1.

Relaţia dintre microeconomie şi management

Fiind o componentă a ştiinţei economice, microeconomia are în literature de specialitate diverse

definiţiişiexplicaţii.

Microeconomia reprezintă:

- studiul comportamentului entităţilor individuale(ex: pieţele, organizaţiileşi gospodăriile)

specificând interacţiunile care apar la nivelul acestora în legătură cu determinarea rezultatelor şi
cu modalitatea acestora de repartizare;
- ştiinţa alocării resurselor şi distribuirii venitului, ţinând seama de preţurişi de politica
guvernamentală;
- ramură a teoriei economice care abordează şi analizează fenomenele şi procesele economice,
cantitativ şicalitativ,la nivelul organizaţiilorşi al pieţei;
- analiza comportamentului consumatorilor şi producătorilor, a cererii şi a ofertei de produse şi
servicii la nivelul pieţei,a mecanismelor şilegităţilorproducţieişiconsumului,amodalităţilor de
consumare side optimizare a factorilor de producţie .

Microeconomia exprimă atât ansamblul de relaţii, legături cauzale şifuncţionale, procese

şicontradicţii care se formează la nivelul organizaţiilor din cadrul sistemului economic-social
naţional, indifferent de domeniul de activitate, cât şicomportamrntul acestora pe piaţă.

Microeconomia studiază producţia, repartiţia, schimbul şi consumul de pe poziţiaorganizaţiilor,

formulând concept, principia,reguli metode şi tehnici care pot fi folosite în formularea şi
adoptarea deciziilor privind ce trebuie să se producă, cât trebuie să se producă şi pentru cine să
fie produsă o anumită marfă(produsele şi serviciile care apar pe piaţă ,care sunt dorite şi urmează
a fi achiziţionate de către consumatori).

Domeniile principale de acţiune ale microeconomiei sunt:organizaţia ( unde se realizează

produsele şi serviciile ce urmează a intra în procesul de schimb) şipiaţa (locul în care se
desfăşoarătranzacţiile ,unde se confruntă cererea şi ofertă de mărfuri, unde se manifestă preţul).

Microeconomia furnizează diverse informaţii pentru management care sunt utile pentru o serie
de acţiuni:
-stabilirea direcţiilor de dezvoltare ale organizaţiilor;
-determinarea modalităţilor de efectuare a studiilor de piaţă;
-identificarea celor mai adecvate metode şi tehnici de luare a deciziilor;
-aplicarea mijloacelor de comunicare adecvate în procesul vânzare-cumpărare;
-precizarea modalităţilor de control al nivelului costurilor de producţie;
-cunoasterea momentului în care organizaţiile intră în zona de profit sau pierdere.

Microeconomia analizează comportamentele individuale, caracteristice şi care se pot generaliza,

ale organizaţiilorindependenţe, ale organizaţiilorindependenţe,alternativele lor decizionale
şireacţiile lor economice specific, în funcţie de interesele şi scopurile lor individuale.
În legătură cu consumatorii, se descriu legităţile care conduc la maximizarea utilităţii mărfurilor
pe care doresc să le achiziţioneze, deci la optimizarea cererii lor individuale , iar în ceea ce
priveşte producătorii, se prezintă condiţiile generale deoptimizare a ofertei lor individuale. Sub
influenţa deciziilor individuale ale tuturor organizaţiilor din cadrul sistemului economic-national
, formează în final, cererea şi ofertă pieţei, precum şipreţurile practicate la un moment dat.

2.Concepte economice de bază:

Principalele concepte economice folosite în microeconomie, pentru cunoaştereaşiînţelegerea

fenomenelor care apar la nivelul organizaţiilor, sunt următoarele:

-utilitatea mărfurilor şiposibilităţile de maximizare a utilităţii;

-cererea de mărfuri şi factorii de influenţă ai acesteia (preţul, veniturile,preferinţele, variabilele
demografice, etc.);
-elasticitatea cererii, tipurile de elasticitate şi factorii care determină nivelul elasticităţii;
-oferta de mărfuri şi factorii de influenţă ai acesteia (preţul, costurile de producţie, tehnologia de
fabricaţie, reglementările normative, decrete, hotărâri, numărul producătorilor);
-elasticitatea ofertei, tipurile de elasticitate şi factorii care determină nivelul elasticităţii;
-cererea şi oferta în modelul concurenţial de pe piaţă;
-structura pieţei în condiţiileconcurenţei perfecte sau imperfect;
-comportamentul consumatorului (curba de indiferenţă, linia bugetului, rata marginală de
substituire, decizia optimă privind alegerea combinaţiei dintre mărfuri, efectul de venit şi efectul
de substituţie);
-costurile şi tipologia acestora:costuri totale, costuri fixe, costuri variabile, costuri contabile,
costuri economice(cost de oportunitate), costuri medii şi costuri marginale, analizate din punct de
vedere al manifestării lor pe termen lung şi scurt;
-productiaşifuncţia de producţie pe termen lung sipe termen scurt, produsul marginal al muncii,
deciziile pe termen scurt sipe termen lung privind alegerea procesului tehnologic;
-nivelul optim al ofertei din punct de vedere al producătorului fundamentat pe baza veniturilor
totale, costurilor totale şi a profitului pe de o parte şi în funcţie de veniturile marginale şi
costurile marginale, pe de altă parte, preţurile, formarea şi rolul acestora pe piaţă;
-metodele de calculaţie a costurilor grupate în două categorii:metodele clasice(metoda globală,
metoda pe faze de fabricaţie, metoda pe comenzi), metode evoluate (metoda normative.metoda
standard-cost,metoda THM, metoda GP, metoda direct-costing, metoda PER-COST, metoda
analizei valorii controlling-ul).

