Sunteți pe pagina 1din 5

CIRCULAȚIA SÂNGELUI – HEMODINAMICA

 sângele se deplasează
o într-un circuit închis
o într-un singur sens,
o în circuite legate de inimă, prin:
 marea circulație – circulația sistemică cele două circulații sunt dispuse în serie:
 mica circulație – circulația pulmonară Vsânge(VD)/min = Vsânge(VS)/min
 arborele vascular – format din:
o artere – vase prin care sângele circulă:
 de la nivel central (inimă) spre periferie (țesuturi + organe) – sânge cu O2
 de la nivel central (inimă) spre plămâni – sânge cu CO2
o vene – vase prin care sângele vine la inimă
o capilare:
 vase de calibru foarte mic
 așezate între artere și vene, iar la nivelul lor are loc:
 schimburile gazoase (O2 și CO2) dintre sânge și țesuturi
 schimburile nutritive dintre sânge și țesuturi
 studiul circulației sângelui = hemodinamica (legile hidrodinamicii – aplicabile și la hemodinamică)

CIRCULAȚI ARTERIALĂ
PROPRIETĂȚI FUNCȚIONALE ALE ARTERELOR
1) ELASTICITATEA
2) CONTRACTILITATEA
1) ELASTICITATEA
 proprietatea vaselor de sânge (arterelor mari) de a-și modifica diametrul lumenului astfel:
 calibrul se mărește (se destind) când presiunea sângelui crește
 calibrul revine la normal când presiunea sângelui revine la normal
EXPULZIA SÂNGELUI
SISTOLA
(VOLUM SISTOLIC = 75 UNDĂ DE ȘOC SISTOLIC
VENTRICULARĂ ml)

ADĂUGAT SÂNGELUI DIN


ENERGIE SISTOLICĂ
ARTERE

O PARTE - TRANSMISĂ O PARTE SE TRANSMITE


PEREȚILOR ARTERIALI COLOANEI DE SÂNGE

SE ÎNMAGAZINEAZĂ ÎN SE TRANSFORMĂ ÎN
TAS = 120 mmHg
PEREȚII ARTERIALI ENERGIE ELASTICĂ

DIASTOLA
VENTRICULARĂ

RETROCEDATĂ
COLOANEI DE SÂNGE

EJECȚIA SACADATĂ CURGERE CONTINUĂ


2) CONTRACTILITATEA – proprietatea vaselor de sânge (artere mici și arteriole) de a-și modifica marcat și activ diametrul
lumenului prin contracție/relaxarea mușchilor netezi din peretele lor (tunica medie)

ORGANE
CONTROL FIN AL
CONTRACȚII SAU VARIAȚII ALE
DISTRIBUȚIEI
RELAXĂRI ALE F.M.N LUMENULUI VASC.
SÂNGELUI CĂTRE
ȚESUTURI

 tonusul musculaturii netede a arterelor – depinde de:


o activitatea nervilor simpatici
o presiunea arterială
o [metaboliților locali]
o activitatea unor mediatori

Factorul principal al curgerii sângelui prin artere depinde de activitatea mecanică a inimii (sistola ventriculară/diastola
ventriculară); Circulația arterială determină la nivelul sistemului arterial parametri măsurabili (indici ai stării de sănătate)
Presiunea arterială Presiune arterială sistolică (maximă) 120 – 140 mmHg
Presiune arterială diastolică (minimă) 70 – 80 mmHg
Viteza circulației În aortă 500 mm/s
În capilare 0,5 mm/s
Pulsul arterial 70-80/min
Volumul de sânge 20 – 25% din volumul sângelui circulant (restul se găsește
în teritoriul venos)
Caracteristicile circulației arteriale:
 suprafața de secțiune a arborelui circulator crește spre periferie, astfel:
viteza de curgere este
o suprafața de secțiune este mică – central, dar viteza de curgere este mare
invers proporțională cu
o suprafața de secțiune este mare – periferic, dar viteza de curgere este mică
suprafața de secțiune
 se apreciază prin măsurarea următorilor parametri:
o presiunea arterială
o debitul sanguin
o rezistența la curgere a sângelui (rezistență periferică)

PRESIUNEA ARTERIALĂ
 presiunea din timpul sistolei ventriculare (presiune sistolică/maximă) < 120 mmHg
 presiunea din timpul diastolei ventriculare (presiune diastolică/minimă) < 80 mmHg
Presiunea sângelui se măsoară indirect – prin măsurarea tensiunii arteriale: practic, se măsoară presiunea necesară pentru a
comprima un vas (contrapresiunea) aplicată la exteriorul unei artere.
Factorii determinanți ai presiunii arteriale

P.A = D.C x RP Unde:


 P.A – presiune arterială
 D.C – debit cardiac
D.C.= FC x VB  RP – rezistență periferică
 FC – frecvență cardiacă
 VB – volum bătaie

