5.

MANAGEMENTUL PORTOFOLIULUI DE VALORI MOBILIARE

5.1 Constituirea unui potofoliu. Analiza tehnica si analiza fundamentala

Portofoliul de valori mobiliare poate fi definit ca fiind totalitatea activelor financiare

nebancare pe care le poseda un investitor si se concretizeaza in titlurile financiare
negociabile pe pietele bursiere: actiuni si obligatiuni, dar si derivate financiare precum
contractele futures sau contractele pe optiuni.

Managementul portofolilui de titluri financiare este o activitate foarte importanta

deoarece o strucutura potrivita si o buna administare sunt acei factori care conduc la
performantele cele mai bune pentru investitia respectiva. Managementul protofoliului
este recomandat sa fie facut de catre brokeri sau de catre consultanti de plasament, insa
chiar si nespeciliastii pot sa-si administreze cu succes propriile portofolii daca urmaresc
cateva tehnici si principii de baza pe care le vom prezenta mai jos.

Primul pas in constituirea unui portofoliu este alegerea potrivita a titlurilor in care dorim
sa investim precum si a momentului de intrare pe piata (a momentului de cumparare). In
acest sens, se va incerca prevederea evolutie viitoare a titlurilor si a trendului pietei
bursiere. Acest lucru se face pe baza a doua tipuri de analize operationale a valorilor
mobiliare care sunt vizate: analiza tehnica si analiza fundamentala.

Analiza tehnica sau chartista consta in studierea evolutiei trecute a valorilor mobiliare
si pe baza acesteia se incearca a se prevedea evolutia viitoare a acestora. Se mai numeste
si analiza grafica deoarece instrumentele principale cu care se lucreza sunt graficele si
diferite statistici privind istoricul cursului valorii mobiliare studiate.

Se considera de catre sustinatorii acestei metode de analiza ca exista in trecut suficiente

informatii pentru a se putea estima evolutia viitoare a cursului valorilor mobiliare. Studiul
graficelor releva momentele potrivite pentru cumparare si vanzare, mai precis indica
acele "puncte de intoarcere" in evolutia unei actiuni foarte interesante si utile pentru cel
care urmareste acele titluri.

Prin analiza tehnica se urmaresc in principal trei obiective [31] :

a) Proiectarea in viitor a comportamentului trecut si actual al cursului, utilizandu-se

in acest sens regresia liniara;
b) Cercetarea si urmarirea miscarilor cicilice ale pietei; se pleaca de la ideea ca
orice titlu care se afla in crestere va ajunge sa si scada;

c) Urmarirea tendintei actuale pentru a se stabili cand o variatie de pret va indica

un punct de intoarcere.

In scopul realizarii acestor obiective se utilizeaza o varietate de grafice, diagrame si alte

figuri "chartiste": grafice cu bare, grafice in zig-zag "M", grafice in zig-zag "W",

1
conformatia "cap-umeri", conformatia "tendinte si tunele" graficul prin metoda punctelor
si crucilor (0 siX), graficul prin candlesticks (graficul lumanare) etc.

Spre deosebire de adeptii analizei fundamentale, chartistii elimina cauzele si analizeaza

doar efectul acestora in evolutia preturilor. Sa vedem in continuare ce propune analiza
fundamentala.

Analiza fundamentala consta in studierea situatiilor financiare si a conjuncturii

economice, scopul fiind estimarea cat mai exacta pe baza acestor informatii financiare a
cursului si a riscurilor valorilor mobiliare. In mod concret analiza fundamentala se refera
la studiul comparativ al unor indicatori financiari ai firmei emitente. Acesti indicatori
economico-financiari sunt calculati pe baza informatiilor oferite de situatiile financiar-
contabile ale firmei: bilantul contabil, contul de profit si pierderi etc. In plus trebuie avut
in vedere in calcul unora dintre acesti indicatori si pretul de piata al valorii mobiliare
respective care reflecta interesul investitorilor pentru titlul respectiv si este format prin
confruntarea cererii cu oferta.

