Antibiotice

Antibioticele sunt substante naturale produse de diverse microrganisme, cu

efect antimicrobian asupra agentilor biologici patogeni pentru om si
animale.Antibioticele sunt produse de microrganisme in special mucegaiuri de tip
penicilium, streptomices sau sunt obtinute sintetic dupa modelul celor naturale.
Chimioterapicele antimicrobiene sunt substante semisintetice sau sintetice cu
efect selectiv inhibitor asupra agentilor patogeni la om sai animale.
Antibioticele si chimioterapicele de sinteza au efect bactericid si
bacteriostatic.
Actiune bacteriostatica se traduce prin inhibarea temporara a multiplicarii
germenilor.Actiunea bactericida se traduce prin omorarea germenilor patogeni.
(actiune bactericida absoluta si bactericida degenerativa).

REZISTENTA MICROBIANA

Rezistenta microbiana reprezinta insensibilitatea uneia sau a mai multor

microrganisme patogene la un antibiotic.Aceste microorganisme pot prezenta o
rezistenta naturala sau dobandita.
Rezistenta naturala este determinata genetic si reprezinta capacitatea
microrganismelor de a se multiplica in prezenta unui antibiotic sau
chimioterapic.EX Bacilul koch a fost si a ramas rezistent la benzilpenicilina.
Rezistenta dobandita poate fi genetica sau negenetica Rezistenta dobandita
genetic consta in aparitia si selectarea de germeni rezistenti la A B si CT Acest tip
de rezistenta poate sa apara prin transfer cromozomialRezistenta negenetica apare
la microorganisme ce pot supravetui in prezenta unor antibiotice sau CT.
Mecanismele ce stau la baza acesui fenomen sunt 1: producerea de enzime ce
inactiveaza AB si CT

2Scaderea permeabilitatii bacteriei pentru antibiotice.

3Producerea de enzime ce limiteaza actiunea antibioticului la nivelul

bacteriei

CLASIFICAREA ANTIBIOTICELOR

Dupa structura chimica

1)Antibiotice betalactamine(au in comun in structura chimica un inel beta lactamic)

Penami(peniciline)

Peniciline naturale

Peniciline antistafilococice
 Aminopeniciline

Penemi-carbapenemi

Cefemi(cefalosporine)

SPECTRUL ANTIMICROBIAN

Totalitatea microorganismelor sensibile la un anumit antibiotic sau chimioterapic

reprezinta spectrul antimicrobian al acestuia.Din acest punct de vedere AB si CT se
pot clasifica in :
-AB si CT cu spectru ingust de tipul benzil penicilina active pe coci gram pozitivi si
coci gram negativi si bacili gram pozitiviDin aceasta clasa fac parte :
benzilpenicilina, ,peniciline antistafilococie, peniciline macrolide.
-AB si CT cu spectru ingust de tip streptomicina(streptomicina, kanamicina,
gentamicina, amikacina).
-AB si CT cu spectru larg de tip tetraciclina (tetraciclina, cloramfenicol)
aminopeniciline, cefalosporine Spectrul antimicrobian al acestor AB cuprind coci si
bacili gram +si negativ ,spirochete clamidii micoplasme.Spectrul antimicrobian al
AB si CT s- a ingustat in timp datorita dezvoltarii rezistentei anumitor
microorganisme la AB.Astfel 80% din tulpinile de stafilococ auriu au dezv.
rezistenta la benzilpenicilina , majoritatea de bacili gram negativ si unele din
tulpinile de bacil tuberculos sunt rezistenti la streptomcina.

Peniciline :-cu spectru larg: -Amoxicilina 250, 500

-Ampicilina 250,500

1.Ce este Amoxicilină Antibiotice şi pentru ce se utilizează:

Amoxicilină este un antibiotic folosit pentm tratarea infecţiilor.
Aparţine unui grup de antibiotice denumit “peniciline”.
Amoxicilină poate trata o gamă largă de infecţii: infecţii ale pieptului
(bronşite, pneumonii), ale urechilor (otite), ale sinusurilor (sinuzite), infecţii ale
vezicii urinare şi rinichilor (pielonefrită, cistită, uretrită), infecţii ale sistemului de
reproducere feminin, infecţii abdominale, ale inimii (endocardită), ale pielii, dinţilor
şi gingiilor (abcese). Amoxicilină poate fi folosită şi în tratamentul febrei tifoide şi
paratifoide (determinate de o bacterie numită Salmonella).Amoxicilină poate fi
utilizată în asociere cu alte medicamente pentru tratarea ulcerului gastric şi
duodenal.
2. Inainte să utilizaţi Amoxicilină Antibiotice:
Nu utilizaţi Amoxicilină Antibiotice:
- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la amoxicilină, la alte antibiotice din grupa
penicilinelor, la cefalosporine sau la oricare dintre celelalte componente ale
medicamentului;
- dacă aveţi o boală determinată de un virus numit Epstein-Barr, manifestată prin
febră, inflamarea ganglionilor, mărirea splinei, inflamaţia faringelui şi amigdalelor;
- dacă aveţi leucemie limfocitară (o boală a sângelui caracterizată prin creşterea
excesivă a numărului de globule albe);
- la copii cu vârsta sub 6 ani.
3.Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Amoxicilină Antibiotice:
- dacă aveţi astm bronşic;
- dacă aţi avut vreodată erupţii pe piele când aţi utilizat antibiotice;
- dacă în timp ce utilizaţi amoxicilină aveţi scaune numeroase, cu striuri de sânge,
dureri abdominale, febră;
- dacă aveţi sifilis primar (leziune nedureroasă a pielii, localizată de obicei la nivelul
zonei genitale, însoţită de inflamarea ganglionilordin vecinătate);
- dacă aveţi afecţiuni ale ficatului;
- dacă aveţi afecţiuni ale rinichilor;
- dacă aveţi diabet şi vi se efectuează dozarea glucozei din urină prin metode
colorimetrice,
- dacă efectuaţi un test pentru detectarea anticorpilor faţă de globulele roşii (test
Coombs).
4.Cum să utilizaţi Amoxicilină Antibiotice:
Utilizaţi întotdeauna Amoxicilină Antibiotice exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul
dacă nu sunteţi sigur.
Capsulele se înghit întregi, cu un pahar cu apă. Capsulele de amoxiciiină se
administrează în timpul mesei sau cu o cantitate mică de alimente. Nu zdrobiţi,
mestecaţi sau deschideţi capsulele.
Tratamentul trebuie continuat inca 2-3 zile după dispariţia simptomelor. Se
recomandă o perioadă de tratament de cel puţin 1O zile în cazul infecţiilor
provocate de streptococi beta-hemolltici,în vederea eradicării agentului patogen.
5.Adulţi şi adolescenţi:
In general, doza recomandată este de 250-500 mg amoxicilină, la intervale de
8 ore (de 3 ori pe zi), în infecţii grave doza recomandată este de 3 g amoxicilină de
două ori pe zi. Nu trebuie depăşită doza zilnică maximă de 6 g.
La pacienţii la care este necesară profilaxia endocarditei bacteriene se
administrează 3 g amoxicilină cu o oră înainte de o intervenţie stomatologică sau
chirurgicală, apoi 1.5g după 6 ore de la intervenţie.
In infecţia cu Chlomydia la gravide, doza recomandată este de 500 mg
amoxicilină, la intervale de 8 ore, timp de 7-10 zile.
In infecţii gonococice endocenricale sau uretrale necomplicate doza
recomandată este de 50 mg amoxicilină/kg şi zi, în priză unică.
In gastrită şi ulcer gastric sau duodenal determinate de Helicobacter
pylori, doza recomandată este 750 mg -1 g amoxicilină de 2 ori pe zi în cazul asocieri
cu metronidazol 400mg şi omeprazol 40 mg pe zi sau 1 g amoxicilinâ de 2 ori pe zi în
cazul asocierii cu claritromicină 500 mg şi omeprazol 40 mg pe zi.
Durata de tratament recomandată este de 7 zile.
Boala Lyme:
- în eritemul cronic migrator doza recomandată este de 4 g
amoxicilină pe zi. - în caz de manifestări sistemice determinate de diseminarea
hematogenă a Borrelia burgdorferi, doza poate fi crescută până la 6 g amoxicilină pe
zi, administrată în mai multe prize. Durata tratamentului este de 15-21 zile.
6.Reactii adverse:
Investigatii diagnostice: Foarte rare (raportate la mai putin de 1 la 10000
pacienti): prelungirea timpului de sangerare si a timpului de protrombina.
Tulburari hematologice si limfatice: Foarte rare (raportate la mai putin de 1
la 10000 pacienti): scaderea numarului de globule albe (care revine la valorile
normale la intreruperea tratamentului), scaderea numarului de trombocite (care
revine la valorile normale la intreruperea tratamentului), neutropenie severa,
agranulocitoza, anemie hemolitica.
Tulburari ale sistemului nervos: Foarte rare (raportate la mai putin de 1 la 10000
pacienti): hiperkinezie (miscari involuntare), ameteala si convulsii. Convulsiile pot
sa apara la pacientii cu insuficienta renala sau la cei carora li s-au administrat doze
mari de amoxicilina.
Tulburari gastro-intestinale: Frecvente (raportate la mai mult de 1 la 100 pacienti,
dar la mai putin de 1 la 10 pacienti): greata si diaree.
Rare (raportate la mai mult de 1 la 10000 pacienti, dar la mai putin de 1 la 1000
pacienti): varsaturi.
Foarte rare (raportate la mai putin de 1 la 10000 pacienti): candidoza
cutaneomucoasa, colita asociata tratamentului (inclusiv colita pseudomembranoasa
si colita ulceronecrotica).
La copii, poate apare decolorarea superficiala a dintilor (in special in cazul
administrarii suspensiilor). De obicei, decolorarea dintilor poate fi indepartata prin
periaj.
Tulburari renale ale cailor urinare: Foarte rare (raportate la mai putin de 1 la 10000
pacienti): nefrita interstitiala acuta (inflamatie la nivelul rinichilor) si cristalurie.
Afectiuni cutanate si ale tesutului subcutanat: Frecvente (raportate la mai mult de 1
la 100 pacienti, dar la mai putin de 1 la 10 pacienti): eruptii maculopapuloase de
natura alergica sau nealergica.
Rare (raportate la mai mult de 1 la 10000 pacienti, dar la mai putin de 1 la 1000
pacienti): mancarimi, urticarie.
Foarte rare (raportate la mai putin de 1 la 10000 pacienti): eritem polimorf,
sindrom Stevens-Johnson, necroliza epidermica toxica, dermatite exfoliative si
buloase, pustuloza exantematica acuta generalizata.
Tulburari ale sistemului imunitar: Foarte rare (raportate la mai putin de 1 la 10000
pacienti): reactii severe de hipersensibilitate, inclusiv edem angioneurotic (umflaturi
ale fetei, buzelor, gurii sau gatului), anafilaxie, boala serului, vasculite alergice si soc
anafilactic.
Daca apar reactii alergice, tratamentul trebuie intrerupt. Tulburari hepatobiliare:
Foarte rare (raportate la mai putin de 1 la 10000 pacienti): cresterea valorilor serice
ale transaminazelor hepatice; hepatita (inflamatii ale ficatului) si icter colestatic.