În cadrul lucrării se propune un model economic care presupune parcurgerea umatorului

algoritm:

PASUL 1: Stabilirea variabelelor economice.În această situaţie pot fi: cantintatea de mărfuri
cerută şi oferită, nivelul producţiei realizate şi care urmează a fi livrat pe piaţă, costurile totale,
costurile marginale etc.

PASUL 2: Determinarea relaţiei cauză-efect între variabilele economice şi formularea

conţinutului modelului economic.
Exemple în cadrul acestui pas sunt: maximizarea profitului, specializarea resurselor,
maximizarea satisfacţiei consumatorului.

PASUL 3: Analiza implicaţiilormodeluui asupra desfăşurăriiactivităţii organizatei.

Un exemplu privind parcurgerea acestui pas poate fi influenţacreşteriipreţului asupra cantităţii

cerute sau oferite dintr-o marfă, într-o anumită peroadaşi pe o anumită piaţă. În situaţia
implementării reultatelor modelului, algoritmul se poate completa cu un nou pas(al patrulea),
denumit testarea ipotezelor şi analiza datelor obţinute.

Trebuie menţionat că în aplicarea unui model există câteva prejudecăţi care pot influenţa
rezultatele:
Oamenii aleg ca persoane individuale;
Persoanele individuale aleg raţional;
Raţionalitatea unei persoane se bazează pe interacţiunile dintre informaţii.

Modelele economice, indiferent de cât de complex sunt exprimate, nu pot face referinţă la
toate aspectele de manifestare a unor fenomene, însă pot surprinde anumite fapte care pot ajuta la
înţelegerea realitatii, cât şi la fundamentarea deciziilor manageriale, a strategiilor şi
politicelororganizaţiei.

În aplicarea modelului şi în interpretarea fenomenelor economice, microeconomia necesită

respectarea principiului ceterisparibus, potrivit căruia este analizata doar evoluţia unui fenomen
în relaţia cu un singur factor de influenţă, ceilalţi factori fiind constanţi.

3. Caracteristici

Microeconomia prezintă câteva caracteristici, prin care se exprimă modalitatea de abordare a

fenomenelor din cadrul organizaţiilor economice, şi anume:
• Complexitate;
• Integralitate;
• Dinamism;

Complexitatea microeconomiei este determinată de faptul că sunt analizate fenomenele la

nivelul organizaţiilor din punct de vedere al costurilor, preţurilorşi al relaţiilor dintre acestea, al
legăturilor dintre cerere şi ofertă în condiţiileconcurenţei perfecte şi imperfecte
(monopol,oligopol), al comportamentului consumatorilor şi producătorilor pe diverse pieţe unde
se schimbă mărfurile.
Pentru analiza evoluţiei fenomenelor la nivelul organizaţiilor economice, microeconomia
foloseşte metode şitehnci variate, unele dintre ele aparţinând altor discipline (matematică,
marketingul, contabilitatea, managementul, statistică etc.)
Integalitatea microeconomiei arată că se urmăreşte transpunerea practică a conceptelor
economice, în cadrul unui sistem propriu de interpretare a fenomenelor ce apar în cadrul
organizaţiilorşi a mediului în care acestea funcţionează.
 Dinamismul microeconomiei exprimă modificările şi actualizările conceptelor economice,
cu ajutorul cărora se realizează analiza fenomenelor, atât în fuctie de evoluţiaorganizaţiei pe
piaţă, cât şi a cercetărilor din diverse fenomene de activitate.

Piaţa, locul de desfăşurare a tranzacţiilor de mărfuri

Un domeniu principal de acţiune al microeconomiei este piaţa, locul unde se

desfăşoarătranzacţiile dintre mărfuri. În ceea ce priveşte definirea pieţei, există diverse puncte de
vedere:

-piata este un process în care cumpărătorii şi producătorii determină ceea ce vor să cumpere şisa
vândă;
- piaţa poate fi totalitatea relaţiilor dintre producători şi consumatori privind o marfă sau un grup
de mărfuri cu delimitarea zonei geografice şi a intervalului de timp la care se referă;
-piata reprezintă sfera manifestării şi confruntării ofertei şi cererii, a realizării lor prin
intermediul actelor de vânzare-cumpărare;
-piata reprezintă sfera economică în care producţia de mărfuri apare sub forma de ofertă, iar
nevoiele de consum sub forma cererii de mărfuri.

Pornind de la punctele de vedere menţionate se poate spune că piaţa este locul de întâlnire, la un
moment dat, al dorintelor consumatorului exprimate prin cerere şi a dorinţelor producătorului
detrminate de ofertă.
Bibliografie:

Nedelea Stefan, “MICROECONOMIE APLICATA” , Editura ASE, Bucureşti, 2003