Se calculeaza pe baza acestor situatii financiare un curs teoretic al valorilor mobiliare (se
mai numeste si valoarea contabila) si se compara cu valoare de piata. Din aceasta
comparatie rezulta daca respectivele valori mobiliare sunt supraevaluate sau subevaluate,
acest lucru fiind un prim semn pentru investitor in adoptarea deciziei potrivite.

In urmatoarea etapa se elaboreaza o serie de previziuni privind cash-flow-urile viitoare si

divindendele sperate.

In sfarsit, aceste rezulate obtinute se coreleaza cu efectele pe care mediul economic,

politic national si international le are asupra firmei analizate (sau asupra ramurii din care
face parte) precum si cu modul cum se comporta aceasta in diferite faze ale ciclului de
afaceri.

Analiza fundamentala implica în primul rand analiza situatiei financiare a societatii

emitente, dar ia în calcul si alte aspecte importante:

- domeniul de activitate din care face parte societatea analizata;

- ciclicitatea afacerii sau activitatii societatii;

- analiza calitativa a produselor si a pietei de desfacere;

- determinarea factorilor de risc care sunt implicati in operarea curenta (de afacere,
de mediu, inflationist, politic etc.);

- calitatea managementului societatii analizate;

- structura actionariatului societatii analizate;

- strategia stabilita pentru viitor;

2
 - care sunt punctele tari si punctele slabe ale societatii?

- daca societatea este solida, care este secretul succesului ei? In caz contrar, care
este cauza rezultatelor sale slabe?

In analiza fundamentala exista doua tipuri de abordari: "top-bottom" si "bottom-top" [32].

Primul tip de analiza incepe studierea de la nivel macroecomic, se continua cu domeniul
de activitate in care se inscrie activitatea firmei studiate si se incheie cu analiza detaliata a
firmei propriu-zise. In cazul analizei de tip "bottom-top" analiza fundamentala a societatii
se desfasoara asemantor, dar in sens invers.

Cel mai important loc in cadrul analizei fundamentale il ocupa analiza financiara care isi
propune sa determine performantele financiare ale firmei, punctele forte si punctele slabe
ale managementului financiar.

Analiza financiara vizeaza cu precadere urmatoarele :

1. Analiza echilibrului financiar (Fondul de Rulment Net, Necesarul de Fond de

Rulment Net, Trezoreria Neta);
2. Analiza marjelor de rentabilitate (Valoarea adaugata, Profitul din exploatare,
Profitul Net);
3. Diagnosticul financiar :
a. Diagnosticul Rentabilitatii (economice si financiare);
b. Diagnosticul Riscului (de exploatare, financiar, de faliment)
4. Analiza cash-flow-ului.

Este dificil a spune care din cele doua tipuri de analiza (tehnica sau fundamentala) este
mai buna, deoarece fiecare are punctele sale forte si de asemenea ambele au neajunsuri.
Este la latitudinea fiecarui analist sau broker sa aleaga una sau cealalta metoda, insa
consideram ca cel mai potrivit este folosirea ambelor tipuri de analiza in vederea
constituirii si gestionarii unui portofoliu de titluri de valoare deoarece acestea se
completeaza reciproc.

5.2 Indicatorii managementului portofoliului de valori mobiliare

Cel mai important si cel mai urmarit indicator de catre orice investitor este rentabilitatea
portofoliului.

Pentru calcularea acestuia vom determina mai intai rentabilitatea unei singure valori
mobiliare. Calculul rentabilitatii unui titlu tine cont in primul rand de cele doua tipuri de
castig pe care le poate aduce o valoare mobilara: dividendul si plus valuta (castigul de
capital).

Dividendul este acea parte din profitul net care se distribuie actionarilor. Dividendul
depinde de marimea profitului si de hotararea Adunarii Generale a Actionarilor (AGA)

3
care decide ce parte din profit va fi reinvestita si ce parte va fi distribuita actionarilor sub
forma de dividend.

