OFERTA CATEDREI ITA pentru anul I, FAP şi FADD

Semestrul I

CRISTIAN-R. VELESCU, De la Fidias la Duchamp – o istorie concisă a artei, „citită” din

perspectiva atelierului artistului (I) p. 2

ADA HAJDU, Capcanele frumuseţii p. 4

ADRIAN GUŢĂ, Istoria artei internaţionale după Al Doilea Război Mondial p. 5

Semestrul II

CRISTIAN-R. VELESCU, De la Fidias la Duchamp – o istorie concisă a artei, „citită” din

perspectiva atelierului artistului (II) p. 2, 7

IOANA MĂGUREANU, Artă şi instituţii în Renaşterea italiană p. 7

VLAD BEDROS, Imagini venerate. Reprezentare şi putere în Antichitatea târzie şi în Imperiul

Bizantin p. 9

NB: Cursurile se adresează studenţilor din anul I de la secţiile de arte plastice, decorative şi
design, care trebuie să aleagă în fiecare semestru o singură opţiune la materia Istoria artei. Nu
puteţi alege sau frecventa mai multe opţiuni pentru că ele sunt predate în paralel, în aceeaşi zi şi
în acelaşi interval orar. Opţiunea (pentru ambele semestre) trebuie marcată în contractul de studii
la semnarea acestuia şi este definitivă.

1
Semestrul I

CRISTIAN-R. VELESCU, De la Fidias la Duchamp – o istorie concisă a artei, „citită” din

perspectiva atelierului artistului – curs pentru semestrele I+II

Cursul îşi propune să ofere un rezumat al artei europene între antichitate şi veacul al XX-lea.
Evoluţia evenimentelor plastice va fi percepută dintr-un unghi de vedere bine determinat, acela al
procesului de creaţie, desfăşurat la început pe marile „şantiere” ale templelor, mănăstirilor,
catedralelor, într-un moment în care artele majore – arhitectura, sculptura şi pictura – evoluau
într-o manieră sincretică, nediferenţiată, toate trei participând la o pretimpurie „sinteză artistică”.
Echivalentul „atelierului artistului” va fi căutat în chiar structura amintitelor şantiere, în forma
lor de organizare, dar şi în soluţiile plastice pe care meşterii le vehiculau. A doua parte a cursului
va debuta cu analize consacrate momentului Renaşterii, când atelierul artistului se identifică
spaţiului în care opera este creată, devenind totodată scenă a transmiterii învăţăturii privitoare la
imagine şi loc de dezbatere al ideilor şi conceptelor ilustrând fenomenul creaţiei. Cursul continuă
cu prezentarea acelor imagini care anunţă tema „atelierului” (Sfântul Evanghelist Luca pictând-o
pe Fecioara Maria), urmând a fi apoi analizate operele care ilustrează în mod explicit tema
atelierului artistului. Ultima parte a cursului va analiza exemple în care atelierul îşi pierde
calitatea de „izvor tematic”, sfârşind prin a se substitui operei propriu-zise. Atelierul lui Auguste
Rodin, Constantin Brâncuşi şi, după modelul acestuia din urmă, cel newyorkez al lui Marcel
Duchamp – impregnat de o dimensiune conceptuală –, ori acela parizian al lui Man Ray sunt
exemple care ilustrează în mod convingător statutul „atelierului operă”. Atingând acest statut,
atelierul poate fi locuinţă a artistului, muzeu personal şi operă globală deopotrivă.

