Liceul de creativitate și inventică „Prometeu-Prim”

Făt-Frumos în căutarea fericirii

Autorii: Beleuță Teodor, Berzan Nichita, Macovei Alexandru, Ciorescu Cristian.

 A fost odată ca nicio dată în vremea veche, pe când Dumnezeu călca încă cu picioarele sale
sfinte pietroasele pustii ale pământului, — trăia un împărat milostiv și înțelept pe nume Făt-Frumos
și avea o împărăteasă tânără și zâmbitoare ca miezul luminos al zilei.
Și Făt-Frumos conducea această țară bogată și poporul prospera pe zi ce trece. Cu toate
acestea, oamenii nu erau fericiți, din cauza războaielor fără de sfârșit din acea lume. Și Făt-Frumos
nu mai putea suporta toate acestea, și se gândea neîncetat ce ar putea face pentru a opri aceste
confruntări ce nu lasau poporul sau sa fie fericit.
Într-o zi ploioasă de primăvară, când își pregătea armata pentru o nouă luptă pentru
apărarea țării, i se dă veste la curte că a venit o bătrână călătoare la palat și că are vești importante
ce ar putea schimba destinul întregului popor. Făt-Frumos, total disperat să găsească o soluție
pentru cele ce se întâmplau, îi acceptă cererea și i-a spus slugilor să o cheme în fața acestuia.
- Bine v-am găsit, maiestatea voastră!
- Cu bine vă primim bătrâno! Dar cu ce vești mă căutați în aceste timpuri întunecate și
pe această vreme posomorâtă?
- Prea-slăvite Făt-Frumos, am ceva însemnat să vă zic, însă doar dumneavoastră puteți
să ascultați.
Făt-Frumos o conduse spre camera discuțiilor tainice, pentru a asculta ce avea să spunăin
bătrâna, fară ca nimeni să nu-i audă.
- Acum poți să-mi spui liber ceea pentru ce ai venit.
- Știu că ești gata să faci orice pentru poporul tău și am venit să îți aduc la cunoștință
singurul mod prin care poți să îți salvezi poporul.
- Te ascult cu mare interes.
- Pentru a-ți salva poporul trebuie să găsești tărâmul fericirii, iar pentru a îl găsi trebuie
în primul rând să găsești armura și calul tatălui tău. După aceea trebuie să mă găsești
la coliba veche din pădurea împărăției, și îți voi spune ce ai să faci mai departe.
Făt-Frumos își amintește că tatăl său era înmormântat împreună cu calul său în vechea
temniță a palatului, acolo aflându-se și armele sale. Această temniță însă era stăpânită de
spirite necurate, și nimeni nu a mai cutezat să intre în acele tunele.
Pentru fapta care avea s-o desăvârșească, bătrâna îi dă lui Făt-Frumos o cruce, spunându-i să
poarte această cruce, într-u cât îl va ajuta în aventura sa. El își pune în jurul gâtului crucea și
se îndreptă spre temnițele palatului.
Odată ajuns acolo, luându-și inima în dinți, el se coboară pe trepte. Ajungând la
mormântul tatălui său în fața lui apăruse un spirit. Acesta încercă să îl atace, dar Făt-Frumos
nu era rănit de loviturile lui. Atunci observă că crucea începu să lumineze și cu o singură
lovitură fantoma dispăruse. Și deschizând sicriul el ia armele tatălui său, iar dintr-odată crucea
se îndreptă spre un mormânt de lângă cel al tatălui său. Deschizând și acel mormânt, el vede
rămășițele calului tatălui său, iar dintr-odată crucea cade din jurul gâtului său și se atinge de
oase. Atunci calul revine la viață și începe să vorbească cu Făt-Frumos.
- Cine m-a trezit din somnul meu veșnic?
- Sunt eu, fiul stăpânului tău și am nevoie de tine pentru a salva această împărăție.
- Te voi ajuta, Făt-Frumos, în cinstea tatălui tău, cu care am luptat zeci de ani.
Apoi, odată ieșiți din temniță ei se duc la generalul cel mai de încredere și Făt-Frumos îi
încredințează lui împărăția, spunând că el trebuie să plece pentru că a găsit o șansă de a salva
poporul său.
