Proiect la istorie

-hinduism-

Ionita-Mitran Gabriel

Clasa a IX-a B
1. Definiție și răspândire
 Hinduismul este reprezentat de credința în Brahman. Acesta este
considerat o grupare a trditiilor mai multor religii, fiind strans
legat de evolutia sociala si politica.
 Răspândit astăzi în India, Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka, Nepal.

2. Brahman
 Brahman este o ființă absolută, impersonală, creatoare a
Universului. Brahmanul este Sinele suprem. Acesta este mai bine
descris ca realitate infinită, omniprezentă, omnipotentă,
incorporală, transcedentă, conștiință infinită și fericire infinită.
Conform Veda*, Brahman există dintotdeauna și va exista în veci.
El este în toate lucrurile dar transcende toate lucrurile, el este
sursa divină a întregii Vieți. Este absolutul divin: toți zeii religiei
hinduse nu sunt decât fațete și încarnări ale lui Brahman.

3. Aparitia hinduismului
 Hinduismul a apărut pe parcursul mileniului al
doilea precreștin, în jurul anului 1500 i.Hr.,
fiind fondat de casta brahmanilor, formată din
preoți. Potrivit credinței hinduse, casta
reprezintă un atribut înnăscut, fără de care un
om nu-și poate găsi locul în societate și nu se
poate căsători. Chiar și în prezent, brahmanii
sunt singurii hinduși care au dreptul de a citi
din Vede imnurile, versetele, incantațiile și
 tratatele ce datează din perioada invaziilor ariene și care sunt
fundamentul învățăturilor hinduse. Upanișadele, lucrări elaborate
pe baza Vedelor, reprezentau un compendiu* de speculații
metafizice și filozofice puse în circulație în jurul anului 900 i.Hr.

 Aceste texte conțin instrucțiuni asupra modului de viață al unui

adept al hinduismului. Potrivit textelor Vedice, destinul unui hindus
este determinat de toate acțiunile sale și de consecințele acestora
de-a lungul fazelor succesive ale existenței. Destinul său este numit
Karma. O viață corectă în prezent constituie garanția unei
existențe mai bune mai târziu. O viață vicioasă în prezent va avea
drept consecințe reîncarnarea într-un animal inferior. Acest ciclu
continuu al nașterii și morții este încheiat doar atunci când sufletul
atinge o stare de perfecțiune, printr-o viață ideală.

 Hinduismul este una dintre puținele religii ce divinizează animalele,

deși adorarea animalelor are o importanță mai mică decât
proslăvirea divinității ce călărește animalul respectiv. Uciderea
vacilor și a păunilor este strict interzisă de către hindușii
credincioși. Această religie a fost modificată în ultimul secol prin
adoptarea unor elemente creștine. În prezent numărul adepților
hinduismului este estimat la peste 450 de mil.

4. Istorie

Hinduismul vedic (1500 – 450 i. Hr.)

 Punea accent pe importanța vieții din lumea aceasta, acordând

importanță deosebită naturii. Specifice acestei perioade, scrierile
Veda (Știința sacră), considerate de origine divină, conțin multe
imnuri închinate unor elemente sau puteri din natură, zeificate.
 Rugăciunile, invocațiile ritualele și laudele aveau ca scop
îndeplinirea cererilor către zei: viața îndelungată, recolte bogate,
sănătate, etc. În unele dintre aceste texte se observă întrebări
legate de originea lumii, a timpului, de structura personalității
umane. La început, ceremonialul religios era condus de către capul
familiei și cuprindea ritualuri de inițiere, ritualuri de purificare
precum și ofrande zilnice aduse zeilor. Apoi a apărut un cult public,
templul fiind în centrul preocupărilor religioase.

Hinduismul brahmanic (450 i. Hr. – 600 d. Hr.)

