Tu stii ce mananci?

2 din 5 conserve de ton sunt

incomplet etichetate. Ce vor sa ascunda unii
producatori
de Gabriel Kolbay
Marti, 15 Mai 2018, ora 11:28

Foto: Arhiva Ziare.com

Nu mai putin de 40% dintre conservele de ton vandute in Romania sunt gresit etichetate, potrivit
Asociatiei Pro Consumatori (APC) . In consecinta, n-ar fi exclus ca multi dintre romani sa
cumpere chiar si conservele de calitate indoielnica, convinsi fiind ca dau banii pe produse
sanatoase.

Multi medici si nutritionisti recomanda tonul - inclusiv in varianta sa conservata - pentru ca e un

aliment sanatos, cu putine calorii, cu indice glicemic scazut si, totodata, cu continut ridicat de acizi
Omega 3, eficienti in prevenirea bolilor cardio-vasculare si a cancerului. Putini specialisti vorbesc,
insa, deschis despre faptul ca un consum sustinut de ton din conserva poate fi, de asemenea, riscant
pentru sanatate.

In mod normal, pe eticheta fiecarei conserve de ton ar trebui trecute informatiile care sa-l ajute pe
consumator sa inteleaga ce efecte are alimentul asupra sanatatii sale. In realitate, insa, lucrurile nu stau
deloc asa. Au constatat-o specialistii APC care, in urma unui studiu, au stabilit ca nu mai putin de 40%
dintre conservele de ton vandute in tara noastra au etichete incomplete, care nu-i ofera consumatorului
suficiente informatii.

Iata doar cateva dintre lucrurile pe care fiecare consumator ar trebui sa le cunoasca, inainte sa cumpere
o conserva de ton. Abia cand va avea macar aceste informatii la dispozitie, va putea fi sigur ca si-a ales
alimentul in cunostinta de cauza.

Ingredientele conservei ar trebui enumerate in clar

Potrivit presedintelui APC, conf. dr. Costel Stanciu, pe fiecare eticheta de conserva ar trebui sa
figureze, inainte de toate, o lista cu ingrediente.

"Mi se pare firesc sa pot citi pe eticheta, inainte de toate, procentul de peste din conserva. Doar pentru
acel continut de peste cumpar produsul! Apoi, ingredientele lichidului din conserva ar trebui, de
asemenea, trecute in mod clar, cu mentionarea proportiilor. Am vazut producatori care scriu ca acest
lichid contine 'condimente'. Or, 'condimente' e un cuvant care nu spune mare lucru. Ar trebui enumerate
clar acestea. Evident, aditivii - daca exista - trebuie si ei sa figureze pe eticheta", a declarat pentru
Ziare.com Costel Stanciu.
Eticheta de conserva de ton pe care sunt mentionate ingredientele: ton, ulei de floarea soarelui si sare.
Nu si proportiile fiecarui ingredient - Foto: Ziare.com

Antreprenorul Gabriela Pascaru Bisi informeaza, in cadrul studiului APC, ca un consumator informat
ar trebui sa stie nu doar cat ton e intr-o conserva, ci si din ce parti ale pestelui provine carnea. Cele mai
valoroase parti ale tonului, potrivit sursei citate, sunt fileurile si burta, iar cele mai putin valoroase ar fi
cele de langa cap si gat.

Alte doua informatii vitale: zona din care a fost pescuit tonul si tara in care a
fost el prelucrat
Consumatorul isi poate face o parere cu privire la riscurile pe care si le asuma consumand ton din
conserva doar daca stie de unde si cum a fost pescuit acesta, dar si in ce tara a fost el prelucrat si
ambalat initial, susine presedintele APC, Costel Stanciu.

Informatiile privind zona in care a fost pescuit tonul - chiar si atunci cand figureaza pe eticheta - nu
sunt insa redate in cuvinte, ci doar sub forma unui cod, pe care consumatorul trebuie sa invete singur
sa-l citeasca. Iata cum se poate face acest lucru, fara mare prea mare efort.

Denumirea fiecarei zone importante de pescuit industrial din lume contine acronimul FAO (Food and
Agriculture Organization, organism al Organizatiei Natiunilor Unite - n.red.) urmat de un numar format
din doua cifre. Fiecare astfel de combinatie indica o zona de pescuit din apele lumii. Spre exemplu:
FAO 18 indica zona Marii Arctice, iar FAO 37 desemneaza zona Marii Mediterane si a Marii Negre.

