EU ŞI RESTUL OPUS

Poezii

CONSTANTIN CIUCĂ
Eu Şi Restul Opus

2
 Eu Şi Restul Opus

Măr alergând

Alergam imperfect
prin inima dulce a tinereţii,
şi, aruncându-mă de la trapez,
gesticulam în sclipiri ale aerului
sau într-un zâmbet de fată
nebănuind niciun dialect al tristeţii.

Respiram atât de adânc

încât făceam rană pe pleură.
Clipa prin care treceam
era chiar aroma culeasă cu nările
dintr-un sirop de zmeură.

Treceam prin lume ascuţit ca o sabie,

inima pânză,
trupul corabie.

Duelist duelam duelul dual

eu cu restul opus,
din mişcări succesive lăsam în urmă statuete
de efort de opal,
soarele era mereu în amiază,
sus.

3
 Eu Şi Restul Opus

Curgea pe mine apa şiroaie

deosebit de fertil,
alergam cu senzaţie de câmp şi de ploaie,
un măr de copil.

4
 Eu Şi Restul Opus

Arcaş pornind

Pornisem prin pădure să mă hrănesc,

un arc purtam în mâini
şi o tolbă de săgeţi în spinare.

Arcul era o nelinişte

pe care o încordasem chiar în dimneaţa aceea,
săgeţile vene albăstrui,
pe spate o tolbă cartilaginoasă se născuse
din mareea
coloanei vertebrale.

Pornisem desculţ
iar pe trup nu purtam decât pielea de tigru
a unei iluzii
pe care o doborâsem cu puţină vreme
înainte.

Oho, eram sângeros.

Fremăta pădurea
iar poteca pe care o urmam
se făcea astfel un labirint de oglinzi
în care eu îmi aranjam cu un gest nonşalant
mustaţa.

5
 Eu Şi Restul Opus

Adună-mă

Adună-mă cu buzele nopţii şi cu vorbele ei

şi apoi
calculează-te pe tine până la doi,
spunea femeia aşezându-se peste somnul
meu.
Tocmai expir
al doilea număr,
deschide gura să cresc in tine
ramură de trandafir
inlăuntrul altei ramuri de trandafir,
spunea ea.
Desfă-ţi somnul în nesfârşite fâşii de mătase
şi catifea
în care să mă prind ca intr-o plasă de peşte.
Cu mine de vânt
recalculează-te.

Ah, am strigat înmugurind prin somn

de parcă ceream ajutor,
aud cifra 2 din cifra 1 cum se rupe şi creşte
în trupul meu de pamânt
pe o margine abruptă de nor.

6
 Eu Şi Restul Opus

A doua inimă

Mie
o femeie mi-a umblat în
anatomie
şi mi-a mai pus o inimă.

Inima aceasta a doua

care pompează prin mine
cerul, stelele, roua,
este chiar ea.

Bate râzând,
pulsul ei ameţitor uneori mă îneacă,
bate alergând peste câmpuri
de flori
şi florile
i se fac drumuri pe care ea mă destramă
când pleacă.

7
 Eu Şi Restul Opus

Dragostea

Şi apoi te îndrăgosteşti.
Uiţi totul despre tine şi despre ceilalţi.
Călătoreşti.

Ochiul ţi se deschide atât de mult

încât se face o sferă fără pleoapă
cuprins dn toate părţile
de un lucru de neînţeles.

În fiecare din degete ascunzi colivii

în care canarii vin de la mari depărtări
să ţi le mişte în cântec.

O spirală de vânt eşti,

brăţară la aripa unei păsări.

8
 Eu Şi Restul Opus

Cuvinte de aer

Uite, tu să stai aici,

eu acum îşi ating trupul cu mână.
Înghite-ţi cuvântul,
nu spune,
poftim cununa.

Aum stăm bine,

poftim podoabe.
Auzi liniştea peste noi
straturi, straturi,
cum cade?

Tu îmi atingi trupul cu mâna,

eu am să îţi iau durerea
să o duc mai departe.
Înghite-ţi cuvîntul,
nu spune!
Uite cum trec peste noi: Pământ, Lună, Marte.