Câteva dintre temele ce urmează a fi dezbătute:

1. Templul grecesc, o primă tentativă de „antropomorfizare” a operei plastice şi prilej de „sinteză

artistică”.
2. Bizanţ, romanic, gotic. Şantierul medieval perceput ca spaţiu al osmozei şi sintezei artistice.
3. Arhitectura şi sculptura medievală: osmoză şi segregare
4. Între Bologna, Florenţa şi Roma: atelierul „itinerant” al lui Michelangelo. Mormântul Papei
Iuliu al II-lea, sinteză între arhitectură şi sculptură.
5. Artistul în atelierul său: de la Van Eyck la Velazquez. O analiză corelată a tablourilor Soţii
Arnolfini şi Meninele.
6. Secolul de aur olandez, moştenitor al iconografiei nordice a Sfântului Luca, patron al
pictorilor.
7. Autoportretului şi tema „atelierului artistului” : Velazquez, Rembrandt, Vermeer, Courbet.
8. Atelierul artistului ca „scenă de gen”: Goya, Infantele Don Luis.
9. Atelierul ca autoportret: Manet, Van Gogh, Brâncuşi.
10. Atelierul lui Brâncuşi din Impasse Ronsin 8-11: locuinţă, operă globală, templu
11. „Atelierele” lui Marcel Duchamp.

Bibliografie:

E. H. Gombrich, O istorie a artei, Bucureşti, Meridiane, 1975, pp. 135-153.

E. H. Gobrich, Moştenirea lui Apelles, Bucureşti, Meridiane, 1981, pp. 9-35.

2
Heinrich Wölfflin, Principii fundamentale ale istoriei artei, Bucureşti, Meridiane, 1968.
Rudolf Wittkower, Sculptura, Bucureşti, Meridiane, 1980.
Erwin Panofsky, Iconografia şi iconologia: Introducere la studiul artei în Renaştere, în Artă şi
semnificaţie, Bucureşti, Meridiane, 1980, pp. 57-90.
Kazimierz Michalowski, Cum şi-au creat grecii arta, Bucureşti, Meridiane, 1975, pp. 51-169.
Victor Ieronim Stoichiţă, Cartea de pictură a lui Dionisie din Furna – Încercare de definire
structurală, în Dionisie din Furna, Carte de pictură, Bucureşti, Meridiane, 1979, pp. 12-45.
André Chastel, Artă şi umanism la Florenţa pe vremea lui Lorenzo Magnificul, Bucureşti,
Meridiane, 1981 (facultativ).
Charles de Tolnay, Michelangelo (despre Mormântul Papei Iuliu al II-lea), Bucureşti,
Meridiane,1973, pp. 91-126.
Victor Ieronom Stoichiţă, Leonardo da Vinci, Bucureşti, Meridiane, 1994.
Giulio Carlo Argan, Mormîntul Papei Iuliu al II-lea, în De la Bramante la Canova, Bucureşti,
Meridiane, 1974.
Jan Bialostocki, Gianlorenzo Bernini şi concepţiile sale estetice şi “Barocul”: stil, epocă,
atitudine, în O istorie a teoriilor despre artă, Bucureşti, Meridiane, 1977, pp. 134-169; pp. 321-
362.
Victor Ieronom Stoichiţă, Instaurarea tabloului, Bucureşti, Meridiane (Bodegonele lui Velazquez
şi pragul intertextual; Geneza naturii moarte ca proces intertextual).
Philippe Junod, Chemins de traverse – essais sur l’histoire de l’art, Gollion, Infolio, 2007.
Matthias Winner, Gemalte Kunsttheorie, zu Courbets „Allégorie réelle”, in Jahrbuch der Berliner
Museen, 1962.
Bradford R. Collins, Manet’s Luncheon in the Studio, Art Journal, iarna 1978-79.
Albert Elsen, In Rodin’s Studio. A Photographic Record of Sculpture in the Making, Oxford,
Phaidon, 1980.
Cristian-Robert Velescu, Le temple d’Indore de C. Brancusi, in Annales d’histoire de l’art et
d’archéologie, XVIII, Bruxelles, 1996.
Marcel Duchamp, Entretiens avec Pierre Cabanne, Éditions d’Art Somoghy, Paris, 1995.

3
ADA HAJDU, Capcanele frumuseţii

Cursul îşi propune o prezentare succintă a trei mari perioade din istoria artei (Antichitatea clasică
greacă, Renaşterea şi secolul al XIX-lea) din perspectiva reprezentării corpului uman în pictură şi
sculptură. Prelegerile vor investiga prezenţa, respectiv absenţa nudului feminin sau masculin
într-o anumită perioadă, precum şi relaţiile dintre reprezentarea corpului uman şi a diferitelor
idealuri de frumuseţe cu tradiţiile culturale ale epocii. Seminariile propun discuţii pornind de la
textele indicate în bibliografie.

