Avantajul jucatorului de cursa lunga.

Cine isi permite sa astepte dupa alegerile din

Republica Moldova?
Iulian Chifu,

Am fost intotdeauna fascinat de marile invataminte ale istoriei. De lideri politici vizionari, de cei care au reusit
sa anticipeze si au dat invataminte valabile si azi. Au gasit cuvintele potrivite care sunt de actualitate
intotdeauna, in noi lecturi.

De la Lunga Telegrama a lui George Kennan, care anticipa Razboiul Rece, la discursul lui Churchill la Fulton,
cand anunta caderea Cortinei de Fier asupra Europei, la von Clausewitz, care privea Razboiul drept continuarea
politicii cu alte mijloace. Ca sa nu mai spunem de interpretarile lui Sun Tzi chiar astazi, la aparitia formulelor
noi si moderne de razboi hibrid.

Anduranta, rabdarea, forta de a astepta in politica de ieri si de azi

Anduranta si rabdarea, judecata in termene lungi sunt caracteristice chinezilor. Se spune despre Mao ca, la
intalnirea cu Kissinger si Nixon, la reincalzirea relatiilor sino-americane, in anii 60-70 (de care Romania nu e
straina, dupa cum o probeaza documentele CIA declasificate), intrebat ce parere are de Revolutia franceza si
drepturile omului si de ce a imbratisat comunismul, ar fi raspuns ca e prea devreme pentru a se pronunta.
Pentru un popor multimilenar, a fost simplu sa spui ca 250 de ani de la Caderea Bastiliei nu sunt suficienti
pentru a evalua efectele unui act istoric. (Desigur, nimeni nu l-a intrebat, in acelasi context, de ce a trecut, totusi,
la comunismul aparut doar cu 60 de ani inainte, odata cu Revolutia bolsevica.)

Invatamintele chineze sunt reluate si astazi. Iar cel mai citat proverb chinez, despre rabdare, bineinteles, spune
ca, daca stai suficient de mult timp pe malul unui rau, vei vedea trupul dusmanului tau plutind la vale.
Oricat de macabru ar suna, e si asta o virtute salutata de invatatura chinezeasca, de la celebra picatura care,
repetata obsesiv, ajunge sa faca gaura pana si in piatra sau la cel de-al 360-lea ultimatum definitiv zilnic, dat
fara preget Uniunii Sovietice, pentru incalcarea propriului teritoriu.

In ziua de azi, rabdarea e dublata de consecventa si incapatanare, de asteptarea si lupta pana in ultimul moment.
Despre echipa de fotbal a Germaniei se spune ca nu e batuta decat atunci cand a ajuns la cabine sau pleaca
cu autocarul. Pe aceleasi legende ale virtutilor rabdarii, doamna Merkel e cunoscuta pentru ca ramane neclintita
la fiecare Consiliu European, chiar pana dimineata, cand e nevoie, pentru ca stie povata, pe care o spune si staff-
ului sau, ca cine se ridica ultimul de la masa e cel care ia deciziile. Cine a plecat mai repede ar putea sa aiba
surprize.

Cine isi permite sa astepte dupa alegerile de la Chisinau

Am facut aceasta digresiune pentru a reveni la origini, la punctul cheie, cred eu, pentru actiunile post-electorale
din Republica Moldova. Pentru ca acum am intrat intr-un joc de sah strans, intr-un ,,pat" general in care doar
rabdarea, anduranta, forta de convingere, stiinta politica si inspiratia, de ce nu, pot aduce rezultate. Deja intram
in structura profunda care depinde de experienta si instinct de om politic, de forta a liderilor partidelor
implicate in alegeri.

Totul pleaca de la relativa situatie de blocaj prin rezultatele la alegeri, care fac imposibila o majoritate, odata
ce un partid, ACUM, nu-si doreste sa se asocieze cu niciunul dintre celelalte doua partide majore (in ciuda unor
presiuni externe relevante si a inclinatiei spre o formula contra naturii cu PSRM, sub haina ,,coalitiei anti-
oligarhice"), iar PDM nu are niciun interes sa valideze naratiunea de campanie a ACUM privind binomul sau
oligarhul care controleaza statul, asociindu-se cu PSRM sau incepand sa cumpere parlamentari la bucata,
expunandu-se unor reactii complicate de la Bruxelles.

