Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Între timp viața se întâmplă. Provocări, dificultăți, facultate, job, prieteni, prietene,
iubiți, iubite, și în subconștientul nostru ne trăim viața cu acea speranță că
”prințul” va veni să ne salveze. Până atunci putem fi nefericite, respectiv dacă noi
suntem prințul, ne vom condiționa fericirea în funcție de reușita sau nereușita
încercării de a ne salva mama, iubita, o amică de care suntem îndrăgostiți etc.
După părerea mea, în viața de zi cu zi, situații din copilărie în care o anumită
nevoie nu a fost satisfăcută renac aproape mereu, și în mod natural oamenii vor
ocupa poziția în care au cele mai mari șanse de a-și acoperi nevoia.
Când am crescut, am putut să îi înțeleg motivele, dar în terapie mi-am dat seama
că pentru un copil de șase ani absența mamei are consecințe. Fiecare
internalizează aceste lucruri în mod diferit. Deși inconștient, copilul ia decizii la
această vârstă, și de cele mai multe ori, ajunge să își trăiască viața de adult
conform acestei decizii luate în copilărie. Totuși, în viața de adult decizia nu îi
mai servește, sau chiar îi dăunează.
De fapt, decizia mea atunci a fost că mama nu vine acasă din cauza mea, că
persoana mea nu contează. Și da, recunosc că și astăzi mă confrunt de multe
ori cu această idee, motiv pentru care o iau personal când sunt întreruptă în timp
ce vorbesc – ”normal că m-a întrerupt, chiar nu e interesant ce am eu de spus”
etc.
Totuși atunci aveam o nevoie. Pentru mine, s-o am pe mama aproape era critic,
ceva necesar supraviețuirii. Știam că mama stătea tot timpul la spital, pentru că
acolo lucra. Așa că am făcut ce ținea de mine să fiu aproape de ea, să stau la
spital. Să stau mai mult timp în spital.
M-am îmbolnăvit.
Beneficiul Jocului? Fata revine la poziția de Victimă fără noroc în viață, pentru că
pretendentul a plecat (chiar schelălăind) și toată lumea răsuflă ușurată: nici de
data asta nu s-a ajuns la intimitate, la o relație adevărată.
* ”beneficiul” nu este un beneficiu propriu zis. Este un ”câștig” inconștient,
manifestat prin reîntoarcerea la o situație, care deși negativă, este familiară.
Oamenii tind să caute deși inconștient, mereu situațiile familiare, cu care sunt
obișnuiți, fie pozitive sau negative.
Cum evităm?
Foarte important de precizat este că o dată intrați în joc, nu avem cum să ne dăm
seama că asta se întâmplă (încă o dată!). În psihoterapie, putem deveni mai
conștienți de jocuri care se întâmplă repetitiv, sau s-au întâmplat. Singura cale
de a evita situațiile de genul este să NU MAI JUCĂM JOCUL.
În același fel, noi suntem cei care acum ne putem conștientiza și satisface nevoi
din copilărie pe care le-am cărat după noi toată viața. Nevoile suprimate nu
dispar, și la un moment dat, le vom simți prezența într-un fel sau altul. Dacă
avem nevoie de ajutor, acum putem cere, și o putem face în mod deschis, fără
să invităm Salvatori în jocul nostru.