Grigore Vieru

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Grigore Vieru

Bustul lui Grigore Vieru

de pe Aleea Clasicilor din Chișinău

Date personale

Născut 14 februarie 1935

Pererîta, Județul Hotin, Regatul României

Decedat 18 ianuarie 2009 (73 de ani)

Chișinău, Republica Moldova

Înmormântat Cimitirul Central din Chișinău

Părinți Pavel și Eudochia Vieru

Căsătorit cu Raisa Vieru (născută, Nacu) (c. 1957 –

2009)

Copii Călin Vieru (n. 29 iunie 1965)

Tudor Vieru (n. 16 iunie 1960)

Naționalitate Român

Cetățenie URSS
Moldova

Religie Ortodox
 Ocupație jurnalist
poet
textier

Deputat în Parlamentul Republicii Moldova

În funcție
1990 – 1994

Premii Ordinul Republicii (23 august 1996)

Ordinul național „Steaua României”
Ordinul Prieteniei Popoarelor[*]
Ordinul Insigna de Onoare[*]

Partid politic Frontul Popular din Moldova

Alma mater Universitatea Pedagogică de Stat Ion

Creangă din Chișinău

Profesie Poet

Membru corespondent al Academiei Române

Modifică date / text

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, Pererîta, județul interbelic Hotin, Regatul României - d. 18
ianuarie 2009, Chișinău) a fost un poet român din Republica Moldova. În 1993 a fost ales membru
corespondent al Academiei Române.[1]

Cuprins

 1Biografie
 2Implicarea în Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia
 3Decesul
 4Posteritatea
 5Momente din viața lui Vieru
 6Opera
 7Muzică pe versurile lui Vieru
 8Prezențe în antologii
 9Vezi și
 10Note
 11Bibliografie suplimentară
 12Legături externe

Biografie
Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în satul Pererîta, în familia lui Pavel și Eudochia
Vieru, născută Didic. A absolvit școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează
școala medie din orașul Lipcani, pe care o termină în 1953.
În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma,
apreciată de critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău,
facultatea Filologie și Istorie. Se angajează ca redactor la redacția numită revista pentru copii
„Scînteia Leninistă”, actualmente „Noi”, și ziarul "Tînărul leninist", actualmente "Florile Dalbe" .
La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa Nacu, profesoară de limba română și latină și se angajează
ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din Moldova.
Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.
A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din satul Cociulia, raionul Cantemir. Tot aici scrie celebra
carte pentru preșcolari „Albinuța”.
Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău,
cu o prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție
poetică. În chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională
contemporană. Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte
două sunt închinate lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară
în lirica basarabeană postbelică.
Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971.
În 1973 Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea
cu redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo
Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa,
mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna, Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de
cărți. Mai târziu poetul face următoarea mărturisire:

Dacă visul unora a fost să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec Prutul.

În anul 1974 scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație
oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit de
poetul Radu Cârneci. În 1977, iarăși la invitația Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună
cu soția, mai multe orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași.
În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă distincție internațională în domeniul literaturii pentru
copii: Diploma de Onoare Andersen.

Implicarea în Mișcarea de Eliberare Națională din Basarabia

Grigore Vieru, Ion Vatamanu și Serafim Saka în anii '70.

La sfârșitul anilor '80, Grigore Vieru se găsește în prima linie a Mișcării de Eliberare Națională din
Basarabia, textele sale (inclusiv cântecele pe versurile sale) având un mare rol în deșteptarea
conștiinței naționale a românilor din Basarabia. Vieru este unul dintre fondatorii Frontului Popular din
Moldova și se află printre organizatorii și conducătorii Marii Adunări Naționale din 27 august 1989.
Participă activ la dezbaterile sesiunii a XIII-a a Sovietului Suprem din RSSM în care se
votează limba română ca limbă oficială și trecerea la grafia latină.

