Merticariu Alex

0.1

IMAGINATIA
Imaginatia este procesul psihic superior ce are ca rol obtinerea
unor produse noi pe plancognitiv,afectiv sau motor.
Omul, in memoria sa de lunga durata, pastreaza imaginile,
ideile, sentimentele traite anterior. Aceste imagini si idei, in
timpul pastrarii sau reactualizarii sunt prelucrate, combinate,
sistematizate si uneori se ajunge mai mult sau mai putin
intentionat la imagini sau idei noi, deosebite de cele pastrate in
memorie. Acest proces, prin care se ajunge la imagini sau idei
noi este imaginatia.
L.S. Vagotsky considera imaginatia ca o functie mult mai
complexa a activitatii psihice, care „reprezinta de fapt o
combinatie a catorva functii prin intermediul unor relatii
specifice”.Imaginatia, odata aparuta, interactioneaza permanent
cu toate procesele psihice si mai ales cu memoria, gandirea si
limbajul. Procesul imaginativ include aceste interactiuni in mod
obligatoriu, insa, in acelasi timp el se deosebeste de
respectivele procese psihice si dispune de mecanisme specifice
de procesare a datelor experientei anterioare.
Imaginatia poate fi voluntara,care consta in declansarea
intentionata a procesului imaginativ cat si involuntara,cand
Merticariu Alex
0.1
declansarea procesului imaginativ se face de la sine si se
deruleaza dupa o proprie logica.
Imaginația își extrage conținuturile în cea mai mare parte din
stocul memoriei. Imagini, idei, cunoștințe sunt supuse unui
proces de combinatorică imaginativă în vederea elaborării de
noi imagini, idei, concepții. De asemenea, imaginația își extrage
conținuturile și din zonele profunde ale inconstientului
supunându-le în timpul visului la combinări și transformări
dintre cele mai variate.
În concluzie, imaginația exploatează datele trecutului și
experiența prezentă și realizează o reflectare constructivă și
anticipativă.
Imaginația are o funcție cognitivă, ea având roluri importante
în lărgirea sferei cunoașterii, explorând zone noi și căutând
soluții noi la problemele existente. Dacă gândirea adâncește
sfera cunoașterii, imaginația lărgește această sferă și oferă
astfel gândirii noi teritorii.
În calitate de proces cognitiv, imaginația dispune de o serie de
procedee de combinatorică imaginativă. Sunt operații,
procedee de lucru mintal, prin intermediul cărora imaginația
intervine asupra conținuturilor sale și produce modificări,
transformări, aglutinări, tipizări, schematizări, rearanjări,
substituții, analogii, adaptări, etc.
Imaginația joacă un rol esențial în activitatea umană,
incluzându-se ca verigă componentă centrală a creativității. Ea
Merticariu Alex
0.1
aduce un spor considerabil la cunoașterea realității date și a
viitorului, a posibilului.
Spre deosebire de gandire, care se încapsulează în reguli și
norme riguroase, ce-i impun întotdeauna congruența sau
compatibilitatea cu realitatea obiectivă, imaginația este liberă
de canoane, ea putându-se mișca nu numai pe tărâmul realului
perceptibil, ci și pe cel al fantasticului și fantasmagoricului. Ea
nu are așadar limite, ceea ce-i conferă întotdeauna o notă de
inedit, de noutate.
În cursul vieții, imaginația traversează o traiectorie complexă:
exuberantă, irezistibilă și nearticulată în copilărie, devine
structurată, persistentă și orientată finalist constructiv în
adolescență, productivă și instrumentală în tinerețe și slabă,
rigidă, la vârstele avansate. Pe măsura dezvoltării și consolidării
structurilor gândirii, imaginația se mulează din ce în ce mai
mult pe probleme reale, integrate activităților sociale actuale în
domeniul artei, tehnicii, științei.
Imaginatia ca formare sau producere de imagini: imaginatia
este capacitatea omului de a produce imagini, ea insemnand
fie simpla reproducere a senzatiilor in lipsa obiectelor care le-
au provocat, fie creatia libera a fanteziei umane: "Termenul de
imaginatie desemneaza, in limba franceza, o activitate mintala
de productie de imagini, reprezentari sensibile, care se disting
atat de perceptiile exterioare, cat si de conceptualizarea ideilor
abstracte." (Wunenburger, 1995, p.3) In aceasta acceptiune,
imaginatia este redusa la simpla senzatie sau la transpunerea
Merticariu Alex
0.1
informatiilor intr-o realitate care nu provine din simturi, dar
conserva raporturile de situatie si de calitate.
Imaginatia ca experimentare mintala: Jeanne Bernis considera
ca imaginea trebuie interpretata in dublu sens: pe de o parte,
sub forma ei cea mai simpla, saracacioasa, debarasata de
calitatile obiective, in cadrul perceptiei individuale, caz in care
este lipsita de originalitate, iar pe de alta parte, sub forma ei
complexa, implicata in momentul creatiei mintale si practice
sub forma intelegerii, actiunii si inventiei. "Imaginatia este
experimentarea mintala, spiritul orientat catre previziunea
apropierilor sau a excluderilor pe care el are puterea sa le
prezinte inainte de a le justifica." (Bernis, 1958, p. 97)
Sintetizand,definitiile fac referire la: tipul de actiune psihica
implicat de imaginatie( acesta fiind constituit din combinarea,
recombinarea, crearea informatiilor, spre deosebire de gandire,
unde actiunile psihice sunt reprezentate de operatiile ei, sau de
memorie, unde actiunile psihice sunt reprezentate de
memorarea, stocarea si reactualizarea informatiilor ), forma
rezultata ( obtinerea noului, spre deosebire de memorie unde
forma rezultata este de ordin reproductiv), sensul formei
rezultate (noul obtinut poate fi nou atat pentru individ cat si
pentru societate; de aici avem -imaginatia reproductiva si
imaginatia creatoare). Definitiile formulate depasesc modul de
concepere a imaginatiei in psihologia traditionala, care o leaga
direct de actul elementar al reprezentarii reproductive, si unde
Merticariu Alex
0.1
imaginatia aparea doar ca fixare si evocare vie a unei
experiente in forma imaginilor.