La noi, doar 61% dintre producatori de conserve de ton mentioneaza pe eticheta de unde provine
pestele, potrivit studiului APC. In baza acestor date - asa putine cum sunt - stim ca: 37% din ton a fost
pescuit in partea central-vestica a Pacificului (FAO 71), 12% in Oceanul Indian de Vest (FAO 51), 6%
in partea central-estica a Pacificului (FAO 77) si inca 6% din partea sud-estica a Pacificului (FAO 87).

Costel Stanciu spune ca e important sa aflam in ce zona a fost pescuit tonul pentru ca numai asa ne
vom da seama daca el este iradiat cu Cesiu 137.
"Sustin o afirmatie pe care am mai facut-o: tonul din Pacific (adica mare parte din tonul conservat
vandut la noi, potrivit datelor studiului - n.red.) este iradiat cu Cesiu 137 in urma accidentului nuclear
de la Fukushima din anul 2011 si a deversarilor de la centralele atomice de pe coasta japoneza.

E o problema pe care o poate avea nu doar tonul pescuit in FAO 71 si in FAO 77, ci si cel in FAO 61,
in FAO 67, in FAO 81, in FAO 87 si in FAO 88", a apreciat Costel Stanciu pentru Ziare.com. Acesta a
mai precizat ca un element radioactiv iradiaza de 20 de ori mai puternic atunci cand este ingerat.

Vorbim, deci, despre un potential risc important pentru sanatatea consumatorului roman, de care atat
producatorii de conserve de ton, cat si institutiile de control din Romania ar trebui sa tina seama.

Ambele oceane au mai multe zone de pescuit, deci mentiunea e neclara. In plus, niciun cuvant despre
tara in care s-a prelucrat tonul nu figureaza pe eticheta - Foto: Ziare.com

Din pacate, nici unii, nici ceilalti nu iau aceasta amenintare in serios, de vreme ce pe rafturile
supermarketurilor exista inca destule conserve pe ale caror etichete nu este mentionata zona din care
provine tonul. Spre exemplu, de pe eticheta unei conserve identificate de Ziare.com la raft,
consumatorul afla doar ca tonul este "produs al pescuitului oceanic".

Mentiunea este redundanta, in conditiile in care oricum specia de ton din conserva, "thunnus albacare",
traieste doar in ocean. De fapt, daca ar fi vrut sa-i vina in ajutor consumatorului, producatorul ar fi
trebuit sa scrie pe eticheta si zona de pescuit din care provine tonul.
Pe eticheta e mentionat doar faptul ca tonul provine din ocean. Nici vorba despre zona din care a fost
pescuit si nici despre tara in care pestele a fost prelucrat - Foto: Ziare.com

Exista si producatori de conserve de ton care mentioneaza pe eticheta zona din care acesta a fost
pescuit, dar evita sa aminteasca numele tarii in care a fost taiat si conservat. Iar aceasta informatie este
una care n-ar trebui sa-i lipseasca niciunui consumator.

"Trebuie sa intelegem ca normele de siguranta alimentara din diverse state din Asia - printre care
Thailanda si Vietnam, de unde provine parte din tonul conservat - sunt cu totul altele decat cele din
Uniunea Europeana. Iar acest lucru s-ar putea sa-l dezavantajeze pe consumator. In concluzie, corect ar
fi ca acesta sa aiba siguranta ca a fost prelucrat in conditiile potrivite, in respectivele state", a mai spus
Costel Stanciu.
 O conserva de pe eticheta careia lipsesc informatiile privind tara in care tonul a fost prelucrat, dupa
captura. Nici codul privind zona de captura nu e complet, dar e de remarcat, totusi, ca exista mentiune
pe aceasta tema - Foto: Ziare.com

Nu in ultimul rand, inainte sa cumparam o conserva de ton, ar trebui sa tinem seama si de modul in
care a fost pescuit acesta. Informatia ar trebui sa se gaseasca pe eticheta conservei. La ce ne foloseste
sa stim a explicat, in cadrul studiului APC, Marie Vranceanu, nutritionist specializat in nutrigenomica.

"Metoda cu care este capturat tonul influenteaza foarte mult calitatea carnii sale. S-a demonstrat ca o
activitate musculara intensa in timpul capturii produce acumularea de acid lactic in muschi si deci
reducerea pH. Acidul lactic ataca proteinele musculare modificandu-le consistenta si reducandu-le
valoarea comerciala", potrivit sursei citate.