Decesul
Pe 16 ianuarie 2009 Vieru a suferit un grav accident de circulație și a fost internat la Spitalul de
Urgență din Chișinău. Grigore Vieru s-a aflat într-o stare critică cu politraumatism, traumatism
cranio-cerebral închis, contuzie cerebrală, traumatism toracic închis, contuzia cordului și
a plămânilor și contuzia organelor abdominale, având șanse minime de supraviețuire.[2] Accidentul
rutier a avut loc în noaptea de 15 spre 16 ianuarie, ora 01:30 pe traseul R-3 Chișinău–Hîncești–
Cimișlia–Basarabeasca.[3] La volanul autoturismului se afla Gheorghe Munteanu, artist emerit al
Republicii Moldova și director adjunct al Ansamblului de dansuri populare „Joc” din Chișinău, aflat
într-o stare mai ușoară.[2]
A încetat din viață pe data de 18 ianuarie a aceluiași an, la exact două zile după accident în Spitalul
de Urgență din Chișinău, în urma unui stop cardiac din care nu a mai putut fi resuscitat.[4][5]

Posteritatea

Plăcuța de pe Bulevardul Grigore Vieru din Chișinău

Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chișinău, în cimitirul central din strada
Armeană. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui Grigore Vieru, cum
le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol.[6] Chișinăul nu mai cunoscuse funeralii de
asemenea proporții de la înmormântarea soților Doina și Ion Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie
2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ținând un
moment de reculegere.
Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare
Cruce[7].
Câteva școli din Republica Moldova, un bulevard din Chișinău și o stradă din Iași poartă numele lui
Grigore Vieru.[8] Pe 11 februarie 2010, cu trei zile înainte de ziua sa de naștere, a fost instalat bustul
poetului în Aleea Clasicilor.[9]
O stradă din Buzău îi poartă numele: Strada Grigore Vieru.[10]

Momente din viața lui Vieru

Acest articol sau această secțiune este sub formă de listă și trebuie rescris sub
formă de text format din fraze legate.
Bustul lui Grigore Vieru, dezvelit duminică 23 ianuarie 2011 în Parcul Herăstrău din București
Sculptor: Răzvan Paul Mihăiescu.[11]

 În volumul de poezii pentru copii Trei iezi, ieșit de sub tipar în 1970, se găsea și
poezia Curcubeul, în care Vieru, prin metafora curcubeului cu trei culori, elogia drapelul tuturor
românilor. Peste câteva zile de la difuzare, cenzura sovietică a retras cartea din librării, dând-o
la topit, iar autorul a fost acuzat de diversiune.[12]

 Tot în 1970, apare și Abecedarul, elaborat de Vieru în colaborare cu scriitorul Spiridon Vangheli.
De pe acest manual, modificat întrucâtva de-a lungul timpului, învață și astazi micii basarabeni
în clasa I. În 1989, tot Vieru și Vangheli au realizat varianta în grafie latină a Abecedarului.

 Vieru a scris, printre multe altele, versurile pentru coloana sonoră a filmului cu desene
animate Maria Mirabela, iar poezia lui Vieru Dragă Otee a fost pusă pe muzică și interpretată
de Iurie Sadovnic. Ulterior, piesa a fost preluată și de Zdob si Zdub.

 În 1988 în ziarul Literatura și arta din Chișinău a apărut primul text cu grafie latină din Basarabia
postbelică. Autor - Grigore Vieru.[13]

 În iunie 1989, obținând aprobarea autorităților sovietice de a publica săptămânalul Literatura și

arta în grafie latină, redactorii ziarului s-au pomenit că în toată Moldova Sovietică nu există nicio
mașină de scris cu litere latine, în afară de cea de la Academia de Științe din RSSM și de una
aparținând profesorului Iulius Popa de la Bălți. În aceste condiții, Grigore Vieru și redactorul-șef
de la Literatura și arta, Nicolae Dabija, merg la București pentru a obține o mașină de scris
pentru ziar. Autoritățile române tărăgănează răspunsul, iar anticariatul din care puteau să
cumpere o astfel de mașină este închis în acele zile din motive tehnice. Vieru și Dabija sunt
ajutați însă de preotul Vasile Țepordei, care le aduce la gară o pungă în care se află cele 31 de
semne metalice ale alfabetului latin, tăiate de acesta din propria mașină de scris. La Chișinău,
semnele latine sunt sudate la o mașină de scris în locul celor chirilice, astfel că Literatura și
arta devine primul ziar din Basarabia care începe să iasă sistematic în grafie latină.

