Definitie - Pasoptismul cuprinde perioada literara dintre 1840 si 1860 perioada care

pentru literatura romana inseamna epoca de modernizare, de afirmare a

romantismului si de fundamentare a majoritatii speciilor.

Trăsăturile esenţiale ale literaturii promovate de prima generaţie de scriitori moderni pot fi
sintetizate astfel:

 inspiraţia din trecutul istoric, din lupta pentru eliberare socială şi unitate naţională;
 preţuirea frumuseţilor patriei şi ale creaţiei folclorice, în care se reflectă bogăţia şi
varietatea manifestărilor spiritului popular;
 reflectarea problemelor sociale ale epocii lor;
 satirizarea viciilor orânduirii feudale.
 Idealul eliberării şi unităţii naţionale apare, aproape fără excepţie, în creaţia artistică a
scriitorilor epocii şi în toate genurile literare. Majoritatea scriitorilor evocă momentele
eroice ale luptei pentru independenţă de-a lungul istoriei zbuciumate a poporului
nostru, preamărind domnitori sau căpitani de oşti şi oferind, în acest fel, prezentului
modele de urmat sau pilde însufleţitoare.

Întoarcerea privirilor spre trecut nu era gratuită. Ea constituia o formulă artistică specifică
vremii, pe care scriitorii o foloseau pentru a se adresa contemporanilor, dându-le pilde
însufleţitoare prin faptele măreţe şi prin momentele de glorie ale Preţuirea frumuseţilor
patriei şi ale folclorului
Preţuirea frumuseţilor patriei şi ale folclorului constituie, poate, cel mai însemnat rezultat al
activităţii tuturor scriitorilor vremii influenţaţi de curentul naţional de la „Dacia literară”, care
îi îndrepta spre izvoarele vii ale literaturii populare.

Generaţia de scriitori paşoptişti dezvăluia cu mândrie marea bogăţie a creaţiei folclorice, în

care este reflectată viaţa spirituală a poporului român: „Ceea ce formează sâmburele poeziei
noastre naţionale sunt baladele şi cântecele populare” afirma, în 1837, Mihail Kogălniceanu,
iar Alecu Russo, în studiul său Poezia poporală, considera folclorul literar drept o oglindă
realistă a vieţii poporului şi un admirabil izvor de inspiraţie pentru literatura cultă.
Un moment însemnat în valorificarea tradiţiilor populare îl constituie apariţia primei colecţii
de Poezii poporale (1852), culese de Vasile Alecsandri.

Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale

Satirizarea viciilor orânduirii feudale şi evocarea realităţilor sociale constituie o altă trăsătură
caracteristică a literaturii române paşoptiste. Scriitorii generaţiei respective judecă acum cu
severitate moravurile claselor exploatatoare, condamnând abuzurile şi nedreptăţile de tot
felul. Participarea lor la lupta socială, la evenimentele politice ale vremii determină
dezvoltarea literaturii ca expresie a trebuinţelor societăţii, apariţia unor noi modalităţi de
reflectare a realităţii. Elementele romantice se împletesc cu puternice elemente clasice, în
spiritul marilor moralişti ai literaturii universale.