Peniciline:-cu spectru ingust: -Ospen 500,1000,1500

1 Indicaţii terapeutice:
Ospen este recomandat pentru tratamentul şi profilaxia infecţiilor uşoare
până la moderat severe produse de microorganisme sensibile la penicilină:
Infecţii ORL: boli streptococice (scarlatină, amigdalită, boală Vincent,
faringită, faringo-amigdalită, rinofaringită purulentă, otită medie acută, sinuzită.
Infecţii respiratorii: bronşită bacteriană, pneumonii bacteriene sau
bronhopneumonii, cu excepţia celor care necesită tratament cu penicilină
administrată parenteral. Infecţii cutanate: erizipel, erizipeloid, piodermită (de
exemplu: impetigo contagiosa, furunculoză), abcese, flegmoane; eritem cronic
migrator şi alte forme clinice ale bolii Lyme.
Alte infecţii: răni provocate prin muşcătură (de exemplu: răni faciale sau
răni profunde la nivelul mâinii) şi arsuri.
Profilaxie: infecţii streptococice şi a complicaţiile acestora, de exemplu: febră
reumatică sau coree minoră, poliartrită, endocardită, glomerulonefrită; endocardită
bacteriană la pacienţi cu boli cardiace congenitale sau reumatice înainte şi după
intervenţii chirurgicale minore, de exemplu: amigdalectomie, extracţii dentare, etc.;
infecţii pneumococice la copii cu siclemie.În tratamentul fazei acute a unor afecţiuni
precum pneumonia severă, empiemul, sepsisul, pericardita, endocardita, meningita,
artrita şi osteomielita, penicilina trebuie administrată parenteral.

2. Doze şi mod de administrare:

Dozele zilnice recomandate de fenoximetilpenicilină potasică sunt de 50000-
100000 UI/kg (30-60 mg/kg) pentru copii şi de 3000000-4500000 UI (1500-3000 mg)
pentru adolescenţi şi adulţi.Atât la copii cât şi la adulţi, doza zilnică recomandată de
fenoximetilpenicilină potasică nu trebuie să fie mai mică de 25000 UI/kg (15 mg/kg).
Adulţii tolerează doze zilnică de până la 6000000 UI (4000 mg) fenoximetilpenicilină
potasică.

Recomandări generale de dozare

Copii peste 6 ani:
Doza zilnică recomandată este de 1000000-1500000 UI fenoximetilpenicilină
potasică (2-3comprimate filmate Ospen 500).Adolescenţi (>40 kg) şi adulţi (>60 kg):
Doza zilnică recomandată este de câte 1000000 UI fenoximetilpenicilină
potasică (1comprimat filmat Ospen 1000) administrată la interval de 8 ore (de trei
ori pe zi).
Adulţi, pacienţi obezi şi vârstnici, gravide:
Doza zilnică recomandată este de câte 1500000 UI
fenoximetilpenicilină potasică (1 ½comprimate filmate Ospen 1000 sau 1 comprimat
filmat Ospen 1500) administrată lainterval de 8 ore (de 3 ori pe zi).Tratamentul
trebuie continuat încă 3 zile după remisia simptomelor. Pentru prevenirea apariţiei
complicaţiilor, pacienţii cu infecţii streptococice trebuie să utilizeze medicamentul
timp de cel puţin 10 zile.

Recomandări speciale de dozare pentru profilaxie

Boli streptococice (de exemplu amigdalită, scarlatină):

La persoanele expuse trebuie efectuat tratament cu doze terapeutice de
penicilină,administrată pe cale orală, timp de 10 zile.

Febră reumatică, coree minoră şi siclemie

La copii cu greutate sub 30 kg trebuie să se administreze 500000 UI
fenoximetilpenicilinăpotasică/zi (1 comprimat filmat Ospen 500), fracţionat în 2
prize, câte ½ comprimat filmatla interval de 12 ore (de 2 ori pe zi). La copii cu
greutate peste 30 kg trebuie să seadministreze câte 500000 UI fenoximetilpenicilină
potasică/zi (1 comprimat filmat Ospen500 sau ½ comprimat filmat Ospen 1000), la
interval de 12 ore (de 2 ori pe zi).
Profilaxia endocarditei (după intervenţii chirurgicale minore precum
amigdalectomia,extracţiile dentare, etc.):
La copii cu greutate sub 30 kg trebuie să se administreze 1500000 UI
fenoximetilpenicilină potasică (3 comprimate filmate Ospen 500) cu 1 oră înainte de
intervenţia chirurgicală şi apoi 500000 UI fenoximetilpenicilină potasică (1
comprimat filmat Ospen 500) la 6 ore după intervenţia chirurgicală.
La copii şi adolescenţii cu greutate peste 30 kg şi adulţi trebuie să se
administreze 3000000 UI fenoximetilpenicilină potasică (6 comprimate filmate
Ospen 500 sau 3 comprimate filmate Ospen 1000 sau 2 comprimate filmate Ospen
1500) cu 1 oră înainte de intervenţia chirurgicală şi apoi 1500000 UI
fenoximetilpenicilină potasică (3 comprimate filmate Ospen 500 sau 1 ½ comprimate
filmate Ospen 1000 sau 1 comprimat filmat Ospen 1500) la 6 ore după intervenţia
chirurgicală.

Recomandări de dozare pentru pacienţii cu eliminare scăzută

Datorită toxicităţii scăzute a fenoximetilpenicilinei, nu trebuie, de regulă să fie

modificate dozele la pacienţii cu afectare a funcţiei hepatică şi/sau renală, dar
necesitatea scăderii dozei trebuie să fie analizată în fiecare caz în parte. La pacienţii
cu anurie, dozele trebuie reduse. Tot în acest scop, se pot prelungi intervalele dintre
administrări.

3.Mod de administrare:

Comprimatele filmate trebuie administrate cu 1 oră înaintea meselor cu o cantitate

suficientă de lichid, fără a fi mestecate.

4. Contraindicaţii:

Hipersensibilitate la fenoximetilpenicilină sau la oricare dintre excipienţii

produsului. Antecedente de hipersensibilitate la penicilină. La pacienţii cu
hipersensibilitate cunoscută la cefalosporine, trebuie avută în vedere posibilitatea de
producere a hipersensibilităţii încrucişate.
Pacienţi cu boli gastrointestinale active ce se asociază cu diaree sau vărsături,
deoarece absorbţia poate fi redusă.

5. Atenţionări şi precauţii speciale:

Administrarea medicamentului la pacienţii cu episoade alergice sau cu astm
bronşic trebuie
făcută cu precauţie deosebită.
La pacienţii la care se produc reacţii adverse, trebuie întreruptă
administrarea medicamentului şi trebuie iniţiat tratament cu adrenalină,
antihistaminice şi glucocorticoizi.
Dacă se suspectează infecţie stafilococică, trebuie efectuate teste
bacteriologice.
La pacienţii trataţi cu penicilină pentru profilaxia febrei reumatice, trebuie
administrate doze duble înainte de efectuarea unor intervenţii chirurgicale
(amigdalectomie, extracţii dentare, etc.) pentru profilaxia perioperatorie.
La pacienţii care efectuează tratament pe termen îndelungat, trebuie
efectuate hemoleucograma şi testele funcţionale hepatice şi renale.
În timpul efectuării tratamentului pe termen îndelungat trebuie avută în
vedere posibilitatea de apariţie a infecţiilor cu microorganisme rezistente şi fungi.
Deoarece mononucleoza infecţioasă este o boală virală, antibioticele
nu trebuie utilizate în tratamentul acesteia. Dacă, totuşi, sunt utilizate, incidenţa
erupţiilor cutanate este mai mare decât de obicei.
Diareea severă persistentă trebuie să ridice suspiciunea apariţiei colitei
pseudomembranoase (scaune apoase cu striuri sanghinolente şi mucus; durere
abdominală difuză colicativă; febră şi, ocazional, tenesme). Deoarece această
afecţiune poate pune în pericol viaţa, trebuie întreruptă administrarea
fenoximetilpenicilinei potasice şi trebuie început tratamentul conform rezultatelor
testelor bacteriologice (de exemplu: 250 mg vancomicină, de 4 ori pe zi). Este
contraindicată administrarea de antiperistaltice.

6. Reacţii adverse:
Reacţii de hipersensibilitate
Reacţiile alergice ce se pot produce include: urticarie, edem angioneurotic,
eritem polimorf, dermatită exfoliativă, febră, durere articulară sau şoc anafilactic
cu colaps şi reacţii anafilactoide (astm bronşic, purpură, simtome gastro-intestinale).
Totuşi, acestea sun mai puţin frecvente şi au o evoluţie mai uşoară decât cele
produse în cazul administrării parenterale a penicilinei. La
pacienţii cu micoze care prezintă reacţii alergice poate fi suspectată
hipersensibilitatea încrucişată între unii metaboliţi produşi de fungi şi penicilină.
Simptome gastrointestinale
Sunt uneori observate greaţa, diareea, vărsăturile, senzaţia de
plenitudine gastrică, stomatita şi glosita. Diareea ce apare în timpul tratamentului
trebuie să ridice suspiciunea apariţiei colitei pseudomembranoase (vezi, de
asemenea, pct. 4.4). Tulburări hematologice
Foarte rar pot să apară eozinofilie, pozitivarea testului Coombs
direct, anemie hemolitică,leucopenie, trombocitopenie şi agranulocitoză.

7. Supradozaj
Simptomatologia supradozajului
Simptomele supradozajului corespund, în mare măsură, cu cele observate în cazul
reacţiilor adverse. Sunt posibile simptome gastrointestinale şi dezechilibre hidro-
electrolitice.