9
 Eu Şi Restul Opus

Când îţi aduceam flori

rotundă ieşea de sub buzele tale

o vocală
aromitare ca o portocală.

A!
ce surpriză
se ridica în ochii tăi în fiori
din cauza simplă a unei flori.

Portocale
cu miezul de A-uri
şi O-uri
îţi cădeau lin din mirare
pe haina mea în carouri.

10
 Eu Şi Restul Opus

Un joc cu mingea

Alergam unul după altul râzând într-un joc

adevărat.
Sunt indrăgostit, mi-am spus
in timp ce loveam mingea
şi mă învârteam prin aer
cu dexteritatea unui acrobat..

Mingea se ducea până departe,

trebuia să alerg repede după ea
trecea prin pruncul din pântecul mamei,
ajungea până aproape de moarte
şi revenea.

Loveam cu racheta la întâmplare,

încercam să ţintesc discul solar,
mingea ricoşa din râsul iubitei
într-o rază de soare
şi de acolo în inima mea,
imi producea un infarct temporar,
şi revenea.

Ah, ce noroc,
ce bucurie,
iubeam cu atâta putere,
încât frunzele plopilor fâşâiau!

11
 Eu Şi Restul Opus

Fetiţa din gunoi

Treceam pe lângă o grămadă de gunoi

unde era aruncată neglijent o fetită.
Pe unul din ochi îi căzuse o suvită
de păr
şi cu celălalt ochi se uita spre sosea.
I-am strigat: înnumără-mă repede pe mine
pâna la doi,
adună-mă cu ceva!

Adaugă-mi o femeie,
adaugă-mi repede două buze în aerul pe care-l
respir,
fă pe cineva sa îmi deie
înca o cifră,
sau măcar, aritmetic, trimite-mă pe mine
trandafir,
într-un alt trandafir.

Ea se uita după mine,

aproape că trecusem de ea,
cînd s-a lăsat dintr-o dată în vine si-a zis:
cifra doi o ai chiar lângă tine
dar nu o poti număra...
Ia te uită, nebunul,
s-a pierdut într-o adunare de vis.

12
 Eu Şi Restul Opus

adunarea ta a fost adevărată,

o singura dată,
de mult,
cifra doi se scria 1,
în paradis.

13
 Eu Şi Restul Opus

Cetatea fermecată

Femeia intra de fiecare dată în cetate

călare
pe inima mea în formă de armăsar,
trecea printre coloane şi descăleca in sala
mare
a tronului,
unde se aşeza într-un ochi al meu
de chihlimbar.

O vedeam astfel din toate părţile

simultan,
era o regina atât de frumoasă
încât doar privind-o
mă lua ameţeala îndată.
Eram curajos
aveam ditamai rangul de căpitan
dar leşinam de iubire
şi cădeam nevrednic pe jos
la picioarele ei de fată.

Îi căutam pe tălpi degetele

dar nu găseam acolo decât flori de câmp
şi iarba pe care călcase,
gleznele i le cuprindeam între dinţi
coapsele ei luminoase.

14
 Eu Şi Restul Opus

Fluturi mici albaştri şi rosii

ieşeau din carnea ei, delicaţi şi fierbinţi.

Ah, stătea pe tron în chiar miezul vederii mele

şi de acolo conducea regatul
prin visele care mă treceau
cu repeziciune.
Cetatea şi palatul erau însă doar părţile mici
dintr-o mare minune:

In mine, din cauza fierbinţelii

începeau să se topească bronzul şi fierul,
iar din ea,
minune dumnezeiască,
izbucnea dintro dată, înalt şi adânc,
deasupra mea
chiar....cerul!

15
 Eu Şi Restul Opus

La observatorul multelor stele

Ma uitam pe cer.
Era noapte.
Se zbăteau roiuri sclipitoare de stele,
priveam totul chiar prin ochiul stâng al iubitei
mele.

Zic, ce limpede se vede prin clarul ochiului tau

cerul şi luna, multele stele,
parca as fi intr-un observator
instalat în atmosferă
în interiorul unei nacele.

