Eseu:“Tendințele contemporane ale evoluției dreptului internațional

privat”
La etapa contemporană suntem în prezența unor permanente schimbări, schimbări ce țin
de dezvoltarea dreptului international privat, prin realizarea tendințelor, care urmează a fi
caracterizate mai jos.
1.Unificarea dreptului international privat. Unificarea legii este procesul de creare a
aceluiași conținut, a unor norme uniforme în legea diferitelor state. Unificarea legii înseamnă
"realizarea în mod deliberat și în comun a statelor, prin crearea unor dispoziții destinate
percepției acestora de către dreptul intern al diferitelor țări ca norme ale dreptului lor și, prin
urmare, reglementarea uniformă a relațiilor internaționale de drept privat" care reglementează
relațiile private complicate de un element străin.
Necesitatea unificării este cauzată de eterogenitatea normelor diferitelor sisteme juridice
naționale care guvernează relațiile publice private (civile, familiale, muncitorești). În cazul în
care o relație publică privată este complicată de un element străin, mai multe sisteme juridice
naționale încep să pretindă reglementarea sa. Cu toate acestea, aplicarea simultană a normelor
acestor sisteme juridice naționale este imposibilă datorită eterogenității și disimilarității lor. Din
aceasta rezultă că este necesar să se aplice regula conflictului de legi și, pe baza sa, să se aleagă
sistemul juridic național cu care relația este strâns asociată. Unificarea face posibilă eradicarea
problemei alegerii unui sistem juridic național aplicabil prin crearea de standarde identice în
conținut. Uniformitatea în conținutul statului de drept, în principiu, elimină posibilitatea
coliziunilor dintre ele. Astfel, precondiția unificării este neomogenitatea normelor sistemelor
juridice ale țărilor lumii, uniformitatea lor. Unificarea permite introducerea clarității și
previzibilității în reglementarea juridică a relațiilor internaționale, precum și adaptarea
normelor de drept la reglementarea lor, în condițiile moderne, unificarea legii devine vitală
datorită "tendințelor obiective ale globalizării relațiilor socio-economice în cadrul comunității
mondiale".
În procesul de unificare a normelor dreptului international privat se văd două etape. În
prima etapă, se creează un set de norme juridice internaționale relevante sub forma unui tratat
internațional, iar statele se angajează să asigure aplicarea lor. Este demn de remarcat că normele
unui tratat internațional sunt obligatorii numai pentru statele care sunt părți la un astfel de tratat.
Particularitatea acestei etape de unificare este implementarea sa în principal în cadrul
organizațiilor internaționale. Principalele organizații internaționale care se specializează în
unificarea dreptului sunt Conferințele de la Haga privind dreptul internațional privat, Institutul
de la Roma pentru unificarea dreptului privat (UNIDROIT), Comisia ONU privind dreptul
comerțului internațional (UNCITRAL), Camera internațională de comerț.
A doua etapă a unificării este redusă la percepția normelor juridice internaționale de
legislația internă a statelor părți la tratat. Drept urmare, normele care coincid complet în conținut
apar în legea internă a diferitelor state.
2.Armonizarea dreptului internațional privat. Armonizarea dreptului international
privat poate fi definită drept procesul de reunire a drepturilor diferitelor state, menite să elimine
sau să reducă diferențele. Armonizarea poate fi unilaterală și reciprocă. Armonizarea unilaterală
se reduce la faptul că un stat primește un alt set de norme juridice de la un alt stat. În acest caz,
după cum notează pe bună dreptate G.K. Dmitriev "este percepută nu legea unui anumit stat, ci
experiența celor mai dezvoltate sisteme juridice". De exemplu, în Belgia, a fost executat Codul
civil al Franței (Codul lui Napoleon 1804). O variantă a armonizării unilaterale poate fi
considerată reproducerea dispozițiilor tratatelor internaționale în normele dreptului intern al
acelor țări care nu participă la tratatul corespunzător.