Teme:
Introducere: scurtă istorie a corpului uman
Nudul în sculptura greacă antică
Studiul anatomiei în perioada Renaşterii
Portretul în pictura Renaşterii
Nudul feminin în secolele XV-VII
Nudul masculin în secolul al XIX-lea
Nudul feminin în secolul al XIX-lea

Bibliografie*
Christine Mitchell Havelock, „Introduction”, în The Aphrodite of Knidos and Her Successors: A
Historical Review of the Female Nude in Greek Art, The University of Michigan Press, 1995,
pp. 1-9
Deborah Tarn Steiner, „Kouroi”, în Images in mind: statues in archaic and classical Greek
literature and thought, pp. 212-250
Alain Corbin, Jean-Jacques Courtine, Georges Vigarello (coord), Istoria corpului, Bucureşti,
Editura Art, 2008, capitolele: - „Disecţii şi anatomie”, Rafael Mandressi, vol. I, pp. 379-405;
„Trupul, graţia, sublimul”, Daniel Arasse, vol. I, pp. 493-570
„Privirea artiştilor”, Henri Zerner, vol. II, pp. 92-125

Pascal Dubus, Qu’est-ce qu’un portrait, L’Insolite, Paris, 2006

Daniel Arasse, „Femeia din cufăr”, în Nu vedeţi nimic, Editura Art, Bucureşti, 2008
Eric Jan Sluijter, „Susana and the elders”, în Rembrandt and the female nude, Amsterdam
University Press, Amsterdam, 2006
T.J. Clark, "Olympia's Choice," în The Painting of Modern Life, Paris in the Art of Manet and
his Followers, Princeton University Press, 1985, pp. 79-295

Notă: Din aceste texte se vor selecta ca bibliografie obligatorie câte un capitol sau un fragment.
Bibliografia obligatorie în limbile engleză şi franceză va fi tradusă în limba română.

4
ADRIAN GUŢĂ, Istoria artei internaţionale după Al Doilea Război Mondial

Cursul se adresează studenţilor din anul I FAP şi FADD, şi se va desfăşura în semestrul I.

Cuprinde selecţia unor repere pe care le considerăm semnificative, din evoluţia artistică de pe
scena internaţională, de după 1945, până astăzi. Este o introducere în acest atât de dinamic şi
complex capitol al istoriei artei internaţionale din a doua jumătate a secolului XX şi după.
Direcţiile şi studiile de caz asupra cărora ne oprim au fost alese pentru formatul corespunzător
unui singur semestru, aşadar selecţia este una restrânsă, ea însăşi dinamică, operată cu riscul
asumat al subiectivităţii dar şi cu grija de a nu omite, pe cât posibil, elemente şi nume esenţiale.

Teme (selecţie variabilă):

- Expresionismul abstract american şi Abstracţionismul liric european
-Arta cinetică
- Condiţia umană: Francis Bacon
- Redescoperirea realului şi redescoperirea lui Duchamp (între neoavangardă şi raportarea la
consumism): Neo-Dada, Pop, Fluxus, Environments & Happenings
- Arta anti-sistem: Land-Art, Arte Povera, Arta conceptuală, Performance Art
- Imaginea statică, imaginea dinamică: fotografie, video, de la analog la digital
- Postmodernism, fond teoretic, direcţii. Neoexpresionismul internaţional, Feminism, Identităţi,
Neo-Conceptualism, Neo-Pop
- Arta anilor ’90 şi după 2000. Consecinţele schimbărilor politice, Globalizare, Bienalizare

Bibliografie:
Werner Hofmann, Fundamentele artei moderne, 2 volume, Meridiane, Bucureşti, 1977
Charles Harrison & Paul Wood (eds.), Art in Theory 1900-1990, Blackwell, 1993
Matei Călinescu, Cinci feţe ale modernităţii, Univers, 1995
Denys Riout, Qu’est-ce que l’art moderne?, Gallimard, 2000
Clement Greenberg, Art and Culture, Thames and Hudson, 1973
Marcel Brion, Arta abstractă, Meridiane, 1972