Nu stiu de ce îmi era aşa dor

de iubita care era chiar lângă mine...
Am zis atunci hotarât: aici in observator
am sa te cos de coastele mele
cum stiu eu mai bine.

Am scos de la piept
un ac pe care îl rotunjisem dintr-o rază de
lună,
am tras în el priceput o rază de stea,
şi cu lumina fermecată a nopţii
am inceput să cos impreună
inima ei de inima mea.

16
 Eu Şi Restul Opus

Iubita pe braţe

Stăteam pe malul unei ape care curgea

orizontal,
de la răsărit spre apus.
Eram asa de îndrăgostit
încat dintr-o dată am apucat apa in brate,
am ridicat-o în picioare
vertical
si i-am spus:

Tu ai să curgi de acum încolo spre cer

pentru că acolo locuieste iubita mea,
vei izvorî din sângele meu colorat
artezian
si te vei face curcubeu pe obrazul ei de catifea.

Toţi pestii tăi se vor face diamante

si rubine înotătoare
coliere, bratari şi inele.
Din plante
vei face mângâieri unduitoare,
iar când ea va dormi
din valuri o vei legăna ca pe un copil printre
stele.

Curentul tău lin o va purta fără grabă

17
 Eu Şi Restul Opus

prin paradis,
dedesubt, sîngele meu,
amestecat cu nori
şi iarbă şi flori
îi va pulsa la tâmple vis după vis.

18
 Eu Şi Restul Opus

Amintire fără sfârşit

In ochi imi tremura un gel straveziu

care se făcea strada pe care mergeam
şi se făcea castani vazuti
dinspre tarziu spre clipa prin care alunecam,
şi se facea amintiri despre ziua care inca nu
trecuse.

Orasul pe care tocmai il străbăteam se vedea,

dinspre amintire,
extrem de aproape, aproape lipit.
Aproape la fel cum se vede, in para dorintei,
inima unui armăsar.

Ce bine e aici, direct in amintire, imi ziceam

mergand alaturi de ea
pe trotuar.
De aici nu mai putem sangera cu sangele
nostru.
iar ea nu mai poate sa scape.

Eram fermecat de secundele puse

in ordine inversa in cadranul cu trandafiri pe
care ne roteam.

19
 Eu Şi Restul Opus

Scris pe noapte

Femeia iesea din Babilon noapte de noapte,

si imi aducea de fiecare data, in lumina lunii, o
tablita de lut.
O luam,
o inmuiam in miere şi lapte
si lacom imi purtam limba pe ea sa ii descifrez
textul.
Semnele ei vorbeau despre abisul unui sarut,
si despre o livada de stele necoapte
in care, livid,
atarna de o creanga a noptii trupul rarefiat
al unui inger cazut.

Imi treceam mana prin femeie ca printr-un

vazduh
care im apartinea,
ii cautam fata
si sangele
cu gand sa ma asez in inima ei şi sa dorm.
Dimineata, dupa ce noaptea schimbam semne
cu ea,
tot trupul meu
era acoperit de sus pana jos de o eruptie
purpurie
de text cuneiform.

20
 Eu Şi Restul Opus

Unda

Iubita stă ghemuită într-un ou

înfăşurată într-un vis roşu
de catifea,
e învelită în vise albastre de in
visate de inima mea.

Nu ne vorbim amândoi
decât noaptea pe sub pleoape,
suntem închişi laolaltă
într-o pasăre transparentă
dusă de ape.

21
 Eu Şi Restul Opus

Astazi ne întâlnim

Astazi ne întîlnim.
Nu mai tin minte la ce ora ai spus că ne vedem
dar azi ne întâlnim,
ca dimineata cu pupila ochiului.

Astazi ne întâlnim
si desi nu mai tin minte prea bine cum arati
te voi recunoaste cu usurinta
cum îşi recunoaste apa vietuitoarele.

Nu mai ştiu unde ai spus ca ne vedem

dar eu oricum te astept peste tot
aşa că voi fi chiar pe banca pe care te vei aşeza

Te voi saruta.
Si desi nu mai stiu exact unde iti este gura
ti-o voi gasi ascunsă pe trup
cum gaseste copoiul, după urmă, vânatul
ascuns în pădure.