Ea este trasatura distinctiva a reflectarii constiente, intalnita

numai la om, indeosebi a laturii proiective si creatoare a
constiintei;

Se realizeaza cu instrumente specific umane (gandirea si

limbajul). Ribot considera imaginatia creatoare si gandirea ca
fiind procese solidare si analoage, iar pana la un anumit punct,
chiar identice. Wallon nu putea concepe imaginatia in afara
unor operatori verbali. Exemple convingatoare despre
imposibilitatea conceperii imaginatiei in afara limbajului sunt
aduse de Vigotski. El arata ca acei copii la care dezvoltarea
limbajului este intarziata sunt inapoiati si in ceea ce priveste
imaginatia. La fel, copiii la care dezvoltarea limbajului urmeaza
o cale anormala (este vorba de surzi, care din aceasta cauza
sunt si muti, incapabili de a comunica prin limbaj) manifesta o
pronuntata saracie, limitare, iar uneori un caracter rudimentar
al imaginatiei. Concluzia lui Vigotski este aceea ca imaginatia
este legata nu numai de aparitia propriu -zisa a limbajului, ci
si de momentele de dezvoltare ale acestuia.

Imaginatia este un mecanism psihic absolut necesar pentru

viata, cunoasterea si activitatea omului.

Prin imaginatie omul proiecteaza, anticipa produsul

activitatii inainte de realizarea lui efectiva, concreta, fapt care
Merticariu Alex
0.1
elimina sau diminueaza incercarile si erorile, prescurtand
procesul activitatii.

