- legea noastra sanctioneaza urmatoarele forme de practici monopoliste: intelegerile

monopoliste si abuzul de pozitie dominanta. In ceea ce priveste concentrarile economice

excesive, legea are mai putin un caracter sanctionator, cat mai ales unul preventiv.

II.1. Intelegerile monopoliste

A) Conceptul general de ‘intelegeri monopoliste’

- descrise prin art.5 alin.1 din L 21/ 1996.

Art. 5. - (1) Sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, decizii

ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect
sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea
concurenţei pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special
cele care:
a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare ori de vânzare
sau orice alte condiţii de tranzacţionare;
b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea
tehnică sau investiţiile;
c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare;
d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la
prestaţii echivalente, provocând în acest fel unora dintre ei un dezavantaj
concurenţial;
e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către
parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în
conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor
contracte;
f) constau în participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la
licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte;
g) elimină de pe piaţă alţi concurenţi, limitează sau împiedică accesul
pe piaţă şi libertatea exercitării concurenţei de către alte întreprinderi,
precum şi înţelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către
anumite întreprinderi fără o justificare rezonabilă.

(2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică înţelegerilor sau

categoriilor de înţelegeri între întreprinderi, deciziilor sau categoriilor de
decizii ale asociaţiilor de întreprinderi, practicilor concertate sau
categoriilor de practici concertate, atunci când acestea îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:

1
 a) contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau distribuţiei de mărfuri ori
la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând, în acelaşi
timp, consumatorilor un avantaj corespunzător celui realizat de părţile la
respectiva înţelegere, decizie ori practică concertată;
b) impun întreprinderilor în cauză doar acele restricţii care sunt
indispensabile pentru atingerea acestor obiective;
c) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa de pe
o parte substanţială a pieţei produselor în cauză.

De retinut: practicile enumerate afecteaza concurenta normala pe piata atunci cand cel care
le savarseste are deja o anumita putere economica (regula de minimis vz. art. 8 alin.1). In
mod exceptional, legea considera ca unele practici sunt atat de nocive, incat ele trebuie
sanctionate indiferent de puterea economica a autorilor lor (vz. art. 8 alin.2)
- intelegerile monopoliste pot fi definite ca fiind acele manifestari de vointa colectiva ale unor
ag. ec. suficient de independenti unii in raport cu altii spre a putea decide autonom
comportamentul lor pe piata, manifestari de vointa care au drept obiect sau drept efect
impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei pe piata relevanta.
- legea clasifica intelegerile monopoliste in: acorduri propriu-zise, decizii ale asociatilor de
agenti economici si practici concertate.
- o alta clasificare importanta este data de "palierul" economic unde se formeaza intelegerea
monopolista: intelegeri orizontale (acelasi nivel al circuitului economic, de ex. intre
producatorii de otel; sunt in general prezumate ca fiind contrare concurentei normale,
deoarece agentii ec.participanti sunt concurenti directi pe aceeasi piata relevanta) si verticale
(nivele diferite ale circuitului economic, de ex., intre o rafinarie si distribuitorii de benzina;
tendinta recenta este de a le considera, in principiu, benefice pentru concurenta si pentru
consumatori). Si in cazul multor intelegeri verticale, ag.ec. participanti pot fi considerati ca
aflandu-se in competitie directa deoarece produsele/ serviciile pe care le vand ajung pe
aceeasi piata relevanta, insa in ultimele decenii formele moderne de distributie a produselor
au condus la specializarea agentilor economici la diferitele nivele ale lantului economic ce
leaga producatorul de consumator in asa masura incat astazi asemenea nivele sunt privite ca
piete relevante distincte.

Elementele constitutive ale unei intelegeri monopoliste:

(1) existenta unei manifestari de vointa colectiva
- aceasta manifestare se analizeaza la nivelul fiecarui agent ec. (adica, fiecare agent ec.
participa la formarea vointei colective)
- nu este necesar ca fiecare agent ec. sa participe la elaborarea intelegerii monopoliste, este
suficient daca o pune in aplicare.

2
(2) autonomia decizionala a participantilor
- fiecare participant la intelegerea monopolista trebuie sa se bucure de libertate de decizie in
ce priveste comportamentul sau economic.
- viciile de consimtamant (in general, este greu de conceput existenta lor in practica in cazul
unei intelegeri monopoliste). In orice caz, daca decizia unei persoane de a participa la o
intelegere monopolista a fost afectata de un viciu de consimtamant (in intelesul dat de C.civ.),
atunci persoana respectiva nu va fi sanctionata.
- in plus, in materia dreptului anti-monopol se considera ca o persoana nu se bucura de
autonomie decizionala atunci cand nu are libertatea de decizie economica (‘cauze de
impunitate’):
(i) exista o dispozitie legala care restrange autonomia decizionala, astfel incat ag.ec. sunt
obligati sa participe la intelegerea monopolista. Dar nu orice dispozitie legala este avuta in
vedere, ci numai una (a) imperativa - care este obligatorie pentru ag.ec. vizati (dar nu o
dispozitie obligatorie emisa printr-un act administrativ, ci numai una inclusa intr-un act al
Parlamentului sau avand aceeasi forta juridica ), (b) care exclude libertatea marginala de
decizie a ag.ec. respectivi (recte, obligatia de a incheia intelegerea monopolista acopera toata
piata pe care opereaza acei agenti, nu numai o parte a ei. Daca exista un segment al pietei
relevante unde ag. ec. pot concura in mod neingradit, dar acestia extind efectele intelegerii
monopoliste si asupra acelui segment, atunci pentru acel segment devin pe deplin aplicabile
sanctiunile legale. De ex., daca legea romana impune tuturor rafinarilor sa se asocieze pentru
a cumpara petrol si pentru a-l prelucra, inseamna ca sectorul distributiei de produse petroliere
ramane deschis concurentei, ceea ce exclude existenta unei intelegeri monopoliste la acest
nivel) si (c) care creeaza o legatura de cauzalitate directa intre acea dispozitie legala si
intelegerea monopolista (cu alte cuvinte, sa existe un text de lege care sa impuna, expres sau
implicit dar in mod indubitabil, realizarea intelegerii monopoliste- ex. cu licitatiile pt.
achizitionarea de cantitati foarte mari din anumite produse, cand legea permite ca vanzatorul
-de regula, un organ administrativ- sa ofere numai loturi foarte mari, ceea ce practic impun
asocierile intre agenti economici mai mici. Un alt exemplu: art. 28 alin.2 lit.c) din Legea
notarilor publici, care prevede ca Consiliul Uniunii Notarilor Publici stabliste onorariile
minimale, cu aprobarea Ministrului Justitiei; art.28 alin.2 lit.b) prevede ca acelasi Consiliu
propune Ministrului Justitiei numarul noecesar de notari publici). Obligatia de a incheia
intelegerea monopolista prevazuta de lege trebuie sa fie suficient de caracterizata, sa indice
clar cui se aplica si limitele sale de aplicare, sau
(ii) exista o situatie de dependenta economica a unor participanti la intelegerea monopolista
fata de alti participanti sau fata de ag.ec. care nu participa la intelegerea monopolista. Ag.ec.
aflat in situatie de dependenta nu va fi sanctionat pentru participarea la intelegerea
monopolista, in schimb va fi sanctionat ag.ec. care a exercitat puterea de control. Problema