 În 1994 neo-comuniștii din Partidul Democrat Agrar, ajunși la putere în Moldova, renunță la
imnul de stat Deșteaptă-te, române și le propun poetului Grigore Vieru și compozitorului Eugen
 Doga să compună versurile și, respectiv, muzica pentru un nou imn. Ambii refuză. Grigore Vieru
scrie în Literatura și arta următoarele:
Dreptatea istorică va blestema poeții și compozitorii care vor îndrăzni să ridice mâna
asupra Imnului Național Deșteaptă-te, române, cocoțându-se ei în locul strălucirii și
necesității lui istorice.

[14]

 În 1964 Vieru publică în revista Nistru poemul Legământ, dedicat lui Mihai Eminescu. Poemul
începe cu versurile:
Știu: cândva, la miez de noapte,/ Ori la răsărit de Soare,/ Stinge-mi-s-or ochii mie/ Tot
deasupra cărții Sale.

 După 45 de ani, poetul moare în urma unui accident de mașină, care are loc în noaptea de pe
15 spre 16 ianuarie 2009, la întoarcerea de la o ceremonie de omagiere a lui Eminescu.

 Epitaful pe care și l-a ales Vieru:

Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.

[15]

Grigore Vieru, pictat de Paul Mecet

Opera
 1957 - Alarma (versuri pentru copii)
 1958 - Muzicuțe (versuri pentru copii)
 1961 - Făt-Frumos curcubeul și Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea Moldovenească”
 1963 - Mulțumim pentru pace (versuri) și Făgurași' (versuri, povestiri și cântece).
 1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului nepereche Mihai Eminescu.
 1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefațat de Ion Druță pentru care i se
acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii și tineret (1967).
 1967 - Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)
 1968 - Bărbații Moldovei, cu o dedicație pentru „naționalistul” Nicolae Testimițeanu (revista
„Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicația scoasă.
 1969 - Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustrații de Igor Vieru, o carte mult îndrăgită
de preșcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniță de copii.
 1970 - Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli și pictorul Igor Vieru)
 1972 - Trei iezi
 1974 - Aproape (versuri lirice, cu ilustrații color de Isai Cârmu)
 1975 - Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)
 1976 - Un verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se
decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
 1989 - Metafore albastre - Сини метафори - (editura „Narodna cultura”, Sofia — în
colecția Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.
 2010 - Mi-e dor de piatră - Жал ми е за камъка[16] - еd. Avangardprint, Bulgaria - traducere
în bulgară și prefață de Ognean Stamboliev - 100 poezii
Este prezent în:

 Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), -

"Lumina piezișă", antologie bilingvă cuprinzând 81 de autori români în traducerea lui Christian
W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119

Muzică pe versurile lui Vieru

 Maria Mirabela
 Dragă Otee
 Pentru Ea
 Răsai
 Eminescu
 La mănăstirea Căpriana (Clopotul Învierii)
 Lăsați-ne în legea noastră
 Două lacrimi gemene (Chișinău și București)
 O serenadă
 Melancolie
 Ultima oră
 Reaprindeți candela
 Mi-e dor de tine, mamă
 Codrul e frumos cu floare

Mulți compozitori basarabeni se inspirau de poezia lui Grigore Vieru (culegeri de cântece "Poftim de
intrați", "Cine crede" ș.a.). Grigore Vieru însuși este autor al unor melodii de cântece pentru copii
("Să crești mare" ș.a.), dar cea mai fecundă era colaborarea lui cu compozitoare Iulia
Țibulschi (culegeri "Soare, soare", "Clopoțeii", "Stea-stea, logostea", "Ramule-neamule", "Cîntînd cu
iubire" ș.a.)

