Orașe Medievale

Praga este capitala Republicii Cehe. Orașul este situat pe râul Vltava, în Boemia Centrală, și
are aproape 1,67 milioane de locuitori. Teritoriul pe care se află azi Praga a fost locuit încă
din Paleolitic. Cu mai multe secole în urmă, prin zonă treceau drumurile comerciale care
legau zonele sudice și nordice ale Europei și care urmau cursurile principalelor râuri din
regiune. De prin anul 500 î.Hr., triburile celtice numite Boii au locuit în regiunea care avea să
primească numele lor – Boemia. Triburile germanice ale marcomanilor au migrat în Boemia
în anul 9, sub conducerea regelui Maroboduus. O parte a celților a migrat către sud, în vreme
ce restul lor a fost asimilat de marcomani. În anul 568, cea mai mare parte a marcomanilor,
însoțiți de membrii altui trib germanic, lombarzii, au migrat spre sud. Marcomanii rămași au
fost asimilați de slavii apuseni, care au invadat regiunea. De prin anul 800, monarhii cehi au
cucerit aproape întreaga Boemie.

Primul monarh boemian atestat documentar este prințul Borivoj Přemyslovec, care a domnit
în a doua jumătate a secolului al IX-lea. Soția prințului, Liudmila, care a devenit, după
moarte, sfânta patroană a Boemiei, a fost creștinată de Sfinții Metodiu și Chiril, care au adus
creștinismul în regiune, în 863. Borivoj și-a mutat reședința din așezarea fortificată Levý
Hradec într-un palat numit Praha. Curtea palatului a fost numită, la rândul ei, tot Praha, locația
fiind cunoscută drept Castelul Praga. Începând cu domnia lui Borivoj, Castelul Praga a
devenit reședința regilor cehi. Castelul Praga a devenit cea mai mare fortăreață locuită din
lume și este astazi reședința Președintelui Cehiei. Pe la începutul secolului al X-lea, zona din
jurul Cetății Praga s-a dezvoltat într-o importantă locație pentru comerț, un loc frecventat de
negustorii din întreaga Europă. În 973 a fost fondată în Boemia o episcopie cu sediul
episcopal în Cetatea din Praga. Primul episcop de Praga a fost Adalbert, care avea să fie
canonizat în 999 în Biserica Romano-Catolică. Alături de așezarea fortificată a Pragăi, o altă
așezare fortificată avea să fie construită în secolul al XI-lea pe celălalt mal al râului Vltava, la
Vyšehrad, în timpul domniei prințului Vratislav II.După 1085, Vyšehrad a devenit, pentru
scurtă vreme, orașul de scaun al monarhilor cehi.

Castelul Praga

Prințul Vladislav II, încoronat în 1158, a fost ctitorul unui mare număr de biserici și mănăstiri.
Mănăstirea Strahov a fost construită în 1142. Primul pod peste râul Vltava – Podul Judith – a
fost construit în 1170. Acest pod s-a prăbușit în 1342, iar noul pod, numit mai târziu Podul
Carol, a fost construit în 1357.

Podul Carol

În secolul al XIII-lea, orașele au cunoscut o dezvoltare importantă. În jurul Pragăi vechi trei
așezări au primit privilegiile de oraș. Așezarea de la poalele Cetății Praga a devenit Orașul
Nou Praga, în 1257, în timpul domniei regelui Otakar al II-lea. Orașul Hradčany din imediata
apropiere a Castelului Praga datează din 1320. Pe celălalt mal al Vechiului Oraș Praga
primise, deja, privilegiul de oraș în 1230. Orașul Praga a înflorit în secolul al XIV-lea, în
timpul domniei împăratului Carol al IV-lea din Dinastia Luxemburg. Datorită eforturilor lui
Carol al IV-lea, episcopia din Praga a fost ridicată la rangul de arhiepiscopie în anul 1344. La
7 aprilie 1348, Carol a fondat prima universitate din Europa Centrală, Răsăriteană și Nordică,
care, în zilele noastre, îi poartă numele. Universitatea Carol este cea mai veche universitate
cehă și prima universitate germană. În același an, Carol al IV-lea a fondat Nové Město –
Orașul Nou, vecin cu Staré Město – Orașul Vechi. Carol a reconstruit Castelul Praga și
Vyšehradul, a reconstruit unul dintre podurile ruinate de pe Vltava, care poartă azi numele său
– Podul Carol. Tot în timpul domniei sale a început construirea Catedralei Sfântul Vit și au
fost ctitorite numeroase alte biserici mai mici. În 1355, Carol a fost încoronat la Roma
Împărat al Sfântului Imperiu Roman. Praga a devenit capitala Sfântului Imperiu Roman. Noul
împărat a dorit să facă din Praga cea mai frumoasă capitală europeană și orașul cel mai
important al Imperiului. Toate construcțiile ridicate în acea vreme au folosit grandiosul stil
gotic, cu caracteristici decorative locale, numite, mai apoi, „Școala boemiană”.