3
dependentei ec. apare mai ales in cadrul grupurilor de agenti economici, precum si in cazul
raporturilor de intermediere comerciala. In cadrul grupului, este evident ca sucursalele si
reprezentantele, in principiu, nu se pot bucura de libertate economica. In cazul filialelor,
exista o prezumtie relativa de dependenta ec.; daca se demonstreaza ca filiala a avut
posibilitatea, la data incheierii intelegerii monopoliste, de a-si determina in mod autonom
comportamentul pe piata, atunci filiala nu poate pretinde impunitate.
In ce priveste relatiile de intermediere, trebuie sa facem distinctie dupa cum
intermediarii sunt auxiliari comerciali dependenti (in esenta, ei nu isi asuma nici un risc
atunci cand deruleaza afacerea comitentului lor) sau intermediari independenti (cand ei
suporta o parte semnificativa sau toate riscurile operatiunii pe care o incheie in numele
comitentului. De ex., suporta o parte din cheltuielile operatiunii, au autonomie in luarea
deciziilor privind derularea acelei operatiuni, investesc in crearea unei cereri pentru
produsele/ serviciile pe care le intermediaza, etc.). Primii nu au independenta ec., ultimii da.
Art. 5 alin.2 din L 21/ 1996 nu reglementeaza cauze de impunitate, stabileste doar
exceptii de la aplicarea interdictiilor referitoare la intelegerile monopoliste, numai ca in
aceste cazuri ag.ec. participanti la intelegerile exceptate sunt considerati ca au avut autonomie
decizionala pentru a participa la acea intelegere.

(3) afectarea semnificativa a concurentei

- nu orice intelegere monopolista este sanctionabila, ci numai una care afecteaza concurenta
in mod semnificativ. ‘A afecta’ inseamna (i) a denatura (concurenta exista, dar competitorii
nu mai au posibilitatea de a-si stabili politica de afaceri pe principiile rationalitatii economice,
de ex. toti sunt obligati sa includa in contractele lor aceleasi restrictii cu privire la garantia
produsului), (ii) a restrange (concurenta subzista numai cu privire la anumite aspecte ale
comportamentului pe piata, de ex. piata a fost impartita teritorial dar in cadrul fiecarui
teritoriu ag.ec. participant poate sa-si stabileasca in mod liber preturile) sau (iii) a impiedica
concurenta. Desi cerinta existentei unei alterari semnificative a concurentei nu este prevazuta
expres in actuala lege rom., ea se deduce din reglementarea dispenselor individuale, a
exceptarilor in bloc si mai ales din art.8 (cifra de afaceri plus cota de piata minime).
Exceptie: art. 8 alin.2 prevede practici ilicite prin ele insele, chiar daca nu au afectat
semnificativ concurenta. Nu inseamna insa ca daca sunt depasite pragurile din art.8 alin.1
(adica, se prezuma afectarea semnificativ a concurentei), intelegerea este automat sanctionata
deoarece atunci intervin dispensele individuale care vor lua in calcul factorii enumerati la art.
5 alin.2.
In sfera notiunii de concurenta afectata de o intelegere monopolista intra atat concurenta
reala, cat si concurenta potentiala. Un ag.ec. este un concurent real daca actioneaza pe
aceeasi piata relevanta sau care nu actioneaza la momentul analizei pe aceeasi piata relevanta,
dar are capacitatea sa isi modifice rapid productia pentru a intra rapid pe piata relevanta, fara

4
costuri sau riscuri suplimentare semnificative, ca raspuns la o crestere mica si permanenta a
preturilor pe aceasta piata (a se vedea art.1.2 pct.7 din Instructiunile din 17.05.2004 privind
aplicarea art.5 din L 21/ 1996 acordurilor de cooperare pe orizontala). Un ag.ec. este
considerat concurent potential daca la momentul analizei nu actioneaza pe piata relevanta dar
care are capacitatea de a face investitiile suplimentare necesare pentru a patrunde pe piata ca
raspuns la o crestere mica si permanenta a preturilor.

