prusiei In Moldova,
cAnd scrie, cA clerul Ina It este cu desAvArsire lipsit de ori ce
culturA qi cA numai ignorantei si ereiurilor se poate atribul faptul, cA
pe cAnd pe de-o parte s'a fAcut multe pentru luminarea spiritelor in
Moldova, din partea preotimei nu se vede absolut nici o miscare
pentru educarea inimilor 28).
§i iarft0 In alte tari biserica a desvoltat din timpurile cele mai
vechi o activitate uriasA pentru alinarea durerilor si suferintelor celor
amarati si nAcajiti prin Intemeierea multor institutii caritative si o ve-
dem luptând si astAzi cu o energie extraordinarA pentru sanarea ne-
voilor sociale, cari sguduie viata popoarelor moderne. Ce-a fAcut in
trecut si ce face astAzi, In directia aceasta biserica romAneascA?
§i dacl ne-am intreba, cum si-a Indeplinit biserica romAnA mi-
siunea strictl, care nu e cultivarea literaturei qi a artelor, nici interne-
iarea scolilor si a spitalelor, ci predicarea 1nvAtAturilor1dumnezeiesti In
biserici si scoli, am ajunge la acelasI rezultat. Suntem aproape cel
mai vechiu popor crestin din Europa si cu toate acestea unul dintre
celea mai ignorante in privinta religiunei. Religiositatea poporului ro-
mAn nu e un «rationabile obsequium»; cum cere sf. Pavel Apos-
tolul, ci un fel de misticism, un fel de sentimentalism vag. Causa?
Biserica, preotimea. i dupA cele espuse mai sus despre cultura si
pregAtirea preotilor nu e mirare, cA e Elsa.

26) Urlcariul 11, 261 squ.

27) lorga 1st, lit. sed. XV111-lea 11. 41--2.
Convorbiri literare XXV. 395.
www.digibuc.ro
2 1 GI 1 '44AfAc ),_, D fat . LA I YAOMUTAgrgt G AA*-
e_,
4civ 4`'
,,
,
(.(ILV,
R
4

VIII.

INCHEIERE

Am urmärit rolul bisericei ortodoxe in desvoltarea

culturei noastre nationale, dela Intemeierea hierarchiei
In celea doue principate pand la inceputul veacului al
XIX-lea, Conclusiile, cari ni-se impun cu necesitate lo-
gicá, nu sunt mägulitoare i sufletul ni-se umple de du-
rere, când vedem rolul urias, pe care l'a avut biserica
In desvoltarea vietii nationale a popoarelor din Apusul
Europei si ne gândim, de alta parte, la fatalul destin,
care ne- a aruncat In bratele unei biserici de-o sterilitate
estraordinard, inficiatä de un bizantinism ucigätor de
suflete, cäreia îi lipsia si-i lipseste si azi puterea de
viatä, energia i avântul tineresc, fäcátor de minuni,
când ne gândim, cä având alte legaturi hierarchice bi-
serica ar fi fost pentru noi un puternic isvor de viatä,
ar fi fost piedestalul, pe care ne puteam Indlta In sirul
popoarelor luminate 29).
29) Adevarul acesta e recunoscut §I de dl lorga, 'care vorbind despre incer-
carile de convertire din Moldova dela sfar§itul veacului al XIV-lea'scrie: «Daca
biruinta a§teptata (a catolicismului) s'ar fi savar§it, mintile Moldovenilor ar fi fost
mai repede §i mai deplin luminate; intre Apusul, de unde a pornit a§ezarea noa-
stra in acestea parti ale barbarilor slavi §i turci, I noi, ramura rasleata, s'ar fi
statornicit noue §i trainice legaturi. Aa ager, cum este poporul nostru, am sta
astazi in randurile dintaiu ale popoarelor de cultura».
Istoria lui Stefan cel Mare. Bucure§ti 1904, pag. 17.
www.digibuc.ro
58

Se va putea ridica biserica româneascä, In viitor

liberându-se din cätusele politicianismului, care o sugrumä
azi, cum s'a liberat de ale slavismului si grecismului
la 'MA ltimile, de unde sborul se IndreaptA maestos spre
culmile adevAratei culturi? Sau cu alte cuvinte: fi va
biserica" adevärata; a.Fa cum trebue sa fie dupa ran-
duiala lui Isus Christos) Cred, cA da. SA nu
uitAm InsA cuvintele scriitorului rus Solowiew, cA bise-
rica nationalä, dacä nu vrea sä. fie supusA absolutis-
mului statului si, incetând de-a mai fi bisertcd, sA de-
vinA un departament al administratiei civile, trebue sä
ailDA un punct de razám afarA din stat si natiune, sA
apartinA unui cerc social mai vast, cu un centru inde-
pendent si cu o organizatle universalA").

a9 Solowiew: La Russie et Itglise univeselle ed. II. Paris 1906, pag. 70.
www.digibuc.ro
 13ib1io9rafia ehestiunei.

