Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Încadrare teritorială
Așezare geografică:
- partea de SE a Europa Centrală (Germania, Cehia, Slovacia, Austria, Ungaria, Elveția,
Polonia);
- la contactul cu Europa Orientală (Marea Neagră) și cu Europa Balcanică (Dunărea);
- teritoriul este axat pe:
o paralela de 45 latitudine nordică – așezare în mijlocul zonei temperate;
o pe meridianul de 25 longitudine estică – aliniamentul așezărilor Avrămești,
Făgăraș, Roșiorii de Vede, Traian.
Poziția pe Glob:
- zilele sunt mai lungi cu 37 minute la solstițiul de iarnă în nordul țării față de sud
- între extremitățile de este și de vest există o diferență de 37 minute.
Pe locul 58 din punct de vedere al populațieiș locul 84 din punct de vedere al suprafeței 238
391 km 2 .
Forma teritoriului este relativ rotundă.
Suprafața de 238 391 km 2 (4.8% din suprafața Europei); locul 13 în Europa; locul 84 pe
glob
Distanța dintre extremitățile Nordică și Sudică: 525 km
Distanța de la Vest la Est: 740 km
N – Horodiștea (Botoșani): 26°23`32” long. E, 48°15`06” lat. N
S – Zimnicea (Teleorman) 25° long E, 43° lat. N
V – Beba Veche 20°15`44” long E, 46° lat. N
E – Sulina (Tulcea); 29°41`24” long. E, 45°09`36” lat. N
Centrul României – intersecția paralelei de 46° lat. N cu meridianul de 25° long. E; se află la
17 km N de orașul Făgăraș.
Frontiere: lungime totală de 3150 km – 1086 km terestre, 1817 km fluviale; 247 km maritime
Granița cu:
- Serbia: 546 km;
- Bulgaria: 631 km;
- Republica Moldova: 681 km;
- Ucraina: 650 km;
- Ungaria: 448 km.
Fațada la Marea Neagră: 194 km (lungimea litoralului).
Premisele de dezvoltare
A. Condiții naturale
- țară carpatică: Carpații de Sud-Est – relieful coboară în trepte spre E, S, V.
o succesiune a formelor de relief (munți: 30%, dealuri și podișuri: 40%, câmpii
și lunci: 30%, deltă.
o Frecvență mare a depresiunilor mari și mici (330), joase, bine populate, bogate
în zăcăminte de subsol: 30% din teritoriul montan, 2000 km 2 .
Carpații Orientali (de la N – S) Maramureș, Bilbor, Borsec, Giurgeu,
Ciuc, Brașov; (de la V – E) Dornelor, Câmpulung Moldovenesc
Carpații Meridionali: Loviște, Petroșani, Hațeg, Bran – Rucăr –
Dragoslavele (culoar depresionar); Olt, Jiu (culoar de vale).
Munții Banatului și Munții Apuseni: Bozovici, Brad, Zlatna, Zarand,
Beiuș, Vad (depresiuni golfuri); Timiș – Cerna – Mehadia, Reșița –
Câlnic – Lupac – Brebu – Ezeriș (culoare depresionare); Mureș (între
Deva și Lipova), Arieș (culoar de vale).
o Văile, pasurile și trecătorile:
6 văi transversale: văiile Dunării, Crișul Repede, Oltului, Mureșului,
Someșului, Jiului;
văi parțial transverale: văile Sucevei, Bistriței, Trotușului, Prahovei,
Crișul Alb.
trecătorile carpatice:
organizarea transporturilor transcarpatice – repartiția geografică
a așezărilor, configurația axelor de urbanizare, a orașelor
dublete;
- țară dunăreană: rețea hidrografică tributară (cca. 90%) Dunării;
o lungime: 38% din întreg cursul fluviului și 45% din lungimea sa navigabilă:
1075 km – 795 km graniță, 280 km pe teritoriul românesc.
o malul românesc – trepte domoale (câmpii de terase)
dezvoltarea agriculturii (cereale, plante tehnice și de nutreț)
orașe porturi: Drobeta-Turnu Severin, Calafat, Corabia, Turnu,
Măgurele, Giurgiu, Oltenița, Călărași) cu funcție industrială.