- am aratat mereu ca intelegerea monopolista sanctionabila este cea care are drept obiect sau
efect restrangerea, denaturarea sau impiedicarea semnificativa a concurentei normale (este
suficient ca obiectul ori efectul sa fie anti-concurential. Nu are importanta ca partile nu au
urmarit ca intelegerea lor sa afecteze concurenta, daca efectul acestei intelegeri este totusi in
acest sens. In practica, se pare ca este mai usor de demonstrat efectul decat obiectul
monopolist). Mai mult, se considera ca nu este nevoie ca efectul anti-concurential sa fie
actual, este suficient ca el sa fie potential - chiar art. 5(1) vorbeste de practici ce "pot avea ca
efect".

B) Forme de intelegeri monopoliste

(1) Acorduri propriu-zise
- reprezinta conventii bi- sau multilaterale care pot imbraca o mare varietate de forme
(contracte de licenta, vanzare-cumparare, locatiune, distributie exclusiva, contracte de
asociere, de specializare, de franciza, etc.) fara a fi necesar ca respectiva conventie sa
creeze legaturi de asociere intre participanti. Important este ca, in principiu, prin
respectivele acorduri se nasc drepturi si obligatii juridice intre parti. In jurisprudenta
comunitara se admite ca si "gentleman's agreements" pot fi considerate acorduri in
sensul dreptului concurentei, chiar daca ele nu duc la nasterea de drepturi si obligatii cu
forta legala intre parti, ci numai la exprimarea intentiei partilor, cu conditia ca partile
sa execute ulterior de buna-voie cele convenite in gentlemen’ agreements. La fel,
conventiile de asociere (de ex., cele de pool) care nu dau nastere la o noua persoana
juridica - in baza lor, participantii la asociere folosesc in comun anumite facilitati sau
pun in comun anumite resurse, cu scopul de a-si eficientiza activitatea (ex. din industria
aviatica – “code-sharing”)
- in randul acordurilor propriu-zise se pot include si cele privind constituirea unei filiale
comune, dar numai daca in urma acordului respectiv ag.ec. participanti nu isi pierd
independenta economica (in cazul in care isi pierd independenta, este vorba de o concentrare
economica).

b) deciziile luate de asociatiile de agenti economici

5
- deciziile asociatiilor de agenti economici sunt manifestari de vointa colectiva ale membrilor
unei grupari de ag.ec. (aceasta grupare nu constituie o concentrare ec. In cadrul asociatiei de
ag.ec., fiecare participant isi pastreaza independenta, nu se poate vorbi de un control comun -
a se vedea si art.11 alin.3 din L 21/1996). Nu este necesar ca asociatia de ag.ec. sa aiba
personalitate juridical pentru ca decizia sa cada sub incidenta L 21/ 1996.
- deciziile susceptibile de reprimare sunt cele adoptate in cursul activitatii curente de catre
organul competent al asociatiei, decizii ce pot imbraca forma de circulare, directive,
regulamente, etc. si care sunt aplicate efectiv de ag.ec. asociati. In acelasi sens,
recomandarile facute de organul asociatiei sunt considerate decizii reprehensibile daca ele
sunt urmate efectiv de participantii la asociatie.
O problema actuala a practicii romanesti o ridica asociatiile profesionale in anumite industrii,
care in foarte multe cazuri au creat prin intermediul asociatiei un mecanism de schimb de
informatii sensibile din punct de vedere concurential (niveluri de pret, structura costurilor,
volumul investitiilor fiecarui membru, etc.) si au pastrat in statutele/ actele constitutive ale
organizatiilor profesionale formulari din HG 503/ 1991 (in prezenta abrigata prin L 356/
2001) care vin in contradictie cu normele dreptului anti-monopol (v. art.7 din HG 503/ 1991)/

c) practici concertate
- presupun o comportare similara si coordonata a unor agenti economici, realizata in mod
voit, dar fara a se baza pe un acord intre ag.ec., substituind cu buna stiinta riscurilor
concurentei cele ale cooperarii intre acei agenti ec., cooperare ce nu se justifica tinand cont de
conditiile normale ale pietei in cauza.
- pt. a avea o practica concertata trebuie intrunite in acelasi timp un element subiectiv si unul
obiectiv. Elementul obiectiv consta in existenta, la un moment dat, a unui comportament
paralel si similar al ag.ec. in cauza. Numai acest lucru nu ar constitui o practica monopolista,
deoarece pe o piata libera fiecare ag.ec. are dreptul de a tine cont de activitatea concurentilor
sai si de a-si modela comportamentul in consecinta. Si atunci intervine elementul subiectiv,
si anume fiecare ag.ec. se comporta in modul respectiv deoarece urmareste atingerea unui
obiectiv comun cu al celorlalti: impiedicarea, restrangerea sau denaturarea concurentei. In
realitate, este extrem de greu de a demonstra aceasta intentie, mai ales cand ag.ec. in cauza
functioneaza pe o piata oligopolistica (nr.redus de ag.ec. mari). De aceea, organul de
supraveghere trebuie sa porneasca de la elementul obiectiv si pe baza lui sa cladeasca -prin
mecanismul prezumtiilor, al analizei comunicarii informatiilor facuta intre parti (de ex.,
principalii concurenti isi comunica costurile la un anume produs in cadrul unei intruniri
informale, etc.) elementul subiectiv. In acest context, mi se pare ca organul de supraveghere
roman se afla intr-o pozitie foarte buna, deoarece el este cel ce -in urma investigatiilor facute
si audierii partilor- aplica sanctiunea in special bazandu-se pe elementul obiectiv, urmand ca

6
ag.ec. sanctionat sa atace hotararea organului in fata instantei de contencios administrativ si
sa o convinga de inexistenta elementului subiectiv.
- invocarea practicilor concertate de catre organul de supraveghere poate fi utila atunci cand
exista un acord intre ag.ec., dar nu poate fi dovedit.