Operele mai Insämnate consultate la acest studiu.

Auner C.: Cateva momente din inceputurile bisericei române.
Blaj, 1902.
Bianu I.: Documente româneqti. Bucureqti, 1907.
BianuHodos: Bibliografia româneascá veche. Bucure0 1903.
Bogdan Ion: Vechile cronice moldoveneqti panä la Ureche. Bu-
cureqti, 1891.
Ronlanii qi Bulgarii. Bucureqti, 1895.
Analisa critica a cdtorva notite despre introducerea
liturgiei slave la Románi. (Convorbiri lit. XXIII).
Cantemir D.: Descrierea Moldovei.
C. Cerngianu: Biserica qi românismul, Buc. 1909.
Cornite le d'Hauterive: Memoriu despre starea Moldovei 1787.
Ed. Acad. Rom. Buc. 1902.
Dobrescu N.: Fragménte priv, la istoria bis. rom. Budapesta 1905
(ed. «Luceafárului).
1st. bis. din Oltenia In timpul ocupatiunei austriace
Ed. Acad. rom. Buc. 1906.
Rolul bis. In trecutul romänesc (Cony, lit. lunie 1909).
Erbiceanu C.: Priviri istorice i literare asupra epocei fanariote.
An. Acad. Rom. seria II. vol. XXV.
BArbati culti greci qi románi. Ail. Acad. române
ser. II. XXVII.
Fraknói Vilmos: liazai és külföldi iskolázás. Bpest 1873.
Hurmuzachi: Documente vol. Xl.
.Iireek: A bolgárok története ford. Mayer Rezsö. N. Becskerek 1889.
lonescu G. M.: Influinta cUlturei greceqti. Buc. 1900.
lorga: Geschichte des rumänischen Volkes, Gotha, 1905.
Istoria Românilor pentru poporul românesc. VAlenii de
munte 1908.
www.digibuc.ro
60
lorga: Istoria literaturii relig. a Romani lor pang la 1688. Bu-
curegti 1904.
Istoria bisericei roingne0i. \Wend de Munte 1908
Istoria lit. rom. In secl. XVIII. Bucure0i 1901.
Negotul qi me0qugurile In trecutul românesc, Buc. 1906.
Istoria lui tetan cela Mare. Bucure0i 1904.
Studii i documente vol. XI qi VI.
« Viata i faptele rnetrop. Ven. Costachi. Biblioteca Min ervei.
Karácsonyl E.: Vázlat a Konstántinopolyi pátriarkaság történetéböl.
(Kath. Szemle XXII).
Karácsonyi 1.: A honfoglatás és Erdély. Budapest 1896.
Kogálniceanu: Letopisetele Terii Moldovei.
Mihályfi Akos dr.: A papnevelés története és elmélete. Bpest 1896.
Odobescu A.: Scrieri literare qi istorice. Bucure0i, 1887.
Oncial D.: Din lstoria Romgniei. Bucure0i 1908.
Traditia istoricg. In chestiunea origin. romäne. Ana-
lele Academiei române seria 11. XXIX.
Papa Formosus In traditia noastrá istoricg. (In clui T.
Maiorescu Omagiu». Bucure0i 1900).
Papiu Ilarian: Tesaur de monumente istorice.
Magazinul istoric.
Rosetti Radu : Pamantul, Sgtenii i Stgpánii in MoldGva. Buc.1907.
Solowiew: La Russie et l'Eglise universelle. ed. 11 Paris 1906.
Theiner A.: Monumenta historica Hungariae.
Xenopol : Istoria Românilor. Ed. araga.

www.digibuc.ro
 Greeli de tipar.