Prezențe în antologii
 Testament – Anthology of Modern Romanian Verse / Testament - Antologie de Poezie Română
Modernă – Bilingual Edition English & Romanian – Daniel Ionita (editor and translator) with Eva
Foster, Daniel Reynaud and Rochelle Bews – Minerva Publishing 2012 and 2015 (second
edition) - ISBN 978-973-21-1006-5
 Testament - Anthology of Romanian Verse - American Edition - monolingual English language
edition - Daniel Ionita (editor and principal translator) with Eva Foster, Daniel Reynaud and
Rochelle Bews - Australian-Romanian Academy for Culture - 2017 - ISBN 978-0-9953502-0-5
 Basarabia Sufletului Meu / The Bessarabia of My Soul - o colecție de poezie din Republica
Moldova - bilingvă Română și Engleză - Daniel Ioniță și Maria Tonu (editori); Daniel Ioniță
(traducător principal) cu Eva Foster, Prof.Dr. Daniel Reynaud și Rochelle Bews (asistenți la
traducere) - Editura MediaTon, Toronto, Canada - 2018 - ISBN 978-1-7751837-9-2

Vezi și
 Doina Aldea Teodorovici
 Ion Aldea Teodorovici
 Unirea Republicii Moldova cu România

Note
1. ^ Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – V
2. ^ a b „Imagini VIDEO cu mașina avariată în care se afla și Grigore Vieru. Poetul este într-o stare foarte
gravă, cu multiple fracturi interne și are șanse minime de supraviețuire”. Unimedia. 16 ianuarie 2009.
Accesat în 11 februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
3. ^ „Starea poetului Grigore Vieru rămâne gravă, medici de la București sunt în drum spre Chișinău”.
azi.md. 16 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=,
|date= (ajutor)
4. ^ „Grigore Vieru a murit. Eminescu l-a chemat la ceruri. Ziua înmormântării, 20 ianuarie, a fost
declarată zi de doliu național”. Unimedia. 18 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie 2010. Verificați
datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
5. ^ „Poetul Grigore Vieru a decedat”. Mediafax. 18 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie
2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
6. ^ „Dan Dungaciu, Diviziile lui Grigore Vieru”. România liberă. 23 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie
2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
7. ^ „Grigore Vieru, decorat post-mortem”. Evenimentul zilei. 19 ianuarie 2009. Accesat în 11 februarie
2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
8. ^ „Iașul are o stradă Grigore Vieru”. Bună ziua Iași. 1 septembrie 2009. Accesat în 11 februarie
2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
9. ^ „Bustul lui Grigore Vieru va fi instalat la 12 februarie pe Aleea Clasicilor din Chișinău”. Unimedia.
10 februarie 2010. Accesat în 11 februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=,
|date= (ajutor)
10. ^ Cotidianul.ro (on-line): O stradă din Buzău poartă numele Grigore Vieru
11. ^ Un bust al lui Grigore Vieru la București
12. ^ „Academicianul Grigore Vieru, poet basarabean (Biografie)”. Biserica.org. Accesat în 11 februarie
2010. Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
13. ^ „Editorial: Poetul Grigore Vieru s-a preschimbat în iarbă”. Realitatea românească. 18 ianuarie 2009.
Accesat în 11 februarie 2010. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
14. ^ Vieru, Grigore (2008). Taina care mă apără. Iași: Ed. Princeps Edit. pp. 22–23.
15. ^ Vieru, Grigore (2008). Taina care mă apără. Iași: Ed. Princeps Edit. pp. 683 și urm.
16. ^ În limba bulgară, în text. Se citește: [Jal mi e za kamăka]

Bibliografie suplimentară
 Tudor Țopa. Condamnați la zbucium. Chișinău. Ed. Universul, 2003.
 Petru Soltan (colectiv). Calendar Național, Biblioteca Națională a Republicii Moldova, Ed. 1995,
2010
 Tudor Țopa. Voievozii inspirației. Chișinău, 2007, p. 256–262.
 Grigore Vieru. Taina care mă apără, Iași, Ed. Princeps Edit. 2008.
 A.M. Prohorov (gl. red), Sovetskii Ențiklopediceskii Slovari, M., Gl. red. Sovetskoi ențiklopedii,
1981 (în rusă)
 Vieru Grigore// Enciclopedia sovietică moldovenească, vol.2, p. 37
  DEI Nume proprii, Ed. Cartier, Chișinău-București, 2004
 Literatura și Arta Moldovei, Enciclopedie, Chișinău, Red. ESM., 1985
 Bol'șoi Rossiiskii Entsiklopediceskii Slovar,Moscova, Ed."Drofa",2009
 Vieru Grigore//Enciclopedia Universală Britannica, B.-Ch, Ed. Litera, 2010, vol.16, p. 124