Da, astazi ne întâlnim.

Doamne, ce bine. Astazi ne întâlnim.

22
 Eu Şi Restul Opus

Exerciţiu de dispariţie

Am zis: plec, mă sui în luntre,

mă aşez cu faţa în jos
să trec dincolo.

Sunt atent:
printre coastele transparente ale bărcii văd
toate icoanele
din care,
sfinţi şi zei fără număr
la care mă inchinam
se desprind
şi se evaporă lent.

Plouă,
peste tot.
În gât, în inimă, pe spate îmi cad
marile ploi
de stingere a zeilor,
idolii plutesc în derivă,
Cristos şiroind îşi tunde peste valuri
pletele şi barba

cum trec eu întins în luntre

în umeri şi-n femure, ca dintr-un mort,
simt încolţindu-mi iarba.

23
 Eu Şi Restul Opus

La Albastreaua

Gasisem pe camp o albastrea

delicată,
odata atinsa de tine ea a inceput sa semene
cu inima mea
peste care se aşezase, gânditoare,
privirea ta de fată.

Am o albăstrea, am o albăstrea,
strigam cat ma ţinea gura
alergând cu ea prin râpe adânci şi prin
zilele ce aveau sa vină,
fluturau în mine petalele ei
asemeni unui roi de fluturi
ce straluceau orbitor în lumină.

Am într-o carte o albăstrea, am o albăstrea,

gandeam cand ma intindeam singur pe vreun
deal înflorit,
peste ea
s-a aşezat special pentru mine
sărutul buzelor ei, aurit.

24
 Eu Şi Restul Opus

La fântâna seacă

Priveam amândoi într-o fântână

în care aruncam cu flori de cîmp
ne ţineam strâns de mînă
să nu cadem în puţul ei adânc şi strâmt.

Ni se părea cea mai adâncă fântână

din care scoteam găleţi de aer pline cu
parfum,
ne tineam strâns de mînă
sa nu ne lovească stelele care cadeau pe
drum.

Te iubesc, îi strigam în fântână,

te iubesc, se întorcea din ea un ecou,
ah, ne ţineam strâns de mână
in timp ce fântâna ne făcea în secret inimă
într-un ou.

25
 Eu Şi Restul Opus

La capătul pământului.

De aici începe marea

şi depărtarea
care nu se termină niciodată,
am ajuns la capătul pământului, i-am spus.
Eternitatea este prea lungă
şi prea lată,
iar înapoi nu ne mai putem duce:
ţine-te bine!
vom merge în sus!

Strânge-mă tare la piept,

am să zbor foarte repede,
s-ar putea să mă descărnez,
înfige-ţi în umărul meu drept
pumnalul dorinţei
şi ţine-te strâns de mânerul lui
cât timp navighez.

Vom trece printre animale sălbatice

care locuiesc într-un vis de care mi-e teamă,
ţine-mă strâns,
doreşte-mă mult
căci aud deja în abis
arsura singurătaţii cum cheamă.

26
 Eu Şi Restul Opus

Clipă

Gândeam:
O, frumoasă întâmplare a mâinilor mele
când te ating,
frumoasă întâmplare a ochiului meu
când te vede.
Degetele mi se aprind şi se sting
pipăind lumina curbată pe chipul tău.

De fiecare dată când pleci

un tânăr din mine, înalt,
sare în faţă şi se repede să se potrivească
pe umbrele tale
de pe ziduri, de pe copaci, de pe asfalt.

27
 Eu Şi Restul Opus

Anotimp în plus

Parcă e soare
şi parcă ninge.
Străbat floarea neterminată
a unui cais.
Încerc să îmi dezleg o mână
ca să te pot atinge.
de sub coaja subţire a acestui vis.

28
 Eu Şi Restul Opus

Exerciţiu de dispariţie

Eram îngropat până la piept

într-o durere la o margine de lume,
ma durea propria mea nastere,
propriul meu nume,

Mă zbăteam ca să ies, dădeam din gânduri

ca din niste aripi mărunte,
iarna, lichid transparent şi sticlos,
începuse sa curgă din mine
prin cele câteva găuri deschise în frunte.