Tratamentul supradozajului

Nu există un antidot specific. Tratamentul consistă în hemodializă, lavaj gastric sau

măsuri simptomatice, o deosebită atenţie necesitând-o reechilibrarea hidro-
electrolitică.

Peniciline:-rezistente la penicilina:-Oxacilina 250,500

1.Indicatii Terapeutice:

Infectii provocate de stafilococi si streptococi sensibili la oxacilina:

• infectii ale aparatului respirator;
• infectii otorinolaringologice;
• infectii cutanate;
• infectii osoase.
Septicemii si endocardite in continuarea tratamentului parenteral.

2.Contraindicatii:
Alergie la oxacilina, la alte peniciline sau la oricare dintre componentii
produsului.

3.Precautii:

Aparitia oricarei manifestari alergice impune intreruperea tratamentului. Cu toate

ca reactiile alergice grave la oxacilina sunt foarte rare, inaintea inceperii
tratamentului este necesara efectuarea unei anamneze atente. Trebuie luat in
considerare riscul alergiei incrucisate cu cefalosporinele.

4.Interactiuni:

Exista relatii de antagonism ale oxacilinei cu rifampicina si chinina. Oxacilina poate

micsora eficacitatea contraceptivelor orale (prin influentarea florei intestinale).
Probenecidul si mezlocilina inhiba eliminarea renala a oxacilinei. Acidul
acetilsalicilic si sulfonamidele deplaseaza oxacilina de pe proteinele plasmatice.

5.Doze si mod de administrare:

Adulti: 2-4 capsule (500-1000 mg) la intervale de 6 ore. Copii: 50-100 mg/kg/zi,
fractionat la intervale de 6 ore. Se administreaza preferabil cu o jumatate de ora
inainte de masa, cu apa. In caz de insuficienta renala severa oxacilina se poate
administra in doza uzuala.
6.Reactii adverse:

Incidenta reactiilor adverse este scazuta:

- manifestari alergice: urticarie, eozinofilie, rar soc anafilactic;
- manifestari gastrice: greata, voma, diaree; suprainfectii cu Pseudomonas, Proteus,
Candida, foarte rar enterocolita pseudomembranoasa; rareori cresteri moderate ale
transaminazelor, hepatita;
- reactii hematologice reversibile: anemie, trombocitopenie, leucopenie.

Peniciline:-Cefalosporine: gen I: -Cefalexin 250,500

-Zinnat 125,250,500

1.Indicatii :

Cefalexina este indicata în tratamentul afectiunilor cu germeni sensibili: otita medie

cauzata de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae, Staphylococcus
aureus, Streptococcus pyogenes; infectii ale tractului respirator inferior, inclusiv
pneumonia cauzata de Streptococcus pneumoniae, Haemophilus influenzae,
Streptococcus pyogenes, stafilococi; infectiile tractului respirator superior, inclusiv
faringita si amigdalita, cauzate de Streptococcus pyogenes; infectiile tractului urinar
- pielonefrite si cistite; infectiile pielii si ale tesuturilor moi determinate de
Staphylococcus aureus si Streptococcus pyogenes; sinuzita. Nu exista dovezi
suficiente în prezent pentru a stabili eficacitatea cefalexinei în profilaxia
reumatismului articular acut si a endocarditei bacteriene.

2.Contraindicatii :

Hipersensibilitate la cefalosporine. Prudenta la cei cu alergie la peniciline

(sensibilizarea încrucisata 20%). Se evita în timpul alaptarii. Prudenta în
insuficienta renala. În cazul asocierii cu antibiotice aminoglicozidice sau cu diuretice
foarte active (furosemid, acid etacrinic), se recomanda supravegherea functiei
renale.

3.Precautii :

Administrarea la pacientii sensibili la penicilina se va face cu precautie deoarece au

fost înregistrate si cazuri de soc anafilactic. Nu se administreaza în primele luni de
sarcina.

4.Reactii adverse :

Uneori greata, voma, dispepsie, dureri abdominale, rareori diaree, colita; ocazional
reactii alergice cum ar fi eruptii cutanate, urticarie, edem angioneurotic, rareori
fenomene anafilactice acute; eozinofilie, leucopenie, cresterea trecatoare a
transaminazelor
5.Administrare :

Adulti: 1 - 2 g/zi (în 4 prize la 6 ore); doza maxima 4 g/zi.

Copii: 25 - 50 mg/kg corp/zi fractionat la 8 -12 ore; doza maxima 4 g/zi.
Nou-nascuti: 25 mg - 50 mg/kg corp/24 ore.
În cazuri grave: 75 - 100 mg/kg corp/24 ore fractionat la 6 ore.

Zinnat :

1.Indicatii:

Zinnat contine cefuroxima, care este un antibiotic apartinand clasei

cefalosporinelor. Antibioticele sunt folosite pentru a omori bacteriile sau germenii
care determina infectii. Zinnat este folosit pentru a trata infectii ale plamanilor,
urechii, nasului, gatutui, ale aparatutui urinar, pielii, anumite infectii genital,
incluzand gonoreea si infectii care determina boala Lyme.

2.Contraindicatii:

Acest medicament este potrivit celor mai multor persoane, dar exista unele persoane
care nu ar trebui sa il ia. Puneti-va urmatoarele intrebari pentru a verifica daca
Zinnat este potrivit pentru dumneavoastra.
- Ati avut vreodata o reactie alergica la Zinnat, cefuroxima, orice alt antibiotic (de
exemplu penicilina) sau la oricare dintre excipientii prezenti in Zinnat prezentati
mai sus?
- Credeti ca sunteti gravida?
- Alaptati?
- Luati medicamentul probenecid pentru tratamentul gutei?
Daca raspunsul este "DA" la oricare dintre aceste intrebari, consultati medicul
dumneavoastra inainte sa luati comprimatele. Zinnat contine mici cantitati din
conservantul benzoat de sodiu in invelis. Benzoatul de sodiu poate determina iritatie
usoara a pielii, ochilor si mucoasei gurii, gatului si intestinului. Desi este improbabil
ca un nou-nascut sa primeasca Zinnat, benzoatul de sodiu poate creste riscul
aparitiei icterului (colorarea in galben a pielii si a albului ochilor) daca este luat de
catre acestia.

3.Reactii adverse:

Impreuna cu efectele dorite, un medicament poate avea si reactii adverse. Cele mai
multe persoane care iau acest medicament nu au probleme. Anumite persoane, pot fi
alergice la antibiotice; daca oricare din urmatoarele reactii adverse apar imediat
dupa ce luati medicamentul, spuneti imediat medicului dumneavoastra:
- dificultati in respiratie aparute brusc sau constrictie toracica
- umflarea pleoapelor, fetei sau buzelor
- urticarie sau umflaturi ale pielii
- eruptii cutanate (pete rosii), mancarime, febra
- vezicule pe mucoasa bucala, gatului, anusului, regiunii genitale sau ochilor
Daca prezentati oricare din urmatoarele reactii adverse spuneti medicului
dumneavoastra cat mai curand posibil:
- stare de rau
- diaree, in special daca este cu saange
- dureri de cap
- icter (colorarea pielii sau a albului ochilor in galben)
- o schimbare neasteptata a aspectului urinii
Tratamentul cu Zinnat poate sa determine modificari ale nivelului normal din sange
al anumitor celule sau substante chimice. Daca trebuie sa faceti un test al sangelui,
din oricare motiv, spuneti medicului dumneavoastra ca luati Zinnat,doarece acesta
poate afecta rezultatele testului. Daca nu va simtiti bine sau aveti orice alt disconfort
pe care nu il intelegeti, este important sa-i spuneti medicului dumneavoastra cat mai
curand posibil.

4.Mod de administrare:
Doza depinde de infectia care trebuie tratata:
Pentru adulti si copii cu varsta peste 12 ani, doza uzuala este de 250 mg cefuroxima
de 2 ori pe zi timp de 7 zile. Totusi, doza poate varia de la 125 mg cefuroxima de 2
ori pe zi pentru tratamentul infectiilor urinare pana la 500 mg cefuroxima de 2 ori
pe zi pentru tratamentul infectiilor pulmonare severe. Boala Lyme este tratata cu
500 mg cefuroxima de 2 ori pe zi timp de 20 de zile. Gonoreea este tratata prin
administrarea de 1 g cefuroxima in doza unica.
Pentru copii cu varste sub 12 ani, doza uzuala este de 125 mg cefuroxima de 2 ori pe
zi timp de 7 zile. Pentru tratamentul otitei medii (infectie a urechii), copii cu varsta
sub 2 ani nu trebuie sa primeasca mai mult de 125 mg cefuroxima de 2 ori pe zi, iar
copiii cu varsta peste 2 ani nu vor primi mai mult de 250 mg cefuroxima de 2 ori pe
zi.
Copiii cu varsta sub 3 luni in mod obisnuit nu vor primi Zinnat. Zinnat actioneaza
mai bine daca este luat cu alimente. Nu mestecati sau sfaramati comprimatele, ci
inghititi-le cu un pahar de apa.

-gen II:-Ceclor 125,250

1.Indicaţii terapeutice:

Tratamentul următoarelor infecţii provocate de microorganisme sensibile la

cefaclor:
- infecţii ale căilor respiratorii superioare şi inferioare, incluzând
pneumonia, bronşita şi bronşita cronică acutizată, faringita şi amigdalita;
- otită medie;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi;
- infecţii ale aparatului urinar, incluzând pielonefrita şi cistita;
- sinuzită;
- uretrită gonococică.
 Trebuie efectuată antibiograma pentru a determina etiologia
infecţiei şi sensibilitatea germenilor la cefaclor.

2.Contraindicaţii:

Cefaclorul este contraindicat la pacienţii cu hipersensibilitate la cefalosporine sau la

oricare dintre excipienţii produsului.
3.Precauţii:

Înaintea iniţierii terapiei cu cefaclor trebuie stabilit dacă pacientul a prezentat în

antecedente hipersensibilitate la cefalosporine, penicilină sau alte medicamente. La
pacienţii alergici la penicilină se recomandă prudenţă în administrarea oricăruia
dintre aceste medicamente deoarece există dovezi privind reacţiile de
hipersensibilitate încrucişată - inclusiv reacţii anafilactice - între antibioticele beta-
lactamice.
Antibioticele, inclusiv cefaclorul, trebuie administrate cu prudenţă la
pacienţii cu orice formă de alergie, în special alergie la medicamente.
La pacienţii trataţi cu antibiotice cu spectru larg s-au raportat cazuri de
colită pseudomembranoasă.
Trebuie avut în vedere că tratamentul de lungă durată poate determina
dezvoltarea de microorganisme rezistente. Pacientul trebuie ţinut sub supraveghere
atentă. Dacă în timpul tratamentului apare o suprainfecţie, trebuie adoptate
măsurile adecvate.