E rezonabil sa ne gandim ca o conserva de ton prins la undita va fi mai scumpa decat una de ton
pescuit cu navodul sau cu alte scule industriale mari. Evident, daca vrem conserva de ton, ne-o vom
cumpara pe aceea pe care ne-o permitem. Important ar fi sa ni se ofere posibilitatea sa alegem in
cunostinta de cauza si nu doar in functie de pret sau de aspectul cutiei.

Continutul de metale grele al tonului, trecut sub tacere

Costel Stanciu sustine si ca pe eticheta conservelor de ton ar trebui sa existe cel putin o avertizare din
care consumatorul sa afle ca produsul alimentar poate contine metale grele, indiferent de proportii.

"Sigur, un producator poate argumenta ca tonul are metale grele in proportii admise de normele
europene. Perfect de acord. Dar acesta nu e un motiv sa nu mentionam pe eticheta faptul ce ele intra,
totusi, in compozitia produsului. Consumatorul are dreptul sa stie toate acestea, inainte de a-si alege un
produsul", a apreciat Costel Stanciu pentru Ziare.com.

Marie Vranceanu considera ca e firesc sa se acumuleze metilmercur in tesutul pestilor. Cu toate astea,
consumatorul ar trebui sa stie cat din acest compus ingereaza. Potrivit sursei citate, in ceea ce priveste
continutul de metilmercur, "pentru ton, legislatia europeana a stabilit ca limita 1 microgram pe gram de
carne. Un studiu realizat de curand pe exemplare capturate in stramtoarea Messina a demonstrat valori
medii de 3 micrograme pe gram, deci mult superioare limitei admise. EFSA (European Food Safety
Association - n.red.) a stabilit ca doza sigura saptamanala este de 1,3 micrograme/kg. corp de
metilmercur care poate fi depasita usor de marii consumatori.

Din acest motiv este indicat ca femeile gravide sa nu depaseasca 170 grame de ton pe saptamana si un
adult sanatos sa nu consume mai mult de 340 de grame".

Dar cum pe etichetele conservelor de ton nu se mentioneaza nimic despre metilmercur - nici macar ca
acesta exista - un consumator nici n-ar avea cum sa stie cu siguranta cand a ingerat periculos de mult
fata de cantitatea maxima recomandata. Ceva calcule isi poate face, in baza datelor de mai sus.

Cu toate astea, normal ar fi sa gaseasca informatiile si pe eticheta, de vreme ce cunoasterea lor este
esentiala pentru sanatate.

Tot potrivit studiului APC, conservele de ton au continut ridicat pe histamina, un compus care poate
declansa alergii severe. Si despre care, de asemenea, cumparatorul nu afla adesea nimic de pe eticheta
conservelor.
Concluziile acestui studiu au fost date publicitatii de APC in luna august 2017. Din pacate, in cele opt
luni scurse de atunci, situatia etichetarii conservelor de ton nu s-a imbunatatit in niciun fel, spune
Costel Stanciu. Asta, in ciuda faptului ca orice autoritate de control poate sesiza problemele, in urma
unei simple vizite la supermarket.

In continuare nu exista un mod unitar de etichetare, care sa-l lamureasca pe consumator, in loc sa-l
bulverseze. Si in continuare sunt o multime de producatori care incearca sa foloseasca etichetarea mai
mult ca sa-l convinga pe om sa cumpere orbeste decat ca sa-l informeze corect cu privire la produs.

Solutia: Autoritatile trebuie sa ia toate masurile pentru ca pe fiecare produs - vandut ambalat, vrac sau
la bucata - sa fie etichetat, iar pe eticheta sa existe toate informatiile relevante (toate ingredientele,
tehnologiile de ambalare, procesare etc.) Decizia pentru ce cumpara apartine fiecaruia dintre noi, dar
autoritatile trebuie sa se asigure ca avem toate informatiile pentru a decide in cunostinta de cauza.
Deocamdata, magazinele sunt pline de produse la care este aproape imposibil sa afli ce contin.
Informarea si protejarea consumatorului nu pare sa fie o prioritate. Dupa care, prin mecanisme de
control, sa se asigure ca producatorii, importatorii, dar si magazinele respecta normele de informare
pentru produse, pentru informarea corecta si completa a clientilor.