Pantofii produși în România sunt printre cei mai scumpi din lume, dacă ne referim la prețul mediu de vânzare și destinat consumatorului cu venitrui medii occidentale. Astfel, o pereche de pantofi lucrați în fabricile de încălțăminte de la noi se vinde pe piața occidentală la o valoare de aproximativ 23,4 dolari. Din acest punct de vedere, pantofii românești sunt pe locul patru după cei produși în Italia (45.8 dolari), Franța și Portugalia. Cele mai bune piețe de export ale fabricilor din România sunt piețele din Anglia, Franța, Spania și Germania. Dincolo de acest aspect ar trebui remarcat și că românii se încalță foarte ieftin, ei achitând un preț mediu de import de nici măcar 4.5 dolari. V-ați dat seama desigur că e vorba de chinezismele eterne din marile bazare comerciale și care, iată, influențează puternic imaginea noastră în lume, ne prezintă ca fiind printre cei mai pauperi. Ceea ce , din punctul de vedere al venitului mediu pe cap de locuitor nici nu suntem foarte departe de pauperitatea autentică. Volumul total al exporturilor românești de pantofi a atins anul trecut cifra de 1.2 miliarde de dolari. Fabricile de la noi au vândut peste 51 de milioane de perechi de încălțăminte, cam 85% din volumul producției fiind destinat exportului. Remarcabil este că, în timp ce importatorii români aduc lucruri ieftine și de slabă calitate din China, marile firme de încălțămite care au locații în România exportă în Asia doar pantofi de lux. Toți marii producători din România sunt de fapt străini, aici lucrându-se de fapt în sistem lohn, iar firmele occidentale apreciază mâna de lucru românească pe care o cataloghează ca fiind într-un mare progres pe parcursul ultimilor ani. Filip Schwartz, proprietarul grupului Otter, declara recent pentru Ziarul Financiar că firma sa nu mai are locații de producție proprii, ci s-a concetrat pe dezvoltarea unui compartiment tehnic și proiectarea de modele pe care le asamblează producători din toate țările europene. El apreciază că, după o perioadă de migrație spre mâna de lucru ieftină din spațiul ex-sovietic și asiatic, marile branduri de încălțăminte au revenit pe piața muncii europene, deoarece s-au făcut multe îmbunătățiri în ceea ce privește termenii de livrare și flexibilitatea producției.