19 orașe: lângă malul stâng: Galați, Brăila, Drobeta-Turnu Severin,
Orșova; în lungul brațelor: Măcin, Hârșova; în zonele de confluență:
Turnu Măgurele (Olt), Oltenița (Argeș); spre zona de vărsare: Tulcea,
Sulina.
Cernavodă, Isaccea, Moldova Nouă, Calafat, Corabia, Zimnicea,
Călărași, Feteși.
sate mari.
- țară pontică: țărmul vestic al Mării Negre.
o Marea Neagră:
Suprafața: 413 490 km 2
România, Bulgaria, Turcia, Georgia, Rusia, Ucraina
Comunicare cu Marea Marmara, Marea Egee, Marea Mediterană
(Bosfor, Dardanele)
Linie de țărm: 4075 km – 194 km pentru România.
Porturi: Odessa, Novorosisk, Batumi, Burgas, Varna, Istanbul,
Constanța, Mangalia, Sulina.
Zonă petrolieră: țărmul românesc, ucrainean și rusesc.
Funcție turistică: Crimeea, Batumi, Varna, Mamaia, Constanța,
Mangalia.
- climat: temperat-continental-moderat;
- vegetație spontană: păduri (conifere, fag, de stejărete, zăvoaie – vegetație din zona
umedă de salcie, stuf, papură, 27% din teritoriu), pajiști (20%).
Unirea celor două țări românești- Țara Românească și Moldova- într-un singur stat (1859)
1941- Romania i se alatura Germaniei si intra in razboi impotriva URSS, pentru dezrobirea
Basarabiei si Bucovinei
Orasul
-alcatuit dintr-o singura localitate, in mod normal, dar incluzand si localitati rurale.
Comuna
-numar diferit de sate: intre 1 (7%) si 40 de sate (comuna Cornereva,jud Caras-Severin) sau
38 de sate (comuna Vidra, jud Alba)
Populatia Romaniei
Evolutie numerica
-1918 -unitatea nationala si cadrul politic favorizeaza dezvoltarea tarii dpdv demografic
-1920-1924 –natalitate ridicata – locul 3 in Europa (dupa URSS si Bulgaria)
-1930-1948: usoara reducere a sporului total si a ritmului mediu anual de crestere demografica
-explozie demografica pana in anii ’30 –fenomen pretrecut cu 5-7 decenii in urma in tarile
dezvoltate din Europa Occidentala (revolutia industriala)
-1992 –punct culminant – cel mai mare numar de locuitori (22.810.035 loc)
-1999 –natalitatea este cu 1,4 unitati sub nivelul martalitatii (10,4%o natalitate – 11,8%o
mortalitate)
Dinamica populatiei
Miscarea naturala –bilantul natural
1930-1940
Mortalitatea infantila
-perioada antebelica –cea mai ridicata rata din Europa:180-181 la1000 copii nascuti vii
-1989 -25-26%o
-1999- 18,6%o
-2002- 17,3%o
-2013- 8,1%o
Sporul natural
-2014: -2,6%o; Teleorman: -9,2%o; Giurgiu: -7%o; Olt: -6,9%o; Braila: -6,6%o; Ilfov:
0,9%o; Iasi: 0,8%o; Suceava: 0,3%o; Brasov: 0,1%o; Bistrita Nasaud: 0%o
2011:73,77 ani
Îmbătrânire demografică
1977 – 13% populație vârstnică (60 ani și peste)
2002 – 19,8%
2014 – 45,28% (peste 9 mil. loc – efect al emigratiei)
- valori mai ridicate in mediul rural
- cea mai imbatranita categorie de populatie a tarii: populatia feminina din mediul rural
- factori:
o evoluția fertilității populației feminine
o nivelul mortalității generale (mai ridicat în mediul rural)
o soldul negativ al migratiei: emigrația e mai mare ca imigrația
- Europa: 23% populație vârstnică
Diferențieri teritoriale
- Sub 20% populație vârstnică în județele Satu Mare, Maramureș, Bacău, Gorj, Iași,
Galați, Sibiu.