4.Interacţiuni:

Rareori, s-a raportat creşterea efectului anticoagulant în cazul administrării

concomitente de cefaclor şi anticoagulante orale.

Teste de laborator

În timpul tratamentului cu cefaclor pot să apară rezultate fals pozitive ale testului
Coombs direct.
Pot să apară reacţii fals pozitive la determinarea glucozei în urină
prin utilizarea soluţiilor Benedict, Fehling sau a comprimatelor de sulfat de cupru.
Ca şi în cazul altor antibiotice beta-lactamice, excreţia renală a
cefaclorului este inhibată de administrarea probenecidului.

5.Doze şi mod de administrare:

Cefaclorul se administrează oral; poate fi administrat între mese.

Adulţi:
Doza uzuală recomandată la adulţi este de 250 mg cefaclor la intervale de 8
ore. În cazul infecţiilor severe (de exemplu pneumonia) sau al celor produse de
microorganisme mai puţin sensibile, dozele pot fi dublate. Doza maximă
recomandată nu trebuie să depăşească 4 g cefaclor pe zi, timp de 28 zile.
Pentru tratamentul sinuzitei se recomandă doze de 250 - 500 mg cefaclor
administrate de 3 ori pe zi, timp de 10 zile.
Pentru tratamentul uretritei gonococice acute la bărbaţi şi femei se
recomandă administrarea unei doze unice de 3 g cefaclor asociată cu 1 g probenecid.

Copii

Doza uzuală recomandată este de 20 mg cefaclor/kg şi zi, administrată fracţionat la

intervale de 8 ore. Pentru tratamentul otitei medii şi faringitei, doza totală zilnică
poate fi administrată fracţionat la intervale de 12 ore.

În cazul infecţiilor mai severe, otitei medii, sinuzitei şi infecţiilor provocate de

microorganisme mai puţin sensibile, se recomandă doze de 40 mg cefaclor/kg şi zi
administrate fracţionat până la o doză maximă de 1 g pe zi.

Nou-născuţi

Nu a fost stabilită siguranţa şi eficacitatea utilizării cefaclorului la nou-născuţii cu

vârsta sub o lună.

Insuficienţă renală

De obicei, nu sunt necesare ajustări ale dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală

moderată sau severă.

Tratamentul infecţiilor cu streptococ β-hemolitic trebuie efectuat cel puţin 10 zile.

Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi

manipularea sa

Se agită energic flaconul înainte de reconstituire. Pentru reconstituirea suspensiei de

cefaclor, peste granulele din flacon se adaugă 45 ml apă (fiartă şi răcită în prealabil),
în două etape. Se adaugă jumătate din volumul total de apă, se închide capacul şi se
agită energic suspensia. Se adaugă restul de apă până la nivelul indicat de săgeata
de pe eticheta flaconului şi se agită energic, pentru a obţine o suspensie uniformă.

Dacă a fost reconstituită conform acestor instrucţiuni, 5 ml suspensie va conţine

cefaclor monohidrat echivalent cu 125, respectiv 250 mg cefaclor.

A se agita energic înaintea fiecărei utilizări.

6.Reacţii adverse:

Corpul ca întreg: reacţii anafilactice.

Gastro-intestinale: icter colestatic, diaree, modificarea testelor funcţionale
hepatice, greaţă, vărsături, colită pseudomembranoasă.
 Hematologice: agranulocitoză, eozinofilie, anemie hemolitică, neutropenie,
trombocitopenie.
Renale: nefrită interstiţială, modificări ale testelor funcţionale renale.
Cutanate şi ale ţesuturilor moi: eritem multiform, reacţii de
hipersensibilitate, prurit, erupţii cutanate, reacţii similare bolii serului, sindrom
Stevens-Johnson, necroliză epidermică toxică, urticarie.
Alte reacţii adverse: edem angioneurotic, artralgii,
artrită, febră, candidoză. Reacţiile de tip boala serului apar rareori şi, de regulă,
constau în erupţii cutanate, urticarie tipică sau eritem multiform şi afectare
articulară sub formă de artralgii sau artrite. În contrast cu boala serului,
limfadenopatia şi afectarea renală au fost raportate foarte rar. Nu s-a putut stabili
un tipar al asocierii acestei simptomatologii cu tratamente anterioare sau
concomitente. De obicei, simptomele debutează la şapte zile după începerea
tratamentului şi durează una sau două săptămâni. Ocazional, poate fi necesară
spitalizarea pentru administrarea unui tratament de susţinere; este de aşteptat
recuperarea completă. În cazul în care pacientul observă
apariţia altor reacţii adverse nemenţionate în acest prospect, trebuie să anunţe medicul
sau farmacistul.

7.Supradozaj:

Semne şi simptome: greaţă, vărsături, tulburări epigastrice şi diaree. Supradozajul

cu cefalosporine poate produce convulsii.

Tratament

Pe lângă tratamentul simptomatic şi de susţinere, absorbţia intestinală poate fi

scăzută prin inducerea vărsăturilor, lavaj gastric şi administrarea de cărbune
activat.Diureza forţată, dializa peritoneală, hemodializa sau hemoperfuzia nu s-au
dovedit eficace în accelerarea eliminării Ceclor.

-gen III:-Cefort 250,500

-Cedax

1. CE ESTE CEFORT ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ:

Acest medicament face parte din grupul de antibiotice beta-lactamice,
cunoscut sub denumirea de cefalosporine. Acest antibiotic acţionează prin
împiedicarea sintezei peretelui celular bacterian, distrugând astfel bacteriile care
pot provoca infecţii.
Ceftriaxona este utilizată pentru tratamentul infecţiilor cu diferite
localizări,de exemplu:
- infecţii ale tractului respirator (bronşită, pneumonie),
- infecţii ale nasului, urechii, gâtului,
- infecţii ale pielii,
 - infecţii ale tractului urinar,
- gonoree necomplicată;
- infecţii pelvine;
- infecţii ale articulaţiilor,
- infecţii abdominale,
- septicemii,
- meningită,
- boala Lyme;
- prevenirea
infecţiilor după intevenţii chirurgicale.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI CEFORT

Nu utilizaţi Cefort dacă:

• aveţi alergie (hipersensibilitate) la cefalosporine;
• îl utilizaţi la nou-născuţi cu icter sau cu hipoalbuminemie, acidoză
sau aflaţi în alte condiţii clinice, de exemplu, prematuritatea, în care este afectată
legarea albuminei.
• Pentru forma i.m. (pentru soluţia reconstituită cu lidocaină) dacă:
• aveţi porfirie;
• aveţi bloc atrioventricular non-manifest;
• aveţi şoc cardiogen.

Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Cefort

• dacă aţi avut reacţii alergice la peniciline sau la orice alt

medicament;
• la nou-născuţi, la care valoarea bilirubinei din sânge este
crescută, ceftriaxona nu trebuie utilizată la niu-născuţii (în special premature) cu
risc de encefalopatie bilirubinică;
• la copii cu vârsta între 3 săptămâni şi 12 ani,
deoarece doze mai mari de 80 mg/kg pot determina precipitarea biliară a
ceftriaxonei;dacă aveţi boli de ficat sau dacă aveţi afecţiuni ale vezicii biliare; este
posibil să nu puteţi utiliza ceftriaxona sau să aveţi nevoie de ajustarea dozei, de
aceea anunţaţi medicul înainte de începerea tratamentului.
• dacă aţi avut boli
gastro-intestinale, mai ales colită (inflamaţia colonului);
• dacă aveţi
insuficienţă renală severă; • dacă
urmaţi un regim fără sare în alimentaţie; • dacă
utilizaţi ceftriaxonă în tratament de lungă durată, medicul dumneavoastră va trebui
să vă controleze periodic formula sanguină; •
dacă vi se administrează intravenos, soluţii de calciu; •
deoarece folosirea necorespunzătoare a ceftriaxonei poate determina selecţionarea
unor tulpini bacteriene rezistente sau suprainfecţii fungice; •
dacă aveţi deficit de vitamină K.
3. CUM SĂ UTILIZAŢI CEFORT

Utilizaţi întotdeauna CEFORT exact aşa cum v-a spus medicul dumneavoastră.
Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul dacă nu sunteţi
sigur.
CEFORT se administrează injectabil, intramuscular profund sau intravenos,
de către personal medical calificat.
Administrare ceftriaxonei se va realiza conform indicaţiilor medicului
dumneavoastră.
Doza uzuală recomandată la adulţi este 1-2 g ceftriaxonă pe zi. În
infecţiile severe se pot administra până la 4 g ceftriaxonă pe zi.
Doza uzuală recomandată la copii este de 20-50 mg/kg şi zi. În
infecţiile severe se pot administra până la 80 mg/kg şi zi.
Următoarele informaţii sunt destinate numai medicilor şi personalului
medical:

Pentru administrarea intramusculară

CEFORT 250 mg: soluţia injectabilă se prepară dizolvând conţinutul unui

flacon cu 2 ml clorhidrat de lidocaină 1% sau apă pentru preparate injectabile.
CEFORT 500 mg: soluţia injectabilă se prepară dizolvând conţinutul
unui flacon cu 2 ml clorhidrat de lidocaină 1% sau apă pentru preparate injectabile.
CEFORT 1 g: soluţia injectabilă se prepară dizolvând conţinutul unui flacon
cu 3,5 ml clorhidrat de lidocaină 1% sau apă pentru preparate injectabile.
Se recomandă utilizarea soluţiilor proaspăt preparate.
Dozele mai mari de 1 g se vor divide şi se vor injecta în locuri
diferite. Soluţia preparată nu trebuie amestecată cu alte medicamente.

Pentru administrarea intravenoasă

CEFORT 250 mg: soluţia injectabilă se prepară dizolvând conţinutul

unui flacon cu 5 ml apă pentru preparate injectabile.
CEFORT 500 mg: soluţia injectabilă se prepară dizolvând
conţinutul unui flacon cu 5 ml apă pentru preparate injectabile.
CEFORT 1 g: soluţia injectabilă se prepară
dizolvând conţinutul unui flacon cu 10 ml apă pentru preparate injectabile.
CEFORT 2 g: soluţia injectabilă se
prepară dizolvând conţinutul unui flacon cu 19,2 ml apă pentru preparate
injectabile. Soluţia preparată se administrează intravenos
lent, direct sau în tubul de perfuzie, în 2-4 minute.

