Circulaţia turistică

CIRCULAŢIA TURISTICĂ

Aspecte teoretice
 Măsurarea circulaţiei turistice: metode şi indicatori
 Turismul internaţional: dinamică şi structură
 Formarea şi orientarea fluxurilor turistice
 Turismul intern şi internaţional al României
 Forme de turism

Cuvinte cheie:

ţară/zonă emiţătoare, ţară/zonă receptoare, flux turistic, specializarea în

turism, avantaj comparativ şi competitiv, indicatorii turismului

Aplicaţii practice şi instrumente de lucru

Indicatorii circulaţiei (cererii) turistice

Indicatorii circulaţiei turistice ca parte a sistemului de indicatori ai turismului

redau într-o exprimare sintetică, matematică informaţii cu privire la diverse
aspecte ale activităţii turistice permiţând caracterizarea dimensiunilor
fenomenului, evoluţia sa, structura, intensitatea etc. De asemenea, ei pot fi utilizaţi
pentru anticiparea evoluţiei turismului şi pentru fundamentarea politicilor de
dezvoltare în domeniu.
În practica economică, dar mai ales în literatura de specialitate există o paletă
largă de astfel de indicatori. În cele ce urmează vor fi discutaţi şi exemplificaţi cei
mai reprezentativi:

 Numărul turiştilor (sosirilor) – NT – se obţine din prelucrarea evidenţelor

primare:
- de la punctele de frontieră în cazul sosirilor de turişti străini
- de la unităţile de cazare hotelieră
- de la agenţiile de voiaj
Deşi, în opinia multor autori, acest indicator nu este suficient de concludent în
aprecierea dimensiunilor circulaţiei turistice, el se regăseşte în majoritatea
statisticilor de acest gen (vezi Anexele nr. 2, 3, 4 şi 5). Operând cu o metodologie
unitară în înregistrarea numărului călătorilor se pot realiza analize în dinamică şi
comparative.

17
Rodica Minciu (coord.) – Economia turismului. Aplicaţii şi studii de caz

 Numărul înnoptărilor (zile-turist) – N ZT – se obţine din prelucrarea

informaţiilor din statisticile unităţilor de cazare şi se determină ca sumă a
produselor între numărul turiştilor şi durata activităţii turistice exprimată în zile:
N ZT    NT  S j (durata şederii sau sejurului)

 Durata medie a sejurului (sejurul mediu) – S j – reprezintă numărul mediu de

zile de şedere (rămânere) a turiştilor într-o anumită zonă (ţară, staţiune, unitate); se
determină ca raport între numărul înnoptărilor şi numărul turiştilor (sosirilor).
N
S j  ZT
NT

Exemplul 1
Să se calculeze durata medie a sejurului ( S j ) pentru turiştii români ştiind că
în anul de referinţă numărul sosirilor în spaţiile de cazare a fost de 4375185 iar
numărul înnoptărilor de 14908854.
14908854
Sj   3,41 zile
4375185

Indicatorul se poate determina pe categorii de turişti, pe zone geografice, pe

forme de turism etc.

Temă
Să se calculeze durata medie a sejurului distinct pentru turiştii români şi
străini în spaţiile de cazare ştiind că numărul total al sosirilor a fost de 5,805 mil.
din care 75% turişti români iar numărul total al înnoptărilor a fost de 18,575 mil.
din care, 80% ale turiştilor români.

Indicatorii densităţii activităţii turistice - ilustrează aspecte calitative şi structurale ale

turismului în corelaţie cu populaţia şi suprafaţa zonelor vizitate.

 Densitatea circulaţiei turistice în raport cu teritoriul ( DT )

numarul turistilor / sosirilor ( NT ) intr - o zona / tara

DT 
suprafata in kmp a zonei/tarii respective

De precizat că mărimea (valoarea) indicatorului prezintă relevanţă în

comparaţie cu densitatea rezidenţilor sau cu nivelul înregistrat în alte zone.