5
 Frank Popper, L’art cinétique. L’image du mouvement dans les arts plastiques depuis 1960, 2e
édition revue et augmentée, Gauthier-Villars éditeur, Paris, 1970
Rosalind E. Krauss, The Originality of the Avant-Garde and Other Modernist Myths, MIT
Press, Cambridge, 1985
Lawrence Alloway, Topics in American Art Since 1945, Norton and Company, 1975
Jonathan Fineberg, Art Since 1940. Strategies of Being, Prentice Hall, 1995
Edward Lucie-Smith, Movements in Art Since 1945, new edition, Thames and Hudson, 2001
Fredric Jameson, Postmodernism, or, The Cultural Logic of Late Capitalism, Verso, 1991
Tony Godfrey, Conceptual Art, Phaidon, 1998
Michael Rush, New Media in Late 20th Century Art, Thames and Hudson, 1999
RoseLee Goldberg, Performance: live art since 1960, Harry N. Abrams,1998
Nicolas Bourriaud, Esthétique relationelle, Les presses du réel, 2001
Brandon Taylor, Art Today, Laurence King Publishing, London, 2005
Terry Smith, Contemporary Art: World Currents, Laurence King Publishing, 2011
Jonathan Harris (ed.), Globalization and Contemporary Art, Wiley-Blackwell, 2011
Periodice: Flash Art, Art Press, Art in America, Artforum, Arta, Idea – artă+societate

6
Semestrul II

CRISTIAN-R. VELESCU, De la Fidias la Duchamp – o istorie concisă a artei, „citită” din

perspectiva atelierului artistului – curs pentru semestrele I+II (vezi descrierea de la sem. I)

IOANA MĂGUREANU, Artă şi instituţii în Renaşterea italiană

Cursul investighează practicile artistice în relaţie cu structurile sociale într-o perioadă de inovaţii
tehnice şi stilistice fără precedent în arta europeană, Renaşterea italiană (1400-1520, cu unele
incursiuni în secolul al XIV-lea). Vom încerca să vedem dincolo de "mitul Renaşterii" şi de mitul
artistului-geniu, pentru a putea înţelege aspectele tehnice şi formale ale operelor de artă
(perspectiva, proporţiile corpului uman ş.a.m.d) din perspectiva reţelelor culturale şi sociale din
care artistul şi procesul creaţiei făceau parte.
Vom investiga imaginile ca expresii ale unei culturi şi vom analiza funcţia lor în
contextul socio-polic al oraşelor italiene: contribuţia artei la propagarea conceptelor politice şi
culturale, a imaginii conducătorului politic, funcţia artei în context republican, curtean, religios.
Vom compara diverse spaţii geografice (Florenţa, Roma, Veneţia, curţile din nordul Italiei) şi
diverse forme de patronaj (public, privat, papal, sau în spaţiul curţilor). Astfel vom încerca să
înţelegem carierele unor artişti precum Masaccio, Donatello, Botticelli, Leonardo, Michelangelo
sau Rafael din perspectiva relaţiei formă – putere – identitate şi a raporturilor dintre artist şi
destinatarul operei de artă şi în relaţie cu fenomene precum cel al patronajului, al
colecţionismului, al apariţiei gustului pentru artă,

Temele cursului:

