Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
http://www.copiiimontessori.ro/educatia-bazata-pe-frica-si-educatia-relationala.html
Un model destul de răspândit în educarea copiilor este cel care face apel la frica
copilului: frica de pedepse, de animale, de necunoscuți și lista este lungă. Citeam acum
ceva vreme un articol în care se vorbea despre cultura bau-bau-ului, despre cum se
transmite ea din generație în generație, despre cât de atașați de acest model sunt cei care
asta au primit și învățat. Și ca orice obișnuință, schimbarea nu vine ușor și putem vedea
chiar cum unele persoane își apără și justifică comportamentele de manipulare,
amenințare și santaj folosite cu copilul. Este posibil ca aceștia să nu cunoască altă
abordare în educație sau să fie foarte atașați de acest model. Dorința mea este să aduc
oamenilor informația despre o altă posibilitate de a crește și educa copilul, într-o manieră
relațională.
Scopul declarant al unei educații bazate pe frică este, în general, acela de a-l proteja pe
copil, de a-l face să înțeleagă, de a-l preveni asupra pericolelor care îl pândesc. În
realitate, chiar dacă intenția unui părinte sau bunic este aceasta, efectele sunt altele. Cu
iubire și cele mai bune intenții, părinții și bunicii induc starea de frică în viața copilului, îi
învața să se teamă, îi controlează, îi manipulează (de cele mai multe ori inconștient sau
pentru că nu știu cum să facă altfel) pentru a-i determina, în esență, să facă ce ei își
doresc și ce cred că este bun și bine pentru copil.
- ”Dacă nu ești cuminte, vine nenea și te ia!” versus ”Eu nu îți dau voie să faci X.
Atunci când faci X, eu voi face Y” ( de exemplu, ”atunci când tu arunci cu pietre în
mașini, eu te voi lua de pe stradă și vom merge în curte”)
- ”Dacă mai plângi, vin și îți dau eu una ca să ai de ce să plângi!” versus ”Văd că
ești supărat/ă, nu știu exact ce anume s-a întâmplat de te simți așa. Ai nevoie să te țin în
brațe? Vrei să vorbești despre asta?”
Educația relațională pornește de la câteva principii, primul fiind vorbesc despre mine
celuilalt si nu despre celălalt. Este o comunicare pornind de la EU, un EU de afirmare și
poziționare și nu un EU egoist. Un alt principiu este setarea regulilor și a consecințelor
încălcării regulilor de către copii. Stabilesc o regulă și o sancțiune pentru încălcare ei, iar
dacă regula a fost încălcată, aplic sancțiunea. Spre deosebire de pedeapsă, sancțiunea este
ceva cunoscut de către copil dinainte și îi oferă cadrul în care el alege un comportament
sau altul. Este o atitudine de respect, recunoaștere și setare a cadrului benefică pentru
copil. O altă abordare ce decurge din comunicarea relațională este respectarea emoțiilor
copilului, a le face lor în viața noastră, a le conține, a le lăsa să se eprime, dar a seta
modalitatea potrivită de exprimare. De exemplu, atunci când copilul este furios, nu îi voi
da voie să spargă geamul, ci voi opri acest comportament și îi voi propune alternative de
scoatere a furiei: să lovească o pernă, să modeleze plastelina, să măzgălească o foaie, să
rupă o hârtie etc. Copilul va învăța astfel să își facă ”toaleta” emoțională și să nu reprime
emoțiile neacceptate de ceilalți, dintre care furia este, cred, cea mai blamată.
Poate că unii dintre noi au decoperit deja că educația prin frică nu ajută copilul și au
trecut la un alt fel de a relaționa. Însă schimbarea noastră comportamentală poate fi dificil
de gestionat, atât pentru noi, dar și pentru ceilalți membrii ai familiei. Schimbarea
presupune asumarea riscului de a nu primi aprobarea și susținerea celorlalți. Vestea bună
este că atunci când suntem consecvenți și congruenți cu noi înșine, la un moment dat și
ceilalți vor putea să asimileze schimbarea.
Efectele pe termen lung al unei comunicări relaționale se pot vedea în starea de sănătate a
copilului, în energia lui, în încrederea cu care abordează lumea, în iubirea care o are față
de sine, în dorința de a trăi viața și în stima de sine pe care o va manifesta. O educație
bazată pe frică, pe pedepse, pe amenințări, șantaj, manipulări va induce copilului
neîncredere, neacceptare a propriei personae, interiorizarea sentimentului că ceva este în
neregulă cu el, o energie scăzută, boli mai frecvente ca manifestări ale trăirilor ce nu pot
fi exprimate altfel și multe alte suferințe.