Plus valuta este in fapt castigul de capital pe care investitorul l-ar putea obtine in cazul in
care ar vinde actiunile sale. Concret plus valuta este reprezentata de diferenta pozitiva
intre cursul actiunii la momentul "t" (momentul achizitionarii spre exemplu) si cel de la
momentul "t-1" (momentul vanzarii).

Rentabilitatea se exprima ca raport intre castig pe de o parte si investitie pe de alta parte.

Castigul in cazul nostru este reprezentat de dividendul sperat (care are un nivel fix) si
plus valuta (care insa variaza de la o zi la alta). Investitia este reprezentata de costul la
care s-ar fi cumparat actiunea la momentul "t-1" (cursul actiunii la cel moment).

Avand in vedere aceste lucruri rentabilitatea unui titlu la un anumit moment dat este data
de raportul intre dividendul sperat la cere se adauga plus valuta si cursul actiunii la
momentul "t-1", conform formulei:

Rentabilitatea portofoliului se determina ca medie ponderata a rentabilitatilor tuturor

titlurilor din portofoliu conform formulei:

Pe langa rentabilitate celalalt factor la fel de important care trebuie avut in vedere in ceea
ce priveste managemntul portofoliului de titluri financiare este riscul. Este cunoscut ca
exista o corelatie stransa intre cei doi factori si teoriile [33] privind un portofoliu eficient
arata ca prin combinarea diferitelor actiuni intr-un portofoliu se poate obtine o
multitudine finita de situatii care sa satisfaca un anumit obiectiv al investitorului:

- fie la o rentabilitate dorita sa minimizeze riscul;

- fie la un nivel acceptabil al riscului sa maximizeze rentabilitatea.

Riscul in cazul valorilor mobiliare este reprezentat de evolutia in sensul nedorit a cursului
acestora. In fapt este vorba de o abatere care ar putea avea loc de la evolutia medie a
cursului la bursa. Aceasta abatere se masoara in functie de variatia ratei rentabilitatii
titlului din fiecare zi fata de o rentabilitate medie. Astfel riscul unui titlu este reprezentat
de abaterea media patratica σ pentru valoarea mobiliara respectiva conform formulei:

4
Unde: sit = abaterea medie patratica (riscul) pentru titlul i;
Mr = rata medie a rentabilitatii pe intervalul considerat;
fti = ponderera volumului de titluri negociete în fiecare zi din intervalul considerat în
volumul total al negcierilor pe întregul interval, pentru titlul i;

Abaterea medie patratica are o valoare subunitara, si cu cat este mai apropiata de 1 cu atat
mai mare este riscul si invers.

Am vazut cum se determina riscul pentru un anumit titlu. Se stie ca riscul portofoliului
este mai mic decat al titlului cu cel mai scazut risc din componenta sa. Matematic riscul
portofoliului se determina ca produs al riscurilor individuale ale tuturor valorilor
mobiliare care il compun, dupa formula:

Riscul unei actiuni sau al unui portofoliu de actiuni se mai masoara si prin compararea
evolutiei pretului acestora cu evolutia intregii piete bursiere. Indicatorul care exprima
aceasta relatie este factorul beta care arata riscul detinerii unei actiuni individuale fata de
piata bursiera in ansanblul ei. Evolutia pietei bursiere se reflecta cel mai bine prin
indicele bursei.

