UNIVERSITATEA "OVIDIUS" DIN CONSTANȚA

FACULTATEA DE DREPT ȘI ȘTIINȚE ADMINISTRATIVE

SPECIALIZARE: ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ, ANUL I
DISCIPLINA: ECONOMIE

EXAMEN
„PIAȚA MONETARĂ”

Profesor coordonator, Student,

Conf. univ. dr. Trandafir Raluca Florin Crețu
Andreea

1
 Cuprins

Cuprins................................................................................................................................................ 2
I. INTRODUCERE ............................................................................................................................ 3
Definirea şi rolul economiei ............................................................................................................ 3
Ce este piata monetara? .................................................................................................................... 3
II. PIAȚA MONETARĂ ................................................................................................................... 3
1.1 Rolul monedei în economie ........................................................................................................ 3
1.2 Conceptul de politică monetară .................................................................................................. 3
1.3 Obiectivele şi instrumentele politicii monetare .......................................................................... 4
1.4 Politica banilor ieftini sau scumpi .............................................................................................. 5
1.5 Actorii pieţei monetare ............................................................................................................... 6
III. CONCLUZII ................................................................................................................................ 6
BIBLIOGRAFIE ................................................................................................................................ 7

2
 I. INTRODUCERE

Definirea şi rolul economiei

“Economia este o știință socială ce studiază producția și desfacerea, comerțul și consumul de
bunuri și servicii. Potrivit definiției date de Lionel Robbins în 1932, economia este știința ce studiază
modul alocării mijloacelor rare în scopuri alternative. Deoarece are ca obiect de studiu activitatea
umană, economia este o știință socială.
Economia studiază modul în care indivizii , firmele,guvernul şi alte organizaţii din societatea
noastră fac alegeri şi cum determină aceste alegeri folosirea resurselor societăţii.”1

Ce este piata monetara?

“Piața monetară este o piață specifică, diferită de piața bunurilor de consum și a factorilor de
producție. Obiectul tranzacției pe această piață îl formează moneda. Aceasta poate fi în formă de
numerar, a cărei producere cade în sarcina Băncii Centrale, sau bani de cont, care sunt asigurați de
băncile comerciale.
Însemnătatea pieței monetare este deosebită în prezent când moneda are semnificație tot mai
mare pentru agenții economici.”2

II. PIAȚA MONETARĂ

1.1 Rolul monedei în economie

“Moneda este orice mijloc de plată în general acceptat în orice tranzacţie şi de toţi participanţii
într-un spaţiu economic şi într-un timp istoric, având o lichiditate perfectă. Moneda îndeplineşte în
mod tradiţional trei funcţii: intermediar al schimburilor, etalon de măsură a valorilor, rezervă
(acumulare) de valoare.
 Ca intermediar al schimburilor, moneda descompune trocul în două operaţii succesive:
vânzarea şi cumpărarea; moneda este deci un bun particular, de largă recunoaştere şi
acceptabilitate, destinat să faciliteze schimburile de bunuri şi de factori de producţie.
 Ca etalon de măsură a valorilor, moneda constituie o unitate de calcul care permite
măsurarea şi compararea valorii unor bunuri diferite prin intermediul preţurilor.
 Îndeplinind şi o funcţie de rezervă de valoare, moneda poate fi conservată (stocată),
constituind un simbol al avuţiei.”3