Exemplul 2

18
 Circulaţia turistică

Să se calculeze densitatea circulaţiei turistice în judeţul Alba ştiind că

numărul sosirilor de turişti a fost de 48000, iar suprafaţa este de 6242 kmp.
48000
DT   7,69 tur/kmp
6242

Nivelul densităţii circulaţiei turistice totale în România (turiştii români şi

străini în spaţiile de cazare)
5805100
DT   24,35 tur/kmp
238391
382971
sau faţă de densitatea populaţiei judeţului (Alba) 61,35 
6242

 Densitatea circulaţiei turistice în raport cu populaţia ( DT  )

 numarul turistilor / sosirilor ( NT ) intr - o zona
DT 
populatia rezidenta a zonei respective

Exemplul 3
Să se calculeze densitatea circulaţiei turistice în judeţul Alba ştiind că numărul
sosirilor de turişti a fost de 48030 iar populaţia judeţului este de 382971 locuitori.
 48000
DT   0,125
382971

În cazul destinaţiilor turistice foarte solicitate (ex. Braşov, Constanţa)

densitatea circulaţiei turistice în raport cu populaţia poate fi supraunitară.
Valoarea acestui indicator ilustrează eforturile pe care trebuie să le facă
administraţia locală astfel încât să asigure deplina armonizare a intereselor
turiştilor şi rezidenţilor.

 Preferinţa relativă pentru turism sau pentru o destinaţie turistică reprezintă un

indicator mai expresiv pentru circulaţia internaţională.
numarul turistilor dintr - o tara x sositi intr - o destinatie y
Pr 
numarul total al turistilor din tara x

sau în cazul în care nu dispunem de informaţii privind numărul total de turişti

poate fi luată în calcul şi mărimea populaţiei, respectiv
 numarul turistilor dintr - o tara x sositi intr - o destinatie y
Pr 
populatia rezidenta a tarii x

19
Rodica Minciu (coord.) – Economia turismului. Aplicaţii şi studii de caz

Exemplul 4
Să se calculeze preferinţa turiştilor bulgari pentru România ştiind că în anul de
referinţă au sosit în ţara noastră 375426 turişti din Bulgaria, care are o populaţie
de 7,73 mil. locuitori din care, 42% turişti.
375426
Pr   0,1156
7730000  0,42
 375426
Pr   0,048
7730000

respectiv 11,56 din 100 de turişti bulgari sau 4,8 din 100 locuitori ai Bulgariei au
preferat, ca destinaţie de vacanţă, România.

Temă
Să se calculeze preferinţa relativă (în ambele variante) a turiştilor din Ungaria
pentru România ştiind că România are o populaţie de 22,41 mil. locuitori iar
Ungaria de 9,92 mil. locuitori din care 50% sunt turişti; în anul 2005, 1,425 mil.
turişti din Ungaria au vizitat România.

Indicatorii valorici ai circulaţiei turistice

 Volumul valoric al încasărilor / cheltuielilor ( Vi / Vch ) în turism - în monedă

naţională pentru turismul intern sau în valută pentru turismul internaţional - se
obţine din statisticile privind consumul populaţiei şi/sau balanţa de plăţi externe.

 Încasarea/cheltuiala medie pe turist ( IT / C hT ) - se determină ca raport

între volumul valoric al încasărilor / cheltuielilor ( Vi / Vch ) şi numărul turiştilor
(sosirilor)
Vi / Vch
IT / C hT 
NT

 Încasarea/cheltuiala medie pe zi- turist ( I Z T / C hZ T ) se calculează prin

luarea în considerare a volumului valoric al încasărilor / cheltuielilor şi numărul
înnoptărilor (zile-turist).
Vi / Vch
I Z T / C hZ T 
NZT

