Pedeapsa cu moartea este prima pedeapsă pe care a cunoscut-o omenirea.

Poate din acest motiv este

considerată a fi învechită, barbară şi neconformă cu vremurile moderne în care trăim.
De asemenea, se consideră că ar contrazice normele democraţiei. Din acest motiv, statele democratice au
renunţat sau sunt pe cale să renunţe la ea. Singura excepţie o reprezintă SUA, dar acolo decizia în această privinţă se
ia în cadrul fiecărui stat în parte. Din acest motiv, statele care încă mai au pedeapsa capitală sunt considerate a fi ori
dictaturi, ori ca aparţinând de lumea a doua sau chiar a treia. Iarăşi, SUA apare ca o excepţie de la ”regulă”.
Argumentele pentru pedeapsa capitală sunt de natură economică (este mai puţin costisitor decât să ţii criminalul în
închisoare toată viaţă), de natură psihologică şi preventivă (pedeapsa capitală descurajează potenţialii criminali şi de
asemenea reduce mult şi aproape elimină riscul evadării unor criminali periculoşi) şi de natură filosofică (pedeapsa cu
moartea este o dovadă că statul preţuieşte cu adevărat viaţa propriilor cetăţeni). De asemenea, un argument important
este dat instituţia închisorii, care uneori are efecte opuse celor pentru care a fost creată asupra vieţii şi mentalităţii celor
închişi. Astfel, deşi aceştia teoretic sunt acolo pentru a fi reabilitaţi, ei acolo sunt veşnic etichetaţi drept infractori şi de
asemenea pot învăţă lucruri negative unii de la alţii.
Argumentele contra pedepsei capitale sunt de natură religioasă (Dumnezeu a dat viaţa oamenilor si doar El o
poate lua), iar restul nu fac decât să contrazică argumentele susţinătorilor acestei pedepse. Astfel, din punct de
economic,se contrazic argumentele economice ce susţineau pedeapsa capitală (costurile de fapt ar fi mai mari în cazul
pedepsei capitale, pentru că mecanismul pedepsei capitale trebuie veşnic întreţinut, iar gardienii aceia oricum sunt
plătiţi). De asemenea, psihologic, se pare ca efectul descurajator este minim, mai ales datorită contextului (nu mai este
ca pe vremuri, cu execuţii în faţa unei mulţimi), iar cele filosofice sunt total opuse (dacă statul ar pune preţ pe viaţa
oamenilor înseamnă că nu ar trebui sa aibă dreptul să le-o ia indiferent de circumstanţe). Apoi, erorile judiciare pot fi
reparate mai uşor, justiţia nu mai poate face nimic însă în cazul execuţiei persoanei acuzate pe nedrept. De asemenea,
se consideră ca de fapt se încearcă de fapt mascarea unor erori din sistemul penitenciarelor, care în loc să fie
îndreptate, se preferă ”mascarea” lor.
Argumente pro
1. Argumentul economic
1. Argumentul psihologic
1. Act de prevenţie
1. “Educaţia” din închisori
1. Este o forma de respect pentru viaţa umana
Argumente contra
1. Argumentul religios
1. Riscul condamnării unor persoane nevinovate
1. Nu se ating efectele de descurajare dorite
1. Nu aduce nici un fel de avantaje economice sau sociale
1. Presiunea de pe umerii judecătorilor

Eutanasia este actul deliberat de a pune capăt vieții unui pacient cu intenția de a curma suferința
acestuia. Sinuciderea asistată medical reprezintă o procedură distinctă de eutanasie şi
reprezintă autoprovocarea morții unui pacient cu ajutorul direct dat de un medic.

Argumente in favoarea eutanasiei si sinuciderii asistate:

 Este o modalitate de a opri suferinta extrema prin care trec unii bonavi in
stadiu terminal si de a le oferi o moarte linistita. De obicei o moarte buna este descrisa
ca trecerea in nefiinta intr-un mediu placut, familiar si fara suferinta, ca si cum ai
adormi. Cicero spunea ca o moarte buna este modalitatea ideala de a respecta legea
naturii, parasind lumea in liniste si demnitate.
 Oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa decida momentul propriei morti. In secolul
al XVIII-lea, filozoful scotian David Hume sustinea in eseul sau Despre sinucidere ca,
intr-o societate libera, oamenii ar trebui sa aiba dreptul sa aleaga modul in care vor
sa moara. Unele voci sustin si ca acest drept ar trebui totusi temperat prin obligatia
de a nu face rau altei persoane.
  Mentinerea in viata a unei persoane, mai mult decat durata naturala de viata
(de exemplu prin conectarea la aparate), nu este morala;Oamenilor ar trebui sa li se
permita sa moara cu demnitate.