În cadrul armonizării reciproce, statele adoptă măsuri coordonate și coordonatoare
pentru a apropia legea. Armonizarea reciprocă este exprimată, de regulă, sub forma rezoluțiilor
organismelor și organizațiilor internaționale sau sub forma formării de modele de acte. Acestea
din urmă au recomandări. Acestea din urmă sunt de natură consultativă și servesc ca bază, punct
de referință pentru legislatorii naționali și, prin urmare, un factor de apropiere a legislației
interne a diferitelor țări. Exemple de armonizare universală sunt Legea Modelului UNCITRAL
privind semnăturile electronice din 2001 și Legea Modelului UNCITRAL privind Arbitrajul
Comercial Internațional din 1985; exemplu de armonizare regională reprezintă codul civil al
statelor CSI din 1994.
Urgența este dobândită de problema diferențierii armonizării și unificării, care constă în
faptul că în timpul armonizării nu există obligații juridice internaționale ale statelor, stabilite
prin tratatul internațional. Unificarea, dimpotrivă, dă naștere obligației statului de a aplica
normele unui tratat internațional în sistemul juridic intern. Atunci când se armonizează normele,
ele doar converg în conținut, dar nu devin aceleași ca și datorită unificării. În plus, normele
unificate sunt cuprinse într-un tratat internațional, iar normele armonizate sunt consacrate în
principal în normele internaționale non-convenționale și în actele normative naționale. Rezultă
că normele armonizate nu elimină problema conflictului, adică predetermină probabilitatea
contradicțiilor dintre normele sistemelor juridice naționale.
3. Extinderea domeniului de aplicare a dreptului international privat. Valoarea
dreptului internațional privat crește în primul rând datorită internaționalizării vieții economice.
Lumea modernă se caracterizează prin interdependența economică a statelor, expansiunea nu
numai a formelor tradiționale de relații economice externe, ci și a unor forme relativ noi, cum
ar fi operațiunile de leasing, franciza etc. Investițiile străine sunt implicate activ în economia
diferitelor țări, industriale iar vechile forme de participare a companiilor străine la construirea
diverselor facilități și dezvoltarea resurselor naturale sunt îmbunătățite. Prima manifestare a
acestei tendințe este implicarea în orbita sarcinilor dreptului international privat a unor noi
tipuri de relații sociale. Acestea includ relațiile privind circulația și utilizarea tehnologiilor
informaționale și de telecomunicații, utilizarea internetului și protecția dreptului de autor asupra
operelor găzduite pe internet, comercializarea activităților spațiale pentru falimente
transfrontaliere. Crearea unei rețele de calculatoare la nivel mondial și alte progrese tehnice în
domeniul informaticii au generat o serie de probleme complet noi legate de protecția dreptului
de autor la dreptul internațional privat, deoarece copierea electronică și distribuirea
informațiilor au început să se desfășoare la scară largă. Progresul tehnic face posibilă utilizarea
transnațională a datelor de informare, a realizărilor științei, a tehnologiei și a culturii și a
succesului în explorarea spațială - comercializarea spațiului; Cu toate acestea, consecințele
negative ale progresului științific și tehnologic, poluarea mediului nu pot fi limitate la granițele
teritoriului vreunui stat (de exemplu, tragedia de la Cernobîl și Bhopal). A doua manifestare
este formarea de noi probleme juridice în cadrul zonelor existente. De exemplu, în contextul
obligațiilor tratatelor internaționale în ultima perioadă instituțiile internaționale leasing și
factoring internațional, garanții internaționale și executarea obligațiilor. În cadrul institutului de
vânzare-cumpărare internațională se formează un set de norme juridice care guvernează
comerțul electronic. Noi domenii ale relațiilor devin în mod firesc un domeniu de unificare
juridică internațională.
Aceste tendințe sunt de natură universală, deoarece acoperă majoritatea statelor lumii
moderne. În ciuda gradului diferit de intensitate a manifestării lor în spațiu și în cercul statelor,
acești vectori ai evoluției a dreptului international privat sunt stabili. Cu toate acestea, notând
dezvoltarea general pozitivă în perioada modernă, este necesar să se subliniem modelele
negative (coliziunea dintre normele unificate, domesticirea), care sunt un fel de "cost" al
dezvoltării domeniului de drept studiat.

A efectuat: Colac Natalia, gr.1505