În timpul domniei împăratului Carol al IV-lea, Cehia a fost printre cele mai importante puteri
ale vremii. Situația s-a schimbat, în mod dramatic, în timpul domniei slabului rege Venceslau
al IV-lea, fiul lui Carol al IV-lea. Preotul Jan Hus, care era și rectorul Universității din Praga,
își ținea predicile în Capela Bethleem în limba cehă pentru a asigura difuzarea cât mai largă a
ideilor reformării bisericii. Execuția lui Hus pentru erezie, in 1415, a dus în anii care au urmat
la declanșarea Războaielor Husite. După moartea regelui Venceslau, fratele său vitreg,
Sigismund, era moștenitorul legal al tronului. Husiții se opuneau suirii pe tron a unui catolic
fervent, care îl chemase pe Jan Hus la Conciliul de la Constance, asigurându-i imunitatea și
care nu se ținuse de cuvânt. Sigismund a venit la Praga în fruntea unei armate de 30.000 de
cruciați, dorind să obțină capitularea orașului și coroana. În 1420, țăranii răsculați și soldații
husiți, în frunte cu faimosul general Jan Žižka, l-au înfrânt pe Sigismund în Bătălia de la
Muntele Vítkov. Au urmat mai multe încercări cruciate de înfrângere a husiților, toate
încheiate cu eșecuri. După moartea lui Žižka, unitatea husiților s-a năruit. Facțiunea husiților
radicali a fost învinsă, în cele din urmă, în bătălia de la Lipany, in 1434, de o coaliție a
husiților moderați și a catolicilor cehi, astfel că Sigismund a fost încoronat ca rege al
Boemiei.

Pe tronul Boemiei a urmat Matthias, acceptat de Dieta din Boemia ca urmaș prezumtiv, în
momentul în care Matthias s-a îmbolnăvit grav. Stările protestante din Boemia nu au privit cu
ochi buni această decizie. Tensiunile dintre protestanți și catolici (prohabsburgici) a dus la a
treia defenestrație de la Praga, în timpul căreia oficialii catolici au fost aruncați pe ferestrele
Castelului Praga, in 23 mai 1618. În ciuda faptului că cei trei catolici au supraviețuit,
protestanții au înlocuit oficialitățile catolice. Incidentul a declanșat războiul de treizeci de ani.
După moartea lui Matthias, Ferdinand de Styria a fost ales împărat, cu numele de Ferdinand al
II-lea, dar nu a fost acceptat ca rege al Boemiei de comunitatea protestantă. În schimb, pe
tronul Boemiei a fost ales calvinul Frederick al V-lea de Pfalz. Conflictul care a urmat a fost
unul dintre catolici și protestanți. Împăratul Ferdinand al II-lea a ieșit învingător și a fost
încoronat ca rege al Boemiei. El a proclamat declanșarea procesului de recatolicizare a
ținuturilor cehe. Protestanții au fost obligați să retrocedeze toate proprietățile care aparținuseră
vreodată bisericii catolice. Au fost interzise toate credințele necatolice. Nobililor protestanți li
s-au oferit alternativele convertirii sau emigrării. Limba germană a primit același statut cu cel
al limbii cehe. După Pacea de la Westphalia, Ferdinand a mutat curtea imperială la Viena, iar
Praga a intrat într-un proces lent de declin, care a provocat reducerea populației de la
aproximativ 60.000 la cam 20.000.

În 1689, un mare incendiu a devastat Praga, care, însă, a fost reconstruită și renovată rapid. În
secolul care a urmat, populația orașului a crescut neîntrerupt, în 1771 trăind aici 80.000 de
locuitori. Mulți dintre aceștia erau negustori bogați care, alături de aristocrați, au îmbogățit
orașul cu numeroase palate, biserici și parcuri, ducând la apariția unei versiuni a stilului baroc
renumită în toată lumea. În 1784, în timpul domniei împăratului Iosif al II-lea, cele patru
așezări urbane creștine învecinate – Malá Strana, Nové Město, Staré Město și Hradčany – au
fost într-o singură entitate urbană, în vreme ce cartierul evreiesc, Josefov, a devenit parte a
noului oraș doar în 1850. În 1817 a fost creată o nouă suburbie, Karlín, populația orașului
depășind în curând cifra de 100.000 de locuitori. Prima gară de cale ferată a fost construită în
oraș, în 1842.