Indicii bursieri se determina pe baza evolutiei cursurilor unui numar de actiuni

reprezentative de pe o piata bursiera, a unor actiuni din aceeasi ramura sau chiar a tuturor
actiunilor de pe o piata. Calcularea indicilor se face in fiecare zi de bursa prin inmultirea
cursurilor actiunilor care il compun cu volumul tranzactionat din fiecare si se raporteaza
la acelasi fel de produs insa dintr-un moment anterior stabilit ca moment de referinta.
Daca actiunile nu au pondere egale in cosul care sta la baza calcularii indicelui, atunci in
calcularea valorii indicelui se va tine cont si de acest lucru. Cei mai cunoscuti indici
bursieri sunt Dow-Jones (Bursa din New-York), Dax (Bursa din Frankfurt), Nikkei
(Bursa din Tokyo), CAC 40 (Bursa din Paris), FTSE (Bursa din Londra). In Romania
avem indicele BET (cuprinde cele mai reprezentative 10 societati de la BVB), BET-C
(cuprinde toate actiunile de la BVB), BET-FI (cuprinde actiunile SIF-urilor) etc.

Asa dupa cum se observa indicii bursieri se calculeaza practic tot pe baza unor portofolii
de actiuni si reflecta evolutia acestora, insa este vorba de niste portofolii mari si mai ales
reprezentative pentru pietele respective.

Factorul beta sau coeficientul de volatilitate (cum mai este cunoscut) reflecta influenta pe
care volatilitatea pietei bursiere o are asupra volatilitatii fiecarei actiuni in parte sau chiar

5
asupra unui portofoliu. Aceasta influenta reprezinta in fapt riscul sistematic (vom reveni
asupra lui mai incolo in paragrafele destinate managementului riscului).

Factorul beta se determina statistic ca un coeficient de corelatie egal cu covarianta

pretului unei valori mobiliare cu piata (indicele) impartita la variatia pietei. Valorile
coeficientului beta pentru cele mai multe actiuni sunt gata calculate de institutii
specializate.

Factorul beta este deosebit de important deoarece poate indica evolutia unei valori
mobiliare sau a unui portofoliu in functie de evolutia pietei bursiere respective.

Daca o actiune sau un portofoliu are un beta egal cu unu atunci aceasta este perfect
corelata si evolueza in acelasi sens si cu aceeasi amplitudine cu piata: daca indicele
bursier creste si cursul actiunii noastre va creste si invers.

Daca coeficientul beta este egal cu minus unu atunci actiunea sau portofoliul respectiv
este perfect negativ corelata, adica evolueaza in totala opozitie cu piata: scade cand
aceasta creste si creste cand aceasta scade.

Un coeficient beta egal cu zero inseamna ca actiunile sau portofoliul respectiv nu variaza
o data cu piata ci raman constante.In aceasta situatie, in cazul unui portofoliu, coeficientii
beta ai actiunilor care il compun se anuleaza reciproc.

Un coeficient beta mult mai mare decat unu indica o puternica volatilitate a actiunii sau a
portofoliului, variatia pietei intr-un sens sau in altul amplificand evolutia cursului
acestora. Aceste actiuni sau portofolii puternic volatile sunt foarte profitabile in conditiile
in care piata bursiera creste, deaorece acestea vor aduce castiguri insemnate.

In constituirea unui portofoliu de valori mobiliare prin diferite combinatii de valori

mobiliare putem obtine un coeficient beta potrivit cu gradul nostru de toleranta la risc. Un
coeficient beta mai mare inseama un risc mai mare dar si castiguri mai mari, iar un
coeficient beta apropiat de zero sau chiar zero inseamna actiuni foarte putin riscante (sau
fara risc chiar la beta egal cu zero) deoarece sunt putin volatile dar si castigurile pe care
le pot aduce sunt mici.

5.3 Principii de management ale portofoliului

Cateva principii de management ale portofoliului au fost deja trecute in revista in

paragraful dedicat plasamentelor simple 4.2. In continuarea le vom completa pe cele
prezentate inainte si vom mai adauga cateva succint:

"Nimic nu este sigur"

Acest principiu se refera la aparitia unor situatii neprevazute care vor influenaa in mod
negativ evolutia unor titluri aflate în portofoliu, spre exemplu:

6
 - persoana cheie din serviciul de marketing este angajata de concurenta;
- un nou produs înregistrează un esec usturator;
- ratele dobanzii cresc neasteptat, ceea ce determina o scadere a pretului actiunilor
si obligatiunilor bancare.

