Compania Haribo, care produce jeleuri de peste 90 de ani și care este cea mai

cunoscută de pe piaţă, explică pe site-ul companiei că, deși se pot folosi

alternative non-animale pe bază de agar-agar, amidon sau gumă Gellan, clienţii
preferă consistenţa dată de gelatina animală. Prin urmare, fabrica-mamă din
Germania, dar și cea din Austria folosesc gelatina din porc. Există însă și o fabrică
în Turcia care produce jeleuri cu gelatină din vită și unde se produce și o linie
kosher, care folosește gelatină de pește. Produsele din această linie sunt clar
marcate „KOSHER” pe ambalaj. Însă pe niciun ambalaj nu este trecut tipul de
gelatină folosit. Compania le explică clienţilor să se orienteze după ţara unde au
fost produse, cele „Made in Turkey” fiind singurele produse care nu conţin
gelatină din porc.
Sursa-https://semneletimpului.ro/sanatate/nutritie/vegetarianism/in-fabrica-
cum-si-din-ce-se-fac-jeleurile.html
Datorită valorii nutritive ridicate şi preţului de cost relativ mic, dar mai ales însuşirilor organoleptice
deosebite, produsele zaharoase au devenit în ultimul timp un aliment de larg consum. Cu aspect
atrăgător, cu gust şi arome plăcute bomboanele fondante sunt consumate cu plăcere la orice vârstă, dar
îndeosebi de copii.

Jeleurile

 sunt produse cu o consistenta gelatinoasa, translucide, compuse dintr-un sirop de zahar si sirop
de glucoza aromatizat colorat, acidulat si un material glifiat care poate fi agar-agar, pectina sau
gelatina.

 ele se fabrica intr-o varietate mare de gusturi (in general gusturi de fructe), culori si forme prin
turnarea compozitiei în negative imprimate in amidon.

 gelul este un sistem coloidal dispers care se obtine printr-o precipitare dintr-o solutie liofila. El
are proprietati fizice care se apropie de acelea ale starii solide, pastrandu-si forma si prezentand
elasticitate la tractiune.

Jeleurile trebuie sa indeplineasca urmatoarele caracteristici:

- aspect gelificat, transparent;

- culoarea uniforma in toata masa, caracteristica sucului di care provine;
- gustul-aroma, dulce acrisor, caracteristic fructului din care provine;
- grad refractometric % 67-69
- aciditate(in malic) % 0,70 1,3
- SO2 liber max % 0,002
- Staniu mg. max% 100

 In afara de grija pentru un suc de calitate la fabricarea jeleurilor este foarte importanta alegerea
tipului si calitatii de peectina care trebuie adaugata
 Fructele, principala materie prima , pentru fabricarea jeleurilor ,dulceturilor, gemurilor etc. sunt
din punct de vedere botanic ,organele de reproducere , comestibile, ale plantelor. Sunt sau pot
fii utilizate, in special, acelea care prezinta o anumita valoare alimentara, aroma si gust placut,
culoare atragatoare.

 Apreciate in mod deosebit sunt acelea a caror operatiuni de prelucrare pot fi mecanizate si
eficiente din punct de vedere economic.

La fabricarea jeleurilor de fructe se folosesc fructe proaspete sau preconservate

corespunzatoare calitativ conditiilor impuse de normativele tehnice de produs.

Aprecierea calitatii materiei prime folosite in industria conservelor se face tinand seama de
conditiile impuse prin procesul tehnologic de prelucrare, calitatea fructelor proaspete fiind
definita prin indicatori generali si individuali ai speciei si soiului. In cadrul aceluiasi soi,
proprietatile organoleptice si fizico-chimice difera si ele in functie de factori ca: perioada de
recoltare, gradul de maturitate, conditiile de sol si clima, agrotehnica aplicata, etapele de
recoltare, conditiile de transport si stocare temporara, starea igienico-sanitara si capacitatea de
pastrare in stare proaspata a fructelor.

 Sursa chimie-biologie.ubm.ro/Cursuri%20on-line/.../PRODUSE%20ZAHAROASE.ppt

În vocabularul merceologic, jeleurile sunt produse zaharoase de forme variate, asemănătoare

bomboanelor, având diverse culori în masă și fiind adesea pudrate cu zahăr. Consistența jeleurilor
este fermă dar elastică iar masa este translucidă, limpede ori matisată. Materia primă din care se obțin
se numește tot jeleu și este produsă din suc ori pulpă de fructe cu adaos de zahăr care se fierbe până
se îngroașă și capătă consistență de gel; acest produs, foarte bine cunoscut în tradiția gastronomică
românească, poartă denumirea de peltea și era preparat îndeosebi din mere și gutui, mai exact din
părțile mijlocii ale acestor fructe, foarte bogate în pectină. Cuvântul peltea este binecunoscut în țările
balcanice, în Grecia și Turcia, unde desemnează același produs zaharos. Servirea peltelei se face la fel
ca în cazul dulceții, însoțită de apă rece, după rigori în mare parte uitate.
Jeleurile realizate industrial se fabrică prin adăugarea unor aditivi de gelifiere (gelatine, pectine etc.)
care au rolul să producă efectul de gel mai repede, deci mai economic. Jeleurile de cofetărie-patiserie
se fabrică din sucuri, siropuri sau piureuri de fructe, în care de regulă se adaugă produse de
aromatizare (vin, lichior), dar și agent de gelifiere (gelatină etc.), turnate în forme și lăsate să se
închege la rece, apoi finisate prin pudrare cu zahăr și diverse arome; sunt considerate deserturi
orientale fine.

