Adidas și primii distribuitori autorizați

În vara lui 1956, mii de perechi de adidași, producție destinată marketingului și declanșării
semnării de noi contracte pentru Adidas și Puma, zăceau blocați în portul din Sidney. Era anul
Jocurilor Olimpice de la Melbourne, iar echipamentul sportiv era încă depozitat în containere din
motive absolut birocratice. Situația devenise încordată, un eveniment ce trebuia să fie declic pentru
obținerea de noi piețe tindea să se transforme într-o gaură neagră.
Adidas nu a inventat roata și cu siguranță nici marketingul agresiv. S-a luat decizia ca Horst
Dassler, fiul lui Adolf Dassler, pentru a contribui la promovarea afacerii de familie, respectiv
distribuția de adidași în toată lumea, să plece la Melbourne la Jocurile Olilmpice. Evident, în
calitate de furnizor de echipament sportiv, iar asta se întâmpla pe când Horst avea 20 de ani. Trebuie
să spunem însă, că sfârșitul anilor 50 a reprezentat în evoluția firmei Adidas un început fulminant
de recunoaștere internațională. Astfel, grație și datorită relației de prietenie cu Sepp Herberger,
antrenorul echipei naționale de fotbal, Adidas reușea să obțină contracte pe plan extern. Spre
deosebire de producția de „pume” ai fratelui său, aceștia din urmă fiind foarte populari sporturilor
din interiorul Germaniei.
Revenind la J.O. de la Melbourne, este de remarcat că prezența „fiului lui Adidas” acolo,
dincolo de vârsta sa și trecând peste constatarea că era „moștenitorul tronului”, s-a datorat faptului
că Horst Dassler era singurul din familie și din compania Adidas care vorbea engleza. Adică engleza
la un nivel conversațional de afaceri.
Horst Dassler a avut atunci o idee remarcabilă din punct de vedere comercial: s-a gândit că
pentru deblocarea transportului de adidași din port e cazul să cointereseze atleții! Mai mult, fiul
Adidas a izbutit să deschidă un depozit de adidași în port. Proprietarul acestuia, Frank Hartley, avea
să devină primul „distribuitor aurorizat” de Adidas în Australia. Atleții care doreau să concureze cu
echipament Adidas îl primeau gratuit.
Pe plan sportiv, spargerea monopolului firmelor britanice și americane de echipament
sportiv s-a făcut prin atragerea unor mari sportivi. Astfel, Roger Bannister, primul atlet care a
alergat o milă în patru minute, a trecut de partea firmei nemțești. De dincolo de Ocean, din America,
atletului vedetă Booby Morrow i-au fost plătite despăgubirile cauzate de un contract pe viață al
acestuia cu firma Wilson, pe atunci un fel de Nike al Americii.
Erau anii de început ai modernismului societății. Când, totuși, se zbura trei zile cu avionul
de la Londra la Sidney, când o pereche de adidași cu crampoane erau un fel de ciorapi de mătase al
femeilor pe timpul războiului, lucruri rare și neprețuite. Cusute și reparate până nu se mai putea face
nimic. Ani de care Adidas a profitat din plin...