Imi ingheţase fata,

- Limba ti se usucă, cuvintele, vestede,
luate de vânt, se sting,
mângâierile tale pulberea campului le apucă
si le zvârle la ciori,
Pregateşte-te, am venit sa te-nving,
e vremea sa mori.

Mai spunea:
ai crezut, cât timp ai fost pe pamânt,
ca sunt iubita ta,
ca fierbinţeala şi ascutisul din mine
sunt ale tale,
ha, ha, ha,
ha, ha, ha!

29
 Eu Şi Restul Opus

Din cauza frigului cuvintele ei, se prefăceau

în metale,
lumina scădea.

Voiam s-o ating

dar bratul meu imi dispăruse în umăr,
as fi vrut sa o strig
sa o sarut,
dar buzele, desprinse de frig
cazuseră
lăsând descărnată in urma lor cifra 1.
Peste ea nu mai puteam sa innumăr.

O nucă
mică, perfectă, tare, stă acum sub zăpadă,
verde ca de safir,
în ea, inima mea încetinită mai bate
o data pe zi.

30
 Eu Şi Restul Opus

Rugăminte

Ce mai faci, iubita mea?

Ce ochi te mai primeste în el asa cum te
primea ochiul meu?
Voiam doar să iti spun
că în fiecare loc prin care am trecut împreună
iese câte un zeu
care te cheama să te arăti....
Te rog, te rog
vino cu un cuţit şi omoară-mă tu
înainte ca dorul de tine sa mă frângă şi să mă
rupă
şi să mă împrăştie pe câmp
în mii de bucăţi.

31
 Eu Şi Restul Opus

Rotund

Când le ating,
lucrurile se fac atât de rotunde
încât, încovrigându-se în ele însele
până îşi înving toate colţurile,
se fac cercuri şi sfere.

Când palma mea alunecă

peste păsări,
peste ape
sau chiar peste aerul pe care îl respir
nicio gură nu se mai deschide.

De parcă degetul meu ar fi

un compas mereu rotitor
chiar şi ochii umbroşi ai iubitei
se fac mai rotunzi
când abia îi ating.

Trec
şi în trecere
adorm pe o pană.
Umbra mi se deznoadă de tălpi,
genuchiul se îndoaie spre gură,
mijocul, căzut într-o pulpă de măr,
ceva rotund, mare şi necunoscut

32
 Eu Şi Restul Opus

mă face.

33
 Eu Şi Restul Opus

Adolescent cavaler

Adolescent cavaler
la fiecare privire străpuns de o lamă îngustă
tropoteam în galop
pe sub spice de grâu şi flori albastre de câmp,
eram pe rând
greier, şopârlă, lăcustă,
avânt şi evaporare,
plasă de fluturi,
copac drept,
copac strâmb.

34
 Eu Şi Restul Opus

Singurătate

Sub cearceafuri de plumb

pe o pernă de cărbune
se culcă inima mea
răsuflând greu pe gura aortei
sângele gros.
Moale ea se întinde
pe salteaua de os a spinării.

Împletind panglici negre

infirmiere nebune
îi cântă melodii de prisos.

35
 Eu Şi Restul Opus

Ereditate excesivă

O,
tu cuvânt nerostit
obosit înainte de a te naşte,
sunetul tău în melcul urechii
fără mişcare de aer,
aşa cum din sfinţi
numai moaşte.

Nu striga, smintire,
gura ţi-o închid în album,
istoria lumii trece prin sânge
în Braille
volum după volum.

36
 Eu Şi Restul Opus

Gravitaţie

Când vorbesc
am un drum lung de făcut
pe la ecuatorul cuvintelor,
pe unde sunt ele mai largi.

Fiecăruia de două ori îi dau înconjur:

o dată de la apus înspre răsărit
adică în sensul de rotaţie al cuvântului în jurul
axei sale;
şi încă o dată, de la răsărit spre apus
adică în sensul de rotaţie al cuvântului
în jurul fiinţei mele.