- Peste 25% populației vârstnică în județele: Teleorman, Giurgiu
Dinamica populației
Mișcarea migratorie
Efecte teritoriale ale migrației:
- redistribuirea teritorială a populației
- modificări ale evoluției densității populației
- modificarea structurii populației pe grupe de vârstă și sexe
- modificarea raportului de masculinitate și feminitate
- schimbarea structurii populației pe medii și profesii, prin:
o creșterea indicelui de urbanizare (industrializare preponderent urbană)
o creșterea ponderii populației active ocupate în ramurile agricole
- deprofesionalizarea mediului rural – polarizarea tinerilor către învățământul din
mediul urban
Fluxurile migratorii definitve (din perioada socialistă)
- migrații definitve ale populației din Moldova (Vaslui, Botoșani, Iași) spre București,
Transilvania, Dobrogea, Banat, Oltenia, Maramureș
- deplasări din Trnsilvania către Crișana și Maramureș
- deplasări din Oltenia către București, Muntenia, Banat, Dobrogea
- deplasări din Dobrogea către București, Brașov, Prahova, Timiș
- din alte zone ale Munteniei către București, sudul și centrul țării
- dimensiunea în anul 2014: peste 371677 persoane
- direcții:
o din rural în urban: 6.2‰
o din urban în urban: 8.9‰
o din rural în rural: 7.3‰
o din urban în rural: 11.4‰
Deplasări dinspre mediul rural către mediul urban (stabiliri de domiciliu) București, Brașov,
Ploiești, Bacău, Piatra-Neamț
Emigrație
1975-1989: 362464 emigrări definitive – Germania, SUA, Israel, Austria, canada, Ungaria,
Franța
1989: 17594 persoane
1990: 96929 persoane – 60% către Germania, 11% către Ungaria
2000: 13438 persoane – Germania, SUA
2003: 9886 persoane – Germania, SUA, Canada
2014 11251 persoane – Spania, Germania, Italia, Canada, Austria, SUA, Franta
- migrațiile temporare pentru muncă: Spania, pe primul rând
- structură etnică a emigranților: români (peste 50%), germania (35%), maghiari (12%),
rromi, evrei
Imigrație
2014: 36664 persoane
- Republica Moldova – 20125 persoane
- Ucrania – 1090 persoane
- Italia – 879 persoane
- SUA, Germania, Canada, Ungaria, Franta, Israel, Austria
-
Bilanțul migratoriu
Iași: 12 982 persoane
Vaslui: 7224 persoane
Cluj: 2000 persoane
Timiș: -298 persoane
Hunedoara: -219 persoane
Caraș-Severin: -215 persoane
Judetele-marime demografica
Populatie sub 300.000 loc: (Tulcea -207.207 loc, Covasna, Salaj, Mehedinti,
Ialomita, Giurgiu, Bistrita-Nasaud, Caras Severin)8
Iasi -783.882loc
Structura populatiei
1. Structura demografica
1.1 Structura pe sexe
2014 -48,86% barbati ; 51,14% femei
Bucuresti -46% barbati
1.2Structura pe grupe de varsta
Pentru grupele de varsta 0-4 ani ;35-39 ani predomina populatia masculina.
0-4 ani -0.05 %
<15 ani -15,5%
Feminin 15-49 ani -23,41% -populatia feminina de varsta fertila
>65 ani -16.7%
Dupa 1990 :- proces accentuat de imbatranire demografica
-ponderea populatiei tinere scade constant
-creste ponderea populatiei varstnie
-declin demografic :recul al natalitatii si mentinerea acesteia la valori scazute,
sub nivelul de inlocuire a generatiilor; migratia externa a persoanelor tinere si a celor apte de
munca.