Mai sus au fost analizate principalele categorii de intelegeri monopoliste. Art. 5 din L 21/
1996 enumera si cateva forme de intelegeri monopoliste (cele mai frecvente si mai grave).
Totusi, ele nu epuizeaza sfera intelegerilor monopoliste si oricum, atunci cand sunt analizate
individual, anchetatorul/ judecatorul ia in considerare, direct sau indirect, si conceptele
fundamentale.

Lista de factori a caror existenta prezuma tendinta spre incheierea de intelegeri monopoliste
intre agentii economici:
- putini vanzatori si multi cumparatori
- barierele la intrare necesita o perioada lunga pentru a fi depasite
- bunuri/ servicii sunt vandute pe baza unor structuri contractuale standard sau a unor uzante
comerciale acceptate de cvasi-totalitatea agentilor economici sau produsele/ serviciile sunt
standardizate
- costurile producatorilor/ prestatorilor sunt similare
- cererea este inelastica
- cererea este statica sau in scadere
- majoritatea concurentei are loc la nivelul preturilor
- gradul de integrare verticala este similar

Procedura aplicarii de catre CC a articolului 5 din Legea nr.21/

1996
- pentru a nu cadea sub incidenta articolul 5, o intelegere monopolista trebuie sa
indeplineasca in mod cumulativ urmatoarele criterii:
a) in anul financiar precedent celui in care s-a incheiat pentru prima data intelegerea
monopolista, cifra de afaceri totala a agentilor economici participanti nu trebuie sa
depaseasca un anumit plafon stabilit anual de CC (actualmente 100 miliarde lei) si
b) cota de piata totala a agentilor ec. participanti pentru anul financiar anterior celui in care s-
a incheiat prima data intelegerea monopolista nu depaseste pe nici una din pietele relevante
afectate cota de 5% (pentru ag.ec. concurenti). In cazul ag.ec. neconcurenti, cota de piata a
fiecarui ag.ec. participant nu trebuie sa depaseasca 10% si
c) intelegerea monoplista nu are drept obiect sau efect preturi, tarife, partajarea pietei sau
licitatii – v. art.8 alin.2 din L 21/1996 (intelegerilor monopoliste care au asemenea obiect sau
efect sunt considerate atat de daunatoare incat pozitia CC este ca ele sunt interzise per se si
atrag automat sanctiunile legii, chiar daca o analiza a lor ar demonstra ca ele sunt putin

7
daunatoare. Mi se pare criticabila aceasta pozitie a CC, exprimata si prin art.1 alin.3 din
Regulamentul din 13.05.2004 privind aplicarea prevederilor art.5 si 6 din L 21/1996, art 1.3.1
pct.12 din Instructiunile din 17.05.2004 privind aplicarea art.5 din L 21/ 1996 acordurilor de
cooperare pe orizontala)

In cazul in care o intelegere monopolista nu se incadreaza in primele doua criterii (a si b) de

mai sus si nici intr-o exceptare pe categorii, ea trebuie analizata de catre CC (mai putin cele
interzise prin art. 8 alin.2 L 21. 1996) fie prin aplicarea prevederilor unuia din regulamentele
de exceptare pe categorii, fie printr-o investigatie individualizata in baza dispozitiilor
generale ale legislatiei anti-monopol. CC analizeaza o asemenea intelegere fie in urma
unei notificari (notificarea nu este obligatorie) de catre unul din participanti, fie din
proprie initiativa (pentru ca a fost sesizat de catre un concurent etc. sau s-a sesizat din oficiu).
In cazul in care un agent economic la intelegere o notifica inainte ca ea sa produca efecte
juridice, el poate inainta o cerere de neinterventie (certificarea prealabila a
neinterventiei) si CC trebuie sa se pronunte daca situatia descrisa este compatibila sau
nu art. 5 alin.(1) din L 21/ 1996 (in functie de complexitatea situatiei, CC poate sau nu
sa declanseze o investigatie pentru a solutiona cererea de neinterventie). Daca CC
considera ca situatia care va fi acoperita de viitoarea intelegere monopolista nu necesita
interventia sa, va emite o decizie in acest sens care obliga CC in masura in care informatiile
furnizate de participant au fost corecte si complete si/sau situatia care i-a fost descrisa nu s-a
modificat ulterior in mod substantial. Daca insa CC considera ca nu poate fi emisa o decizie
de neinterventie, va declansa in mod obligatoriu o investigatie care se poate finaliza cu
acordarea unei dispense individuale.
In cazul in care un agent economic la intelegere o notifica inainte ca ea sa produca efecte
juridice, el poate cere si o dispensa individuala in cazul in care considera ca desi
intelegerea afecteaza concurenta, totusi sunt indeplinite conditiile art. 5 alin (2) din L
21/ 1996 (ADICA, EFECTELE EI POZITIVE SUNT MAI IMPORTANTE DECAT
EFECTELE EI NEGATIVE). In general, dispensa este ceruta atunci cand situatia care sta
la baza intelegerii nu se incadreaza intr-o exceptare pe categorii. Dar, conform
Regulamentului din 13.05.2004 pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din L 21/ 1996,
dispensa poate fi ceruta si daca participantii la o intelegere considera ca ea se incadreaza intr-
o exceptare pe categorii.
In cazul in care intelegerea este notificata ulterior producerii de efecte juridice sau nefiind
notificata si acceptata de CC, este descoperita ulterior de acesta, ag.ec. pot fi amendati cu
pana la 10% din cifra lor totala de afaceri pe anul anterior, dar in functie de gradul lor de
cooperare cu CC, amenda poate fi redusa conform algoritmului dezvoltat prin Instructiunile
din din 17.05.2004 privind individualizarii sanctiunilor sau pot chiar sa fie iertati de CC de

8
plata amenzii, conform Instructiunilor din 13.05.2004 privind conditiile si criteriile de
aplicare a unei politici de clementa.