FACTORII DESCRIERE
DETERMINANȚI AI P.A
Debitul cardiac P.A = D.C x RP  P.A variază proporțional cu D.C
Formulele D.C
o din formula presiunii arteriale: D.C = P.A / RP
o din activitatea cardiacă: D.C = FC x VB
Rezistența periferică  reprezintă totalitatea factorilor care se opun curgerii sângelui prin vase.
o vâscozitatea sângelui – variază direct proporțional cu P.A
o lungimea vasului – variază direct proporțional cu P.A
o raza vasului – variază invers proporțional cu P.A
 rezistența cea mai mare se întâlnește la nivelul arteriolelor
Volemia (volumul de  variază direct proporțional cu cantitatea de lichid extracelular (LEC)
sânge) o LEC   volemie   P.A  (hipotensiune)
o LEC   volemie   P.A  (hipertensiune)
Elasticitatea  are acțiune opusă rezistenței periferice:
o în sistola ventriculară – amortizează tensiunea arterială
o în diastola ventriculară – menține tensiunea arterială
o în artere cu elasticitate mare – scade tensiunea
o în artere cu elasticitate mică – crește tensiunea
 elasticitatea vasului scade odată cu înaintarea în vârstă (se degradează fibrele de elastină)
Viteza de curgere a sângelui în artere și presiunea – scad pe măsură ce ne îndepărtăm de inimă:

AORTĂ – 500 mm/s

crește suprafața de viteza scade de


secțiune (x1000) 1000 de ori

CAPILAR – 0,5 mm/s

HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ SISTEMICĂ – reprezintă o creștere patologică a T.A peste anumite valori standard:
 TAS > 130 mmHg
 TAD > 90 mmHg
Creșterea T.A – duce la  lucrului mecanic cardiac și afectare:
o vaselor sanguine
o organelor – mai ales: rinichi, cord, ochi.

CIRCULAȚIA CAPILARĂ
 adaptare continuă la nevoile metabolice:
o în repaus – multe capilare sunt închise
o activitate intensă/nevoie de sânge a organului  - se deschid capilarele

PROPRIETĂȚILE CAPILARELOR
1) PERMEABILITATEA – proprietatea capilarelor de a permite schimbul de apă și substanțe dizolvate între sânge și
țesuturi, prin filtrare, difuziune și osmoză
o capilarele permit și realizarea diapedezei leucocitelor pentru a ajunge la focarul infecțios
2) MOTRICITATEA CAPILARĂ – reprezintă modificarea lumenului capilar datorită acțiunii musculaturii netede din
pereții arteriolelor și sfincterelor precapilare aflate sub control SNV simpatic.

CIRCULAȚIA VENOASĂ
Volum de sânge  circa 70 – 75% din volumul de sânge total (restul se găsește în teritoriul arterial)
 volumul venos este de 3 ori mai mare decât volumul arteria
Presiunea  venulele postcapilare (originea sistemului venos) = 10 mmHg
venoasă  vărsarea venelor cave în AD = 0 mmHg
Suprafața de  este mai mică decât suprafața de secțiune a capilarelor
secțiune
Viteza sângelui  venulele postcapilare (originea sistemului venos) = 0,5 mm/s
 la nivelul venelor cave = 100 mm/s
Datorită structurii pereților lor – conțin cantități mici de ț. elastic și ț. muscular neted – venele prezintă următoarele
proprietăți:
1) DISTENSIBILITATE – proprietatea venelor de a-și modifica pasiv calibrul sub acțiunea presiunii sanguine, unele vene
având rolul de ”rezervoare” de sânge.
2) CONTRACTILITATE – proprietatea datorată tunicii musculare netede din pereții lor și asigură mobilizarea sângelui din
rezerve.
Întoarcerea venoasă este importantă pentru reglarea DC – conform legii inimii: inima pompează atât sânge cât primește (prin
aflux venos)
Factori care favorizează întoarcerea venoasă:
Pompa cardiacă  cauza principală de întoarcere a sângelui la inimă
 inima creează și menține permanent o diferență de presiune:
AORTĂ VENOLE
ARTERIOLE ATRIUL DREPT
100 mmHg POSTCAPILARE
35 mmHg 0 mmHg
(120 mmHg) 10 mmHg
 10 mmHg (din venulele postcapilare) – îmi asigură o forță de împingere a sângelui la inimă (AD – 0
mmHg)  Inima = pompă aspiro-respingătoare:
 respinge sânge în aortă – în SV
 aspiră sânge din venele cave în AD – în SV
Aspirația toracică  contribuie la menținerea valorilor scăzute ale presiunii în venele mari (din cavitatea toracică) în
timpul inspirului
Presa abdominală  reprezintă presiunea pozitivă din cavitatea abdominală care împinge sângele spre inimă
 în inspir ----- diafragmul coboară ---- efectul de presă abdominală  ---- întoarcerea venoasă 
Pompa musculară  contracțiile musculaturii --------  presiunea pe venele profunde ----- venele sunt golite de sânge
(nu există reflux datorită valvelor – prezente în venele din membrele inferioare)
 relaxarea musculaturii -------  presiunea pe venele profunde --- sângele este aspirat în vene
Gravitația  favorizează întoarcerea venoasă – pentru venele situate deasupra AD
 împiedică întoarcerea venoasă – pentru venele situate sub AD
Masajul pulsatil  reprezintă masajul efectuat de artere asupra venelor omonime (deoarece ele se găsesc în corp în
pachet vascular – venă + arteră)

1. sângele urcă către inimă, datorită presiunii de + 10 mmHg


2. în contracția musculară, pompa musculară determină deplasarea
sângelui în ambele sensuri (atât spre inimă, cât și spre periferie);
datorită existenței valvulelor semilunare sângele nu se poate
deplasa spre periferie, ci doar către inimă, favorizând întoarcerea
venoasă
3. în relaxarea musculară, sângele este aspirat în vene, iar datorită
existenței valvulelor se va aspira doar cel din periferie, favorizând
aspirația venoasă.

1 2 3

S-ar putea să vă placă și