Argumentele impotriva sinuciderii asistate si eutanasiei se bazeaza, de obicei,

pe principiile etice si religioase cu privire la sacralitatea vietii. De asemenea, sunt
voci care sustin ca legalizarea eutanasiei ar putea grabi moartea unor persoane,
impotriva vointei lor.

 Sacralitatea vietii. Acest argument se bazeaza pe valorile religioase care

considera viata sacra si inviolabila. Conform acestui principiu, nici o persoana nu are
dreptul de a lua viata altcuiva.
 Diagnosticul gresit sau eventualitatea unor noi tratamente. Conform acestui
punct de vedere, unde exista viata exista speranta. Sustinatorii sai sunt de parere ca
in conditiile evolutiei rapide a societatii moderne, a tehnologiei si tehnicilor medicale,
eutanasia ar lua dreptul unor persoane bolnave de a beneficia de viitoarele
tratamente si implicit de o viata mai buna.
 Legalizarea eutanasiei in cazurile medicale grave ar face din aceasta practica o
rutina, folosita pe scara larga.
 Chiar daca cineva isi doreste sa fie eutanasiat, aceasta dorinta ar putea fi
rezultatul depresiei sau a interpretarii eronate a diagnosticului.
 Eutanasia ar submina finantarea sectorului geriatric si furnizarea de asistenta
corespunzatoare pentru persoanele varstnice.
 Ar submina de asemenea activitatile de cercetare in aceasta zona.
 Ar compromite in mod grav relatiile dintre persoanele in varsta, sau
dependente de asistenta, si rudele lor, care ar putea sa le preseze sa nu devina o
povara.
 Ar compromite relatia de incredere dintre medic si pacient.
 Orice forma de sinucidere este greu de suportat pentru persoanele apropiate
care raman in viata; o astfel de decizie ar afecta in special copiii din viata bolnavului.

 Cele mai comune umilinte care ar justifica eutanasia sunt: persoana devine o
povara pentru ceilalti, incapacitatea de a mai face fata activitatilor cotidiene,
petrecerea ultimei perioade a vietii intr-un spital sau camin,
 Rudele bolnavului nu ar mai trebui sa indure clipele dificile in care isi vad
apropiatii asteptand o moarte lenta si dureroasa;
 S-ar reduce costurile pentru ingrijirea pacientilor incurabili;
 eutanasia si sinuciderea asistata se practica oricum in camine si spitale, iar
medicii, membrii familiei sau apropiatii care accepta sa faca asta pot fi acuzati de
crima.

Contra eutanasiei

1. Riscul de a scăpa de sub control fenomenul. Deşi destinată pacienților cu boli în fază terminală,
eutanasia ar fi mai devreme sau mai târziu folosită şi pentru alte grupuri de pacienți cum ar fi
persoanele în vârstă, pacienții cu handicap, pacienții cu probleme afective, cei cu infirmități şi chiar copii
sau nou‐născuți cu infirmități. Astfel se va ajunge la o desconsiderare a vieții umane, în general a
membrilor vulnerabili dintr‐o societate (cazul Olandei)
2. Presiunea psihică asupra celor care din varii motive au devenit nefolositori (bolnavi, infirmi, bătrâni)
sau o povară pentru societate sau familie. Ei se simt constrânşi moral să accepte eutanasierea, care
implică costuri mult mai reduse decât cele de tratare sau ameliorare a vieții.
3. Modificări profunde asupra percepției şi atitudinii sociale față de boală, infirmitate, moarte,
senectute şi terapie. Odată ce eutanasia este legalizată, va deveni din ce în ce mai mult o „opțiune de
tratament” printre celelalte tratamente medicale şi chirurgicale obişnuite.