In cazul intelegerilor care se incadreaza intr-o exceptare pe categorii, ag.ec. participanti au

dreptul sa nu notifice intelegerea CC, daca ei apreciaza ca intelegerea lor se incadreaza
in totalitate in prevederile regulamentului CC care guverneaza acea exceptare pe
categorii (insa optiunea lor de a nu notifica se face pe riscul lor, daca ulterior CC descopera
acea intelegere si considera ca ea nu se incadreaza in exceptarea pe categorii. Intr-un
asemenea caz, ag.ec. participanti au sarcina probei indeplinirii conditiilor din acel
regulament.

Intelegerile monopoliste orizontale

Sunt considerate cele mai nocive forme de intelegeri monopoliste, dupa clasificarea in functie
de palierul pietei pe care opereaza. Poate din aceasta cauza, CC nu a emis un regulament
care sa excepteze in general aceste intelegeri de la aplicarea L 21/1996. Totusi, pentru
anumite categorii de intelegeri orizontale au fost emise regulamente specifice de exceptare
(intelegerile privind consultari pentru tarifele de transport aerian de pasageri si alocarea de
sloturi in aeroporturi; intelegerile de cercetare-dezvoltare – asemenea intelegeri pot fi atat
verticale, cat si orizontale; intelegerile de productie/ specializare - asemenea intelegeri pot fi
atat verticale, cat si orizontale; intelegerile in domeniul asigurarilor ; intelegeri privind
transfer de tehnologie si know-how). De asemenea, CC a adoptat si Instructiunile din
17.05.2004 privind aplicarea art.5 din L 21/ 1996 acordurilor de cooperare pe orizontala.

Conform acestor Instructiuni, cooperarea ‘orizontala’ are loc atunci cand intelegerea se
incheie intre ag.ec. care opereaza la acelasi nivel de piata. De cele mai multe ori, aceasta
cooperare are in vedere ag.ec. concurenti (din acest motiv, Instructiunile au in vedere exclusiv
intelegerile dintre agenti economici concurenti a caror cota de piata totala depaseste 5% si
care nu se incadreaza in situatiile prevazute de art. 8 alin.s L 21/ 1996). Desi poate avea
efecte negative, exista si situatii in care beneficiile pe care le poate aduce sunt substantiale,
mai ales in conditiile actuale de intensificare a presiunii concurentiale datorita progreselor
tehnologice rapide si globalizarii pietelor. Mai ales in cazul ag.ec. mici si mijlocii,
cooperarea este uneori principala solutie pentru a supravietui pe piata. Rolul
Instructiunilor este de a oferi un set de reguli de analiza a unui intelegeri de cooperare
orizontala, din perspectiva compatibilitatii ei cu art. 5 din L 21/ 1996. Spre deosebire de
regulamentele privind exceptari pe categorii, incadrarea in unei situatii in limitele sugerate de
Instructiuni nu scuteste ag.ec. participanti la intelegere de obligatia de a cere o dispensa

9
individuala de la CC, daca intelegerea respectiva nu indeplineste conditiile prevazute de art.
8 L 21/ 1996 .

O intelegere monopolista pe orizontala poate cuprinde si elemente ale unei intelegeri

verticale, caz in care se vor aplica in mod suplimentar Instructiunile din 17.05.2004 privind
aplicarea art.5 din L 21/ 1996 in cazul intelegerilor verticale si eventual Regulamentul din
29.04.2004 privind intelegerile verticale. Daca insa cooperarea stabilita prin intelegerea
dintre ag.ec. conduce la dobandirea controlului ec. de catre unii participanti la intelegere
asupra altora, intregul aranjament intre parti va fi considerat o forma de conc.ec. si va fi
analizat conform Regulamentului privind conc.ec.

Pentru a stabili in mod corect care grup de prevederi (capitol) din Instructiunile privind
acordurile de cooperare pe orizontala se aplica unei intelegeri pe orizontala, este esential sa
fie determinate toate obiectivele (scopurile) urmarite de intelegere. Obiectivele intelegerii
sunt determinate in principal in functie de 2 factori: punctul de plecare al cooperarii si gradul
de integrare al diferitelor functii ale ag.ec. care se combina in urma intelegerii. In cazul
intelegerilor mai complexe (de ex., aliantele strategice care combina diverse domenii si
instrumente de cooperare), Instructiunile prevad expres ca nu se aplica acestor
acorduri, dar fiecare capitol de cooperare din intelegerea complexa poate fi analizat pe baza
capitolului corespunzator al Instructiunilor (v. art.1.2. pct. 9)

Structura Instructiunilor este urmatoare:

a) reguli generale, aplicabile tuturor tipurilor de intelegeri pe orizontala.
Sunt doua reguli de baza care trebuie avute in vedere in mod cumulativ: (a) cu cat puterea de
piata a participantilor este mai mare, cu atat intelegerea este prezumata mai nociva si (b) cu
cat gradul de integrare in urma intelegerii intre ag.ec. concurenti este mai mare, cu atat creste
gradul de nocivitate.
Alte reguli de analiza:
- se analizeaza obiectul intelegerii sau efectul pe piata relevanta al intelegerii monopoliste din
perespectiva afectarii semnificative a concurentei (in foarte multe cazuri, intelegerea nu are
drept obiect afectarea semnificativa concurentei). Efectul negativ pe piata relevanta al
intelegerii depinde de natura acordului si de puterea combinata de piata a participantilor,
precum si de alti factori structurali ai pietei relevante
- in ce priveste natura acordului, ea se determina in functie de domeniul si obiectivul
cooperarii, relatia concurentiala intre parti si gradul de integrare al activitatilor lor prin
implementarea intelegerii. Art. 1.3.1.1 din Instructiuni stabileste prezumtii relative cu privire
la gradul de nocivitate al anumitor categorii de intelegeri de cooperare pe orizontala.