1.3 Structura matrimoniala
2011
38 % necasatoriti;
48% casatoriti(rata nuptialitate- 5,3 casatorii la 1000loc)(>6,5%o-Bucuresti,Cluj,Suceava ;
4%o -Braila, Buzau, Ialomita);
4% divortati(rata divortialitate-1,22 divorturi la 1000loc )(>2%o –Braila,Botosani,Brasov;
<0,5%o –Dolj, Giugiu, Mehedinti);
10% vaduvi
1.4Structura pe familii si gospodarii
2011 –aproape 7.500.000 gospodarii ale populatiei
Formata din cel putin o persoana intretinatoare si alte persoane dependente (1 persoana
-26%; 2 perosane-2%, 3 persoane- 21%, 4 persoane -14 %, 5 persoane-6 %)
2.Structura sociala
2.1Structura etnica
1899- Muntenia, Oltenia si Dobrogea :92,1% romani
-Transilvania, Bamat, Criana si Maramures: 57,2% romani
1930 -77,9% romani
1977 -88,1% romani
1992 -89,4% romani
2002 – 89,5 %romani
3.3. Șomajul
Rata șomajului
- 2002 – 8.4%
- 2014 – 5.4%
- Masculin – 5.9%
- Feminin – 4.8%
- relieful
- rețeaua hidrografică
- structura geologică (resursele de subsol)
- condițiile social-economice (schimburi comerciale)
- deciziile politico-administrative
Forme regionale de habitat:
Habitatul montan
- relief puternic fragmentat: culmi cu versanți abrupți, văi adâncite, arii depresionare
interne și marginale;
- așezări mici, cu locuințe dispersate pe culmile mai scunde și mai domoale sau înșirate
de-a lungul văilor;
- așezări mari și mai bine conturate în depresiuni
- arii de pășuni cu fânețe cu locuințe, izolate sau în grup, cu folosire sezonieră: sălașele,
stânele, odăile;
- 2% din numărul așezărilor în zona montană
- tipuri dominante: risipite, răsfirate
- altitudini maxime: 1400 – 1500 m (2100 m pentru așezările sezoniere sau temporare)
- cele mai multe așezări de înălțime – Carpații Orientali
- cele mai numeroase așezări, dispersate pe mari spații – Munții Apuseni
Habitatul din zonele de dealuri și podișuri
1. Cetatea sau fortareata –modalitate de aparare, centre urbane antice care au avut
rol de aparare si functie politica sau religioasa dar si comerciala
a. Cetatile getodacice- demunire traditionale Oppida
b. Cetatile dacice –numite Dava(Sarmisegetusa, Capidava, Napoca)
c. Cetatile romane
d. Cetatile feudale din perioada medievala
e. Cetatile grecesti pentru Dobrogea transformate in cele mai vechi orase din
Romania : Histria -657 i Hr, Callatis, Tomis
2. Targurile –centre urbane cu functii de schimb permanente periodice sau de
tranzitie. Erau localizate in zone naturale de contact (campie- zona colinara) si in
apropierea unui curs de apa. (Curtea de Arges ,Targul Sucevei, Targul Lapus)
a. Foste orase cetati care au devenit targuri (Brasov, Sibiu, Cluj Napoca,
Sighisoara)
b. Foste asezari rurale si centre de meserii si comert care au devenit ulterior
centre administrative (Bucuresti, Iasi, Targoviste, Alba Iulia )
c. Orase targuri dublete (Sibiu si Ramnicu Valcea, Dr Turnu Severin si Orsova,
Targu Jiu si Hateg, Brasov si Ploiesti)
3. Orase porturi
a. Portul s-a dezvoltat separat de asezare –separare spatiala intre port si oras
(Giurgiu, Turnu Magurele-Teleorman si Oltenita )
b. Suprapunere spatiala intre port si oras (Tulcea, Galati, Braila, Sulina,
Cernavoda si Harsova )
4. Centre ale industriei primare –vechile centre dacice de exploatare a resurselor
subsolului prin minerit
a. Centre aurifere –M Apuseni (Brud, Zlatna, Brad, Rosia Montana si Baia de
Aries)
b. Centre de sare (Ocna Dej, Cojocna, Ocna Muresului )
c. Exploatare carierelor de piatra –Deva
5. Fostele asezari rurale
Evolutia retelei urbane
1912 (T.R si Moldova) – 119 orase care cuprindeau 16% din populatie. Predominau
orasele mici sub 20.000 loc fiind vechile targuri si centrele de schimuri comerciale. Existau si
centre industriale :Hunedoara si Ocnele Mari iar Bucurestiul avea peste 340.000 locuitori .