. Concluzii
Unul dintre dezideratele din domeniul dreptului este ca sistemul juridic să corespundă permanent
nevoilor sociale şi să fie în acord cu dinamica relațiilor sociale. Sistemul juridic nu mai trebuie să fie
defazat față de realitate, de practică. Ca urmare, acest tip de relații sociale care implică eutanasia
trebuie să fie reglementat în mod corespunzător. Adversarii acestei măsuri susțin că niciun cadru legal
propus nu va putea înlătura abuzurile, dar care lege poate elimina total abuzurile într‐un anumit
domeniu35? Eutanasia va fi un subiect actual atâta timp cât vor predomina acei factori care au adus‐o în
actualitate, atâta timp cât viața va da o luptă cu moartea şi durerea. Însă, până va mai înceta să mai fie
de actualitate, va zdruncina sistemele religioase, practicile morale, gândirea filozofic, într‐un cuvânt
morala şi conştiința umană36. În ciuda existenței unor state care permit eutanasia, şi care au o
experiență revelatoare referitoare la atitudinea în fața morții, pe fondul influențelor religioase, opinia
publică este scindată în grupul oponenților şi cel al susținătorilor. Însă, legislația medicală prevede
drepturile pacientului, precum şi obligațiile personalului sanitar, tinzând, printr‐o interpretare prea
rigidă a principiilor lui Hipocrate să creeze o adevărată obsesie terapeutică alimentată de teama de
sancțiunile penale şi de repercusiunile de ordin economic şi profesional. Suntem de părere că, în raport
de alte legislații ale statelor europene, legislația medicală română este departe de a satisface
dezideratul rigurozității reglementării unor situații limită de genul celor referitoare la bolnavii în stare
terminală, la hrănirea şi hidratarea artificială, la situațiile de întrerupere a procedurilor de resuscitare
sau de efectuarea a anumitor terapii care asigură supraviețuirea. În acest context, medicul este
determinat şi obligat să aplice un tratament sau o procedură medicală, în caz contrar putând răspunde
penal. Obsesia terapeutică tinde să se cronicizeze în absența unor intervenții legislative care
să țină cont de voința şi dreptul la autodeterminare al pacientului.

„Cine nu urăşte destul viciul, nu iubeşte destul virtutea”. (J.J.Rousseau)

Virtute (latină virtus, greaca veche ἀρετή "arete") este moralitatea unei persoane sau a unui
grup de oameni la modul superlativ. Virtutea reprezintă ceea ce este mai bun în oameni și aspirația
de a avea o fundație solidă pentru a deveni o ființă umană moral superioară. Virtuțile personale
promovează măreția la nivel personal și ulterior la nivel colectiv.
Potrivit lui Hesiod, calea către virtute este dificilă, nu este dată de la naștere, necesită eforturi de-a
lungul vieții.[1] Grecii au distins patru virtuți ( din greacă αρετή):

 înțelepciune;
 curaj;
 justiție;
 cumpătare (din greacă σωφροσύνη, prudență).
Socrate considera că virtutea vine de la Rațiune și Înțelepciune.
Potrivit lui Platon, virtuțile se bazează pe proprietățile sufletului: înțelepciune - rațiune; curaj
- voință; moderație, cumpătare - depășirea emoțiilor. Justiția/Dreptatea este o combinație a celor trei
virtuți precedente. Platon credea că fiecare clasă socială are propria virtute: regii și filozofii au
înțelepciune, militarii au curaj, agricultorii și meșteșugarii - moderație.

Viciul este o practică, un comportament sau un obicei în general considerat imoral, păcătos,
penal, grosolan, tabu, depravat sau degradant într-o societate asociată. În mai multe utilizări minore,
viciul se poate referi la un defect, o trăsătură de caracter negativă, o infirmitate sau un obicei prost
sau nesănătos (cum ar fi dependența de fumat sau de alcool). Viciile sunt de obicei asociate cu
temperamentul unei persoane, mai degrabă decât cu moralitatea lor.[1] Sinonime pentru viciu includ
vina, păcatul, depravarea, nelegiuirea și a corupția. Opusul viciului este virtutea.

Din DEX:
Moralitate: Însușirea a ceea ce este moral; natura, caracterul, valoarea unui fapt,
a conduitei unei persoane sau a unei colectivități din punct de vedere moral. ♦
Comportare, conduită, moravuri în conformitate cu principiile morale; cinste,
bună purtare.
Etică: Studiul teoretic al principiilor și concepțiilor de bază din orice domeniu al
gândirii și activității practice. 2. Ansamblu de norme în raport cu care un grup
uman își reglează comportamentul pentru a deosebi ce este legitim și acceptabil în
realizarea scopurilor; morală.
Morala reprezinta totalitatea convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, sentimentelor reflectate
in principii, norme, reguli determinate istoric si social, care reglementeaza comportamentul si
raporturile indivizilor intre ei, precum si dintre acestia si societate (familie, grup, natiune,
societate), in functie de categoriile bine, rau, datorie, dreptate, nedreptate si a caror respectare
se intemeiaza pe constiinta si opinie publica.