10
- in ce priveste structura pietei si puterea de piata, se analizeaza cota de piata a participantilor
si gradul de concentrare a pietei (indicele HHI), stabilitatea in timp a cotelor de piata,
barierele la intrarea pe piata, puterea de piata a cumparatorilor/ furnizorilor comparativ cu cea
a participantilor la intelegere, natura produselor/ a pietei (indicele HHI), stabilitatea in timp a
cotelor de piata, barierele la intrarea pe piata, puterea de piata a cumparatorilor/ furnizorilor
comparativ cu cea a participantilor la intelegere, natura produselor/ serviciilor (omogene,
mature, etc.) .
- beneficiile economice create sau care pot fi generate de intelegere (imbunatatirea productiei
sau a distributiei, promovarea progresului tehnic, etc.). Reducerile de costuri ca urmare a
reducerii productiei, partajarii pietei sau exercitarii puterii de piata nu sunt insa considerate
beneficii economice.
- beneficiile pentru consumatori (depind in mare masura de intensitatea concurentei pe piata
relevanta).
- indispensabilitatea intelegerii monopoliste orizontale (adica, restrangerea concurentei este
necesara pentru atingerea beneficiilor economice si nu exista mijloace mai putin restrictive de
concurenta prin care s-ar putea atinge aceleasi rezultate).
- mentinerea concurentei (cu alte cuvinte, intelegerea nu trebuie sa conduca la crearea sau
consolidarea unei pozitii dominante pe piata).

b) reguli specifice aplicabile anumitor tipuri de intelegeri orizontale

- acordurile de cercetare-dezvoltare.
- acordurile de productie (inclusiv acordurile de specializare).
- acordurile de cumparare (cumpararea in comun a produselor) – in acest caz, pietele
analizate sunt piata de unde sunt cumparate produsele –piata achizitiei- si piata unde sunt
vandute produsele realizate de participantii la intelegere. Sunt acorduri discutabile din punct
de vedere al dreptului concurentei, deoarece aproape intotdeauna efectul pozitiv al reducerii
costurilor produselor cumparate este insotit de efectul negativ al restrictionarii concurentei
intre cumparatorii acelor produse.
- acordurile de comercializare (vanzarea, distributia sau promovarea in comun) – riscul
concurential generat de aceste intelegeri consta in coordonarea politicii de preturi si a
strategiei comerciale (cu impact direct asupra stabilirii preturilor), impartirea pietelor si
trucarea licitatiilor. Din aceasta cauza, are putina relevanta pentru CC daca intelegerea este
exclusiva sau neexclusiva.
- acordurile cu privire la standarde.
- acordurile de mediu (participantii se angajeaza sa reduca poluarea asa cum este definite ea
in legislatia mediului ??? sau sa indeplineasca obiective de mediu).

11
Intelegeri monopoliste verticale

Aceste intelegeri sunt considerate de catre CC mai putin restrictive de concurenta. Acest
lucru se deduce prin adoptarea Regulamentului privind aplicarea art.5 alin.(2) din L 21/ 1996
in cazul intelegerilor verticale (ultima versiune este cea publicata la 29.04.2004), care
excepteaza ‘pe categorii’ de la intredictia prevazuta de art. 5 alin.1 L 21/ 1996 toate
intelegerile verticale care se incadreaza in conditiile prevazute de acest regulament. De
asemenea, exista si Instructiunile CC din 17.05.204 privind aplicarea art.5 din L 21/1996 in
cazul intelegerilor verticale, care aduc precizari suplimentare si completeaza Regulamentul
de mai sus si in acelasi timp stabilesc un set de reguli de analiza a unui intelegeri de verticale,
din perspectiva compatibilitatii ei cu art. 5 din L 21/ 1996, in cazul in care intelegerea
respectiva nu cade sub incidenta Regulamentului si trebuie ceruta o dispensa individuala de la
CC. Ca o lege speciala in raport cu Regulamentul de mai sus, este Regulamentul din
31.03.2004 pentru aplicarea art.5 alin.2 din L 21/ 1996 in cazul intelegerilor verticale din
sectorul autovehiculelor.

O intelegere verticala este acea intelegere (acord sau practica concertata) intre participanti
aflati la niveluri diferite ale lantului productie-distributie, referitoare la conditiile in care
partile pot cumpara, vinde sau revinde anumite produse sau servicii. Din aceasta perspectiva,
Regulamentul are in vedere numai intelegerile intre ag.ec. neconcurenti care se afla pe paliere
diferite ale lantului productie-distributie, cu exceptia prevazuta in Cap. III art. 4 alin.4 din
Regulament. Conform actualei reglementari, orice intelegere verticala intre ag.ec. a caror
cota de piata (a furnizorului sau cumparatorului, dupa caz) nu depaseste 30% din piata
relevanta si care indeplineste conditiile din Regulament, se incadreaza automat in exceptarea
pe categorii, fara a fi necesara notificarea ei la CC si autorizarea de catre acesta . Restul
intelegerilor (adica, 1) intelegeri unde cota de piata a unui participant depaseste 30% sau 2)
intelegeri unde cota de piata este sub 30% dar peste pragurile prevazute in art. 8 alin.1 din L
21/ 1996 si care nu indeplinesc conditiile din Regulament) pot fi acceptate de catre CC in
baza unei dispense individuale (in acest sens, ele trebuie notificate CC inainte de a produce
efecte juridice, altminteri participantii sunt pasibili de aplicarea sanctiunilor din L 21/ 1996).
In cazul acestor din urma intelegeri vor fi aplicabile in principal prevederile Instructiunilor
CC din 17.05.2004 privind aplicarea art.5 din L 21/1996 in cazul intelegerilor verticale.