Acest principiu indeamnă la o diversificare a riscului, astfel incat nici o investitie sa nu

depaseasca spre exemplu 10% din totalul portofoliului respectiv (model foarte
conservator).

"Capitalul pierdut este foarte dificil de înlocuit"

Acest principiu are in vedere aparitia urmatoarelor situatii:

- valoare mobiliară pierde 50% din valoarea sa.

- daca actiunile scad cu 15% se impune o vanzare rapida a actiunilor în scadere.

Si acest principiu îndeamna la o diversificare a portofoliului, astfel încat o scadere a unui

titlu din portofoliu sa poată fi contracarata, pe baza diversificarii portofoliului, printr-o
crestere a unuia sau mai multor titluri cuprinse în acelasi portofoliu.

"Inflatia erodează puterea de cumparare"

Spre exemplu o rata a inflatiei de 10% si un venit de 5% pe investitie, reprezinta practic o

pierdere de 5%.

Întotdeauna trebuie sa se aiba in vedere construirea unui portofoliu care sa compenseze si

sa depaseasca inflatia, cu atat mai mult într-un mediu puternic inflationist.

"Calitatea primeaza"

Principiul are în vedere urmatoarele:

- indiferent cat de serioase vor fi problemele, un manager bun le va rezolva; o

administrare buna a companiei este bunul cel mai de pret ;
- trebuie pastrata o lista a companiilor bine administrate si finantate, pe care dorim
să le avem în proprietate atunci cand preţul este cel mai potrivit.

"Alegerea momentului efectuarii investitiei este importanta"

Alegerea momentului este la fel de importanta ca strategie şi ca alegerea actiunilor.

Pentru un investitor pe termen scurt aceasta poate sa insemne diferenta între a castiga si a
pierde bani. Pentru un investitor pe termen lung, aceasta nu e de importanta capitala, dar
este destul de importanta. Datorită dificultatii în alegerea punctului minim sau maxim al

7
unui ciclu poate fi o idee buna sa cumperi si sa vinzi actiuni la intervale regulate ale unui
ciclu de piata. Alegerea momentului poate fi influentata de sansa, de zvonuri şi de
anumite evenimente neprevazute. Un număr de evenimente pot influenta o piata,
evenimente care nu pot fi prezise:

a) Razboiul;.
b) Rasturnări ale situatiei politice;

c) Riscuri neasteptate din partea unei societati. O societate poate declara la un

moment dat niste datorii care nu erau cunoscute pe piata. Preţul actiunii va fi
influentat în mod corespunzator.

"Nu ignoraţi semnalele de avertizare"

În general cand investitorul este în dubiu este recomandabil sa paraseasca afacerea.

În cazurile în care apar semnale de avertizare cum ar fi zvonuri despre un esec iminent,
presa negativa, plaţi sau dividende întarziate, lucrurile pot doar sa mearga din ce în ce
mai rau. Este surprinzător cum foarte multe persoane continua sa sustina societati în
cadere, în ciuda avertizarilor. Chiar dacă zvonurile par sa nu aiba motivare, daca destul de
multe persoane cred în ele, atunci ele se autodezvolta. Investitorii ar trebui să urmarească
propriile investitii si sa încerce sa ajunga la o cât mai buna înţelegere a acestora.

"Diversificarea diminueaza riscul"

O mare diversitate de actiuni trebuie luata în considerare pentru a dezvolta un portofoliu

echilibrat. Un numar mai mare de actiuni da o anumită siguranta si multi analisti
considera ca un portofoliu trebuie sa contina cel putin sapte actiuni diferite pentru a
preveni o pierdere prea mare în portofoliu, atunci când una dintre actiuni are o cadere
brusca. Desigur, trebuie diversificate si activele, adica alocate fonduri pentru mai multe
tipuri de valori (actiuni, obligatiuni, bonuri de tezaur, certificate de depozit, etc.).