În jurul propriei axe

cuvântul se învârteşte cu o mie de rotaţii
pe gând
astfel că pe suprafaţa lui atât de repede se
face noapte şi zi
încât
dacă ai fi o vieţuitoare pe el
ai muri într-o clipă.

În jurul fiinţei mele

viteza lui de rotaţie este cu mult mai mică
pentru că nimic nu îl îndeamnă să plece,
anotimpurile vederii noastre

37
 Eu Şi Restul Opus

sunt atât de lungi

încât
eu murind
abia dacă pe el vine toamna.

38
 Eu Şi Restul Opus

Iubeşte-mă, sunt străin

Pe braţul meu drept stă un corb care strigă:

sunt porumbel!

Inima mi se face limbă de muezin

chemând la piept cunoscuţii;
unul se apropie,
mă sărută pe buze
apoi în taină şopteşte:
sunt străin!

Un străin cu un bici plumbuit îmi despică

spinarea
spunând:
iubeşte-mă, îţi sunt cunoscut.

39
 Eu Şi Restul Opus

Singurătate în regn

Rămăsesem deci singur.

Adică de lângă mine începea altceva
prin care nu îmi curgea sângele
iar lucru acesta
mă mira până la ciocanele
care spărgeau blocuri de marmură
în istoria mea.

Păsările nu îşi lăsau în preajma mea

decât fâlfâitul
ele însele undeva departe aşezându-se
în copacii cu păsări.

Nici iubita care mă găzuia

nu mă lăsa să mă apropii prea mult
de pâlpâirea
din care venea
iar mama, după ce mă dăduse afară din ea,
în urma mea se închidea,
se închidea...

Eram atât de singur,

atât de singur
încât peste capul meu ploua cu rase de
călugar,

40
 Eu Şi Restul Opus

durerea era atât de mare

încât parcă mă sufocam în fiecare clipă
alunecând prin laţuri
din spânzurătoare
în spânzurătoare.

41
 Eu Şi Restul Opus

Noduri şi ventre

Când sunt singur sunt cult,

mă duc la Louvre, Mtropolitan, Prado sau
Brukental
dar vii tu,iederă tânără
şi sunt dintr-o dată
cu un picior în omul de Neanderthal
şi sunt tumult.

42
 Eu Şi Restul Opus

Obsesie

Brusc
developez oraşul ca pe un film
şi pe retina din craniu
amintirea depune
cel mai frumos portet al tău.

43
 Eu Şi Restul Opus

Cameră goală

În camera golită de privri

a mai rămas un radiou
ce latră gâjâit un buletin de ştiri.
Petala de lalea pătează masa ca amintirea
unei răni,
singurătatea rânjeşte hâd
din pereţii uscaţi ai unei căni de cafea,
prin ferestre pătrunde vântul străin,
şoseaua geme apăsat sub căruţe,
nu mai eşti,
nu mai glumim,
numai nara tresaltă
când din parfumul rămas
prin aminire mai treci
cu picioare desculţe.

44
 Eu Şi Restul Opus

O fulgurare

Mă gândesc la tine
ca printr-un albuş,
nici nu mai ştiu cum arăţi.
Cineva a trecut cu un fierăstrău
prin păduri şi prin parcuri,
băncile ş copacii de care ne rezemam
alte dăţi
sunt acum rumeguş.

45
 Eu Şi Restul Opus

Înaintea muzeelor

Pe când nu trecusem prin niciun muzeu

secunda era
străbătută de un curcubeu
aprins în ochii unui ghepard în alergare.

De la frunte la tălpi
trupul meu era în întregime o sărutare
care se învârtea cu repeziciune
în viaţa ta.

46
 Eu Şi Restul Opus

O pipăire

Te găsesc în preajma unui sărut

pe o frunză albă de lotus,
lungită.
În stânga ta,foarte tânăr
Eminescu recită.

Suntem alături şi te ating,

pe pulpe îţi văd licurici
cum se aprind
şi se sting.

Rotund, în uimire
sânul nu ştie cui să îşi deie
mâinii sau ochiului
necuprinsul lui de femeie.

Ascunse clepsidre
m[soară în vreme
tresăririle noastre
efemeride.

