100 de ani de administratie publica in Romania

În ultima sută de ani istoria României a fost marcată de evenimente politice și sociale care au
influențat semnificativ administrația publică:
– constituirea statului național unitar și unificarea administrativă;
– al doilea război mondial și consecințele asupra teritoriului;
– comunismul și renunțarea la tradițiile democratice ale statului român;
– Revoluția din anul 1989;
– aderarea la Uniunea Europeană și NATO.
Toate acestea au produs consecințe, inclusiv pe plan juridico-administrativ, instituții de bază precum
contenciosul actelor administrative, Statutul funcționarilor publici, descentralizarea administrației
publice, serviciul public, codificarea administrativă ș.a. cunoscând evoluții semnificative.

Cercetarea doctrinei și a practicii juridico-administrative din perioada 1918-2018 în cadrul unei

conferințe științifice apare ca un demers util și, în același timp, ca o datorie de onoare pentru mediul
academic, pentru cei care slujesc științele juridice și administrative.

Această conferinţă – aflată la a XI-a ediție – reunește, în mod tradiţional, specialişti în domeniul
dreptului public și al științelor administrative – cadre didactice, magistrați, funcționari publici –
manifestarea constituindu-se într-un for de dezbatere şi analiză a noilor direcţii de cercetare în domeniu.

Conferința va cuprinde două secțiuni. O primă secțiune va aborda Identitatea administrației publice
românești: instituții; proceduri; practici;evoluții doctrinare, în vreme ce pe parcursul celei de-a doua
secțiuni va fi analizată Administrația publică în context european și global.

Participarea la conferinţă va înlesni constituirea unui grup de reflecţie asupra problematicii

anunţate, din perspectivă multidisciplinară, a dreptului public şi a ştiinţelor administrative.
 Dincolo de dezbaterile clasice referitoare la evolutia sistemelor administrative, modelelor de
organizare si probleme ale rationalitatii limitate intreaga dezbatere moderna asupra reformei
administrative se bazeaza pe termeni noi, deosebit de interesanti precum reinventarea guvernamintului
sau noul management public

Ideea "reinventarii guvernamantului" s-a manifestat atat in Statele Unite cat si in Europa; asa cum
remarcau Osborne si Gaebler, aparitia unui guvernamant antreprenorial" constituie o evolutie
inevitabila:" guvern dupa guvern si sistem public dupa sistem public, reinventarea este singura optiune
posibila". Noile abordari in materie de management public sunt descrise ca o " modernizare" a
organizatiilor publice:" guvernele din tarile cele mai dezvoltate sunt pe cale a reconsidera sau revedea
ipotezele fundamentale in ceea ce priveste sectorul public/ privat". Putem vorbi din acest punct de
vedere de descoperirea unui "nou model" in ceea ce priveste sectorul public, un model de
"managerialism" care se distinge de administratia birocratica traditionala.

Principalele componente ale noii tendinte se refera in principal la :

· etica ce lasa managerilor libertatea de a coordona, actiona si gira problemele

· punerea in practica a criteriilor si masurilor de performanta explicite

· importanta semnificativa acordata controlului rezultatelor

· cresterea concurentei datorita contractelor pe durata determinata si a procedurilor de oferte

publice

· adaptarea stilului de gestiune tipic sectorului privat

· introducerea disciplinei si controlului in utilizarea resurselor

Scurt istoric al administraţiei publice româneşti

Din punct de vedere istoric, necesitatea administraţiei publice a rezultat ca un must do al

fiecărei etape istorice, raportată la particularităţile specifice fiecărei zone geopolitice. Statul modern,
creat ca formă supremă de organizare a vieţii sociale, s-a constituit pe structura unor organisme
locale străvechi – ginta, tribul, uniunile de triburi, democraţia militară, formaţiunile politice
prestatale din antichitate. Noţiunea de administraţie presupune desfăşurarea unor activităţi de către
o persoană, grupuri de persoane sau instituţii afectate interesului general al comunităţii.

Ca şi evenimente legislative relevante, ale evoluţiei administraţiei moderne putem nota: Legea
promulgată la 1864 de către Alexandru Ioan Cuza, privind organizarea comunelor urbane şi rurale şi
pentru înfiinţarea consiliilor judeţene; principiile şi formele administraţiei publice locale în contextul
României întregite adoptate la 24 iunie 1925 şi puse în aplicare începând cu 3 august 1929, prin care
s-a realizat unificarea administrativa a întregului teritoriu romanesc; amendamentele din 1929, au
avut in vedere realizarea unei descentralizări administrative, prin înfiinţarea unor instituţii noi,
destinate să asigure o mai mare autonomie în viaţa locală.

Inceputul anilor ‛90 a fost marcat de importante schimbări politice şi economice în multe din
statele lumii, dar acest proces s-a făcut simţit, cu mai multe efecte, în fostele ţări comuniste din
Europa.

Succesul de care s-a bucurat economia de piaţă, eşecurile sistemului centralizat bazat pe
economia condusă „la comandă politică” şi ineficienţa întreprinderilor de stat, ca şi pierderea, prin
diverse forme, a puterii politice de către partidele unice au condus la căutarea unor forme de
guvernare mai potrivite, mai apropiate de interesele cetăţenilor respectivelor state.

Evidenţiind importanţa acestor schimbări, nu trebuie omis faptul că, în comparaţie cu ţările
fostului sistem comunist, în toate statele din Europa Occidentală, o mare parte a activităţilor
economice se desfăşoară la nivelul autorităţilor locale.