Curs nr.1.

CONCEPTUL DE CONTROL INTERN

1.1. Controlul-funcţie eficientă a conducerii

Conducerea este un proces de cunoaştere,acţiune şi perfecţionare,un raport social între factorii
de conducere. În’’Dicţionarul Explicativ al Limbii Romane”,controlul este definit ca”analiză
permanentă sau periodică a unei activităţi,a unei situaţii. Pentru a urmări mersul ei şi pentru
pentru a lua măsuri de îmbunătăţire,”după Fayol,conducerea înseamnă prevedere ,organizare,
comandă,coordonare şi control”.Cu alte cuvinte, controlul este o funcţie a conducerii,care
presupune cunoaşterea şi perfecţionarea activităţii economico-financiare, integrat sistemului de
conducere şi control.
1.1.1. Formele controlului
Controlul integrat sistemului de conducere se poate prezenta sub următoarele forme:
 Forma de cunoaştere a modului de orientare,organizare şi desfăşurare a activităţii economico
- sociale. În condiţiile economiei de piaţă controlul este orientat în funcţie de interesele
economice, în următoarele direcţii principale şi anume:
 interesele agenţilor economici bazate pe profit, cu obiective ca organizarea sistemului
de evidentţă tehnico-operativă şi contabilă;
 controlul dependent de conducere (propriu);
 interesele terţilor, agenţilor economici, care este un control de certificare a situaţiei
financiare şi patrimoniale a agenţilor economici parteneri, prin care se asigură relaţii economico-
financiare bazate pe încredere. Acesta este un control neutru şi constituie regula de prudent a
încheierii unei afaceri.
 interesele statului cu obiective în determinarea şi îndeplinirea obligaţiilor agenţilor
economici faţă de buget(taxe,impozite,subvenţii), acest gen de control având un puternic caracter
independent.
 Forma de perfecţionare a activităţii în scopul creşterii profitului, în condiţii de concurenţă
liberă şi loială,cu respectarea normelor de legalitate.
1.1.2. Obiectivele, trăsăturile şi funcţiile controlului
Din punct de vedere al obiectivelor controlul urmăreşte:
 organizarea mai bună a muncii;

1
  întărirea ordinii şi disciplinei în organizarea şi desfăşurarea activităţii economico -
financiare;
 folosirea cât mai eficientă a resurselor de care dispune agentul economic.
Pentru a-şi îndeplini scopurile, contolul trebuie să aibă ca trăsături specifice: dinamism,
realism, pragmatism, să fie competent şi exigent, preventiv, constructiv şi proiectiv.
Nerespectarea uneia din aceste trăsături,conduce inevitabil la deformarea concluziilor care se
pot desprinde şi pot avea ca efect luarea unor decizii greşite.
Pentru luarea unor decizii corecte,în actul managerial este necesar ca actul de control să
utilizeze şi să armonizeze,într-o relaţie interdependentă, cu funcţiile controlului:
Întrepătrunderea acestor funcţii poate fi realizată prin exercitarea controalelor din punct de
vedere al: conţinutului, obiectului şi sferei de cuprindere. Concretizarea se realizează prin
diverse forme de control: tehnic, tehnologic, economic, financiar, comercial, al calităţii, al
preţurilor, judiciar, etc.

1.2. Obiectul şi sarcinile controlului intern

Prin definiţia sa controlul are ca obiect modul de aplicare şi îndeplinire a directivelor

stabilite, privind prevenirea şi înlăturarea aspectelor negative, consolidarea şi îmbunătăţirea
celor pozitive, în scopul maximizării profitului şi a cifrei de afaceri, precum şi consolidarea
poziţiei financiare pe piaţa de capital şi concurenţială a afacerilor. Pentru atingerea acestor
deziderate, trebuie luate în considerare:
 relaţiile,fenomenele şi procesele economico-financiare;
 administrarea şi gestionarea patrimoniului;
 rezultatele activităţii;
 momentele,unităţile şi locurile unde se gospodăresc valori materiale şi băneşti.
Toate aceste aspecte nu pot fi realizate fără a ţine cont de sarcinile controlului, cum ar fi:
*sarcina de a preveni,angajarea unor fonduri fără justificare;
*sarcina de a preveni,imobilizarea unor resurse economice;
*sarcina de a asigura eficienţa activităţilor.