47
 Eu Şi Restul Opus

Meditaţie pe plaja de nudişti

Spleen, plictiseală, caniculă...

uite cum între noi
din propriile noastre cuvinte
creşte să ne despartă
o peliculă.

Trebui să devin mult mai atent

ca să îţi disting intenţiile
prin celuloidul acesta transparent.

Timpanul e o membrană
acută,
cuvintele, abia şoptite, capătă brusc
înălţimi de soprană
şi de aici începe adevăratul calvar:
între noi e uterul sorţii,
eu şed pe faleza tăcută a unui ovar,
tu pe plaja celuilalt
şi dintr-o dată
se naşte între noi marea
şi depărtarea
iar morţii cu deget la buză ne fac semn să
tăcem.

Am să îţi trimit, iubito, scrisori despre mine

printr-o meduză.
48
 Eu Şi Restul Opus

Nu mă mai

Nu mă mai chema,
nu mai trimite şerpii din flaut
să mă ncolăcească,
încercuită de o verighet de vânt
inima mea
oul de gips al singurătăţii
a început să-l clocească.

Nu mă mai aştepta,
o foarfecă de ape a dezinventat calea ferată,
pe oul de gips
inima mea, sieşi oglindă,
îşi contemplă bătaia înceată.

49
 Eu Şi Restul Opus

Anotimp fantast

Atunci
când încep marile ploi de stinger a zeilor,
când pe undele spumegânde
muţi şi fără rost
idolii plutesc în derivă,
când apele cresc într-atât
încât cerul se culcă pe suprafaţa lor
atingându-le,
atunci eu mă fac peşte greu
pornind pe la fund spre femeie cu păr
e nămol
întinsă pe spate în lagună.

Drumul acesta magnetic

se săvârşeşte în întuneric şi în deplină tăcere
căci peste ochi se trag mii de pleoape
iar glasul se resoarbe adânc în plămâni.
Pentru înaintare nu e nevoie de bătăile cozii
şi nici de neliniştea aripioarelor
pentru că este deajunsă
bătaia accelerată a inimii
suprapusă perfect peste curentul de
adâncime.

50
 Eu Şi Restul Opus

O călătorie

Sunt într-un submarin.

Submarinul e scufundat în obiecte.
Înaintez încet
cu ochiul lipit de hublou.
Pupila mea vede
cum în interior obiectul visează
gălbenuşuri de ouă
perfete.

51
 Eu Şi Restul Opus

Adăpost

Martir fără voie

mergi cu cruce-n spinare,
mergi înainte.
Nu ştii dacă place sau doare,
Cristos depravat
distilat în cuvinte.

52
 Eu Şi Restul Opus

Oul dogmatic neînceput

Oul dogmatic defunct

în cuibarul gândului meu cuibărit,
moarte rotundă dela îneput.

Gândul meu unduit

îl spiraleaza de jur împrejur
căutând ciocul vreunui lucru care să îl spargă.
Niciun contur.
Prin el obiectele rarefiate
au trecut înspre înapoi,
cortegiu de umbre
supte printr-o galerie întunecată.

Defunct,
din pântecul inimii
fătul lui Dumnezeu îmi scapă.

53
 Eu Şi Restul Opus

Cum te-am căutat

Peste mare te-am căutat

trimiţând în noapte
o lebădă de jar
pe care ncio apă nu putea să o stingă.
Haloul ei roşietic
un clopot de lumină sângerie pornit peste
unde
să dea de urma cuvântului tău.

Trandafirii aceştia pe care ţi-i aduc

sunt din grădina exilului printre lucruri
peste care îmi strivesc în zadar
buzele în sărut.
Ţi-i aduc să încolţească din urmele tale,
să se înroşească,
să se înroşească,
flacără să se facă,
foc gânditor.

54
 Eu Şi Restul Opus

Te aştept să apari

Te astept sa apari,
sa te vad din nou cum dai din maini incercand
sa te ridici de la pamânt,
cum în ochii tai mari
se reflecta palmieri şi vaste oceane inclinate
pe care
corabiile duc saruturi şi imbratisari nefolosite,
refrigerate.

55