Ca regula generala, o valoare mobiliara nu ar trebuie sa aiba o pondere mai mare de 10-
15% in structura unui portofoliu.

Este de asemeni prudent sa se diversifice si tipurile de acţiuni. De exemplu, un portofoliu

de 10 de actiuni în domeniul siderurgiei este foarte probabil sa sufere ca si o singură
acţiune daca industria siderurgica sufera o cadere brusca. Analistii experimentati
sugereaza ca un portofoliu pentru un investitor particular ar trebui să aibă cel puţin şapte
actiuni în cel putin sase domenii de activitate diferite. Portofoliile institutionale cum ar fi
anumite trusturi importante au mai mult de 100 de titluri.

"Nu deveniţi lacomi"

Lacomia poate fi un lucru distructiv, mai ales daca nu este moderata. Este foarte greu de
stabilit, de obicei, momentul vânzarii - deci, lasa întotdeauna ceva şi pentru celelalte

8
persoane. Ar trebui să fixezi o rata a profitului si sa vinzi în momentul in care aceasta a
fost atinsa. Este important a nu se ezita in insusirea beneficiilor.

Multi investitori pot urma aceasta regula. De cate ori un investitor cauta sa obtina cativa
bani în plus la pretul de vanzare nu reuseste decât sa vada cum pretul a cazut şi astfel a
pierdut vanzarea. Acest investitor va vinde de multe ori la preturi mai scazute decat a
dorit initial.

"Informatiile sunt vitale"

A fi la curent cu toate evenimentele politice, sociale, economice si monetare care

influenteaza tendinta generala de evolutie a pietei bursiere, si mai ales a actiunilor care
compun portofoliul, este extrem de important, deoarece piata bursiera este foarte
sensibila si reactioneaza prompt la toate informatiile specifice care apar.

"Nu urmati orientarea majoritatii"

De multe ori în ultimul deceniu s-a văzut piaţa crescand cu 20% şi aceasta a avut ca
rezultat cresterea interesului investitorilor care doreau sa cumpere. In mod similar, atunci
cand piata cade brusc, pesimismul creste si investitorii vor supraincarca piata din teama
ca pretul sa nu scada chiar mai mult. In aceste situatii investitorii se misca în concordanta
cu orientarea generala si aceasta miscare a maselor are ca rezultat o investitie gresita. De
aceea, aceasta < dispozitie sufleteasca > a pietei depaseste in importanta, la un moment
dat analiza parametrilor fundamentali.

Acest scenariu a avut loc, de exemplu, dupa caderea pietei actiunilor in cele mai
importante piete. Comentatorii pietei in mass-media, si cei mai bine cotati brokeri au
vorbit despre o cadere a economiei pe perioada lunga, o calamitate internaţională care a
speriat lumea din vest.

Multi investitori din aceste tari si-au vandut actiunile importante la preturi ridicole, ca
urmare a articolelor din presa si a dezinformarii. Asa cum ne putem aminti, multe
guverne din vest au relaxat politica monetară care a usurat rata profitului si a adus o
stabilizare a pietei la inceputul anilor 1988. Din contra, in 1987 cand raportul pret/castig
asupra actiunilor era de 15 la 20 si piata a explodat, prea putini investitori au vândut la
preturi supuse inflatiei. De fapt multe persoane au fost cumparatori la valoarea neta in
această perioada. Deci din nou să urmezi orientarea multimii nu a fost o actiune buna.

"Luati in considerare ciclul de dezvoltare al domeniilor specifice de activitate"

9
Prognozarea directiei de dezvoltare a unui domeniu de activitate are la baza ciclul de
viata al acestei activitati. Ipoteza este ca o anumita activitate trece prin mai multe faze -
inceput, dezvoltare, maturitate si declin.