2
1.3. Principii care stau la baza controlului intern

Controlul intern trebuie realizat în baza mai multor principii, în literatura de specialitate
făcându-se referire la:
a) Principiul organizării care implică organizarea adecvată a fiecărei entități elaborându-se:
- organigrama care cuprinde şi descrie toate structurile;
- manuale de proceduri care definesc: responsabilitățile; delegările de competență;sarcinile;
modul de transmitere a informațiilor etc.;
La entitățile mari este necesară organizarea separată a patru funcțiuni fundamentale
realizate de personae şi ierarhii diferite:
 funcția de decizie care implică angajarea entității față de parteneri, salariați etc.;
 funcția de deținere de bunuri fizice și valori monetare (gestionarii);
 funcția de contabilizare, exercitată de orice persoană care prelucrează informații
contabile;
 funcția de control care implică verificarea operațiilor de decizie, deținere de bunuri,
contabilizare.
Nesepararea celor patru funcțiuni fundamentale creează posibilitatea de fraudă.
b) Principiul autocontrolului care presupune că procedurile de control intern să cuprindă și
proceduri de autocontrol menite să descopere neregularitățile. Procedurile de autocontrol
înseamnă:
 verificarea unor informații prin alte informații furnizate de diverse documente;
 controlul reciproc, adică verificări, corelări ale informațiilor obținute de la două
persoane.
c) Principiul permanenței implică stabilitate pentru procedurile de control intern în contextul
în care este eliminată rigiditatea și este asigurată adaptarea la schimbările interne și externe
apărute.
Principiul permanenței permite delimitarea, deficiențelor controlului intern şi a cazurilor de
nerespectare a procedurilor de control intern.
d) Principiul universalității care presupune proceduri de control intern pentru toate
persoanele din entitate şipentru toate activele și pasivele deținute cu character permanent.

3
e) Principiul informării presupune ca informația rezultată ca urmare a aplicării procedurilor
de control intern să îndeplinească două calități: să fie verificabilă și să fie utilă. O informație
este verificabilă dacă i se pot identifica sursele, documentele de unde rezultă, adică poate fi
justificată și autentificată. Acest lucru este asigurat printr-o conservare adecvată a informației
care implică: numerotarea, sortarea, arhivarea documentelor contabile şi păstrarea
corespunzătoare pe perioada prevăzută de lege.
O informație este considerată a fi utilă dacă este obținută de la sursă, este lipsită de
redundanță, iar costul obținerii ei este inferior avantajelor pe care le generează.
f) Principiul armoniei constă în adaptarea continuă a controlului intern, avându-se în vedere
riscurile care pot afecta sistemul şi costurile implicate de introducerea procedurilor de control
intern, comparativ cu costurile deficiențelor produse ca urmare a neefectuării controlului
intern.
g) Principiul calității personalului
Controlul intern de calitate implică personal calificat, definit prin competență profesională și
moralitate.Competența profesională implică o politică adecvată de recrutare a personalului,
formare profesională permanentă, motivare prin remunerație și fixare de obiective
profesionale.

