Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TESTUL ARBORELUI
Desenul, în general, este un limbaj care exprimă foarte multe despre personalitatea
individului. Ca multe alte tehnici proiective, şi testele de desen au început prin analize
simbolice, de factură psihanalitică, a operelor de artă.
Arborele a fost ales ca probă de desen într-un test proiectiv pentru că este un element din
natură foarte încărcat de semnificaţii. Arborele este simbol al verticalităţii, al bogăţiei, o entitate
vie care se dezvoltă, creşte şi moare, asemeni unei fiinţe umane. Chiar şi componentele
arborelui – rădăcină, trunchi, coroană – sunt foarte expresive şi pot fi raportate foarte uşor la
viaţa psihică a omului. De exemplu, rădăcina se referă la ceea ce este necunoscut, ascuns,
subteran – latura nevăzută, legată de pulsiuni. Copacul reprezintă un fel de oglindă vegetală a
omului; de aceea, este foarte uşor să te proiectezi în desenul unui arbore.
Ce proiectăm în desenul unui arbore? În primul rând, imaginea de sine, modul în care ne
percepem, cu conflictele noastre interioare, cu aspiraţiile şi temerile noastre. În al doilea rând,
de multe ori se proiectează şi dinamica noastră energetică. De asemenea, în desenul unui arbore
se proiectează viziunea despre lume, relaţia cu celălalt.
Coroana
Simbolic, sugerează nevoia de diferenţiere a personalităţii, zona aspiraţiilor, a nevoii de
dezvoltare personală, zona conştiinţei.
Dacă apar îngroşări pe traseul crengilor, aceasta arată că procesele afective sunt supuse
unui proces de inhibiţie. În mod normal, crengile se subţiază spre vârf. Când, dimpotrivă, se
lărgesc şi, în plus, sunt lăsate deschise, aceasta sugerează că energia afectivă degajată în relaţiile
cu lumea este mai puţin modulată, mai degrabă explozivă; subiectul acţionează mai puţin
diplomatic, mai dezinhibat, dând curs impulsurilor. Această trăsătură poate sugera şi o foame
de impresii, de stimulare din exterior (ea apare la adolescenţi, care prezintă ambele
caracteristici).
Când coroana este desenată ca un cerc închis sau ca o membrană care delimitează
arborele de restul lumii, aceasta sugerează închidere, dorinţă de retragere în sine, calcul,
prudenţă, egocentrism. Când, dimpotrivă, este desenată ca un sistem foarte deschis, cu linii
radiale, arată o tendinţă de comunicare avidă cu lumea.
Când liniile ce reprezintă crengile sunt orientate în sus, pot sugera ambiţie, aspiraţii mai
mult sau mai puţin megalomanice. Când sunt orientate în jos (fără fructe), arată împovărare,
tristeţe, oboseală, dezamăgire. Liniile ondulate reprezintă o trăsătură feminină şi sugerează
sensibilitate, empatie, flexibilitate; cele ascuţite sugerează agresivitate. Când ramura se termină
cu prelungiri ramificate, fine, aceasta indică un tip de contact senzitiv cu exteriorul, o
sensibilitate crescută.
Accesoriile coroanei – frunze, flori, fructe
Frunzele şi florile au rol decorativ, ornamental. Ele sunt un simbol al vitalităţii, dar şi al
dorinţei de a plăcea, de a se expune mai mult sau mai puţin narcisic; pot sugera uneori
cochetărie, frivolitate, superficialitate. Frunzele căzătoare, cu sugestii de toamnă prezente în
alte elemente ale desenului, indică temeri, mâhnire, o persoană cu pierderi de elan sau vitalitate.
Modul de desen al frunzelor: foarte multe frunze indică o structură obsesională, centrată
pe detalii, perfecţionism.
Fructele sunt rodul copacului, rezultatul firesc al unui proces de dezvoltare. Într-unele
desene, sugerează un proces de împlinire, de maturitate personală. Apar mai des la adolescenţi,
sugerând nevoia de a se bucura aici şi acum de plăcerile posibile, nerăbdare, lipsa dorinţei de a
persevera spre atingerea scopului, fixare pe recompensa imediată, imaturitate.
Trunchiul, reprezentând aspectul potenţial al subiectului, dacă este mult mai lung decât
coroana (în desenele adulţilor), indică o structură psihică mai simplă, centrare p concret, lipsa
preocupărilor mai sofisticate (dar este normal la copii); la persoanele inteligente, poate indica
un blocaj afectiv. Invers, dacă este coroana mai lungă, ea sugerează că persoana trăieşte intens
în lumea aspiraţiilor, uitând adesea aspectele pragmatice; nevoie de dezvoltare personală, de
introspecţie, ambiţie, în defavoarea realismului faţă de lume.
Indicele lui Wittgenstein – permite calcularea vârstei la care a avut loc o traumă
(reprezentată în desen prin ciot sau scorbură):
înălţimea arborelui (în milimetri)
vârsta subiectului (în ani, cu zecimală)