 Tânărul împărat se îmbrăcă în hainele tatălui său, se urcă pe calul acestuia, a plecat spre
coliba bătrânii. Ajunși acolo bătrâna îi aștepta în fața colibei.
- Măiestatea ta, văd că ai reușit să treci de prima încercăre.
- Acum spune-mi te rog ce să fac mai departe.
- Du-te în Munții Veșnici și în inima vârfurilor crestate vei găsi intrarea spre Tărâmul
Fericirii. Dar vei avea nevoie de acest talisman. Atinge calul tău cu acest obiect sacru
și vei vedea.
Atunci Făt-Frumos se duce la calul său și îl atinge cu acel talisman, iar momentan calului
îi cresc aripi. Încălecându-l ei zboară spre Munții Veșnici. După ce călători șapte mări și
șapte țări ei ajunseră la munți.
Ajunși acolo, Făt-Frumos vede intrarea într-o peștere, iar intrând acolo o piatră gigantică
cazuse lângă ei, aceștia scăpând ca prin urechile acului. Mergând mai departe au vâzut ca
pe podea se afla un covor uriaș de culoarea pietrii. Dându-și seama că aceasta poate fi o
altă capcană ei dau covoril într-o parte și vad o gaură fără de fund sub el, cu toate acestea,
ei zboară cu ușurință peste aceasta. După ce au aterizat, ei merg înainte și văd poarta spre
Tărâmul Fericirii, dar dintr-o dată tavanul începe să cadă peste ei, iar acesta încălecă pe
calul său și fugeau de mâncau pământul spre poartă și intrară pe ea în același timp în care
și tavanul se prăbuși complet.
Intrând pe acel tărâm, Făt-Frumos văzu o lume ce îi aducea aminte de cum arăta în
copilăria sa împărăția. O zână se apropie de Făt-Frumos și îi spuse că ea defapt e Sfânta
Duminică, tot acea bătrână ce l-a ajutat și înainte.
- Ai ajuns și la a treia și ultimă încercare Făt-Frumos, pentru a-ți salva poporul, trebuie
să îl înfrângi pe regele acestui tărâm într-o luptă cinstită. El se află în palatul al cărui
turnuri se văd și de aici.
Încălecând în grabă, Făt-Frumos zbură spre palatul din depărtare. Aterizând la castel,
stăpânul tărâmului, un centaur uriaș îl întâmpină și l-a întrebat:
- De ce ai venit aici, străinule, cine ești și de unde vii?
- Sunt Făt-Frumos și am venit să îmi salvez poporul, aducându-l în acest tărâm al fericirii.
- Nu poți face asta, doar eu sunt stăpân aici și nimeni nu-mi poate lua locul!
- În acest caz te provoc la un duel, pentru a vedea cine este mai demn!
- Așa să fie atunci, să vedem cine din noi doi este mai vrednic de a stăpâni tărâmul
fericirii.
Atunci cei doi se pregătiră de lupta, iar la cântecul cocoșului începuseră bătălia. Ei se
luptară trei zile și trei nopți, dar atunci când centaurul încercă să îl ucidă pe Făt-Frumos, el se
feri și îl lovise mortal pe centaur. Înainte de a muri, el spuse:
- Ești vrednic de a moșteni acest tărâm, oglinda din fața tronului meu o poți folosi pentru
a îți aduce poporul pe acest tărâm. Și să știi că în mijlocul pădurii mai există un mod
de a ajunge la împărăția ta, dar poate fi folosit doar de o singură persoană.
Făt-Frumos și calul său zburară cât de repede au putut înapoi la palatal său, iar dup ace
trecură prin poarta din pădure, aceasta se dustruse. În timp ce zburau spre palat, ei vedeau cum
generalul se lupta cu forțele răului și cum soldații săi mureau unul câte unul în timp ce armata
răului părea a fi fără de sfârșit. Ajunși la palat, Făt-Frumos strigă cât de tare putea:
- Săriți în această oglindă și veți ajunge pe un alt tărâm care va devini noua noastră casă.
 Toți oamenii săriră rând pe rând prin oglinda, iar într-un sfârșit atât soldații cât și Făt-
Frumos săriră prin aceasta, iar aici aceștia au trăit fericiți și fără de grijă până la adânci bătrâneți,
dacă nu mai trăiesc încă și astăzi. Am încălecat pe o șea și v-am spus povestea așa.