Campia Romania si Campia de vest erau deficitare in centre urbane.
1930 (Romania Mare) -142 orase . existau deja cateva orase mari : Iasi , Cluj Napoca
si Galati. Au aparut centre industriale :Resita si Petrosani. Ca statiuni balneoclimaterice a
aparut Calimanesti(Valcea) si Techirghiol. Alte orase cu functii administrative.
1956 -172 orase– Orase mari: Iasi, Cluj Napoca, Galati , Timisoara, Ploiesti, Brasov,
Arad. Ca orase mici , centre ale industriei extractive : Petrica si Lupeni-depres Petrosani.
Centre ale industriei prelucratoare : Rasnov si Azuga(industria pielariei). Centre urbane ca
statiuni baleoclimaterice : Olanesti, Covasna, Baile Herculane- Caras Severin
Urbanizarea din perioada socialista a dus la aparitia de noi orase in zonele de campie
si in zonele cu deficit urban.
Criteriul social-economic
Rangul 3 –toate orasele cu populatie intre 25.000-30.000 locuitori. Zona de influenta este
de 10-15 km.
- Hunedoara, Prahova – 14
- Maramureș - 13
- Constanța – 12
- Hunedoara – 7 municipii
- Ilfov – 0 municipii
- orașe foarte mici (sub 5000 loc.): 21 orașe – Băile Tușnad (1677 loc.), Sulina, Azuga
- orașe mijlocii mici (10000 – 50000 loc.): 157 orașe – Covasna, Murfatlar, Vatra
Dornei
- orașe mijlocii mari (50000 – 100000 loc.): 22 orașe – Giurgiu (reș. cu cel mai mic nr.
de loc.), Deva, Tulcea
- orașe mari (100000 – 300000 loc.): 17 orașe – Baia Mare, Pitești, Brăila
- orașe foarte mari (300000 – 1000000 loc.): 6 orașe – Galați, Craiova, Constanța (318
000 loc.), Cluj-Napoca, Timișoara, Iași
1. orașe polifuncționale:
o reședința de județ
4. orașe agricole
o servicille – 65 – 70%
Așezările rurale
Satul: o așezare rurală de bază, organism teritorial format dintr-o grupare de locuințe, variate
ca mprime, și o cumunitate de oameni care se ocupă în majoritate cu agricultura.
Comuna: unitatea administrativ-teritorială alcătuită din unul sau mai multe sate, care cuprind
populația rurală, fiind organizată în funcție de condițiile economice, social-culturale și
geografice.
1925 – 8751
1950– 4052
1968 – 2706
1992 – 2688
2002 – 2698
2015 – 2861
Regiunea BUCUREȘTI-ILFOV: 32
Ilfov: 32 comune
Tulcea: 46 comune
Organizarea comunelor:
- comune cu 1 – 40 sate
- predomină comunele cu mai puțin de 20 sate
- 8 comune au mai mult de 20 de sate: zone cu grad mare de fragmentare a reliefului,
sate mici, structură risipită – 7 comune doar în Munții Apuseni (Alba); - 1 comună în
Munții Mehedinți (com. Cornereva, Caraș-Severin).
- 7% comune cu un singur sat: Teleorman, Maramureș, Tulcea, Olt, Dolj, Călărași,
Ilfov: zone de câmpie sau depresionare, sate mari, compacte, situate de-a lungul
princialelor văi.
- comune cu 2 sau mai multe sate: Alba, Argeș, Bior, Gorj, Vâlcea
- județe eterogene demografic: Transilvania și Banat – Caraș-Severin, Arad, Timiș,
Hunedoara.