Pagina §irul din sus (de jos) in loc de: A se ceti:

5 5 d. s. plângeroase plânguroase.
19 3 d. j. ocupat ocupate.
20 1 d. s. «dela tot» este a se terge total, ca o
repetire superflua a irului al 3. ce urm.
24 18 d. s. principate principate
25 4 d. j. tara tad

www.digibuc.ro
 Cuprinsul:

Pag.
Introducere . 3
Introducerea cregtinismului la Romani si starea bisericeasca a Ro-
manilor !Ana la sfarsitul veacului al XIV-lea . . 8
Activitatea, culturala a bisericii romane intemeierea hierarchiei 'Anä
la sfarsitul sed. XVI-Iea. . . 14
Activitatea culturalii a bisericii dela sfarsitul veacului al XVI-lea,
pang la fnceputul veacului al XIX-lea . 23
Rolul cleerului Malt 46
Starea preotimei de rand 50
Chestiuni marunte . 54
Incheiere . 57
Bibliografia chestiunei 59
Greseli de tipar .
61

www.digibuc.ro
 $111r La Redactionea revistO Itäva§n1" in Cluj, -or
(str. Jókai nr. 6)
se mai aflà urmätoarele
»Predkile lui Petru Ma ion< pc Dumineci si SArbAtori. Editie tu
1.
lit. lat. de Dr. E. DAianu, vol. I.i II. brosurate 6 cor. legate fru-
mos In pAnzA, cu cAlcAiu de piele, i inscriptie auritA, 7 cor.
2. »Propovedaniile lui P. Major«, predici la IrimormAntAri, le-
gate ca §i predicile celelalte 4 cor.
3. »Statul, Biserica si Scoala, de Sarmaságh Géza, trad. L
N. Pop. Carte premiatA de facultatea teologicA a universitatii din Bu-
dapesta. Cu o prefatA de Dr. E. DAianu. Pretul 1 cor. 50 fil.
4. »Roadele milei Crestinesti«, de Teod. CAmpianu Cu o pre-
fatA de Dr. E. DAianu. Volum de cuprins pedagogic moral,. elegant ti-
pArit, cu numAroase ilustratiuni. Pretul 3 cor.
5. »0 alegere de episcopi moldoveni« In 1557-8, de N. lorga
- cu 2 ilustratiuni.. Pretul 10 fil.
6. »Mama SfAntuldi Augustin« de Episcopul Emil Bougaud
trad. de Salba. BrosuratA 3 cor.
7. »Cartea Durerii« de Em. Bougaud, .trad. lac. A. Nicolescu
Carte de mAngAiere retomandatA de consistorul din Blaj. BrosuratA
1 cor. 50 fil. LegatA frumos In pAnzA qi auritA 2 Cor, 50. .

8. »Suplex Libellus Valachorum«. Latineste qi romAneqte, tra-

dus de Dr. E. DAianu. Pretul 1 cor.
9. »Cärtile SAteanului Roman« Nr. 1. »Schite din poporfc
de G. Stoica. Pretul 10 fil. Nr. 2. »PAcatele noastre«, de P,
Suciu. Pretul 15 fil. Nr. 3. »Despre päcatele sätenilor«, cAzanie
poporall de loan Roman. Pretul 20 fil. Nr. 4. Povep din satul
nostru: »Dinu Maicii«, de loan Isaicu. Pretul 10 fil.
10. »Biserica lui Bob In Cluj«, de Dr. E. DAianu, brosurA cu
multe ilustratiuni 1 con 30
11. »Isus Christos si viata modernä«, de Episcopul O. Prohászka,
traducere de Dr. E. DAianu; legatA frumos in pAnzA 1 cor. 50 fil.
»Apostolie modernä«, de Episcopul O. Prohaszka, Bros. 50 fil.
12.
AmAndoue acestea legate frumos In p-AnzA 1 cor. 50 fil.
»Paedagogium«. Poem din prima erA crestinA de Giovanni
13.
Pascoli. Tradus din latinqte de lon Roqioru. Bro. 24 fil.
14. tRivasul» revistA culturalA an. VI. (1908) si an. VII. (1909).
Legat frumos in pAnzi cAte 8 cor. 1 voIum.
15. uPrhios regre'\;' lui can. Dr. Aug. Bunea». Volurn elegant.
8°. Pretul 3 cor. Se V. de Iii scopul until monument la rnormantul
InvAtatului membru al Academiei.
La comande sA se adaugA si .5°A, porto postal.
www.digibuc.ro
 Ammet-dk
.

www.digibuc.ro