Piata relevanta unde se aplica criteriul cotei de 30% este piata participantului la intelegere
care are calitatea de furnizor (piata furnizorului), mai putin in cazul intelegerilor care contin
obligatii de vanzare exclusiva cand piata relevanta este cea a participantului care are calitatea
de cumparator (piata cumparatorului). In acest din urma caz, ratiunea este urmatoarea:
vanzatorul, datorita clauzei de exclusivitate, nu mai are dreptul sa isi vanda produsele si altei

12
persoane. Prin urmare, concurentii cumparatorului pierd accesul la produsele acestui
vanzator. Cu cat cumparatorul are o putere mai mare pe piata, cu atat mai afectati sunt
concurentii acestui cumparator de acordul de exclusivitate pentru ca pierd o resursa
alternativa de aprovizionare.
In cazul in care contractul de vanzare-cumparare cuprinde o dubla exclusivitate, se va aplica
criteriul cotei de 30% numai pe piata cumparatorului. In acceptiunea Regulamentului si
Instructiunilor privind intelegerile verticale, obligatia asumata de cumparator de a nu mai
cumpara produse similare de la alti furnizori concurenti ai vanzatorului este calificata drept
‘obligatie de neconcurenta’ (v.art.2 din Regulament – definitia obligatiei de non-concurenta
este mai larga decat simpla exclusivitate de cumparare).

a) Exceptarea pe categorii a intelegerilor verticale

- Regulamentul prevede ca art. 5 alin. (1) nu se aplica (1) intelegerilor verticale in care cota
de piata a fiecarui participant nu depaseste 10% pe nici una din pietele relevante afectate si
pragul valoric stabilit anual de CC ; (2) intelegerilor intre membrii aceluiasi grup de ag.ec.;
(3) intelegerilor de agent propriu-zise, adica acele intelegeri in baza carora agentul nu isi
asuma sau isi asuma intr-o masura nesemnificativa riscul financiar sau comercial al activitatii
desfasurate in favoarea comitentului (a nu se confunda dependenta economica cu
independenta juridica a agentului ec.). Riscurile comerciale si financiare sunt fie riscuri in
legatura cu contractele negociate/ incheiate pentru comitent, fie riscuri in legatura cu
investitiile pe care trebuie sa le faca pentru a derula contractul de agent. (pentru alte detalii, a
se vedea Cap. II pct.3 din Instructiunile privind intelegerile verticale).
- Regulamentul si mai ales Instructiunile detaliaza conditiile in care unele tipuri de intelegeri
verticale cad sun incidenta exceptarilor pe categorii.
- categorii de intelegeri verticale care nu pot fi exceptate pe categorii (dar de la caz la caz pot
fi admise pe baza unei dispense individuale):
- obiectul sau efectul lor consta in restrangerea libertatii cumparatorului de a-si
determina pretul de revanzare al produselor care fac obiectul intelegrii (dar
preturile maxime recomandate sunt premise);
- obiectul sau efectul lor consta in restrictionarea teritoriului in care sau a clientelei
careia cumparatorul poate revinde produsele care fac obiectul intelegerii (dar
vanzarile active si anumite vanzari in sistemele de distributie selectiva pot fi
restrictionate).

- tipuri de obligatii care nu pot fi acceptate in cadrul intelegerilor verticale:

-orice obligatie directa sau indirecta de neconcurenta cu o durata care depaseste 5 ani
sau nedeterminata (cu exceptarile prevazute de art. 6 lit.a) din Regulament);

13
 - orice obligatie directa sau indirecta care nu permite cumparatorului sa fabrice,
vanda, revanda sau revanda produse/ servicii dupa expirarea intelegerii.

b) Acceptare unor intelegerile verticale monopoliste pe baza de dispensa individuala

- efectele negative pe care le induc intelegerile verticale constau in principal in crearea de
bariere artificiale la intrarea pe piata, reducerea concurentei intra-marca (intre distribuitorii
aceleiasi marci) si a concurentei inter-marca (daca aceasta din urma concurenta este
puternica, sunt sanse mari ca CC sa acorde dispensa individuala).
- efectele pozitive ale restrictionarilor verticale constau in promovarea concurentei
concurentei nelegate de pret si imbunatatirea calitatii serviciilor. Alte efecte pozitive constau
in rezolvarea problemei ‘pasagerului clandestin’, deschiderea sau patrunderea pe piete noi,
rezolvarea problemelor legate de investitia specifica intr-un singur client si a investitiilor
specifice transferului unui know-how substantial, realizarea de economii de scara in materie
de distributie, etc.
- prezumtii privind gradul de nocivitate al intelegerilor verticale:
- restrictionarile induse concurentei inter-marca sunt mai nocive decat cele induse
concurentei intra-marca;
- intelegerile exclusive sunt mai daunatoare decat cele neexclusive;
- restrictionarile convenite pentru produse ‘de marca’ sunt mai daunatoare decat
cele care privesc produse fara nume de marca;
- combinatiile de restrictionari verticale agraveaza efectele anti-concurentiale;
- daca mai multi cumparatori si vanzatori aplica aceleasi tipuri de restrictionari
verticale, creste efectul nociv asupra pietei (cu alte cuvinte, intr-un caz izolat
anumite restrictionari verticale pot fi acceptate)
- factori care sunt analizati pentru a determina gradul de restrictionare a concurentei printr-o
intelegere verticala:
- pozitia pe piata a furnizorului;
- pozitia pe piata a concurentilor;
- barierele la intrarea pe piata;
- maturitatea pietei;
- nivelul de comercializare;
- natura produsului;

