Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Izvoare istorice
Concepții și teorii
Se credea că omul se naște perfect sănatos, iar boala ar apărea datorită unei cauze externe. Astfel,
în cazul rănilor sau al problemelor legate de viermi intestinali, cauza este vizibilă, deci și tratamentul era
rațional. Dar în cazurile ce interesau microbiologia, având în vedere nivelul slab al cunoștințelor de profil,
bolile interne erau atribuite unor forțe, obscure, divine și deci necesitau mai întâi proceduri magice și apoi
tratament. Cu alte cuvinte, în acea epocă nu era o delimitare clară între religie și ceea ce astăzi numim
medicină.
Respirația era considerată actul vital: suflul vieții ar pătrunde prin urechea dreaptă, iar suflul
morții prin cea stângă. Deci medicii egipteni erau pneumatiști. Cu toate acestea, cunoștințele despre
plămâni erau slabe. Se considera că la respirație și inima, iar din aceste două organe, aerul s-ar răspândi în
tot organismul. Ficatul era socotit rezervorul de sânge al organismului.
Powered by bogdy_stf
Autorul papirusului Smith avea ceva cunoștințe în domeniul sistemului circulator, deși nu făcea distincție
între vase de sânge, tendoane și nervi.
Magicul și religia
Horus,
gardian al sănătăţii
Un personaj real, care a avut onoarea de a fi zeificat, este Imhotep, arhitectul regelui Zoser (Djeser), ajuns
apoi ministru și medic regal. Se pare că a fost unul dintre primele (cronologic vorbind) genii ale lumii. La
templele închinate lui Imhotep veneau bolnavi cărora el le apărea noaptea în vis, la fel cum ulterior avea
să se întâmple la templele lui Asclepios din Grecia Antică.
Powered by bogdy_stf
Asemeni multor altor meșteșuguri, practica medicala se transmitea din tată în fiu. Completarea
învățăturii, perfecționarea se realiza într-una din "Casele vieții", întemeiate, conform legendei, chiar de
Imhotep. Acestea vor deveni marile centre medicale de mai târziu.
Medicii egipteni erau strict specializați, printre domenii enumerându-se: stomatologie, obstretică,
specialități care dovedesc gradul de dezvoltare a civilizației egiptene.
Dupa ce învăța meșteșugul vindecării, medicul putea căpăta și o funcție. După cum relata Diodor
din Sicilia, existau medici militari care însoțeau expedițiile și caravanele de călători. Cei mai buni
tămăduitori erau luați în serviciul curții faraonului. Exista astfel o întreagă ierarhie medicală.
Practici
Medicamentele folosite de egipteni proveneau toate din cuprinsul propriei țări. De altfel Homer
preciza:
Se foloseau: uleiurile, aluaturile, curmalele, ceapa, usturoiul, sămânța de in, mărarul, smirna,
opiul, precum și diverse minerale, săruri de plumb, antimoniu, cupru. Dintre produsele animale se
intrebuințau carnea, creierul, sângele. Leacurile se administrau în lapte, vin, bere sau fierturi. Se preparau
pilule cu ajutorul mierei, se făceau supozitoare. Purgativele, laxativele, vomitivele erau variate. Medicul
era cel ce pregătea medicamentele.
Bolile de plămâni erau combătute cu smântână, miere amestecată cu chimen, lapte cu roșcove.
Făceau inhalații absorbind, cu o trestie, vaporii unei fierturi în care amestecau curmale, rășină, smirnă.
Contra limbricilor și teniei, medicii egipteni recomandau băuturi cu miere si ulei. Pentru bolile
tubului digestiv se recomanda repausul și se administrau sâmburi de curmale și plante macerate. Sămânța
de ricin, bine mestecată, dupa care se bea bere, era un laxativ obișnuit.
Bolile urinare, cum ar fi incontinența sau hematuria,[6] se tratau cu băuturi din fructe, dar și cu
pomezi ca uz extern.
Powered by bogdy_stf
Sistemul sanitar
Serviciile medicale ale Egiptului Antic semăna în esență cu cel actual: sistemul îngrijirilor
medicale constituia un serviciu public ce era gratuit (accesibil tuturor), general (pentru toate clasele
sociale), național (disponibil în toate colțurile țării), disponibil în orice moment.
Importanța
Medicina egipteană s-a cristalizat în decurs de milenii, prin numeroase observații și studii. În
dezvoltarea generală a culturii antice de pe valea Nilului, medicina a deținut un loc de frunte și a deschis
largi perspective medicinii grecești, acea care avea sa domine în Europa până în secolul al XVIII-lea
Powered by bogdy_stf