Deci problema majora este cine isi permite sa astepteC Cine se precipita, pe de alta parteÅž Si asta pentru ca
perspectiva unor alegeri anticipate peste 3 luni este luata in calcul, cel mai probabil, de catre fiecare dintre
jucatori. Acolo unde conteaza trendul partidului politic - unde ACUM si PDM cresc iar PSRM scade,
resursele - financiare mediatice si logistice, capacitatea administrativa si mediatica in timp. Dar si jocul
propriu intre alegeri, noile aliante si eventuale noi reguli ale jocului (cum isi propun unii prin schimbarea
legilor electorale sau a conducerilor institutiilor dependente de Parlament).
 Igor

Dodon si Vladimir Plahotniuc

In campanie pentru alegerile anticipate

Cred ca acum am vazut primele semnale ale asezarii in perspectiva negocierilor post-electorale. Iar rezultatele
nu sunt deloc incurajatoare. Cred ca nu intamplator, jucatorii se aseaza deja in perspectiva alegerilor anticipate
ce urmeaza. Evident, cei cu trenduri in crestere si perspective au timp sa astepte sa se consume eforturile si
resursele celorlalti. Asteptarea poate fi o virtute, iar timpul are si rolul de a vindeca, de a accentua si a desena
perspective diferite.

Din acest punct de vedere, cred ca singurii care, intr-adevar, nu au timp sa astepte sunt PSRM si Igor Dodon.
Trendul de scadere al partidului nu este unul imbucurator si, daca mai adaugam si pierderea de incredere majora
de la Moscova, mai putine resurse si mai putine sustineri vor veni in perspectiva. Am vazut-o deja din
declaratiile post-electorale ale unor reprezentanti ai Rusiei lui Putin pe aceasta tema.

Suntem, de fapt, intr-o adevarata campanie pentru viitoarele anticipate. Iar aceasta perspectiva limiteaza
optiunile. Niciun parlamentar nu vrea sa riste sa iasa din propria fractiune pentru a nu se mai regasi pe viitoarele
liste. Chiar si cei din votul uninominal, din circumscriptii, nu pot sa joace la risc maxim. De aceea, perspectiva
anticipatelor, de aceasta data, este mult mai probabila.

In rest, intre ACUM si PDM, in special, se joaca confruntarea a doua noi naratiuni si batalia pentru perceptia
publica aferenta credibilitatii fiecareia dintre cele doua. Politica destructiva sau constructiva a jucatorilor
politici post electorali, in nevoia de a da o majoritate si un Guvern Republicii Moldova, precum si
responsabilitatea pentru guvernare versus verticalitate si forta convingerilor, legitimitatea optiunilor si
consecventa principiilor. Deja e un cu totul alt joc decat cel din campania clasica, si e deschis oricaror
rezultate.

Doua sunt intrebarile cheie pentru ambii combatanti politici si electorali: pozitia imbratisata si naratiunea
promovata aduce voturi noiL Le mentine/le stabilizeaza pe cele vechi/ Eu cred ca pastrarea pe aceste pozitii
sigur consolideaza electoratul, in cazul ACUM. E de vazut daca il si extinde. La fel si la PDM. Aici, el nu are
probleme de conservare. Dar poate sa-l extinda cu aceste politici responsabile si deschiderea spre negociere si
dialogÃŽ In plus, cred ca ambii actori principali trebuie sa se gandeasca serios si la posibilitatea schimbarii
regulilor jocului
- a legii electorale (cum si-ar dori ACUM), dar si la perspectiva ca noua tabla de sah sa se schimbe dramatic. Sa
apara noi actori, noi reasezari la viitoarele alegeri anticipate. Qui ProdestC Cui va profita/