1. Inceputurile Renaşterii la Florenţa: mândrie civică, identitate instituţională şi afirmare

personală
Studii de caz: Brunelleschi, Ghiberti şi Donatello; porţile Baptisteriului de la Florenţa,
biserica Orsanmichele
2. Franciscani şi dominicani: ordinele religioase şi pictura
Studii de caz: şantierul giottesc de la Santa Croce, Fra Angelico la San Marco, Piero
della Francesca la Arezzo
3. Naraţiunea şi perspectiva
Studii de caz: Masaccio la Cappella Brancacci, Paolo Uccello la Chiostro Verde,
Ghirlandaio la Santa Maria Novella, decoraţia de secol XV a Capelei Sixtine
4. Artele şi memoria familiei
Studiu de caz: palatul familial la Florenţa, sculptura funerară, patronajul religios privat
5. Familia Medici, patroni ai artelor la Florenţa: context republican sau curte princiară?
Studii de caz: Donatello, Botticelli, tânărul Michelangelo
6. Artistul la curte; statutul artistului
Studii de caz: Mantegna la Mantova, Leonardo la Milano, curtea de la Urbino
7. Artiştii şi papalitatea
Studii de caz: Capela Sixtină, Rafael şi Michelangelo la Roma

7
Bibliografie
Michael Baxandall, Painting and Experience in Fifteenth-Century Italy, Oxford, 1974,
Capit. I
Peter Burke, Renaşterea, Ed. All, Bucureşti, 2002
Ernst Gombrich, "Primii membri ai familiei Medici ca protectori ai artelor", Normă şi
Formă, Bucureşti, 1981
Mary Hollingsworth, L'Homme et l'art. Une histoire de l'art, Gründ, 2004, capit.
despre Renaştere
articole pentru diversele studii de caz

8
VLAD BEDROS, Imagini venerate. Reprezentare şi putere în Antichitatea târzie şi în Imperiul
Bizantin

Cursul urmează reperele cronologice fundamentale ale artei din bazinul de est al Mediteranei
între secolele al IV-lea şi al XV-lea, insistând asupra celor mai reprezentative monumente şi
asupra unui set de interpretări validate de bibliografia standard („renaşterile” medievale în
Bizanţ, narativ vs. iconic, text şi imagine, puterea imaginii, ekpraseis si problema receptării etc.).
Structurat în două subunităţi, cursul vizează iniţial un parcurs rapid prin moştenirea artistică
bizantină, ghidat de câteva probleme definitorii, urmat de sondaje tematice punctuale.

Teme. A: Tradiţie şi inovaţie: moştenirea Antichităţii târzii şi orientalizarea Imperiului;

Metropola şi provincia: Clasicism şi tendinţe populare; „Renaşterile” bizantine şi Renaşterea. B:
Imagine şi putere: puterea imaginii; Imagine şi text: narativitatea imaginii; Imagine şi cult:
ritualurile imaginii.

Bibliografie (textele în limbi străine vor fi oferite în traducere):

Charles Delvoye, Arta bizantină, I–II, Bucureşti, Meridiane,1976
Guglielmo Cavallo, Omul bizantin, Iaşi, Polirom: Plural M, 2000
Erwin Panofsky, Renaştere şi „renaşteri” în arta occidentală, Bucureşti, Meridiane, 1974
(introducerea)
Guglielmo Cavallo, „Testo e immagine: una frontiera ambigua”, Testo e immagine nell’Alto
Medioevo, 15–21 apr. 1993, I = Settimane di Studio del Centro Italiano di Studi sull’Alto
Medioevo 41 (1994), pp. 31–62
Jean-Michel Spieser, „Liturgie et programmes iconographiques”, Travaux et Mémoires 11
(1991), pp. 575–590

Alte lecturi recomandate:

Robin Cormack, Byzantine Art, Oxford, 2000
Peter Brown, The World of Late Antiquity: from Marcus Aurelius to Muhammad, Londra, 1971;
var. fr. La toge et la mitre: le monde de l’Antiquité tardive, Londra, 1995
Cyrill Mango, Byzantium. The Empire of the New Rome, Londra, 1994
John Beckwith, Early Christian and Byzantine Art, Yale University Press: Pelikan History of
Art, 19862.
Cyrill Mango, „Antique Statuary and the Byzantine Beholder”, Dumbarton Oaks Papers 17
(1963), pp. 55–75
Gordana Babić, „Les discussions christologiques et le décor des églises byzantines au XII e siècle.
Les évêques officiant devant l’Hétimasie et devant l’Amnos”, Frühmittelalterliche Studien 2
(1968), 368–386