În calitate de desert, jeleurile sunt valoroase pentru că sunt dulciuri care nu conțin foarte mult zahăr,
dar mai conțin minerale, foarte necesare organismului. Nu mai conțin însă enzime și vitaminele
termolabile, care se distrug în procesul de fierbere. Valoarea lor alimentară este dată de potențialul
nutritiv ușor preluat de organism (glucidele se transformă în energie cu cel mai mic efort din partea
organismului); în plus, trebuie știut că activitatea creierului și a sistemului nervos în general se bazează
fundamental pe consumul de glucide. Când aceste glucide sunt preluate din fructe proaspete,
organismul este cel mai avantajat: preia, alături de energie, toată gama de elemente necesare vieții
sănătoase: toate vitaminele, enzimele și mineralele conținute de fructele proaspete. În mod special,
aceste aspecte trebuie avute în vedere de persoanele vârstnice, car sunt sensibile la lipsurile de
vitamine , enzime și minerale, dar și de părinți, care trebuie să știe că organismul copilului este mai
activ și în plin proces de dezvoltare, având nevoie de aport nutritiv sporit și de consum constant și
echilibrat de vitamine, minerale, enzime. În cantitate mică, jeleurile constituie produse comod de
administrat în pauzele dintre mese și în contexte care nu sunt potrivite consumului de fructe proaspete
– în timpul deplasărilor, la plimbări, în timpul activităților de grup și în alte situații similare.

Prepararea jeleurilor în casă este una din cele mai simple și mai plăcute distracții gastronomice. La fel
ca în cazul altor preparate în casă, asigură convingeea că rețeta a fost aplicată corect, cu ingredientele
dorite, înlăturând orice temere legată de vreun ingredient potențial periculos. Și totuși, trebuie să
avem în vedere că pentru jeleurile de casă trebuie folosit un agent de gelifiere. În cele mai
multe cazuri, rețetele indică gelatina, care este comercializată în orice magazin alimentar și care se
dovedește aditivul de gelifiere perfect, presupunând o minimă intervenție pentru a fi folosită.

Sunt și cazuri în care gelatina nu se folosește din considerente religioase ori din convingeri și opțiuni
personale. Consumul de gelatină este interzis adventiștilor (pentru care porcul este proscris prin
Vechiul Testament), mahomedanilor (pentru care porcul este interzis prin Coran, dar și orice animal
care nu este halal) și celor ce respectă regulile iudaice (interdicția consumului produselor din porc și
a oricăror alimente care nu sunt kasher). De asemenea, se abțin să consume orice fel de gelatină cei
ce au optat pentru diete exclusiviste (cazul vegetarienilor, veganilor etc.). Pentru toate aceste situații,
gelatina comună (din materii prime recoltate de la mamifere) poate fi înlocuită cu alți agenți de
gelifiere: gelatină din pește, pectină, agar-agar, caragenan, gelatină sintetică etc.
Referitor la gelatină trebuie să observăm că pentru consumatorul mai puțin informat acest termen
echivalează cu orice substanță care are proprietatea să gelifieze un produs lichid. În realitate, gelatina
comună este un produs natural de origine animală (unele varietăți fiind realizate din pește sau alte
specii animale); „gelatina vegetală“, numită impropriu gelatină, este obținută din fructe și legume
bogate în pectină, dar și din specii de alge (agar-agar este un aditiv de gelifiere tradițional din Asia de
sud-est obținut din alge roșii), bulbi de plante (konjak-ul sud-asiatic din care se fac bomboane și jeleuri
hipocalorice, în vogă în Occident în rândul celor ce luptă împotriva obezității) și altele. Deci, pentru a
fi riguroși, vom numi gelatină doar produsul realizat din proteină animală, neexistând gelatină de
origine vegetală. Produsele de gelifiere din regnul vegetal au origine glucidică, iar gelatinele au origine
proteică.

Atât gelatinele, cât și gelifianții din regnul vegetal au numeroase utilizări, pe lângă cele din industria
alimentară. Au multe aplicații în medicină, în industria farmaceutică, în industria celulozei și hârtiei, în
industria fotografică, în microbiologie (ca mediu de cultură) etc.

Sursa http://www.apc-romania.ro/ro/i-ce-trebuie-sa-stim-despre-jeleuri/MzkxLTA.html