Pentru perfuzie intravenoasă

După prepararea soluţiei după indicaţiile de mai sus, 1 ml soluţie conţine între 50 –
100 mg ceftriaxonă. Această soluţie trebuie diluată în continuare pentru a realiza
concentraţii cuprinse între 10 mg ceftriaxonă/ml şi 40 mg ceftriaxonă/ml. Pentru
diluare, pot fi utilizate următoarele soluţii:
- apă pentru preparate injectabile;
- soluţie de clorură de sodiu 0,9%;
- soluţie de glucoză 5%;
- soluţie de glucoză 10%;
- soluţie de glucoză 5% + soluţie de clorură de
sodiu 0,9%; - soluţie de glucoză 5% + soluţie de clorură de
sodiu 0,45%. Perfuzia trebuie administrată în cel puţin 30 minute. Solutia se va
utiliza imediat după preparare.

4. REACŢII ADVERSE POSIBILE

Ca toate medicamentele, CEFORT poate provoca reacţii adverse, cu toate că nu

apar la toate persoanele.
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în cazul ceftriaxonei sunt:
diareea, greaţa şi vărsăturile. Alte reacţii: reacţii de hipersensibilizare, de exemplu:
reacţiile alergice cutanate şi reacţii anafilactice, infecţii secundare cu fungi sau
microorganisme rezistente, precum şi modificări ale numărului de elemente figurate
sanguine.

Infecţii şi infestări

Rare: micoze ale tractului genital. Există posibilitatea suprainfecţiei în diferite

locuri cu fungi sau alte microorganisme rezistente.

Tulburări hematologice şi limfatice

Rare: neutropenie, leucopenie, eozinofilie, trombocitopenie, anemie (inclusiv anemie

hemolitică),uşoară prelungire a timpului de protrombină;
Foarte rare, inclusiv cazuri izolate: pozitivarea testului Coombs, tulburări de
coagulare, agranulocitoză (< 500/m3), în special după doze totale de 20 g ceftriaxonă
şi peste şi după 10 zile de tratament.

Tulburări ale sistemului imunitar

Rare: reacţii anafilactice şi anafilactoide (de exemplu: bronhospasm; vezi pct. 4.4).

Tulburări ale sistemului nervos Rare: cefalee, ameţeală.

Tulburări gastro-intestinale

Frecvente: diaree, greaţă, vărsături;

Rare: stomatită, glosită. Aceste reacţii sunt, în general, uşoare şi dispar la
întreruperea tratamentului;
Foarte rare: colită pseudomembranoasă (frecvent determinată de
Clostridium difficile), pancreatite(posibil determinată de obstrucţia canalului biliar).
Tulburări hepatobiliare
Rare: creşterea concentraţiilor plasmatice ale enzimelor hepatice: ALAT
(GPT), ASAT (GOT),fosfataza alcalină.

În special la pacienţii trataţi cu doze mai mari decât dozele standard recomandate,
s-a observat precipitarea sării calcice de ceftriaxonă în vezicula biliară. În cazuri
rare, acest lucru a fost însoţit şi de simptome clinice, precum durere, greaţă şi
vărsături. În aceste cazuri, se recomandă tratament simptomatic. Se poate lua în
calcul chiar întreruperea tratamentului cu ceftriaxonă.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Rare: reacţii alergice cutanate de tipul erupţiilor maculopapulare sau exantemelor,

urticariei,dermatitei, prurit, edemelor;
Foarte rare, inclusiv cazuri izolate: eritem polimorf, sindrom Stevens-
Johnson, sindrom Lyell (necroză epidermică toxică).

Tulburări renale şi ale căilor urinare

Rare: creşterea creatininemiei, oligurie, glicozurie, hematurie;

Foarte rare, inclusiv cazuri izolate: precipitare renală, în special la copiii cu vârsta
peste 3 ani care, fie au fost trataţi cu doze mai mari de 80 mg ceftriaxonă/kg şi zi sau
doza totală zilnică de ceftriaxonă depăşea 10 g, fie aveau alţi factori de risc, de
exemplu, deshidratarea sau imobilizarea. Precipitarea renală este reversibilă în
urma întreruperii tratamentului cu ceftriaxonă. Au mai fost raportate anuria şi
insuficienţa renală.

Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare

Rare: flebite şi dureri la locul de injectare în urma administrării intravenoase. Acest

risc poate fi redus prin injectare lentă, în decurs de 2-4 minute. Frisoane, febră.
Injecţia intramusculară fără lidocaină este dureroasă.
Dacă aveţi orice întrebări suplimentare cu privire la acest produs, adresaţi-
vă medicului dumneavoastră sau farmacistului

2.Antibiotice macrolide-eritromicina, spiramicina, claritromicina,azitromicina.

Eritromicina 250:

1. CE ESTE ERITROMICINĂ SANDOZ ŞI PENTRU CE SE UTILIZEAZĂ

Eritromicină Sandoz conţine ca substanţă activă eritromicina. Aceasta aparţine

unui grup de medicamente denumite macrolide şi este utilizat în tratamentul
diferitelor infecţii determinate de bacterii sensibile la eritromicină:
- infecţii ale tractului respirator superior (incluzând infecţii ORL):
sinuzită, otită medie acută, angine streptococice şi difterice.
- infecţii ale tractului respirator inferior: acutizări ale bronşitelor cronice,
pneumonii determinate de pneumococi (ca alternativă la penicilină), micoplasme,
chlamidii.
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: acnee, antrax, infecţii produse de
actinomicete, eritrasma.
- infecţii genito-urinare: gonoree (ca alternativă la penicilină),
endocervicite chlamidiene, uretrite negonococice, sifilis (în caz de alergie la
peniciline), şancru moale.
- infecţii digestive: enterite cu Campylobacter jejuni.
- prevenirea endocarditelor bacteriene şi a recăderilor
reumatismului articular acut la pacienţii alergici la betalactamine, conjuctivite
chlamidiene, listerioză, infecţii cu Legionella pneumophila, tuse convulsivă.

2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI ERITROMICINĂ SANDOZ

Nu utilizaţi Eritromicină Sandoz

- dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la eritromicină, la alte macrolide sau la
oricare dintre celelalte componente ale Eritromicină Sandoz;
- dacă sunteţi în tratament cu cisapridă, astemizol, terfenadină,
pimozidă, ergotamină, dihidroergotamină

3. CUM SĂ UTILIZAŢI ERITROMICINĂ SANDOZ

Utilizaţi întotdeauna Eritromicină Sandoz exact aşa cum v-a spus medicul
dumneavoastră. Trebuie să discutaţi cu medicul dumneavoastră sau cu farmacistul
dacă nu sunteţi sigur.
Adulţi, pacienţi vârstnici cu funcţie renală normală şi adolescenţi: doza
recomandată este de 800 mg -1 g eritromicină (4-5 comprimate Eritromicină Sandoz
200 mg) pe zi, fracţionat la intervale de 8-12 ore; în funcţie de severitatea infecţiei
doza poate fi crescută fără a depăşi 4 g eritromicină pe zi.
Copii cu vârsta cuprinsă între 6-12 ani: doza recomandată este de 30-
50 mg eritromicină/kg şi zi, fracţionat la 6-8 ore. În funcţie de severitatea infecţiei
doza poate fi crescută până la 60-100 mg eritromicină/kg şi zi. La copii cu vârsta sub
6 ani se recomandă forme farmaceutice şi concentraţii adecvate vârstei.

4.Mod de administrare

Comprimatele se administrează oral, în timpul sau înainte de masă şi se înghit

întregi, cu un pahar cu apă.
Dacă utilizaţi mai mult decât trebuie din Eritromicină Sandoz
În caz de supradozaj se recomandă întreruperea administrării
eritromicinei, eliminarea medicamentului neabsorbit prin spălături gastrice,
tratament simptomatic. Hemodializa sau dializa peritoneală nu sunt eficiente.
5. REACŢII ADVERSE POSIBILE
Ca toate medicamentele, Eritromicină Sandoz poate provoca reacţii
adverse, cu toate că nu apar la toate persoanele.
Reacţiile adverse sunt clasificate după următoarele frecvenţe:

Foarte frecvente: care afectează mai mult de 1 pacient din 10

Frecvente: care afectează mai puţin de 1 din 10 pacienţi

Mai puţin frecvente: care afectează mai puţin de 1 din 100 pacienţi

Rare: care afectează mai puţin de 1 din 1000 pacienţi

Foarte rare: afectează mai puţin de 1 din 10000 pacienţi

Cu frecvenţă necunoscută care nu poate fi estimată din datele disponibile

Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvent: greaţă, vărsături, dureri abdominale, diaree.
Foarte rare: colită pseudomembranoasă.

Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat

Rare: reacţii cutanate alergice de tip erupţii cutanate tranzitorii
Foarte rare: eritem polimorf, sindrom Stevens-Johnson şi
necroliză epidermică toxică.

Tulburări cardiace
Foarte rare : prelungirea intervalului QT, extrasistole ventriculare, torsada
vârfurilor, bloc atrioventricular

Tulburări acustice şi vestibulare

Rare: tulburări auditive, incluzând surditate tranzitorie (în special la
vârstnici, la pacienţi cu insuficienţă renală sau hepatică şi la pacienţii cărora li se
administrează doze mai mari de 4 g pe zi).

Tulburări hepatobiliare
Rare: creşterea valorilor serice ale transaminazelor (ALAT, ASAT), fosfatazei
alcaline Foarte
rare: hepatită colestatică (la doze mari).
Infecţii şi infestări
Rare: candidoză orală sau vaginală.
Dacă vreuna dintre reacţiile adverse devine gravă sau dacă
observaţi orice reacţie adversă nemenţionată în acest prospect, vă rugăm să spuneţi
medicului dumneavoastră sau farmacistului.

-Klacid,klabax,fromilid 250,500:

1.Indicatii terapeutice :

Tratamentul infectiilor cu germeni sensibili la claritromicina ale cailor respiratorii

superioare (angina, otita medie, sinuzita acuta), cailor respiratorii inferioare
(bronsita acuta bacteriana, exacerbari ale bronsitei cronice, pneumonie si
pneumonie atipica), pielii si tesuturilor moi.
Tratamentul infectiilor cu micobacterii (M. avium, M. kansasii, M. marinum, M.
leprae), precum si profilaxia diseminarii acestor infectii la pacientii cu SIDA.
Eradicarea infectiei cu H. pylori la pacientii cu ulcer gastric sau duodenal
(intotdeauna in asociere in cadrul terapiei triple).