Aceste faze sunt indicate prin etapele ratei de crestere a vanzarilor din cadrul activitatii
respective. Dezvoltarea procesului activitatii respective urmareste o curba sub formă de S
formata prin aparitia si raspandirea unor noi produse.

Partea liniară a fazei de inceput reflecta dificultatea de a invinge inertia si testarile

stimulative ale produselor noi.

Creşterea rapida apare in momentul in care un numar mare de cumparatori se grabesc sa

cumpere produsul imediat ce acesta s-a dovedit viabil.

Strapungerea potentialului numar de cumparatori are loc la un moment dat, aceasta

stopand cresterea rapida si formand un nivel constant al ratei de crestere.

În sfarsit, rata de crestere va suferi un declin în momentul in care apar produse substitut.

Domeniile specifice de activitate sunt impartite in trei categorii:

a) Domenii de activitate defensive - Aceste activitati specifice sunt caracterizate, de

obicei, de profituri constante şi dividende chiar şi în timpul unei recesiuni. În timpul
perioadelor mai bune apar creşteri moderate. Exemple de domenii de activitate defensive
- domeniul medical şi domeniul alimentar.

b) Domenii de activitate in dezvoltare - Aceste domenii specifice sunt caracterizate de

cresteri constante in fiecare an in vanzări si profituri. În aceste domenii dividendele sunt
foarte putine si cu o valoare foarte mica, deoarece sumele provenite din beneficii sunt
reinvestite în societate. Exemple de domenii de activitate in dezvoltare sunt - domeniul
tehnologiei informatiei, biotehnologiei şi industria electronicii.

c) Domenii de activitate ciclice - Aceste domenii de activitate sunt caracterizate de

fluctuatia larga, în concordanta cu ciclul activitatii, a vanzarilor, beneficiilor, dividendelor
si preturilor actiunilor. Aceste activitati vor fi influentate de scaderea sau de cresterea
activitatii economice. De exemplu, industria autoturismelor si constructiile de locuinte.

"A avea rabdare"

Este important a nu se uita ca plasamentele bursiere (cu exceptia speculatiilor) nu se fac

neaparat pe termen scurt si de aceea daca firma respectiva a fost analizata corect cu
putina rabdare se va vedea evolutia acesteia nu va dezamagi.

5.4 Riscurile plasamentelor in valori mobiliare

10
Intotdeauna inainte de efectuarea unei investitii, si mai ales daca este vorba de o investitie
pe piata de capital trebuie sa cautam sa gasim raspunsul la doua intrebari; care este
rentabilitatea sperata si cat de riscanta este investitia? Asa cum se stie rentabilitatea si
riscul merg practic mana in mana. Este aproape o axioma a finantelor principiul conform
caruia afacerile foarte rentabilile sunt in acelasi timp si foarte riscante. O investitie sigura
va aduce intotdeauna un profit mic pentru ca in plasamentele financiare exista o
remuneratie a riscului.

Riscul plasamentelor pe pietele de capital se refera la gradul de siguranta al acestora.

Managementul acestor riscuri are ca scop tocmai cresterea sigurantei acestor investitii in
conditiile in care rentabilitatea sa nu fie foarte afectata.

Existenta riscului este normala pentru orice actiune si, cu atat mai mult, in cazul
investitiilor pe pietele bursiere. Prezentarea si analiza riscurilor specifice plasamentelor
bursiere o facem cu scopul de a pune in garda si de a proteja pe care doresc sa investeasca
aici, si nu pentru a-i indeparta.

Pe orice piata bursiera regasim doua mari tipuri de risc: riscul sistematic si riscul
individual(nesistematic).

Riscul sistematic sau riscul pietei vizeaza intreaga piata de capital si este legat de
activitatile economice si/sau politice care influenteaza obiectiv activitatile dintr-o
economie. Schimbarile in economie, inflatia, reformele monetare si fiscale reprezinta
factori sistematici care afecteaza intreaga piata. In aceasta categorie ar putea apare
urmatoarele categorii de risc: riscul politic, riscul valutar, riscul dublei impuneri si altele.

