intre cele doua grupuri in conflict se instaleaza raporturi de suprafata

vizibile siraporturi invizibile. La nivel de suprafata, grupul dominat intreprinde

actiuni negative, devenind tinta atacurilor mediatice. in acest fel, puterea si
influenta grupului dominant cresc. Prin raporturile invizibile dintre cele doua
grupuri, grupul dominant monitorizeaza actiunile celuilalt grup si, la nevoie,
intervine pentru a-1 proteja in situatii critice (Mathis, Nica, Rusu, 1997, p. 330).
O ilustrare a acestui tip de conflict ar putea fi mineriada din 1991 si raporturile
sale cu puterea politica de atunci.
Inainte de a se trece la rezolvarea conflictelor - prin decizie sau negociere -
, este important sa se faca o identificare corecta a tipului de conflict si o
evaluare a cailor si a dificultatilor de solutionare a conflictului. Primul element
de identificare este tipul obiectivului pentru care s-a intrat in conflict.
Conflictul va fi solutionat mai usor daca i se cunoaste natura si problemele pot
fi impartite pe categorii si subcategorii care pot fi solutionate separat.

Un alt factor de diagnosticare este importanta mizei conflictului pentru

fiecare dintre partile antrenate si consecintele unui eventual castig sau ale
pierderii. Este important de evaluat gradul de interdependenta a partilor-si
modul in care solutionarea conflictului le va influenta pe fiecare. Un alt element
ce trebuie analizat este tipul de relatii dintre parti. Daca ele au relatii pe termen
lung a caror stabilitate trebuie mentinuta, partile vor fi mai cooperante in
rezolvarea conflictului.

Rezolvarea conflictului depinde, de asemenea, de tipul de management si

structura liderului. intr-un sistem laxist, conflictul va fi mult mai dificil de
rezolvat decat intr-un management structurat ce urmareste clar realizarea
obiectivelor organizatiei.

Cand conflictul pare fara iesire pentru cele doua parti, este recomandabil sa
se faca apel la un mediator ce genereaza incredere si e acceptat de ambele
parti fara rezerve. Daca acel conflict este complex, o solutie ar fi tratarea si
negocierea secventiala a acestuia si obtinerea unor victorii prin pasi mici.

2. Negocierea conflictelor

Conform DEX, a negocia inseamna: 1. a trata cu cineva incheierea unei

conventii economice, politice, culturale etc.; a intermedia, a mijloci o afacere,
o casatorie ; 2. a efectua diverse operatii comerciale de vanzari de titluri,
rente etc.

Negocierea reprezinta un tip de interactiune umana in care partenerii sunt

legati prin anumite interese comune, dar si separati prin divergente ce tin de
rezolvarea acestor interese. in negociere sunt implicate persoane sau grupuri
ce doresc un bun material sau un avantaj pe care il pot obtine de la partener,
prin desfasurarea unor strategii specifice, in care se dezvolta un anumit tip de
comunicare. Negocierea se situeaza intre rezolvarea problemelor si conflict.

Negocierea reprezinta procesul prin care doua sau mai multe parti intre care
exista interdependenta - dar si divergente - opteaza in mod voluntar pentru
conlucrare in vederea solutionarii unei probleme comune prin ajungerea la un
acord reciproc avantajos (Vasile, 2000, p. 138).
Negocierea cuprinde cateva caracteristici definitorii ca tip de interrelatie:
interdependenta partilor implicate, existenta unor divergente sau
neconcordante de opinii sau interese si vointa partilor de a conlucra pentru
gasirea unei solutii reciproc avantajoase in rezolvarea problemei (Vasile, 2000,
pp. 138-142). Redam pe scurt aceste caracteristici, conform autorului citat,
adaugand exemple :
• interdependenta deriva din existenta unui interes sau participarea la un
proiect comun, in care fiecare din parti doreste sa se implice, pornind initial
de pe pozitii conceptuale sau nevoi diferite. De obicei, una din parti - cea
care initiaza negocierea - doreste sa obtina, in conditii care sa o
avantajeze, ceva de la cealalta parte. De exemplu, in negocierea
comerciala, motivatia de baza este satisfacerea unor nevoi
economice. Cumparatorul va dori sa achizitioneze un produs, in timp ce
vanzatorul are nevoie de contravaloarea acestuia pentru a-si rezolva probleme
ce tin de propria afacere (investitii, plati salariale etc). Interesul comun al
celor doi este sa incheie tranzactia. La nivelul relatiilor manageriale,
managerul are anumite cerinte fata de subalterni, dar nu se poate
dispensa de rolul lor in ierarhie. Pe de alta parte, acestia au nevoie
de remunerarea muncii prestate, in limitele contractua