Exemplul 5
Să se calculeze încasarea medie pe turist şi pe zi-turist pentru turismul
internaţional al României ştiind că sosirile de turişti străini în spaţiile de cazare au
fost de 1172250 iar înnoptările de 2906320. De asemenea, potrivit balanţei de

20
 Circulaţia turistică

plăţi, încasările din turismul internaţional în anul de referinţă au fost de 852 mil
EUR.
852000000
IT   726,8
1172250
852000000
IZT   293,15
2906320

Temă
Să se calculeze încasarea medie pe zi-turist ştiind că încasările din servicii
turistice au fost de 1060 mil. lei, numărul persoanelor cazate de 4,375 mil., iar
durata medie a sejurului de 3,2 zile.

Determinarea orientării fluxurilor turistice

Pornind de la premisa că circulaţia turistică este constituită din totalitatea

fluxurilor, cunoaşterea amplorii şi orientării acestora din urmă permite
previziunea schimbărilor structurale în destinaţia geografică a călătorilor.
Între metodele (modelele) consacrate şi relativ accesibile prin prisma
informaţiilor pe care le reclamă, pot fi menţionate preferinţa relativă, costurile
comparative şi/sau dotările factoriale.
 Modelul preferinţei relative (Pr) presupune determinări, după formula
cunoscută - pentru fiecare destinaţie pe mai mulţi ani; se construiesc serii de
indicatori (preferinţe relative) iar cu ajutorul trend-ului acestora se pot face
previziuni ale orientării fluxurilor turistice.

 Modelul gravitaţional în varianta adaptată la turism (a legii gravitaţiei

comerciale Reilly-Converse) se fundamentează pe faptul că turiştii unei localităţi
(T) sau zone sunt atraşi pentru petrecerea vacanţei, de două staţiuni cunoscute, A
şi B, direct proporţional cu mărimea staţiunilor exprimată prin numărul locurilor
(camerelor) de cazare şi invers proporţional cu distanţa dintre localitatea în
discuţie (T) şi cele două staţiuni.
2
C A L A  DTB 
   , unde:
CB LB  DTA 
C A = cererea pentru staţiunea A
C B = cererea pentru staţiunea B
LA = capacitatea de cazare (număr de locuri) din staţiunea A
LB = capacitatea de cazare (număr de locuri) din staţiunea B
DTA = distanţa dintre localitatea T şi staţiunea A
DTB = distanţa dintre localitatea T şi staţiunea B
Exemplul 6

21
Rodica Minciu (coord.) – Economia turismului. Aplicaţii şi studii de caz

Se ştie că 15% din populaţia Municipiului Cluj-Napoca, de 330850 locuitori,

se deplasează pentru turismul de sănătate în staţiunile Băile Felix (Oradea),
situată la 160 km şi dispunând de 6100 de locuri de cazare şi Sovata, situată la
175 km şi dispunând de 4750 locuri de cazare. Să se calculeze raportul forţelor
de atracţie ale celor două staţiuni şi numărul turiştilor care se vor îndrepta spre
Băile Felix.

Se notează cu A staţiunea având capacitatea mai mare; in cazul de faţă Băile

Felix
LA = 6100 DTA = 160
LB = 4750 DTB = 175

Raportul forţelor de atracţie

2 2
C A L A  DTB  6100  175 
       1,536
C B LB  DTA  4750  160 

respectiv staţiunea Băile Felix are o forţă de atracţie de 1,536 ori mai mare decât
staţiunea Sovata, desigur în raport cu populaţia Municipiului Cluj-Napoca.
De asemenea, rezolvând sistemul:

C A
  1,536 C A  0,606
CB C B  0,394
C  C  1
 A B
respectiv, luând în considerare doar cele două destinaţii, rezultă că 60,6% din
emisia turistică pentru tratament balneo-medical (din Cluj-Napoca) se îndreaptă
spre Băile Felix şi 39,4% spre Sovata.
330850  0,15  49628,5
42628  0,606  30074

22