2.Contraindicatii :

Hipersensibilitate la claritromicina, la alte macrolide sau la oricare dintre

componentii produsului. Insuficienta hepatica grava.

3.Precautii :

Exista rezistenta incrucisata intre antibioticele macrolide.

Administrare claritromicinei trebuie evitata la pacientii cu porfirie.
Tratamentul cu antibiotice afecteaza flora intestinala normala, de aceea se poate
produce suprainfectarea cu microorganisme rezistente. in caz de diaree severa si
persistenta, care poate fi un indiciu al aparitiei colitei pseudomembranoase,
tratamentul trebuie intrerupt si vor fi instituite masurile terapeutice necesare.

4.Doze si mod de administrare :

Comprimatele nu trebuie sfarâmate; se vor inghiti intregi, impreuna cu lichid.

Adulti si copii peste 12 ani: doza uzuala este de 250 mg claritromicina, administrata
oral la intervale de 12 ore.
Pentru tratamentul sinuzitei, al infectiilor severe si in cazul in care agentul patogen
este Haemophilus influenzae, se administreaza oral câte 500 mg claritromicina la
intervale de 12 ore.
Pentru eradicarea infectiei cu H. pylori, se recomanda 250 - 500 mg claritromicina
de 2 ori pe zi, de regula timp de 7 zile, in asociere in cadrul terapiei triple.
Copii sub 12 ani: doza uzuala este de 15 mg claritromicina / kg, administrata oral,
fractionat in 2 prize.
Dupa administrarea suspensiei, se recomanda ca pacientul sa bea lichide. Suspensia
contine granule fine, care nu trebuie mestecate, deoarece au gust amar. Seringa pentru
administrare orala este inclusa in ambalaj. O seringa dozatoare plina (a 5 ml) contine 125
mg claritromicina. Dupa fiecare utilizare seringa trebuie spalata cu apa. La copii, doza se
calculeaza in functie de greutatea corporala. Tabelul de mai jos ofera indicatii de dozaj:

Greutate corporala Doza in ml (numar de seringi dozatoare) Doza in mg

8 kg 2,5 ml (V2) de 2 ori pe zi 62,5 mg

16 kg 5 ml (1) de 2 ori pe zi 125,0 mg

24 kg 7,5 ml (1 1/2) de 2 ori pe zi 250,0 mg

33 kg 10 ml (2) de 2 ori pe zi 187,5 mg

De regula, durata tratamentului este de 7 - 14 zile.

Pentru tratamentul si profilaxia diseminarii infectiei cu micobacterii se recomanda
administrarea orala a 500 mg claritromicina la intervale de 12 ore. La nevoie, doza
poate fi crescuta. Doza maxima este de 2 g claritromicina pe zi. La copii, doza
uzuala este de 15 mg claritromicina / kg, administrata fractionat in 2 prize. Dozele
nu pot fi mai mari de 500 mg la fiecare 12 ore. Doza maxima la copii este de 1 g
claritromicina pe zi. Tratamentul infectiei cu micobacterii este de lunga durata.
In caz de insuficienta hepatica usoara sau moderata, daca functia renala este
normala, nu este necesara ajustarea dozei.
In caz de insuficienta renala, daca clearance-ul creatininei este sub 0,5 ml/s (30
ml/min) sau creatininemia este mai mare de 290 µmol/l (3,3 mg/100 ml), se
recomanda reducerea dozei la jumatate sau dublarea intervalului dintre doze.
Suspensia se reconstituie cu 42 ml de apa.
Se agita flaconul pentru a dispersa granulele. Se adauga aproximativ 1/4 din
volumul de apa si se agita puternic pentru a dizolva granulele. Se adauga restul de
apa si se agita din nou. Suspensia trebuie sa atinga linia marcata pe flacon.

5.Reactii adverse :

In timpul tratamentului cu claritromicina pot sa apara greata, varsaturi, diaree si

dureri abdominale. Atunci când diareea persista si este-severa, trebuie exclus
diagnosticul de colita pseudomembranoasa, care poate sa apara in unele cazuri.
Mai pot sa apara stomatita, glosita, cefalee, reactii de hipersensibilitate (urticarie,
anafilaxie, foarte rar sindrom Stevens-Johnson), modificari tranzitorii ale gustului,
cazuri de tulburari nervos centrale (vertij, confuzie, anxietate, insomnie,
cosmaruri).
La majoritatea pacientilor, aceste reactii adverse sunt usoare.
Foarte rar, se pot produce cresterea activitatii enzimelor hepatice si icter colestatic.

3.Tetraciclina: -Tetraciclina 250

-Doxicilina 100
1.Indicatii:
Se utilizeaza in tratarea infectiilor cu germeni sensibili, dupa efectuarea
antibiogramei.
Este cel mai des recomandata in:
- infectii cu stafilococi penicilino- si streptomicino-rezistenti; dizenteria bacilara
rezistenta la antibiotice, unele paratifoide rezistente la cloramfenicol, bruceloza,
holera, tifos exantematic, rickettsioze;
- infectii respiratorii - pneumonie, abces pulmonar, faringite, amigdalite, sinuzite;
- infectii hepato-biliare, colecistite, angiocolite;
- infectii ale tesuturilor moi - furunculoza, abcese, plagi traumatice si
postoperatorii,impetigo; - infectii urinare cu germeni sensibili;

2.Contraindicatii:
In caz de germeni rezistenti sau fenomene de sensibilizare la antibiotic. Insuficienta
renala. Se evita in timpul sarcinii, alaptarii si la copii sub 8 ani.

3.Administrare:
Tetraciclina se administreaza oral, in prize egale, la 6 ore interval.
Adulti: 2 - 4 g/zi in 4 prize, la 6 ore; in gonococie urogenitala 2 g/zi in 4 prize, 5 zile;
in infectii genitale cu Chlamydia trachomatis, 3 saptamani. Copii peste 8 ani: 25 - 50
mg/kg/24 ore, in 4 prize la 6 ore. In tratamente prelungite se administreaza
concomitent vitamine din complexul B; se asociaza cu Nistatin pentru profilaxia sau
tratamentul micozelor.

4.Efecte adverse:
Fenomene gastrice: greata, voma, diaree, colici abdominale, pancreatita; tulburari
pe mucoase: stomatite, glosite, vaginite, rectite, eruptii cutanate (mai rar); cresterea
ureei in sange la cei cu insuficienta renala; pigmentarea dintilor, carii; depuneri in
oase, chiar tulburari de crestere; reactii alergice, fotosensibilizare; preparatele
expirate sau tinute mult timp la caldura si umezeala au toxicitate sporita datorita
produsilor de degradare, determinand un sindrom tip Fanconi dobandit.

Doxicilina:

1.Indicatii :
Infectii cauzate de microorganisme sensibile la doxiciclina. Infectii ale aparatului
respirator: este antibioticul de electie in episoadele acute ale bronsitelor cronice
provocate de pneumococi, streptococi, haemophilus influenzae si in pneumonii
atipice, cand agentul patogen este Chlamydia sau Micoplasma.
Infectii ale aparatului urogenital: antibiotic de prima alegere in infectiile provocate
de Chlamydia, Calymmatobacterium granulomatis (granulom inghinal),
ureaplasma urealyticum.
Infectii gastrointestinale: gastroenterite cu Shigella, enterite cauzate de
Campylobacter - ca alternativa pentru eritromicina; holera, maladia Whipple.
Infectii ale pielii si tesuturilor moi.
Alte infectii: rickettsioze, febra tifoida, maladia Brill-Zinsser, Borrelioze,
leptospiroze, artrita Lyme, bruceloze, actinomicoze, endocardite cu Listeria,
tularemie.

2.Mod de administrare :
Uretrita gonococica acuta la barbat - o doza unica de 200 mg sau 100 mg de 2 ori/zi,
timp de 2 pana la 4 zile.
Infectii gonocice acute la femei -�100 mg de 2 ori/zi, pana la vindecare.
Sancrul primar, sifilisul secundar -�300 mg/zi, in mai multe prize, timp de cel
putin 10 zile.
Uretrita cu Chlamydia -�100 mg de 2 ori/zi, timp de 7 zile.
Trahom -�200 mg/zi, timp de 40 de zile.�
Adulti-�oral, prima zi 200 mg intr-o singura priza, apoi 100 mg pe zi. In infectii
grave, se va continua cu 200 mg/zi ca doza de intretinere. Tratamentul va continua
cel putin doua zile de la disparitia simptomelor bolii.
In infectiile streptococice, tratamentul va continuacel putin 10 zile, pentru a preveni
reumatismul articular acut sau glomerulonefrita.
Copii peste 8 ani -�oral, prima zi - 4 mg/kgcorp/zi fractionat in doua prize, apoi se
continua cu 2 mg/kg corp/zi,intr-o singura priza la fiecare 24 ore. In cazuri grave,
doza initialase mentine mai multe zile. La copii cu greutate mai mare de 50 kg, se va
utiliza doza pentru adult. Se recomanda administrarea doxiciclinei dupa mese,
pentru a evita iritarea tractului gastrointestinal.

3.Contraindicatii:
Hipersensibilitate la doxiciclina. Copii sub 8 ani.
Precautii privind administrarea produsului: Administrarea tetraciclinelor in timpul
procesului de formare a dintilor la copii poate determina o colorare persistenta a
dintilor in galben-maroniu. In unele cazuri s-a observat o fotosensibilitate marita,
care poate duce la insolatii in cazul pacientilor care se expun la razele solare sau la
ultraviolete, acestia trebuind avertizati. Efectul antianabolizant al tetraciclinelor
poate produce o marire a ureei din sange. S-a remarcat ca acest fenomen nu se
produce la pacientii cu insuficienta renala. Utilizarea antibioticelor poate uneori sa
antreneze o incrucisare exagerata a germenilor rezistenti, deci monitorizarea
pacientilor este indispensabila. Daca se observa aparitia unui germene rezistent, se
va intrerupe administrarea medicamentului si se vor lua masurile care se impun.
Daca in cursul tratamentului unei maladii venerice se observa existenta simultana a
sifilisului, se impune o diagnosticare de specialitate. Examenul serologic trebuie
repetat in fiecare luna, timp de cel putin patru luni. Trebuie evitat consumul de
bauturi alcoolice in timpul tratamentului, deoarece absorbtia doxiciclinei este
intarziata.
4.Reactii adverse:
Inapetenta, tulburari de deglutitie, greturi, stare de voma. Diaree, enterocolita.
Inflamatii in regiunea ano-genitala. Eruptii cutanate maculopapuloase si
eritematoase, urticarie, lupus eritematos, rareori cazuri de dermatita exfoliativa.
Pericardita. Anemie hemolitica, leucopenie, trombocitopenie, neutropenie. Dupa un
tratament prelungit, s-a observat aparitia unei pigmentari microscopice bruna si
bruna spre negru, dar fara a constata modificari anormale ale functiei tiroidiene.
4.Antibiotice aminoglicozide-streptomoicina, kanamicina, gentamicina,neomicina,
tobramicina, amikacina, netilmicina

Kanamicina:

1.Compozitie:
Flacoane continand sulfat in cantitate echivalenta cu 1 g sau 0,5 g kanamicina baza,
sub forma de pulbere pentru prepararea de solutie injectabila.