Legături externe

La Wikisursă există texte originale legate de Grigore Vieru

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Grigore Vieru

 Grigore Vieru - monument virtual

 Biografie, biserica.org
 Alex Găină: Alecu Ivan Ghilia și Grigore Vieru, agonia.ro
 Valerian Ciobanu-Vieru: Pe cer a mai urcat o stea, poezie.ro
 Cerul și frații, 16 februarie 2009, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național
 Legământul peste moarte cu neamul său, 19 ianuarie 2009, Doinel Tronaru, Evenimentul zilei
 Grigore Vieru - Când sunt adevărați, poeții nu au moarte, 19 ianuarie 2009, Roxana Ioana
Ancuta, Oana-Maria Baltoc, Maria Sarbu, Jurnalul Național
 VITRALII/ Cu Grigore Vieru, la Paris, 3 februarie 2010, Ion Andreita, Ziarul de Duminică
 Deschidea inimi, 16 februarie 2009, Mihai Stirbu, Jurnalul Național
 Resursa lui fundamentală era omenia, 16 februarie 2009, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul
Național
 Doliu în poezia românească, 20 ianuarie 2009, Oana Rusu, Ziarul Lumina
 La moartea lui Grigore Vieru, Alecu Renita, Formula AS - anul 2009, numărul 853
 GRIGORE VIERU - Evocare de NICOLAE DABIJA, Nicolae Dabija, Formula AS - anul 2011,
numărul 958
Eseuri

 Cărțile lui Grigore Vieru -- web site-ul editurii Cartier, eseu de Gheorghe Erizanu
 Canonicul Vieru -- web site-ul editurii Cartier, eseu de Gheorghe Erizanu
Interviuri

 Grigore Vieru : Femeia este al cincilea anotimp, 2 aprilie 2010, Constantin Preda, Revista Tango
 Interviu cu poetul Grigore Vieru, 25 iulie 2012, Stelian Gomboș, CrestinOrtodox.ro
 Poetul Grigore Vieru - Apologetul si Marturisitorul, 25 iulie 2012, Stelian
Gomboș, CrestinOrtodox.ro
 [1] Un interviu de Cleopatra Lorințiu cu poetul Grigore Vieru, Băile Herculane, 1995

BIBSYS: 90574791

BNF: cb12128500b (data)

GND: 119416352

ISNI: 0000 0001 0897 0800

LCCN: n84151407

LNB: 000159637
MusicBrainz: 8d87c4f1-d153-4d4a-9dbd-bee9bd099218
NKC: xx0124268

SUDOC: 182502058

VIAF: 47571113

WorldCat Identities (via VIAF): 47571113

Categorii:
 Nașteri în 1935
 Nașteri pe 14 februarie
 Decese în 2009
 Decese pe 18 ianuarie
 Membri corespondenți ai Academiei Române
 Creștini ortodocși estici din Republica Moldova
 Decese prin stop cardiac
 Decorați cu Ordinul Republicii al Republicii Moldova
 Decorați cu Ordinul Steaua României
 Decorați cu Ordinul național „Steaua României” în grad de Mare Cruce
 Membri ai Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova
 Oameni din Chișinău
 Oameni din județul interbelic Hotin
 Oameni din raionul Briceni
 Ortodocși români
 Poeți moldoveni
 Poeți români din secolul al XXI-lea
 Poeți români din secolul al XX-lea
 Români basarabeni
 Români pe monede și bancnote din Republica Moldova
 Scriitori moldoveni
 Scriitori de literatură pentru copii
 Scriitori români din secolul al XX-lea