Prevenirea și stingerea incendiilor; reguli de bază

Scris de matei Bîtea https://www.789.ro https://www.fotomat.ro

Cunoscută în general sub denumirea de „activitate PSI”, referirea este clară: tot ce ține
de incendii, cum să le stingi și (mai ales) cum să le previi! Referitor la acest sector de
activitate, unul a cărui importanță devine mult mai relevantă în situații de dezastru, s-au
elaborat suficiente regulamente și acte normative. Tocmai pentru a evita distrugerile. De fapt,
sunt o mulțime de reglementări.
Marea deficiență a tematicii PSI este însă aplicarea regulilor. Neglijența și tratarea cu
superficialitate a acestora, chiar dacă sunt cunoscute, ca să nu mai vorbim de ignorarea cu
bună știință a normativelor, toate duc la dezastre. Cea mai importantă pierdere este cea de
vieți omenești. Altfel, bunurile materiale pot fi refăcute sau înlocuite.

Instruirea personalului se face cu dăruire

Repetată la nesfârșit, sintagma cu regulile pe care trebuie să le urmeze personalul
pentru prevenirea și stingerea incendiilor va deveni obositoare. Oricât de juste și evidente ar
fi regulile PSI, dacă ele sunt expuse tern, fără ca persoana care instruiește să arate o minimă
aplecare spre subiect, cel care trebuie să știe cum se folosește un stingător de incendiu va
deveni la rândul lui neinteresat. Nu va acumula cunoștințele necesare, iar acest lucru se poate
dovedi periculos.
Este adevărat, cunoașterea instalațiilor de stingere a incendiilor trebuie însușită la
perfecțiune, iar folosirea lor trebuie să se facă din reflex. Uneori, reflexul individual în fața
unei situații de criză poate face diferența dintre viață și moarte.

Clasele de incendiu clasificare, înțelegere

Existența categoriilor de incendii, împărțirea lor în grupuri (clase), așa cum sunt ele
definite în legislația din România, ar trebui făcută la cel mai inteligibil mod posibil. Aceasta
deoarece muncitorul sau funcționarul de la un loc de muncă nu are nevoie să memoreze. Ci
de ce se folosește un anumit tip de stingător de incendiu. De ce avem de-a face cu mai multe
tipuri de instalații de stins incendii.
Așadar, în România, clasificarea incendiilor se face în câteva clase. În funcție de
natura elementelor care fac parte din ardere avem cinci clase de incendiu. Plus una
nenominalizată, clasa E, cea a instalațiilor electrice de până la 1000 V.
• A – materiale solide, respectiv lemn, hârtie, textile, paie, cauciuc și care se sting în
cele mai multe cazuri cu apă. Materialele din această categorie ard în general cu jar,
mai rapid sau mocnit în funcție de modul în care sunt ele dispuse, de accesul lor la
aer, factorul favorizant al acestor incendii. De reținut că stingerea are loc în două
etape. În prima se oprește arderea cu flăcări, în a doua se inundă focarele mocnite care
ard în profunzime.
• B – materiale lichide sau solide lichefiate, precum hidrocarburile, gudronul, lac,
uleiuri sau substanțe chimice. Sunt incendii la care caracteristic este faptul că nu ard
mocnit. Adică odată ce ai stins flăcările înseamnă că și incendiul a fost stins.
Incendiile de benzine, uleiuri, petrol, în general nu pot fi stinse cu apă. De regulă se
 folosesc instalații de stins incendii cu pulbere sau spumă. Destul de rar pot fi stinse și
cu vapori de apă, în funcție de tipul substanței, de amploarea incendiului. Gudroanele,
plasticurile, substanțele lichefiate degajă fum și mari cantități de căldură, nu
întodeauna se pot stinge cu apă.
• C – incendiile de gaze, respectiv metan, propan, acetilenă, hidrogen... sunt în general
precedate de explozii puternice, datorită acumulării unor pungi care au devenit
explozive la un anumit aport de oxigen. De regulă prima operațiune pe care ar trebui
să se concentreze acțiunea pompierilor este blindarea scurgerii de gaz care a provocat
incendiul. Se folosesc extinctoare cu pulbere de tip ABC.
• D - metale, ca magneziu, zinc, aluminiu... acestea provoacă incendii care sunt foarte
toxice pentru personalul din imediata vecinătate. Apoi, sunt și generatoare de lumină
în cantitate mare. Pentru stingere se folosesc pulberi, nisip uscat. Este periculos
contactul cu apa deoarece se degajă hidrogen, ceea ce generează riscul de explozie.
• E – incendii la instalațiile electrice, de regulă au loc datorită scurtcircuitelor sau
supraîncălzirii. Pentru stingere nu se folosește apa! Deoarece apa e bun conducător
electric. Prima operațiune ar trebui să fie întreruperea curentului electric. La
incendiile instalațiilor electrice de sub 1000 V se folosesc stingătoare cu pulbere de
clasă C. Sau cu CO2, dar în niciun caz cu spumă și, repetăm, excludeți folosirea
hidrantului.
• F – instalații de gătit, respectiv uleiuri vegetale sau animale în instalațiile de gătit,
preponderent în mediul casnic. Este o grupă aparte de incendiu și are ca rezolvare
stingătorul cu pulbere sau CO2. Având în componență uleiuri, este limpede că apa nu
are eficiență.
→ Mai multe informații despre modul de derulare al operațiunilor de stingere a incendiilor, în
funcție de clasa din care acestea fac parte veți putea găsi pe site-ul Inspectoratului General
pentru Situații de Urgență. Verificați secțiunea de legislație.

Amplasarea stingătorului de incendiu

Orice instalație de stins incendii trebuie amplasată astfel încât să poată fi folosită cu
operativitate. Există în acest sens câteva criterii pe care personalul care face instruirea PSI
trebuie să reușească să le introducă în mentalul celor direct implicați. A celor care se află sub
riscul producerii unor incendii. De asemenea, este o rutină caracteristică personalului
însărcinat cu supravegherea și mentenanța acestui tip de instalații de stins incendii.
• Distanța dintre stingător și posibilul focar trebuie să țină cont de drumul parcurs
efectiv de către operatorul de producție până la extinctor;
• Se ține cont de dificultatea acestuia, adică de uși, de coridoare, spații de separație, etc.
• Distanța nu trebuie să fie mai mare de 15 m la focare din clasa B;
• Pentru posibilele focare de incendiu din clasele A, C și D nu se va depăși 20 m;
• În același timp, se consideră că nu trebuie să fie o distanță mai mică de 2 m între
stingătorul de incendiu și focar. Motivul este limpede, stingătorul să nu fie afectat el
însuși de incendiu.
Stingătoarele de incendiu se vor amplasa pe cât posibil deasupra solului sau podelei,
tocmai în ideea de a fi la adăpost de agenții chimic care l-ar putea coroda.
 Instalațiile de stins incendii din gama stingătoarelor se vor amplasa deasupra solului la
maxim 1,4 m, astfel încât să poată fi folosite și de persoane cu constituție mai firavă.
În ceea ce privește accesul la acestea, este logic că trebuie să fie cât mai facil.
Blocarea folosirii unui extinctor ar putea avea consecințe dintre cele mai nefaste.