1.2 Conceptul de politică monetară

“Constituind o formă clasică a politicii conjuncturale, politica monetară, poate fi definită ca
ansamblu de intervenţii ale autorităţilor monetare (Banca Naţională şi Trezorerie) asupra masei
monetare şi asupra activelor financiare, în scopul de a contribui, prin utilizarea tehnicilor şi
instrumentelor monetare, la realizarea obiectivelor economice fundamentale.
Politica monetară semnifică posibilitatea de a influenţa nivelul de activitate economică şi
preţurile prin intermediul volumului şi costului monedei.
Pe plan intern, prin reglarea cantităţii de monedă, se urmăreşte stabilitatea preţurilor, deplina
ocupare a resurselor de muncă, expansiunea economică etc. Pe plan extern, politica monetară
urmăreşte echilibrarea balanţei de plăţi şi stabilizarea cursului valutar. Majorarea volumului de
monedă prin injectarea de mijloace de plată stimulează sporirea producţiei de bunuri şi servicii,
facilitează relansarea economică, datorită rolului activ, incitativ, al monedei. O majorare prea rapidă
a masei monetare poate antrena dezechilibre în lanţ.
1
Joseph E. Stiglitz, Carl E. Walsh, “Economie”, Ed. Economica 2002, p.32.
2
http://referat.clopotel.ro/Piata_monetara_si_trasaturile_ei-6537.html.
3
http://www.rasfoiesc.com/business/economie/PIATA-MONETARA48.php.
3
 Experienţa actuală pe plan mondial evidenţiază eficacitatea şi necesitatea politicii monetare
în procesele de macrostabilizare. Toate politicile de asanare economică au utilizat instrumentele
monetare, cu mai mult succes în ceea ce priveşte combaterea inflaţiei, dar cu efecte mai puţin
favorabile asupra economiei reale. Această eficacitate este relevată, în primul rând, de faptul că
politica monetară – restrictivă sau expansivă – acţionează asupra producţiei şi ocupării înainte de a
influenţa preţurile. Se spune că o creştere a masei monetare îşi exercită efectele pe o perioadă de 8-
12 trimestre, acţionând în prima parte a perioadei cu prioritate asupra volumului de activitate (efectul-
volum), ca apoi să predomine efectul-preţ. În al doilea rând, spre deosebire de celelalte instrumente
(bugetare, fiscale, venituri etc.), măsurile monetare sunt mai discrete şi nu necesită, de regulă,
confruntarea cu Parlamentul sau cu sindicatele. De aceea între momentul adoptării deciziei şi cel al
măsurilor operaţionale de implementare a acesteia există un ecart mult mai redus. În plus, intervenţia
monetară voalează relaţia directă între cauze şi efecte, neafectând în mod evident şi imediat diferite
interese politice sau sociale; nu acelaşi lucru se poate spune despre acţiunea asupra preţurilor şi
impozitelor, care afectează direct interesele individuale.”4

1.3 Obiectivele şi instrumentele politicii monetare

“Dacă politica monetară vizează, ca orice politică economică, realizarea unor obiective
generale (creştere economică, ocupare deplină, stabilitatea preţurilor, echilibrul balanţei de plăţi), ea
are însă şi obiective proprii: realizarea unui nivel optim al creşterii monetare (a cantităţii de monedă),
menţinerea unui nivel stimulativ al ratei dobânzii şi apropierea unui nivel adecvat al cursului de
schimb (cursului valutar).
Pentru realizarea acestor obiective, Banca Centrală apelează la un ansamblu de mijloace de
intervenţie, care pot fi sintetizate astfel:
intervenţii în domeniul lichidităţii bancare, prin utilizarea unor tehnici specifice: scontul şi
rescontul, intervenţia pe piaţa deschisă (open market, rata rezervelor obligatorii);
utilizarea procedurilor administrative pentru a limita dezvoltarea activităţii băncilor, fie prin
controlul direct al creditelor distribuite de bănci (plafonarea creditelor), fie prin acţiuni asupra
cursului de schimb (manipularea ratelor dobânzii, utilizarea rezervelor valutare).
a) Rescontarea efectelor de comerţ constituie de multă vreme instrumentul privilegiat de
intervenţie a băncilor centrale asupra lichidităţii bancare. Scontarea este operaţiunea prin
care o bancă achiziţionează, la vedere şi înainte de termen, de la clienţii săi, creanţe pe
termen scurt (trate, bilete de ordin etc.), oferindu-le acestora suma de pe înscrisul
respectiv, din care se scade dobânda aferentă pentru durata de timp cuprinsă între
momentul achiziţionării creanţei şi scadenţa ei (scont). Rata scontului este influenţată în
primul rând de raportul dintre cererea şi oferta de scontare şi taxa rescontului.
Rescontarea este operaţiunea de achiziţionare, la vedere şi înainte de scadenţă, de către banca
de emisiune a efectelor de comerţ de la băncile comerciale deja scontate de acestea. Rata rescontului
este o rată a dobânzii pe care o fixează Banca Naţională în momentul rescontării cambiilor de către
băncile comerciale, în funcţie de interesul pe care îl are statul de a lărgi sau restrânge volumul
creditului. În momentul în care rata rescontului scade are loc o ieftinire a creditului, fiind încurajate
creditele şi investiţiile, iar dacă rata rescontului creşte, creditele se scumpesc şi sunt descurajate
investiţiile.
Ratele dobânzilor acordate sau încasate de băncile comerciale urmează, în general, dinamica
ratei rescontului, ceea ce înseamnă că politica băncii centrale influenţează costul creditului în
ansamblul său.
Taxele de scont sunt de regulă mai mari decât cele de rescont. Băncile comerciale sunt mereu
atente la modul cum evoluează rescontul, mai ales că banca centrală îl poate limita atunci când este
utilizat excesiv.
b) Vânzarea – cumpărarea de titluri financiare pe open – market reprezintă o altă formă de
intervenţie pe piaţa monetară (utilizată mai ales în SUA). Când banca de emisiune

