Odin, Enron și maimuțele

Deosebirea dintre leadershipul real și leadershipul contrafăcut

Exista numeroase definitii si acceptiuni ale liderului si ale leadership-ului. Etimologic, lider
si leadershipul vine de la verbul englezesc to lead, care are mai multe sensuri: a conduce, a
indrepta, a determina, a indruma, a dirija, a arata drumul, a insoti.
Când ne gândim la leadershipul real ne referim de fapt la o activitate normativă care adaugă
valoare grupului. De asemenea, cuvantul “grup” se referă la un sistem social, cum ar fi o
companie, o școală, o comunitate sau o națiune. Totodată, prin “valoare” înțeleg cunoștințe,
relații, capacitate și bunuri ce creează bunăstare și satisfacție în grup. Prin urmare, un leadership
real are de-a face cu componentele morale și etice ale întreprinderii umane.
În exercitarea leadershipului real, un lider trebuie să-și asume responsabilitatea pentru
următoarele lucruri:
1. Pentru procesul de diagnosticare - liderul va putea să determine natura precisă a
provocării cu care au de aface oamenii sau organizația lui și să afle cât de pregătiți sunt
pentru problema respectivă;
2. Pentru procesul de soluționare a problemelor în grup, organizație sau comunitate-
rezolvarea problemelor trebuie să fie privită ca o activitate comună de înțelegere care să-i
includă pe toți cei afectați;
3. Pentru sine însuși, ca instrument al puterii - liderul trebuie să fie conștient de modul în
care reușește prin puterea pe care o deține să afecteze gândirea și acțunile celor din jur.

Leadershipul contrafăcut nu este un leadership necinstit ci se referă la tipul de acțiune

care duce la palsarea unui fals set de ținte în fața oamenilor. Urmărind un set de ținte false,
oamenii nu fac altceva decât să irosească timp și resurse prețioase, plasându-și grupul sau
organizația într-o pozitie precară.

Indicatori primari ai unui leadership contrafăcut:

 Dorința de a domina:
- trasatură uzuală a leadershipului contrafăcut este înclinația spre a-i domina pe
ceilalți, spre a-i controla excesiv, spre a le impune propriul punct de vedere;
 Incapacitatea de a angaja grupul sau diferitele lui facțiuni în determinarea și
confruntarea adevăratei stări de fapt;
-progresul depinde de capacitatea oamenilor de a parcurge procesul obligatoriu de
soluționare a problemelor și de creare a oportunitaților. Spre exemplu, un grup se
aseamană cu un elefant în multe privințe: dacă nu vrea să se miște din loc nu se
miscă, dar spre deosebire de acesta, un grup nu este o entitate ce poseda un singur
creier ci un sistem complex
 Lipsa interesului pentru explorarea lucrurilor aflate în afara zonei de
confort, în căutarea soluțiilor posibile;
-un leadership real necesită o înclinație spre curiozitate, manifestată în explorări
riguroase și în testarea alternativelor ce i-ar putea oferi grupului cea mai bună și
cea mai potrivită cale de avansare;
-rigiditatea în gândire și acțiune îi limitează liderului opțiunile disponibile și poate
pune grupul într-o situație dificilă sau chiar periculoasă;
-lipsa voinței de a explora diferitele alternative, din cauza încăpățânării sau a
simplei ignoranțe, înseamnă iresponsabilitate și nesăbuință;
 Convingerea liderului că este singurul deținător al “adevărului”.
-când o soluție e impusă prin forță sau sub amenințarea pedepsei ori cand oamenii
acceptă de bună voie soluția liderului doar pentru că are putere de convingere,
există întotdeauna pericolul să li se pună în față un set de ținte false, iar oamenii
pot ajunge să atace probleme irelevante, în locul barierelor fundamentale care le
blochează înaintarea.