Locul imaginaţiei în taxonomia generală a proceselor psihice a

fost obiect de dispută şi de controversă între psihologi. În timp
ce unii (ex., Th. Ribot, Th. Lipps, G. Dumas, P. Popescu-
Neveanu) recunosc şi subliniază individualitatea specifică şi
ireductibilitatea ei la alte entităţi psihice, alţii (îndeosebi autorii
de orientare behavioristă şi, mai recent, cei de orientare
cognitivistă) contestă delimitarea ei ca proces distinct.
Ca urmare, şi în tratatele sau compendiile de psihologie
generală, poziţia imaginaţiei fluctuează: în unele i se consacră
un spaţiu de sine stătător, în altele este fragmentată şi
distribuită în capitolele despre memorie, reprezentări şi
gândire, iar în altele este pur şi simplu omisă.
Pe lângă complexitatea şi fluiditatea fenomenului în sine, o
atare situaţie se explică prin aplicarea unor criterii irelevante şi
variabile.
O interpretare corectă trebuie să pornească de la analiza
imaginaţiei ca modalitate distinctă, specifică de procesare-
integrare şi utilizare imagistică a informaţiei, inclusă în seria
proceselor cognitive active, alături de percepţie, reprezentare,
gândire. Spre deosebire de reprezentare, care doar expune
conştiinţei imagini deja constituite, imaginaţia este, prin
excelenţă, un proces de generare, de producere mai mult sau
Merticariu Alex
0.1
mai puţin activă, mai mult sau mai puţin intenţionată a
imaginilor şi de articulare a lor în variate moduri.
Astfel, în delimitarea şi identificarea ei trebuie să avem în
vedere, atât modul de operare (procedeul), cât şi produsul.
Ambele aceste verigi trebuie să aibă drept trăsătură comună
ieşirea dintr-un şablon sau dintr-o rutină.
Visul din timpul somnului înlănţuire de imagini, emoţii, reflecţii,
care apar în starea de somn paradoxal şi faţă de care subiectul
este mai mult spectator, neputandu-le dirija şi nici înţelege
imediat şi care apar ca absurde şi aotice. in unele vise, imaginile
se derulează cu o anumită coerenţă, ca scenele unei piese de
teatru, de aceea se spune că au caracter scenic. de cele mai
multe ori, visele sunt legate de dorinţele şi aşteptările
persoanei, care nu sunt satisfăcute în stare de veghe sau sunt
chiar inhibate conştient şi voluntar.
Experimental, s-a demonstrat ca visele coincid cu mișcările
oculare rapide și că toți oamenii visează, dar uitarea intervine
foarte rapid (dupa 8 minute de la încetarea mișcărilor oculare,
numai 5-10% dintre subiecți iși amintesc ce au visat). În cadrul
viselor predomină imaginile vizuale (aproximativ 90%), dar
numai 20% sunt colorate. Imaginile auditive sunt prezente în
60% din cazuri, rar aparând cele tactile, termice sau olfactive.
Visele apar în timpul somnului paradoxal și durează
aproximativ 20-25% din timpul total al somnului. e.
Reveria este un fel de experiment mintal privind îndeplinirea
dorinţelor şi tendinţelor şi poate reprezenta, într-o anumită
Merticariu Alex
0.1
măsură, un fel de satisfacere fictivă a acestora, reducând, astfel,
tensiunea internă psihică, generată de ele.
Reveria poate ocaziona combinaţii noi şi originale, care pot
apoi fi valorificate în formele superioare ale imaginaţiei. Unii
autori recomandă reveria de scurtă durată ca o cale de
stimulare a creativităţii. Dar reveria prelungită poate fi
defavorabilă dezvoltării personalităţii, pentru că satisfacerea
fictivă a dorinţelor poate anula activitatea reală, practică,
eficientă.
Reveria este definită de Norbert Sillamy drept stare de detașare
față de realitate, intermediară între gandirea în starea de veghe
și vis. Popular, ea este numită visare cu ochii deschiși, caz în
care individul se lasă antrenat într-un flux de imagini și de idei
care merg în direcția dorințelor și a așteptărilor, sustragându-se
gândirii logice. Deși are efecte relaxante, reveria prelungită este
dăunătoare personalității, deoarece reprezintă o satisfacere
fictivă a trebuințelor și se poate pierde contactul cu realitatea.

"Una dintre cele mai importante acuzatii care se aduc privitului

la televizor, observa J. Healy, este aceea ca priveaza copilul de
posibilitatea de a invata sa-si creeze in minte propriile imagini.
Cand cititorii slabi sau cei care intampina dificultati in
exprimare asculta sau citesc cuvinte, intampina greutati in a si
le reprezenta in minte printr-un proces imaginativ." Toate
cercetarile arata ca, pe masura ce copiii se obisnuiesc mai mult
cu imaginile venite din exterior (de la TV), care prin multimea si
Merticariu Alex
0.1
intensitatea lor pot coplesi mintea, cu atat ei devin mai putin
capabili sa-si creeze propriile imagini sau scenarii mentale.

Se constata ca acei copii care asculta o poveste sau citesc au

capacitatea de a continua, imbogati si chiar recrea imaginativ
povestile auzite sau lecturate. In schimb, rapoartele profesorilor
arata ca, in urma vizionarii lui Sesame Street, jocurile
imaginative ale copiilor au saracit mult. Ei observau ca micii
telespectatori mai repede isi insuseau mimica si actiunea
personajelor de pe micul ecran decat sa-si imagineze ei insisi
jocuri si comportamente, precum o faceau ceilalti copii.

Efectul principal pe care il are televiziunea asupra imaginatiei

sunt reveriile (day dreaming), starea mentala in care atentia
este furata si captivata de tot felul de scenarii fantastice, care se
produc de la sine inlauntrul mintii in lipsa stimulilor externi si,
uneori, chiar impotriva vointei individului respectiv. Este visarea
cu ochii deschisi. Desi s-ar putea crede ca aceste reverii
stimuleaza imaginatia si creativitatea, lucrurile stau cu totul
invers.

De fapt, studiile efectuate demonstreaza clar: cresterea

timpului dedicat visarii cu ochii deschisi conduce la scaderea
capacitatii creative si imaginative a indivizilor. Aceasta,
deoarece, arata Valkenburg si Voort, reveriile atrag mintea intr-
o lume fantastica, in care ea nu este decat un spectator pasiv,
pe cand in imaginatia creativa omul este intotdeauna inserat in
real, proces in care intentionalitatea si vointa apartin mintii care
Merticariu Alex
0.1
construieste ea insasi proiectele imaginative. Un studiu
comparat facut asupra locuitorilor din cateva mici localitati
canadiene arata ca atat copiii, cat si adultii au suferit, dupa
introducerea televiziunii in localitatea in care traiau, o
diminuare a capacitatii creative si imaginative cu un procent de
20%, concomitent cu o reducere a perseverentei in rezolvarea
problemelor.