 Hinduismul brahmanic a luat naștere din credința că jertfele de

animale erau necesare a se face în mod repetat, pentru a se menține
ordinea în Univers și în societate. Scrierile de bază ale hinduismului
brahmanic – Brahmana (comentarii brahmanice) descriu rolul și
importanța sacrificiului pentru viața religioasă. S-a ajuns la
diminuarea credinței în zei, considerați muritori căci viața lor era
dependentă de sacrificiile aduse de oameni. Astfel, s-au impus
preoții (brahmanii), care au ajuns să fie considerați egali cu zeii.
Potrivit textelor considerate sacre, mântuirea putea fi obținută
prin aducerea unei jertfe sau prin achitarea taxei pentru
săvârșirea ei. Ca urmare a abuzurilor apărute în acest context, s-
au dezvoltat noi religii – jainismul și budismul. Textele Upanișadelor
propun ca alternativă asceza și meditația contemplativă.
 Învățătura hindusă are în centrul său două concepte: Karma (fapta)
și Samsara (reîncarnarea). Astfel, sufletul participă la un ciclu
existențial continuu – naștere-moarte-renaștere – determinat de
faptele bune sau rele pe care le-a săvârșit într-o viață anterioară.
Eliberarea din succesiunea reâncarnărilor se face prin efort
propriu, prin purificarea vieții și prin exercițiile psiho-fizice (yoga).
Acestea conduc la scopul ultim al existenței umane, când, în lipsa
 conștiinței și personalității care dispar, sufletul ajunge să se
identifice cu Brahman, principiul absolut și impersonal, în care se
regăsesc toate sufletele individuale ajunse la eliberare.
 Tehnica yoga presupune practicarea mai multor exerciții fizice și
spirituale:
1.Înfrânările, adică ferirea de ucidere, minciună, furt, avariție și
încurajarea abstinenței sexuale.
2.Disciplinele, adică purificarea interioară a organelor, dar și a
psihicului, prin cunoașterea de sine, împăcarea.
3.Așezarea corpului în anumite poziții.
4.Disciplinarea ritmului respirației.
5.Suprimarea fluxului de gânduri.
6.Fixarea atenției într-un singur punct (concentrarea atenției).
7.Meditația.
8.Dobândirea cunoașterii adevărate a sinelui, ultima treaptă a
tehnicii yoghine, care eliberează pe om de ciclul reîncarnărilor,
acesta întorcându-se în Absolutul din care a emanat. Cei care
practică yoga au nevoie de un guru pentru a fi initiați.
 În perioada hinduismului brahmanic, societatea hindusă a cunoscut
împărțirea în patru caste, ordonate ierarhic: preoții (brahmanii),
domnitorii și razboinicii (kshatriya), negustorii și agricultorii
(vaisyas) și servitorii (sudras). Cei aflați în afara sistemului de
caste erau numiți paria (pauchamas). Doar reîncarnarea putea face
trecerea de la o castă la alta.

Hinduismul medieval ( 600 – 1000 d. Hr.)

 Doctrina acestei perioade cuprinde reinterpretări ale perioadelor

anterioare, unele păstrându-se și astăzi. Gândirea și viața religioasă
aveau în prim plan 3 zei: Brahma, Shiva și Vishnu, care sunt de fapt
3 ipostaze ale realității ultime, Brahman, fiecare cu roluri diferite.
 Astfel, Brahma este considerat creatorul lumii. Fiind însă mai
departe de viața acesteia, este mai puțin popular. Shiva este
Marele Distrugător, dar și regeneratorul vieții, cel care ajută
lumea să se purifice prin reîncarnare și să se înalțe spiritual.
Considerat protectorul asceților, el disprețuiește ierarhia socială,
fiind venerat de membrii tuturor castelor. Vishnu este păstrător al
ordinii cosmice, simbolizând supremația castei brahmanilor,
stabilitatea socială și bunăstarea.

Hinduismul modern (după anul 1000 d. Hr.)

 Interpretând diferit Vedele, unii hinduși săvârșesc ritualuri din

perioada vedică, alții ritualuri sacerdotale sau idolatrizează zeități
ale hinduismului medieval. Astfel, fiecare adept este fidel unui zeu
la care se închină zilnic, dar face apel și la alte zeități, atunci când
trebuie să depășească anumite obstacole în viață. În lumea
contemporană, hinduismul trece printr-un curent reformator, fiind
influențat de creștinism și de cultura europeană. Templele sunt
locașuri închinate anumitor zeități, întrucât se crede că fiecare
zeitate locuiește în templul închinat ei. El păstrează statuia zeului
venerat de cei care vin la templu. Cu prilejul anumitor sărbători,
templul devine loc de pelerinaj. Acesta are ca scop atragerea
bunăvoinței zeului venerat la templul respectiv, prin aducerea de
jertfe. La râul Gange, considerat sfânt, se desfășoară anumite
ritualuri întrucât se crede că izvorăște din picioarele lui Vishnu și
se rostogolește peste capul și părul zeului Shiva, care locuiesc în
ceruri. Hindușii intră în apa Gangelui pentru a se purifica de păcate.
Ofrandele se aduc adesea vacilor, considerate sacre și mame ale
naturii. Ei cred că fiecare parte a corpului acestui animal este
locuită de o anumită zeitate. Din casta brahmanilor fac parte astăzi
profesorii universitari, ziariștii, oamenii politici. Kshatriya cuprinde
 prinții și militarii. A treia castă, vaisyas, cuprinde pe agricultori,
meșteșugari și negustori, a căror responsabilitate este de a face
ca țara să prospere. Din ultima castă, sudras, fac parte
mesteșugarii, croitorii, pescarii. Categoria paria cuprinde
măturătorii de străzi, care nu au niciun fel de drepturi.

Dictionar

*veda-Cea mai veche scriere sacră indiană, considerată operă necreată,

existând din totdeauna și dobândită prin revelație de câțiva înțelepți
primordiali, care au transmis-o posterității
*compendiu- Expunere rezumativă, sintetică, a unei discipline sau a unei
concepții; conspect; operă, lucrare în care se face o asemenea expunere.

Bibliografie

https://ro.wikipedia.org/wiki/Hinduism#Apari%C8%9Bia_hinduismului

https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/hinduismul-o-parte-
a-farmecului-oriental
statuie a lui shiva meditand

Templul hindus Brihadeeswarar, unul

dintre cele mai vechi din India și din
întreaga lume.