1.4. Tipologia controlului intern în funcţie de momentul în care se exercită

Îndeplinirea obiectivelor şi sarcinilor specifice impune efectuarea temporal a controlului pe

toate fazele de execuţie a activităţilor şi în acest sens avem:
 control preventiv(anticipat),
 control concomitent(operativ -curent)
 control ulterior(postoperativ).
Aceste forme de control sunt în legătură, influenţare şi condiţionare reciprocă.
Controlul preventiv(anticipat) contribuie la folosirea cu maximum de eficienţă a
mijloacelor materiale şi a disponibilităţilor băneşti, la creşterea răpunderii în angajarea şi
efectuarea cheltuielilor, la respectarea strictă a legislaţiei de gestiune, preântâmpinarea
deficienţelor înainte de a se produce efecte negative. Această formă de control începe practic

4
cu faze de concepţie şi proiectare a produselor şi vizează atât fenomenele de natură tehnică cât
şi cele de natură financiară.
Controlul concomitent(operativ-curent) asigură cunoaşterea operativă a modului în care
se îndeplinesc sarcinile şi se gestionează patrimoniul. Acţionează sistematic zilnic şi surprinde
procesele economico-financiare în curs de desfăşurare, ceea ce permite intervenţia imediată, în
timp real, pentru reîncadrarea în parametrii de eficienţă. Această formă de control se
suprapune în timp şi spaţiu cu conţinutul activităţii nemijlocite de conducere.
Controlul ulterior(postoperativ) se exercită după desfăşurarea activităţilor cu privire la
gestiunea patrimoniului şi are ca principale obiective:
 existenţa şi utilizarea raţională a patrimoniului;
 aplicarea legislaţiei în domeniul financiar - contabil;
 modul de efectuare a cheltuielilor şi realizare a veniturilor;
 analiza deficienţelor şi pagubelor,
 emitere de concluzii care stau la baza fundamentării deciziilor de corecţie.
Tabel nr. 1. Corelaţiile care se stabilesc între CFP si CFU.
C F P C F U
Preîntâmpină deficienţele,pagubele,abaterile Constată pagubele,lipsurile produse
Opreşte în faza de angajare operaţiile Evidenţiază atât legalitatea,cât şi rezultatele
pentru care nu sunt îndeplinite condiţiile efective obţinute
legale
Proiectează desfăşurarea operaţiunilor Constată dacă aceste condiţii au fost respectate
în condiţii de eficienţă şi legalitate întocmai cu ocazia producerii efective a
operaţiilor
Prezintă un accentuat caracter preventiv pentru
activităţile ce urmează a se desfăşura în viitor

1.5. Criterii de structurare a activităţilor de control

Anvergura şi diversitatea activității de control intern impune calsificarea lor în funcţie de o

serie de criterii, dintre care cele mai importante sunt:
a) După natura activităților verificate, controlul intern poate fi:
 administrativ intern - control ierarhic ce se execută de către persoanele cu funcții de
conducere asupra compartimentelor și persoanelor din subordine; este o sarcină care rezultă
din atribuțiile de serviciu și se execută permanent;

5
  Controlul financiar de gestiune – reprezintă acele verificări asupra modului de
respectare a dispozițiilor legale referitoare la gestionarea mijloacelor materiale și bănești pe
baza documentelor primare și contabile;
 Controlul financiar preventiv propriu – reprezintă controlul efectuat pentru
preîntâmpinarea efectuării operațiunilor care nu îndeplinesc condițiile de legalitate,
regularitate și încadrarea în limitele creditelor bugetare sau creditelor de angajament, după
caz, stabilite potrivit legii;
 Controlul reciproc exercitat între compartimentele sau salariații entității ca urmare a
separării sarcinilor, a obiectivelor proprii fiecăruia și a participării la realizarea acelorași
fluxuri de bunuri și informații;
 Autocontrolul angajaților pentru activitățile pe care le desfășoară;
 Auditul public intern;
b) După momentul efectuării verificărilor, controlul intern se clasifică astfel:
 Controlul preventiv – se exercită înaintea efectuării operațiunilor;
 Controlul concomitent – se exercită pe parcursul efectuării operațiunilor;
 Controlul ulterior – se exercită după efectuarea operațiunilor.
c) După domeniul asupra căruia se exercită, controlul intern se poate clasifica astfel:
 Controlul organizațional – controlul care urmărește să evidențieze cum se aplică planul
de organizare al entității, cum se alocă autoritatea și responsabilitățile, cum funcționează
piramida ierarhică;
 Controlul separării sarcinilor – controlul care vizează diminuarea riscurilor cumulării
responsabilităților, ceea ce presupune reducerea posibilităților ca un salariat să efectueze
mai multe operațiuni legate de o tranzacție (autorizare, plată, gestionare, contabilizare),
situație care ar permite unei persoane să comită sau să ascundă erori, nereguli, în cadrul
atribuțiilor pe care le au;
 Controlul fizic – controlul care are în vedere gestionarea, securitatea activelor și
autorizarea accesului la active;
 Controlul privind autorizarea și aprobarea – controlul prin care se urmărește dacă
operațiunile se realizează în conformitate cu deciziile stabilite de managementul entității;
 Controlul aritmetic și contabil – controlul care urmărește dacă înregistrarea și
prelucrarea operațiunilor economice a fost autorizată, dacă s-au înregistrat toate

