CUVÂNTUL

Cuvântul este unitatea de bază a vocabularului unei limbi.

orice cuvânt are un sens /înțeles și o formă care se referă la aspectul exterior.

- unele cuvinte au un singur sens(monosemantic)

- unele au mai multe înțelesuri(polisemantic)

Semantica studiază sensurile cuvintelor.

Sensul unui cuvânt se stabilește numai în context,care poate fi înțeles ca un text.

Ex : Ea purta haina pe umeri.(părți ale corpului omenesc)= sens propriu de

bază(denotativ)

Se lovise la umerii obrajilor.(pomeți)= sens propriu secundar

Pe umerii țării s-a așternut haină de omăt= sens figurat conotativ

Sensul propriu de bază este sensul obișnuit al cuv. folosit în mod curent
,care trezește în mintea vorbitorului imaginea potrivită a unui obiect,acțiuni sau
însușiri.El constituie punctul de plecare care sunt sensuri secundare.

Sensul propriu secundar rezultă dintr-o asemănare dintre anumite obiecte și

altele cu un sens derivat de la celelalte.

Sensul figurat sau conotativ folosit ca valoar conotativă pentru a da

naștere figurilor de stil:

- epitet
- metaforă
- hiperbolă