2.Actiune terapeutica:
Antibiotic aminoglicozidic, bactericid indeosebi fata de bacilii gram negativi; sunt
sensibile parte dintre tulpinile de e. coli, enterobacter, Klebsiella, Proteus, Serratia si
M. tuberculosis;sinergism cu penicilinele si cefalosporinele.

3.Indicatii:
Infectii grave cu bacili gram negativi sensibili la kanamicina, dar rezistenti la alte
antibiotice mai putin toxice: pielonefrite, pneumonii nosocomiale cu colibacili,
Proteus mirabilis (se asociaza ampicilina), Klebsiella (se asociaza o
cefalosporina),meningite cu bacili gram negativi sensibili, infectii la bolnavi
leucopenici, arsuri infectate; tuberculoza cu germeni rezistenti la tuberculostaticele
uzuale.

4.Mod de administrare:
Intramuscular, la adulti 15 mg/kg corp/ zi (fractionat la intervale de 12 sau 8 ore),
fara a depasi 1,5 g/zisi 15 g doza totala; la copii 15 mg/kg corp si zi, la sugari 7,5
mg/kg corp si zi. In prezenta insuficientei renale intervalele intre doze se maresc
dupa formula: interval (ore) = creatininemie (mg/100 ml) x 9.

5.Contraindicatii:
alergie specifica, preexistenta de leziuni vestibulare si cohleare, sarcina, perioada de
alaptare; prudenta sau se evita in insuficienta renala si in insuficienta cardiaca
grava (eliminarea redusa); prudenta la batrani; se intrerupe in cazul in care apar
ameteli si tiuituri in urechi. Nu se foloseste in infectiile usoare sau cu germeni
sensibili la alte antibiotice, mai putin toxice. Nu se asociaza cu alte medicamente oto-
si nefrotoxice (alte aminoglicozide, cefalotina, cefaloridina) si cu diuretice cu actiune
intensa (furosemid, acid etacrinic); nu se introduce in peritoneu in timpul
interventiilor chirurgicale la bolnavi care au primit curarizante. Examenul
audiometric, controlul functiei renale sunt obligatorii.

6.Reactii adverse:
Lezarea nervului acustic cu surditate (prin supradozare sau la idiosincrazici).
Lezarea rinichiului (prin supradozare, mai ales in prezenta afectiunilor renale) cu
albuminurie, cilindrurie, accentuarea insuficientei renale, cresterea azotemiei;
rareori eruptii cutanate, greata, voma, cefalee, parastezii; uneori durere la locul
injectarii. Instilarea intraperitoneala la bolnavii care se gasesc sub efectul
anestezicelor generale si curarizantelor poate provoca paralizie musculara cu
oprirea respiratiei.

Gentamicina:

1.Actiune terapeutica:
Gentamicina este un antibiotic bactericid cu spectru larg de actiune din grupa
aminoglicozidelor. Actioneaza asupra germenilor gram pozitivi si gram negativi.
Importanta este actiunea asupra pseudomonas aeruginosa, Klebsiella spp.,
Enterobacter, Serratia, Escherichia coli, tulpini pozitive si indol negative de Proteus
si mai putin activ asupra Salmonella, Shigella, Neisseria gonorrhaeae si a
stafilococilor, printre care si Staphylococcus aureus.

2.Indicatii:
Gentamicina este indicata in tratamentul unor infectii severe cum ar fi: septicemia
(inclusiv sepsisul neonatal), infectii renale severe complicate si recurente, infectii de
tract respirator inferior, infectii de tract gastrointestinal (inclusiv peritonitele),
infectii ale pielii, oaselor, tesuturilor moi (inclusiv arsurile), infectii ale sistemului
nervos central (inclusiv meningitele), alte infectii sistemice cauzate de germeni
sensibili. Gentamicina este medicamentul de electie in tratamentul infectiilor
bacteriene severe cauzate de agenti infectiosi micsti necunoscuti sau neidentificati
(ca terapie initiala inaintea obtinerii rezultatelor testelor de susceptibilitate); infectii
insotitoare ale bolilor ce afecteaza rezistenta umana (leucemia, diabetul, terapia cu
corticosteroizi etc.).

3.Contraindicatii:
Hipersensibilitate, miastenia gravis. Gentamicina este contraindicata la indivizii cu
istoric de hipersensibilitate cunoscuta la gentamicina sau alt component din formula
sa. Reactiile toxice severe la gentamicina sau alte aminoglicozide pot contraindica
folosirea gentamicinei datorita sensibilitatii incrucisate a pacientilor la
medicamentele din aceasta clasa.

4.Reactii adverse:
Ca si alte aminoglicozide, gentamicina, injectabil este potential nefrotoxica. Riscul
nefrotoxicitatii este mai mare la pacientii care primesc doze mari sau terapie
prelungita (toxicitatea este asociata cu prelungirea concentratiei serice maxime mai
mare de 10 g/ml si/sau concentratia serica minima mai mare 2 g/ml).

5.Mod de administrare:
Gentamicina, injectabil, poate fi administrata intramuscular sau intravenos. Poate
fi de asemenea administrata subconjunctival. Dozele recomandate si precautiile
pentru administrarea intramusculara si intravenoasa sunt identice si pot fi calculate
pe baza greutatii corporale a pacientului. Durata uzuala a tratamentului este de 7
pana la 10 zile. Pentru o terapie de mai lunga durata este preferabil sa fie masurate
periodic nivelul maxim si minim al concentratiilor.
Streptomicina:
Doze şi mod de administrare
Tuberculoză
Dozele recomandate sunt următoarele:
Adulţi: 15 mg/kg şi zi, fără a depăşi 1 g/zi, în injecţii intramusculare, zilnic
sau de 2 - 3 ori pe săptămână, în asociere cu alte chimioterapice antituberculoase.
Copii: 15 - 20 mg/kg şi zi, fără a depăşi 1 g/zi, în injecţii
intramusculare, zilnic sau de 2 - 3 ori pe săptămână, în asociere cu alte
chimioterapice antituberculoase.

Doza maximă zilnică va fi redusă la 500 – 750 mg la pacienţii cu vârsta peste 40 de

ani şi la cei cu greutatea mai mică de 50 kg, datorită riscului crescut de toxicitate.

Dozele vor fi reduse la pacienţii cu insuficienţă renală, iar concentraţiile plasmatice

a medicamentului vor fi monitorizate.

Insuficienţărenală: Iniţial, administrarea unei doze de 15 mg/kg, urmată de doza de

7,5 mg/kg după cum urmează:
la 24 ore la un clearance al creatininei cuprins între 50 – 80 ml/min.;
la 48 ore la un clearance al creatininei cuprins între 10 – 50 ml/min.;
la 48 – 72 ore la un clearance al creatininei mai mic sau egal cu 10
ml/min.

Tularemie

Doza uzuală este de 1-2 g pe zi, în injecţii intramusculare, fracţionat la intervale de

12 ore, timp de 7 –10 zile.

Bruceloză

Doza uzuală este de 2 g pe zi, în injecţii intramusculare, fracţionat la intervale de 12

ore, timp de 2 – 3săptămâni.

Pestă

Doza uzualăeste de 2 g/zi în injecţii intramusculare, fracţionat la 12 ore, pentru

minim 10 zile.

Endocardita bacterianăcu enterococi

Doza uzuală este de 2 g/zi, timp de 2 săptămâni în injecţii intramusculare, apoi 1 g/zi
următoarele 4 săptămâni fracţionat la intervale de 12 ore, în asociere cu penicilină.

Endocardita bacteriană cu streptococi

Doza uzuală este de 2 g/zi, în injecţii intramusculare, fracţionat la 12 ore, timp de o
săptămână şi 1 g/zi fracţionat la 12 ore pentru următoarea săptămână, în asociere
cu penicilină.

În alte infecţii:
- adulţi: doza uzuală este de 500 mg - 1 g pe zi, în injecţii intramusculare, la
intervale de 12 ore (în insuficienţa renală intervalele se măresc la 24 ore, 48 de ore
sau mai mult, în funcţie de gradul afectării renale şi concentraţia plasmatică a
streptomicinei va fi monitorizată).
- copii: doza uzuală este de 20 - 40 mg/kg şi zi, până la maxim 1 g/zi, în
injecţii intramusculare, la intervale de 12 ore.
Streptomicina se administrează injectabil intramuscular profund. Locul
injecţiilor trebuie alternat, iar concentraţia soluţiei injectate nu trebuie să fie mai
mare de 500 mg/ml. Injectarea intrarahidiană a streptomicinei nu este recomandată,
deoarece poate produce dureri radiculare şi fenomene de mielită.
Informaţii privind prepararea medicamentului înainte de utilizare

5.Amfenicoli:-Cloramfenicol:

1.Indicaţii terapeutice :
Cloramfenicolul este indicat în tratamentul infecţiilor grave determinate de
germeni sensibili la acţiunea acestuia:
-infecţii determinate de Salmonella typhi (febra tifoidă) sau alte tipuri de
salmonele;
-meningite bacteriene determinate de Haemophilus influenzae,
Streptococcus pneumoniae, Neisseria meningitidis;;
-infecţii determinate de bacterii anaerobe inclusiv
Bacteroides spp. (infecţii intraabdominale, abcese cerebrale şi encefalite, septicemii)
-infecţii determinate de ricketsii (tifos
exantematic, febră Q); -bruceloză.

2.Contraindicaţii :

 Hipersensibilitate la cloramfenicol sau la oricare dintre excipienţii

medicamentului.
 Tratamente profilactice sau repetate.
 Tratamentul infecţiilor uşoare.
 Imunizarea activă.
 Perioada de sarcină şi alăptare.
 Copii cu vârstă sub 6 ani.