6
 operațiunile, dacă înregistrările sunt exacte și corecte. Controlul include verificarea
acurateței aritmetice a înregistrărilor și verificarea corelațiilor contabile (conturi, balanțe de
verificare, situații financiare etc.);
 Controlul personalului – controlul care vizează modul în care selecția, pregătirea
profesională și evaluarea performanțelor profesionale corespunde necesităților entității,
precum și dacă competența și integritatea personalului este adecvată responsabilităților
atribuite;
 Controlul privind supervizarea – controlul care urmărește să evidențieze dacă
persoanele responsabile de urmărirea și înregistrarea tranzacțiilor zilnice, își îndeplinesc
sarcinile.

1.6. Funcţiile controlului intern

Controlul îndeplineşte o serie de funcţii dintre care cele mai importante sunt: funcţia de
evaluare, preventivă, de documentare si recuperatorie. Aceste functii au totodată si un
accentuat caracter pedagogic.
a) Funcţia de evaluare
Cuprinde acte şi operaţiuni de estimare a situaţiei de facto, comparativ cu cea de jure,
realizările obţinute în raport cu obiectivele şi scopurile prestabilite. De asemenea, prin
intermediul acestei funcţii, pe lângă constatarea stării reale, se efectuează şi o apreciere a
performanţelor unei acţiuni economice, precum şi a unor entităţi organizate ca persoane
juridice.
b) Funcţia preventivă
Constă într-o serie de măsuri luate de către organele de control, în vederea evitării şi eliminării
unor abateri, înainte de a se produce efectele negative ale acestora, prin identificarea şi
anularea cauzelor care le generează sau favorizează. Prin această acţiune, controlul are sarcina
de a opri acţiunile care nu sunt legale, în faza de angajare a societăţii comerciale de către
consiliul de administraţie al acesteia,evitând în acest fel apariţia unor prejudicii sau abateri.
Prin intermediul acestei funcţii se mai urmăreşte oportunitatea, necesitatea şi economicitatea
oricărei acţiuni.
c) Funcţia de documentare

7
Permite cunoaşterea proceselor care au loc în activitatea economică, a rezultatelor activităţii
din structurile economice, relevarea abaterilor şi depistarea cauzelor acestora, precum şi
identificarea acţiunilor eficiente pentru a fi generalizate. Astfel, controlul participă nemijlocit
la actul de conducere, furnizând date şi informaţii pentru fundamentarea deciziilor economico-
financiare.
d) Funcţia recuperatorie
Evidenţiază un aspect foarte important al controlului financiar, deoarece ea nu se limitează la
prevenirea şi aprecierea stării de fapt, dar acţionează şi pentru descoperirea şi recuperarea
pagubelor, precum şi pentru stabilirea, conform legii, a răspunderii juridice. Pentru
recuperarea prejudiciilor constatate, organele de control au obligaţia de a stabili forma
procedurală prin care urmează să se facă recuperarea, pentru restabilirea integrităţii
patrimoniului.