4
Manual de Economie clasa a XI-a , Deva, Editura Corvin 2006, Elena Lupşa, Victor Bratu.
4
 achiziţionează pe piaţă o parte a efectelor publice (creanţe asupra Trezoreriei) sau private
(creanţe asupra economiei) înseamnă că ea pune în circulaţie cantităţi suplimentare de
monedă. În cazul vânzării de astfel de creanţe are loc un fenomen de diminuare a masei
monetare.
Reglarea lichidităţii monetare în funcţie de nevoile economiei poartă denumirea de politica
open – market, întrucât instituţia de emisiune deschide piaţa ce funcţiona iniţial doar pe baza
tranzacţiilor între băncile comerciale.
c) Practica rezervelor obligatorii s-a generalizat în aproape toate ţările dezvoltate. În Franţa,
acest mecanism al rezervelor obligatorii a fost instaurat în anul 1967. Modificarea cotelor
rezervelor obligatorii îşi manifestă eficacitatea prin faptul că ele afectează imediat
multiplicatorul monetar, care reprezintă interesul acestor cote.
Băncile comerciale sunt obligate să deţină într-un cont neremunerat la banca de emisiune un
anumit volum de monedă centrală proporţional sumei depozitelor sau creditelor acceptate de bancă.
Creşterea ratei rezervelor obligatorii permite băncilor să împrumute mai multă lichiditate de
la banca de emisiune, pentru a o re depune însă fără nici o remunerare la această bancă, lucru care
scumpeşte refinanţarea băncilor. Pe de altă parte, se reduce multiplicatorul creditelor şi implicit, masa
monetară scripturală. Din contră, diminuarea ratei rezervelor obligatorii relaxează costul
refinanţărilor bancare şi sporesc masa monetară.
Experienţa a evidenţiat că aceste intervenţii asupra lichidităţii bancare nu au decât o influenţă
limitată asupra cererii de credit şi, deci, asupra creaţiei monetare. Operaţiunea în sine dă rezultate
numai dacă este adoptată şi promovată prin surprindere.
d) Plafonarea creditelor este o formă de intervenţie mai directă asupra distribuirii creditelor
de către bănci, pentru a stăpâni creşterea diferitelor agregate monetare. Dar, o astfel de
măsură de natură administrativă devine prea rigidă, discreţionară, care limitează jocul liber
al ratei dobânzii în echilibrul economic.
e) Reglarea pieţei valutare este indispensabilă pentru apărarea unei anumite parităţi a
monedei naţionale pe pieţele valutare sau pentru asigurarea echilibrului tendenţial al
plăţilor externe ale ţării. Intervenţia autorităţii publice asupra cursului valutar se realizează
fie urmând jocul pieţei, fie reglementând anumite operaţiuni de schimb.
Modularea ratei dobânzii pe piaţa monetară are un rol determinant în perioadele normale
asupra fluxurilor de capitaluri. Creşterea ratei dobânzii încurajează deţinerea de monedă naţională şi
intrările de capitaluri; reducerea ratei dobânzii descurajează plasamentele în monedă naţională.
Rezervele valutare, care reprezintă trezoreria publică în devize a unor ţări, pot fi utilizate în
anumite limite pentru a evita devalorizarea sau revalorizarea monedei naţionale în raport cu alte
valute. Dacă moneda tinde să se deprecieze, banca de emisiune poate să-şi diminueze rezervele
valutare, vânzând devize pe piaţă în schimbul propriei monede. Invers, dacă moneda sa tinde să se
aprecieze, ea poate să vândă propria monedă şi să cumpere devize.
În cazul unui dezechilibru monetar fundamental cu străinătatea autoritatea monetară este
tentată să recurgă la controlul efectiv al operaţiunilor de schimb valutar sau la modificarea cursului
de schimb al monedei naţionale. Controlul valutar constă, în principiu, în a supune autorizării orice
cumpărare sau vânzare de devize străine, în special pentru diminuarea ieşirilor de capitaluri
speculative. Modificarea parităţii presupune devalorizarea sau revalorizarea monedei naţionale pentru
echilibrarea balanţelor de plăţi externe.

