Terapia ocupațională

Terapia ocupaţională, o artă şi o ştiinţă care dirijează modulul de răspuns al

omului faţă de o activitate selecţionaţă, menită sa promoveze şi să menţină
sănătatea, să împiedice evoluţia spre infirmitate, să evaluieze comportamentul şi să
trateze pacienţii cu disfuncţii psihice sau psihicesociale.
T.O. terapie prin muncă sau terapie prin ocupaţie.
Ocupaţia este recunoscută ca fiind unicul proces care implică performanţa
motorie individuală, funcţii intgrate ale sistemului nervos, atenţie mentală,
soluţionarea problemei şi satisfacţia emoţională în sarcini diferite şi puse în valoare
de cultură.
După T. Zbenghe terapia ocupaţională se preocupă de integrarea familiară,
socială şi profesională a handicapaţilor, care este o metoda speciala a
kinetoterapiei, o metodă sintetică, globală, care cere o participare comandată şi
întreţinută psihic.
T.O poate fi clasificată astfel:
1. T.O. recreativă cuprinzînd
 Tehnici de exprimare desen, pictură, gravură, mănuit marionete, scris,
sculptură.
 Tehnici sportive – diverse jocuri sportive sau parţi ale acestora.
 Tehnici recreative – jocuri distractive adaptate handicapaţilor şah cu grele,
popice, jocuri cu figurine de plumb) etc.
2. T.O funcţională reprezintă o formă de ergoterapie dirijată şi controlată şi
care are ca scop executarea unor anumite mişcări în cadrul muncii sau
ocupaţiei respective în care sunt incluse
 Tehnici de bază formate din unele activităţi practice încă de la începuturile
societăţii umane, cînd mînile omului prelucrau materia primă de bază (lut,
lemn, fibre naturale, fier) împletitul, olăritul, ţesutul.
 Tehnici complementare – cartonajul, tipografia, strungăria, dactilografia.
3. T.O profesională care se poate aplica în spitale bine dotate, cu centre de
recuperare bine utilate, în şcoli profesionale specializate.
Scopul T.O.
 Stimularea încrederii în sine a bolnavilor şi dezvoltarea firească a
personalităţii.
 Organizarea unui program de mişcări dirijate în condiţii de lucru,
constatarea capacităţilor şi înclinaţilor restante ale bolnavului.
 Corelarea recuperării medicale cu cea profesională
 Realizarea reinserţiei cît mai rapid cu putinţă în viaţa socială economică şi
profesională.
Obiectivele şi efectele T.O.
Principalele obiective sunt :
 Înlăturarea tulburărilor funcţionale pasagere simple sau multiple.
 Reeducarea mijloacelor de exprimare, implicînd vorbirea, atitudinea,
comportamentul etc.
 Restabilirea independenţei pacientului, sub aspect psiho-somatic.
 Creşterea performanţei ocupaţionale pentru A.D.L-uri, muncă şi distracţie.
În rezolvarea acestor obiective va trebui să se ţină seama de cele 10
comandamente ale existenţei integrate a handicapului propuse de Holander – viaţa
de familie, locuinţă, alimentaţie, instrucţie, educaţie şi formare, petrecerea timpului
liber, servicii publice, asociaţia, situaţia economică, activităţi politice.
Efectele T.O.:
1. Efecte fizice – care constau în menţinerea funcţiei tuturor grupelor
musculare atît pentru regiunea afectată cît şi pentru celelalte regiuni şi
conservarea unei bune funcţii a articulaţiilor neimplicate în procesul
patologic şi întărirea musculaturii deficiente.
2. Efecte psihice se reflectă în calmarea stării de nelinişte a pacientului,
dezvoltarea atenţiei, dispariţia descurajării şi renaşterii speranţei, păstrarea
obişnuinţei activităţilor zilnice şi diminuarea complexelor de inferioritate.
3. Efecte psiho-sociale se caracterizează în întreţinerea relaţiilor cu celelalte
persoane în căpătarea încrederii în sine şi în alţii şi în obţierea perspectivei
de încadrare socială în viitor.
Reguli de aplicare a T.O.
Regulile principale, se are învedere studiului handicapului, analiza
ocupaţiei, confruntarea informaţiilor obţinute.
Reguli secundare:
1. ocupatia trebuie să fie una obişnuită şi la îndemîna pacientului.
2. ocupaţia trebuie să fie simplă.
3. ocupaţia trebuie să fie utilă.
4. ocupaţia trebuie să aibă cît mai multe posibilităţi de versificare.
5. ocupaţia va fi abordaţă progresiv.
6. ocupaţia trebuie să fie liber aceptată de pacient.
7. ocupaţia nu trebuie să fie renumerată.
8. ocupaţia trebuie să fie efectuată în colectivitate pentru reinserţia socială.
9. ocupaţia trebuie să poată fi urmărită şi controlată se urmăresc poziţia,
gesturile, starea, comportamentul.