Situația actuală
2015 – 12957: densitate de 5.4 sate/100kmp
Regiunea BUCUREȘTI-ILFOV: 91
Ilfov: 91 sate
Hunedoara: 49 sate
Teleorman: 1 sat
o Forma de relief:
a. tipul carpatic:
i. de la 800 – 1600 m (satele Petreasa și Tomnatec din Apuseni)
ii. zona montană ocupă 29% din suprafața tării
iii. 1.9% din așezări se gasesc la munte și doar 1.2% din totalul populației
iv. așezări în special în depresiuni, culoare de vale
v. așezări temporare la peste 1400 metri
vi. satul de înălțime: dispersarea vetrei pe întrega suprafață administrativă
(case amestecate cu așezări sezoniere)
vii. sate cu vatră mai aglutinată – grupuri de case și cătune („crânguri” în
Apuseni)
viii. nordul Carpaților Orientali (Ținutul Dornelor) și partea cetrnal-sudică a
Munților Apuseni.
ix. specific zootehnic extensiv
x. suprafețe întinse de pășuni și fânețe naturale – păstoritul
xi. exploatări forestiere, meșteșuguri de prelucrare a lemnului, minerit
6,9% din suprafata tarii, 13% din totalul populatiei, 14% din totalul asezarilor
3. Tipul de campie
-pana la 400 m
-peste 45% din asezarile rurale –la sub 200 m
-vetre in vaile raurilor, de-a lungul drumurilor principale
-80% din numarul asezarilor, peste 85% din populatia rurala
-mari aglomerari de populatie –peste 15.000 loc
-profil cerealier si zootehnic
4. Tipul litoral
-pe grindurile fluviatice sau maritim (Letea, Caraorman), intre intinderile de ape
-sate piscicole
-asezarile din antichitate –pe partea dobrogeana, in lungul bratului Sf Gheorghe
-asezarile din evul mediu –asezari fortificate (Chilia), asezari pe bratele Dunarii si la
gurile de varsare
Structura satelor -distributia gospodariilor in raport cu vatra satului
Sate foarte mici (sub 100 loc) : Alba, Bihor, Hunedoara, Valcea, Arges, Salaj
Sate mici (100-500 loc) :Alba, Bihor, Salaj, Cluj, Bistrita-Nasaud
Sate mijlocii mici (500-1000 loc) :zonele de podis si dealurile subcarpatice
Sate mijlocii mari (1000-2000 loc) : zonele de podis si campie
Sate marii (2000-5000 loc) : zonele de campie si depresiunile intra si extracarpatice
Sate foarte mari (5000-10000 loc) :zonele de deal si campie –Prejmer (Brasov), Glina
(Ilfov)
Megasate (>10000 loc) :Cumpana, Valul lui Traian (CT), Pechea (GL) ,Chiajna,
Cernica, Jilava (IF)
Functionalitate
Subtipuri:
Terenuri viticole
Unități teritoriale viticole: *centrul viticol – o localitate în care viile dețin o pondere ridicată
în cadrul terenurilor agricole;
*podgoria – arie cu parametrii apropiați de soluri, climă, relief, producție ce înglobează mai
multe centre și suprafețe viticole;
*zona viticolă – unitate teritorială mai întinsă alcătuită din mai multe centre și podgorii,
suprapunându-se uneori unitățior naturale de relief.
1. Zona viticolă de la Curbura Carpaților – ocupă ¼ din suprafața viticolă a țării; situată la
altitudini cuprinse între 80-350 m; cuprinde podgoriile: Panciu, Odobești, Cotești (Vrancea),
Dealu Mare-Istrița (Buzău).
5. Zona viticolă Bănățeană – între Valea Mureșului și colinele Pâncota; podgorii: Pâncota,
Șiria, Miniș, Păuliș, Lipova.
6. Podgorii și centre viticole individuale: podgorii: Cotnari, Iași (Iași), Huși, Bârlad (Vaslui),
Ivești-Hanu Conachi (Galați), Niculițel (Tulcea), Murflatlar, Ostrov, Greaca (Constanța).
Terenuri pomicole
Activitățile zootehnice
Avicultura
-Piscicultura, pescuitul: 420.000 ha suprafețe lacustre de interes piscicol; 68 % din supr: Delta
Dunării, complexul Razim-Sinoe; 100.000 ha ape curgătoare; fondul piscicol: 60% din supr
de ape a țării; bazine lacustre naturale/amenajate: crescătorii (producție), pepiniere
(reproducere puieți pentru crescătorii).