În 1806, Napoleon Bonaparte a provocat disoluția Sfântului Imperiu Roman. Împăratul

Roman Francisc al II-lea a abdicat. El avea să devină împărat al Austriei, cu numele de
Francisc I. În 1867, împăratul Franz-Iosif I a înființat Monarhia Dualistă Austro-Ungară,
formată din Imperiul Austriac și Regatul Ungariei.

Ca moștenitor al tronului austro-ungar a fost proclamat fiul împăratului Franz-Iosef, Franz-

Ferdinand d'Este, după sinuciderea pricipelui moștenitor Rudolf. Ferdinand s-a căsătorit cu
Sofia von Chotek dintr-o familie aristocrată cehă. Ei au locuit la Castelul Konopiste, nu
departe de Praga. Noul principe moștenitor era în favoarea transformării Monarhiei Dualiste
în Monarhie Tripla Austro-Ungară-Cehă, dar, la 28 iunie 1914, el și soția sa au fost asasinați
la Sarajevo. Asasinatul a fost pretextul pentru declanșarea Primului Război Mondial.
Înfrângerea Austro-Ungariei în prima conflagrație mondială a dus la disoluția imperiului și la
apariția pe harta politică a Europei a noi state, teritoriile cehe și slovace formând Republica
Cehoslovacia. Praga a fost aleasă capitală a noului stat. Orașul s-a dezvoltat atât din punct de
vedere urbanistic, cât și economic. În 1930, Praga avea aproximativ 850.000 de locuitori.

Din 1939, odată cu ocuparea Cehhoslovaciei de către Germania Nazistă, evreii din Praga au
fost exterminați in timpul Holocaustului sau au fugit din țară. Cei mai mulți evrei
supraviețuitori ai războiului, din Praga și din restul țării, au emigrat, în timpul comunismului,
în mai multe valuri succesive determinate de preluarea puterii de către comuniști, înființarea
statului Israel și înăbușirea Primăverii de la Praga de către Uniunea Sovietică și aliații ei. La
sfârșitul secolului trecut, comunitatea evreiască din Praga număra aproximativ 800 de
membri, iar in 2006 aproximativ 1.600 praghezi s-au declarat ca fiind evrei. În timpul
ocupației naziste, Praga a fost unul dintre puținele orașe europene nerăvășite de
bombardamentele aeriene, dar locuitorii capitalei au fost persecutați și oprimați de naziști. În
cele din urmă, la 9 mai 1945, după capitularea oficială a Germaniei Naziste, sovieticii au luat
cu asalt Praga. Doar la 12 mai au încetat definitiv luptele în Cehia. Ocupația germană a cauzat
- după unele surse - moartea a 270.000 de cehoslovaci, între care peste 77.000 de evrei
cehoslovaci. După război, Praga a redevenit capitala Cehoslovaciei.

Viața intelectuală liberală pragheză a suferit sub regimul totalitarist, în ciuda unor eforturi
notabile ale noilor autorități pentru renovarea monumentelor avariate de luptele celui de-al
Doilea Război Mondial, ca și de sprijinire a culturii de masă. Scriitorii cehoslovaci, la cel de-
al patrulea congres al breslei ținut la Praga, în 1967, au luat o poziție foarte critică la adresa
regimului. Ei l-au provocat pe noul Secretar General al comuniștilor cehoslovaci să proclame
un nou curs al politicii interne. Astfel a început scurta perioadă a "socialismului cu față
umană". Noua politică cehoslovacă, cunoscută cu numele de "Primăvara de la Praga",
urmărea reformarea democratică a instituțiilor statului comunist. Uniunea Sovietică și aliații
săi din Pactul de la Varșovia, cu excepția notabilă a României, au reacționat violent în august
1968, ocupând militar țara și oprind cursul reformelor.

În 1989, după căderea Zidului Berlinului și victoria Revoluției de catifea, Cehoslovacia s-a
eliberat în cele din urmă de influențele comuniste și sovietice, iar Praga a înflorit încă o dată
în condițiile noilor realități economice și sociale din țară. În 1993, după dizolvarea pașnică a
federației cehoslovace, Praga a devenit capitala noului stat Republica Cehă. Praga este
capitala a două unități administrative ale Cehiei: Pražský kraj – Regiunea Praga și
Středočeský kraj – Regiunea Boemia Centrală. Cu toate acestea, Praga nu face parte, din
punct de vedere geografic, din Regiunea Boemia Centrală.
ORASE MEDIEVALE

Chiriac Ella
Cls. IX D

Profesor coordonator
Langu Sorin