1.4 Politica banilor ieftini sau scumpi

Atunci când venitul de echilibru se realizează la un anumit nivel care este însoţit de un şomaj
considerabil şi de irosiri de capacităţi de producţie se poate recurge la politica banilor ieftini, respectiv
la ieftinirea creditului şi la facilitarea obţinerii lui. Principalele acţiuni pentru sporirea ofertei de
monedă sunt: cumpărarea de titluri publice pe piaţa deschisă; diminuarea cotei rezervelor obligatorii;
reducerea taxei scontului.

5
 Creşterea ofertei de bani va conduce la reducerea ratei dobânzii şi, implicit, la creşterea
investiţiilor şi a nivelului de echilibru al venitului (produsului) naţional.
Politica banilor scumpi constă în acel set de măsuri de creştere a costurilor creditului şi de
reducere a posibilităţilor de obţinere a acestuia, prin vânzarea de titluri pe open – market, creşterea
ratei dobânzii şi sporirea ratei legale de rezervă. Aceste măsuri sunt adoptate pentru limitarea inflaţiei
prin cerere.
În concluzie, înscriindu-se în cadrul politicii economice generale, politica monetară are ca
obiect de a asigura cantitatea de monedă necesară pentru realizarea creşterii economice şi a ocupării
depline prezervând stabilitatea valorii monedei pe plan intern (preţ) cât pe plan extern (curs de
schimb). Adaptând astfel volumul mijloacelor de plată la nevoile economiei, politica monetară trebuie
să evite un exces de ofertă (creare) de monedă generatoare de creşteri de preţuri şi de dezechilibre ale
balanţei de plăţi externe. Dar, urmărind acest obiectiv esenţial, politica monetară nu trebuie să
conducă la o insuficienţă de lichidităţi susceptibilă de a frâna activitatea economică şi de a provoca o
creştere a ratei dobânzii care să prejudicieze investiţiile şi ocuparea.

1.5 Actorii pieţei monetare

Funcţia pieţei monetare privită în sensul de piaţă interbancară este de finanţare. Băncile şi
organismele de creditare se pot afla în orice moment în situaţia de a avea nevoie de lichidităţi pentru
a putea face faţă plăţilor exigibile.
Piaţa interbancară rămâne o piaţă care funcţionează între organisme ce pot schimba între ele,
cu operativitate excedentele şi deficitele lor de trezorerie.
Actorii pieţei inter bancare sunt: băncile de depozit, băncile de afaceri, societăţile financiare,
casele de economii, etc.
În principal, participanţii la operaţiunile pieţei monetare sunt băncile.”5

III. CONCLUZII

I. „Piaţa monetară are astfel rolul de a compensa deficitele cu excedentele de monedă existente
la diferiţi agenţi economici şi de a regla cantitatea de monedă din economie.
II. Piaţa monetară acţionează în sensul reglării cantităţii de monedă, prin creşterea cantităţii de
monedă şi reducerea cantităţii de monedă.
III. Piaţa monetară redefineşte funcţia de compensare a excedentului şi deficitului de lichidităţi.”6

5
Manual de Economie clasa a XI-a, Editura Corint 2009, Maria Liana Lăcătuş, George-Paul Lăcătuş.
6
http://referat.clopotel.ro/Piata_monetara_si_trasaturile_ei-6537.html.
6
 BIBLIOGRAFIE

1. Manual de Economie clasa a XI-a , Deva, Editura Corvin 2006, Elena Lupşa, Victor Bratu;
2. Manual de Economie clasa a XI-a, Editura Corint 2009, Maria Liana Lăcătuş, George-Paul
Lăcătuş;
3. http://referat.clopotel.ro/Piata_monetara_si_trasaturile_ei-6537.html;
4. http://www.rasfoiesc.com/business/economie/PIATA-MONETARA48.php.