Riscul politic care ar putea insemna spre exemplu riscul schimbarii politice a
guvernului cu un altul care nu mai garanteaza repatrierea capitalurilor si a
profitului.

Riscul de schimb valutar care consta in aceea ca profiturile pot fi anulate de evolutia
ratei de schimb dintre valuta tarii gazda si cea a tarii investitorului sau alte valute cu care
se lucreaza.

Riscul dublei impuneri ce poate apare si se refera la tratamentul fiscal dezavantajos

pentru investitor

Riscul individual sau nesietematic este caracteristic unor domenii particulare de

activitate. Acest risc este specific pentru fiecare plasament in parte, mai mult pentru
fiecare actiune, obligatiune sau optiune.

Riscul individul poate fi eliminat prin efectuarea de plasamente diferite. Adica acest risc
se poate elimina aproape prin diversificare.

11
Diversificarea inseamna construirea unui portofoliu larg de investitii care conduce la
compensarea pierderilor realizate pe anumite produse bursiere cu castigurile realizate pe
altele. Acest proces este conform dictonului: "de a nu se tine toate ouale in acelasi cos".

Un alt tip de risc este riscul investitorului adica cel aferent increderii acordate
emitentului. Acesta poate sa nu inregistreze rezultatele scontate si deci sa nu plateasca
dividende sau pretul titlurilor sa scada sub cel la care au fost cumparate [34] . Aici totul
tine de analiza temeinica, fundamentala si tehnica a titlurilor in care urmeaza se plasa
banii.

In tarile cu o piata de capital dezvoltata exista agentii specialiaizate, independente care

acorda titlurilor anumite rating-uri (de exemplu Standard&Poors). Este vorba de creditul
de care se bucura emitentul pe piata. Desigur aceste clasificari nu garanteaza nimanui
siguranta banilor investiti ci ele au un rol orientativ.

Riscul inflatiei tine de faptul ca profitul incasat poate fi erodat de crestera preturilor.
Sunt recomandate in perioadele de inflatie plasamentele cu venituri variabile, dar si cel in
aur si obiecte de arta.

Riscul de lichiditate este caracteristic mai ales pietelor in formare (de exemplu, piata de
capital din Romania), cand datorita cererii reduse pretul titlurilor scade. Acest risc se
manifesta fie printr-un nivel foarte redus al tranzactiilor, fie prin ocuparea (preponderent)
a unor pozitii de acelasi sens (vanzare sau cumparare).

Riscul sincronizarii este un risc specific pietei de capital. Acesta vizeaza sincronizarea
actiunii de comercializare a titlurilor cu evolutia cursului. Pretul oricarui titlu are o
evolutie ciclica iar comercializarea in perfecta corelatie cu variatiile de pret poate fi o
sursa suplimentara de castig.

In concluzie, micsorarea riscurilor plasamentelor de capital trebuie sa fie urmarita de

orice investitor. Modalitatea principala de realizare a acestui lucru este diversificarea,
care inseamna in fapt constituirea unui portofoliu larg de titluri si care sa nu fie din
acelasi domeniu.

[31] Anghelache, Gabriela; Obreja, Carmen - "Piete de capital si tranzactii bursiere", Ed.
ASE, Bucuresti, 2000, p. 83

[32] abordarea de sus in jos si de jos in sus (en.)

[33] a se vedea pentru detalii Teoria Portofoliului a lui Harry Marcowitz, "Portofolio
Selection. Eficient Diversification of Investment", Publishing House John Wiley & Sons,
New-York, 1959

12
[34] Popescu Vergil - "Bursa si tranzactii cu titluri financiare", Ed. Asociatiei Cal Clubul
Roman, Bucuresti, 1993

13