Resursele naturale ale României
Resursele energetice
o Zăcămintele petrolifere – în Subcarpați; în regiuni de deal, podiș, câmpii și înn
platforma continentală a M. Negre; structuri bogate: Subcarpații S/Moldovei,
Cp. Banato-Crișană/Română.
centre de exploatare: Ploiești, Ianca.
o Zăcămintele gazeifere – Pod. Transilvaniei: gaz mentan; ariile petrolifere:
gaze asociate.
centre de exploatare: gaz metan: Copșa Mică, Mediaș; gaze de
sondă(asociate): Roman, Ploiești.
o Zăcămintele carbonifere – în bazinele superioare și mijlocii ale Jiului, M.
Banatului, Subc. S/Moldovei, Dealurile de V, Subc. Transilvaniei.
centre de exploatare: cărbune superior (huilă, antracitul): Petroșani,
Lupeni; cărbune inferior (turbă): Cplung Muscel, Motru.
o Resursele hidroenergetice: potențial de 40 mil kw/an; concentrare în zona
montană – rețea deasă de râuri.
termocentrale mare putere: Turceni (Gorj), Chiscani (Brăila).
termocentrale mică putere: Pitești, Baia Mare.
o Resurse geotermale: apele cu temperaturi de peste 35°C; folosite: încălzirea
locuințelor (Beiuș), agricultură (în sere), piscicultură, procese industriale,
scopuri terapeutice; două tipuri de resurse geotermale în funcție de adâncime –
resurse pt energie termică ( temp. 60-120°C): Cp de V – Banat, Bihor,
Hunedoara; resurse pt obținerea de energie electrică (temp de peste 140°C,
la peste 3 km adâncime): Oaș-Gutâi-Țibleș, Călimani-Gurghiu-Harghita;
sisteme hidrogeotermale în exploatare: Oradea, Borș, Cp. De V, Valea
Oltului, N. Bucureștiului ( zona Casa Presei Libere, zona Otopeni – zăcământ
de apă geotermală (90-95°C), Snagov, Balotești.
o Resurse eoliene – Dobrogea, zona Ploiești.
o Resurse solare – în toate regiunile, cu precădere primăvara, vara; captarea
căldurii solare: panouri fotovoltaice, recipienți expuși razelor solare, pentru
încălzirea apa; solarii (terenuri protejate cu folii de polietilenă) –
legumicultură.
Resurse minerale
o Minereurile feroase – industria siderurgică, metalurgia feroasă; M. Poiana
Ruscă, Banatului, Muntele Mare; minereurile de mangan: grupa de N a C.
Orientali, M. Poiana Ruscă; rezerve de nichel/crom/cobalt: M. Apuseni.
exploatările de la : Ocna de Fier (Caraș-Severin) – fier
nichel: Dugova (Mehedinți)
combinate siderurgice: Galați, Hunedoara.
o Minereurile neferoase – industria metalurgică neferoasă; zăcăminte de
minereuri complexe: aria munților Igniș, Gutâi-Lăpuș, Maramure; cupru: M.
Banat/Maramureș/Poiana Ruscă/ grupa centrală a C. Orientali; plumb, zinc: M.
Poiana Ruscă; pirită cupriferă: Podișul Dobrogei de N; minereuri auro-
argintifere: Apuseni, zona Baia Mare; bauxită, mercur, magneziu: M. Apuseni.
minereuri auro-argintifere: Roșia Montană (Alba)
minereuri complexe: Copșa Mică.
o Resursele de substanțe minerale și de roci utile
sare: Subcarpați, Pod. Transilvaniei;
sulf: M. Călimani;
gips: Podișul Someșan, Subcarpații Ialomiței;
baritină(vopsea etc): Podișul Dobrogei de N;
caolinul: Podișul Ttransilvaniei, Dobrogea de N, Munții
Metaliferi, Munții Harghitei;
argile: toate regiunile de podiș, câmpie;
diatomitul(material de construcție): Podișul Dobrogei de S,
Subcarpații Curburii, Dealurile de V. ‚
Transporturile
1. Rețeaua rutieră
2015 – 86 mii km drumuri publice
21% - DN
41% - DJ
38% - DC
5. Rețeaua aeriană
- 16 aeroporturi internaționale
- 10 aerodromuri: mici dimensiuni
- heliporturi: eclicoptere