Clinical hypnosis for pain control – David R.

Patterson

7 CHRONIC PAIN
Durerea cronica
Hipnoza este, probabil, cel mai bine cunoscut pentru eficacitatea sa in tratarea durerii; cu siguranță, cel
mai mare număr de studii de cercetare au fost efectuate în acest domeniu. Cu toate acestea, durerea este
adesea tratată în literatura de specialitate ca o singură entitate, mai degrabă decât o colecție de mai
multe procese și probleme diferite. Atunci când se discută despre utilizarea hipnozei pentru
managementul durerii, este important să fie clar la care dintre tipurile de durere se refera (de exemplu,
durere de proceduri dentare sau medicale, naștere, artrita, fibromialgie, dureri de cap). Fiecare tip de
durere sau problemă de durere justifică tratamente medicale și psihologice in abordări diferite.

DUREREA ACUTA VERSUS DUREREA CRONICA

Așa cum capitolele anterioare au subliniat, o distincție crucială in abordarea durerii este intre tipurile de
durere acută sau cronică. Diferențele între aceste tipuri de probleme de durere, în special în ceea ce
privește tratamentul, sunt atât de dramatice încât acestea ar trebui să fie luate în considerare de fapt, ca
două entități diferite de tratament. În multe cazuri, abordările de tratament care sunt cele mai eficiente
și utile pentru durerea acută pot provoca durere mai mare si invaliditate la persoanele cu durere cronică.
Controlul durerii acute a fost discutată în Capitolul 6.
Pe scurt, durerea acută poate fi definită ca durerea care este generată de leziunile tesuturilor sau de
nocicepția activă, și că este de așteptat să se rezolve o dată cu vindecarea completă a acestui prejudiciu
(de multe ori in cateva ore sau zile, uneori în cateva săptămâni sau luni). Durerea acută servește de
obicei scopul crucial in supraviețuire ca o avertizare de deteriorare sau de eventuale deteriorări. De
exemplu, durerea dintr-un braț rupt este un semnal că imobilitatea imediată este în interesul
supraviețuiri. Odată ce avertizarea asociată cu durerea acută este înțeleasa și se iau măsuri
corespunzătoare (nu ar fi de folos ignorarea durerii dintr-un apendice rupt sau un picior rupt), atunci
tratamentul poate fi axat pe eliminarea cât mai mult posibil a durerii. Nu are nici un scop pentru
pacienti, de exemplu, experimentarea durerii tratamentului de canal sau procesul debridării al plăgii
arse.
In general reducerea sau eliminarea senzațiilor dureroase care rezultă din durere acută, adesea prin
utilizarea de analgezice și imobilitate, este adecvată și eficientă. Trebuie menționat aici că acesta este
unul dintre puținele domenii in care hipnoza poate fi potențial dăunătoare. Dacă durerea acută servește
ca un semnal de avertizare, si un pacient o mascheaza prin hipnoza, rezultatele pot fi dăunătoare. După
cum au arătat Piccione, Hilgard și Zimbardo (1989), un student foarte hipnotizabil a fost aproape de
moarte când a folosit hipnoza pentru a masca simptomele unui apendice spart. Durerea
cronică, în contrast, nu este adesea asociată cu o leziune identificabilă. Prin definiție, durerea
rămâne sau continuă după vindecare (de la un prejudiciu), de regulă pana la 3 luni, dar cu siguranță
pana la 6 luni după o accidentare (L. Jacobson & Mariano, 2001). Durerea cronică poate, de asemenea,
să rezulte din deteriorarea continuă sau din leziunile în curs de dezvoltare (adică durerea acută în
curs de desfășurare) sau din procesele de boală cum ar fi cancerul, artrita sau scleroza multiplă.
Durerea cronică este notoriu refractară la intervențiile biomedicale tradiționale. De exemplu, datele
rezultatelor arată că răspunsul la intervențiile chirurgicale pentru durerea cronică joasă a spatelui nu
este uniform pozitiv, în ciuda eforturilor sporite de-a lungul anilor de a selecta pacienții care
sunt considerați cu cea mai mare probabiltate de a beneficia.
Un studiu realizat, de exemplu, a constatat că numai 65% până la 75% dintre pacienți au rezultate
clinice satisfăcătoare după fuziunea spinală, rezultatele mai slabe fiind asociate cu creșterea numărului
de nivele fuzionate și utilizarea instrumentelor (Turner et al., 1992).
În cazul anumitor tipuri de durere cronică, concentrarea asupra eliminării în sine a durerii este
adesea nu numai inutilă, ci poate sa agraveze starea pacientului. Concentrarea continua
asupra tratamentelor biomedicale ineficace poate distrage pacienții de la căutarea și de la
obținerea pregătirii în abordările psihosociale de care au nevoie, adică abilități de învățare care
le-ar ajuta să se implice mai ușor în activități de viață valoroase, în ciuda durerii. Pe scurt,
tratamentele cele mai eficiente pentru durerea cronică sunt deseori opusul celor pentru
durerea acută. Un exemplu clasic este faptul că imobilitatea și odihna sunt de obicei importante
pentru tratamentul durerii acute. În contrast, pentru durerea cronică, inactivitatea poate duce la
creșterea durerii și a disfuncției (prin intermediul mușchiului și atrofiei tendoanelor), în timp ce
activitatea și exercițiile fizice pot contribui la reducerea durerii și la îmbunătățirea funcției în timp.
Durerea cronică reprezintă o problemă majoră de sănătate publică și este mult mai complexă decât
durerea acută. Este una dintre cele mai frecvente condiții fizice din Statele Unite, cu aproximativ 70
de milioane de persoane care suferă de unul sau mai multe sindroame dureroase, iar multe dintre
aceste persoane au dizabilități permanente (L. Jacobson & Mariano, 2001).