ABUZUL DE PUETERE DOMINANTA

Art. 5. - (1) Sunt interzise orice înţelegeri între întreprinderi, decizii

ale asociaţiilor de întreprinderi şi practici concertate, care au ca obiect
sau au ca efect împiedicarea, restrângerea ori denaturarea concurenţei
pe piaţa românească sau pe o parte a acesteia, în special cele care:
a) stabilesc, direct sau indirect, preţuri de cumpărare ori de vânzare
sau orice alte condiţii de tranzacţionare;

14
 b) limitează sau controlează producţia, comercializarea, dezvoltarea
tehnică sau investiţiile;
c) împart pieţele sau sursele de aprovizionare;
d) aplică, în raporturile cu partenerii comerciali, condiţii inegale la
prestaţii echivalente, provocând în acest fel unora dintre ei un dezavantaj
concurenţial;
e) condiţionează încheierea contractelor de acceptarea de către
parteneri a unor prestaţii suplimentare care, prin natura lor sau în
conformitate cu uzanţele comerciale, nu au legătură cu obiectul acestor
contracte;
f) constau în participarea, în mod concertat, cu oferte trucate la
licitaţii sau la orice alte forme de concurs de oferte;
g) elimină de pe piaţă alţi concurenţi, limitează sau împiedică accesul
pe piaţă şi libertatea exercitării concurenţei de către alte întreprinderi,
precum şi înţelegerile de a nu cumpăra de la sau de a nu vinde către
anumite întreprinderi fără o justificare rezonabilă.
(2) Interdicţia prevăzută la alin. (1) nu se aplică înţelegerilor sau
categoriilor de înţelegeri între întreprinderi, deciziilor sau categoriilor de
decizii ale asociaţiilor de întreprinderi, practicilor concertate sau
categoriilor de practici concertate, atunci când acestea îndeplinesc
cumulativ următoarele condiţii:
a) contribuie la îmbunătăţirea producţiei sau distribuţiei de mărfuri
ori la promovarea progresului tehnic sau economic, asigurând, în acelaşi
timp, consumatorilor un avantaj corespunzător celui realizat de părţile la
respectiva înţelegere, decizie ori practică concertată;
b) impun întreprinderilor în cauză doar acele restricţii care sunt
indispensabile pentru atingerea acestor obiective;
c) nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurenţa de pe
o parte substanţială a pieţei produselor în cauză.

Abuzul de pozitie dominanta este reglementat de dispozitiile art. 6 din Legea concurentei, ale
carui prevederi sunt dezvoltate de "Regulamentul pentru aplicarea prevederilor art. 5 si 6 din
lege privind practicile anticoncurentiale".

Legea concurentei interzice folosirea in mod abuziv a unei pozitii dominante detinute de
catre unul sau mai multi agenti economici pe piata romaneasca ori pe o parte a acesteia,
prin recurgerea la fapte anticoncurentiale, care au ca obiect sau pot avea ca rezultat
afectarea activitatii economice ori prejudicierea consumatorilor. Un astfel de abuz de
pozitie dominanta poate fi manifestat, de exemplu, prin impunerea preturilor, limitarea
productiei sau a distributiei, exploatarea starii de dependenta a unui agent economic
etc.
Prin pozitie dominanta se intelege situatia in care un agent economic este capabil sa se
comporte independent fata de furnizori, clienti sau concurenti datorita puterii de piata
detinute. Identificarea abuzului de pozitie dominanta presupune determinarea unei
relatii intre detinerea unei pozitii dominante si folosirea abuziva a acestei pozitii.

15
Detinerea unei pozitii dominante nu este prin ea insasi anticoncurentiala, ci doar
folosirea in mod abuziv a acesteia.

Cu toate acestea, detinerea unei pozitii dominante presupune implicatii si responsabilitati

marite pentru compania respectiva. In acest sens un operator economic aflat in pozitie
dominanta trebuie sa se manifeste transparent, nediscriminatoriu si cu responsabilitate
fata de mediul concurential, pentru a nu intra sub incidenta prevederilor art. 6 din lege.
Un exemplu reprezentativ pe acest domeniu a fost identificat in anul 2004 in cazul unei
companii din domeniul industriei lemnului. In urma semnalelor din piata, Consiliul
Concurentei a decis analizarea din oficiu a comportamentului acestei societati in relatia sa cu
beneficiarii. Societatea in cauza, care detinea pe piata romaneasca la produsul respectiv o
pozitie dominanta, le-a comunicat beneficiarilor preturi majorate cu pana la 50%. Acest lucru
s-a petrecut fara a exista o comunicare transparenta in relatia sa cu beneficiarii si fara a se
proceda la negocieri comerciale normale.

Consiliul Concurentei a inceput analiza in cadrul unei investigatii pentru a stabili daca
societatea detine o pozitie dominanta si daca a abuzat de aceasta pozitie. In urma analizei
pozitiei societatii pe piata, a barierelor la intrare pe piata, a posibilitatii concurentilor de a
contracara aceasta pozitie, a fost stabilit ca societatea detine o pozitie dominanta pe piata
produsului. Decizia de crestere a preturilor si modalitatea de realizare a acesteia au
demonstrat ca societatea in cauza a constientizat pozitia in care se afla si a incercat sa
speculeze aceasta pozitie, impunand preturi majorate nejustificat.
Dupa derularea procedurilor specifice in cazul investigatiei, Consiliul Concurentei a decis ca
societatea s-a facut vinovata de incalcarea art. 6 lit. a) din lege prin manifestarea unui
comportament abuziv, drept pentru care a fost sanctionata cu amenda contraventionala in
valoare de 35.067.227.190 lei vechi.

16