3.Precauţii :

Cloramfenicolul poate fi utilizat în cazul în care nu este posibilă utilizarea

altor antibiotice cu aceeaşi eficacitate dar cu potenţial toxic mai scăzut.
Cloramfenicolul nu trebuie utilizat în cadrul tratamentelor
profilactice sau repetate.
Durata tratamentului nu trebuie să depăşească 14 zile, decât în
cazuri deosebite, situaţii în care pacientul trebuie monitorizat cu atenţie prin
efectuarea testelor hematologice. De asemenea, aceste teste trebuie efectuate şi în
cazul utilizării unor doze mari de cloramfenicol. În cazul în care apar modificări ale
acestora trebuie întreruptă administrarea medicamentului.
În cazul în care starea clinică a pacientului nu permite administrarea
medicamentului pe cale orală (vărsături) se recomandă utilizarea unei forme
farmaceutice adecvate.

Deoarece cloramfenicolul poate determina reacţii adverse grave, administrarea

acestuia la vârstnici sau la pacienţii cu boli renale sau hepatice trebuie efectuată cu
prudenţă si trebuie monitorizate concentraţiile plasmatice ale medicamentului.
În timpul tratamentului cu cloramfenicol poate să apară anemie
hemolitica grava la pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază.
În timpul tratamentului cu cloramfenicol, pacienţii nu trebuie
să consume alcool etilic.

4.Reacţii adverse :

Principalele reacţii adverse determinate de către cloramfenicol sunt cele

hematologice Gravitatea cea mai mare o prezintă deprimarea hematopoiezei cu
pancitopenie (anemie aplastică leucopenie sau agranulocitoză şi trombocitopenie) ce
se manifestă clinic prin hemoragii si infecţii. Frecvenţa apariţiei acesteia este rară
dar este ireversibilă şi deseori evolueaza cu deces. Apariţia acestei reacţii adverse nu
este dependentă de doza administrată şi poate să produca şi după întreruperea
tratamentului.
O altă reacţie adversă hematologică este oprirea maturării precursorilor
eritroizi şi mieloizi cu apariţia anemiei, leucopeniei, trombocitopeniei şi creşterea
sideremiei. Această reacţie adversă este benignă, hemoleucograma revenind la
normal după 1-3 săptămâni de la întreruperea tratamentului. Apariţia acestei
reacţii adverse este dependentă de doza utilizată şi de durata tratamentului.
O altă reacţie adversă gravă, apărută în cazul administrării unor doze mari,
este „sindromul cenuşiu" ce se manifestă mai ales la nou-născuţi, la 4 zile după
începerea tratamentului, prin anorexie, vărsături, distensie abdominală, diaree cu
scaune verzi, tahipnee, cianoză cu colorarea pielii în cenuşiu, letargie şi care poate
evolua cu deces la 2-3 zile după debut. O afecţiune asemănătoare „sindromului
cenuşiu" a fost descrisă, în unele cazuri, la copiii şi adulţii cărora li s-au administrat
doze foarte mari de cloramfenicol.
Alte reacţii adverse ce pot să apară în cazul utilizării
cloramfenicolului sunt: diaree, greaţă, vărsături, iritaţie perianală, suprainfecţii
(candidoză, colită pseudomembranoasă), astenie, pareze, reacţii de hipersensibilitate
(erupţii cutanate maculare sau veziculare, febră, angioedem, reacţie Herxheimer,
erilem polimorf), uscăciunea gurii sau a mucoasei nazale. Tratamentul îndelungat
poate determina unele reacţii adverse neuropsihice: nevrită optică, polinevrită,
confuzie, halucinaţii, delir.
6.Chinolonelor :-Nolicin,norfloxacina,cifran,cipro-quin,zanocin :

Cifran:
1.Indicatii terapeutice:

Infectii necomplicate si complicate produse de microorganisme sensibile la

ciprofloxacina:
-infectii respiratorii (nu este deprima alegere in cazul pneumoniilor pneumococice);
-infectii ORL- otite acute, sinuzite, mastoidite;
-infectii oculare;
-infectii renale si ale cailor urinare;
-infectii genitale: anexita, prostatita, sancru, gonoree:
-infectii ale tractului gastrointestinal: infectii biliare, peritonite;
-infectti aic pielii si tesuturilor moi;
-infectii ale oaselorsi articulatiilor;
-septicemii;
-pacienti imunodeprimant: tratamentul si profilaxia infectiilor;
-decontaminare intestinala selectiva la pacienti imunodeprimanti.

2.Contraindicatii:

Hipersensibilitate la ciprofloxacina sau la alte chinolone; hipersensibilitate la

oricare dintre componentii produselor.

3.Doze si mod de administrare:

Dozele uzuale la adulti se stabilesc in functie de gravitatea si localizarea infectiei

Infectii renale si ale cailor urinare
Usoare/Moderate: 250 mg la fiecare 12 ore, timp de 7 zile
Severe: 500 mg la fiecare 12 ore, timp de 14 zile
Infectii ale pielii si ale tesuturilor moi
Usoare/Moderate: 500 mg la fiecare 12 ore, timp de 7 zile
Severe: 750 mg la fiecare 12 ore, timp de 14 zile
Infectii osoase si articulare
Usoare/Moderate: 500 mg la fiecare 12 ore, timp de 4 saptamani
Severe: 750 mg la fiecare 12 ore, timp de 6 saptamani
Diaree infectioasa: 500 mg la fiecare 12 ore, timp de 7 zile
Febra tifoida: 500 mg la fiecare 12 ore, timp de 14 zile
Pneumonie cu microorganisme gram-negativ
Usoare/Moderate:500 mg la fiecare 12 ore, timp de 7 zile
Severe:750 mg la fiecare 12 ore, timp de 14 zile
Alte infectii respiratorii: 500 mg la fiecare 12 ore, timp de 7 zile
Sancru: 500 mg la fiecare 12 ore, timp de 3 zile sau 750-1000 mg (doza unica)
Gonoree: 500 mg (doza unica)

La pacientii cu insuficienta renala, doza va fi calculata de catre medic.

4Reactii adverse:

Tract gastrointestinal: greata, varsaturi,dureri abdominale.

Piele: prurit, fotosensibilitate, vasculita, eruptii cutanate, eritem, reactii alergice.
Sistem nervos central: ameteli, fenomene psihotice, insomnie, tremor, convulsii,
parestezii, iritabilitate.
Rinichi: insuficienta renala acuta, secundara nefritei interstitiale.
Sistem musculo-schceletic: tendinite (predominant achilotendinite), ruptura partiala
sau completa a tendoanelor (predominant tendonul lui Acbile), agravarea miasteniei
gravis.
Alte reactii adverse: vedere incetosata, eozinofiiie, leucopenie, trombocitopenie,
mialgii si ginecomastie

7.Sulfamidele:-Tagremin,biseptol,sumetrolim:

Tagremin: Actiune terapeutica: Asociatia chimioterapica bactericida inhiba

secvential sinteza folatilor activi de catre celulele bacteriene. Sunt sensibile
enterobacteriaceele, actinomicetele si Nocardia, Proteus mirabilis si parte din
tulpinile altor Proteus, unele tulpini de Salmonella typhi si alte salmonele, shigelele,
Vibrio choleray, TI. influenzae, Neisseria gonorrhoeae si N. meningitidis
(medicamentul este, însa, putin eficace, în infectiile meningococice), Yersinia pestis;
majoritatea cocilor gram-pozitivi sunt sensibili in vitro, dar mai putin in vivo;
raspunsul în infectiile cu Pneumncystis carinii, Toxoplasma goridli si în malarie sunt
variabile.
Indicatii: Tratamentul si profilaxia infectiilor urinare cu E. coli, Klebsiella,
Enterobacter, Proteus mirabilis si P. morgani, mai ales infectii cronice si recidivante;
prostatita acuta; dizenterie bacilara (cu tulpini rezistente la ampicilina si
tetraciclina), îndeosebi la copii, salmoneloze (mai ales în asociatie cu rifampicina, ca
alternativa a cloramfenicoiului si ampicilinei), nocardioza (atunci când sulfamidele
nu sunt suficiente ca medicatie unica), otita cu H. influenzae (germeni rezistenti la
ampicilina sau bolnavi alergici la peniciline); gonococie si limfogranulomatoza
veneriana (când alte chimioterapice, de prima alegere, nu sunt operante), infectii cu
Pneumocystis carinii (doze mari curativ, doze mici profilactic).
Mod de administrare: Oral, doza obisnuita la adulti si la copii peste 12 ani este de
câte 2 comprimate dimineata si seara, la interval de 12 ore (în infectiile grave la
fiecare 8 ore); la copii sub 12 ani se administreaza 10 mg trimetoprim si 50 mg
sulfametoxazol/kilocorp si zi (în 2 prize, la 12 ore); durata obisnuita a tratamentului
este de 5-7 zile. Pentru profilaxie se folosesc doze mai mici - mergând pâna la 1/2
comprimat o data la 2 zile, pentru profilaxia infectiilor urinare recurente (la adult).
In insuficienta renala este necesara micsorarea dozei (2 comprimate o data/zi pentru
un clearance al creatininei de 25-15 ml/minut).
Reactii adverse: Uneori eruptii cutanate, iritatie digestiva (greata, epigastralgii,
diaree), febra, rareori leucopenie, trombocitopenie, mielodepresie, hepatita, nefrita
interstitiala, periarterita nodoasa, lupus eritematos, tulburari psihice, foarte rar
sindrom Stevens-Johnson. La bolnavii cu risc este posibila dezvoltarea unei anemii
megaloblastice (prin deficit de acid folie).
Contraindicatii: Alergie la una din componente, boli hepatice si insuficienta renala
grave (eleararjee al creatininei sub 15 ml), stâri de mielode-presie marcata; folosirea
la nou-nascut în primele 6 saptamâni si la sfârsitul sarcinii este contraindicata (risc
de icter nuclear); în timpul sarcinii utilizarea se face numai cu indicatia stricta a
medicului; prudenta la alcoolici, la renali cronici si la cei cu deficit de acid folie (risc
de megaloblastoza, se suplimenteaza acidul folic). Asociatia trimpetoprim-
sulfametoxazol creste riscul reactiilor toxice la fenitoina; asocierea la tratamentul cu
metotrexat si alte citostatice favorizeaza mielodepresia; asocierea cu diureticele
tiazidice provoaca relativ frecvent trombocitopenie (mai ales la batrâni).