Intervenția chirurgicală de extracție a dinților la

copii (tehnica, indicații, contraindicații,

complicații)

Vladimir Siminovici,
conferențiar universitar

Chișinău, 2018
 EXTRACȚIA DINȚILOR TEMPORARI

Indicații:
Indicațiile de extracție ale dinților temporari sunt mai restrânse în comparație
cu cele ale dinților permanenți.
Dinte:
- dinți temporari cu rizaliza terminată
- Extracția în scop ortodontic
- dinți temporari cu carii complicate care provoacă și întrețin complicații
locale (parodontite apicale cronice) sau loco-regionale (adenite, abcese ale lojilor
perifaciale, osteomielite) și generale (boală de focar)
- dinți temporari cu osteită extinsă care afectează germenul dintelui succesor
- dinți temporari nerestaurabili (cu distrucții coronare >2/3 din volumul inițial
al coroanei); dacă acești dinți nu provoacă complicații pot fi păstrați pe arcadă
pentru a servi ca menținător de spațiu natural (când pacientul nu are resurse
materiale adecvate și cabinetul nu are o dotare tehnică optimă pentru a confecționa
un menținător de spațiu)
- dinți temporari persistenți pe arcadă peste vârsta normală de exfoliere care
perturbă erupția dintelui succesor sau determină erupția lor în malpoziție
- dinți temporari cu traumatisme dento-parodontale grave (ex. fracturi
radiculare, luxații laterale, intruzii)
- dinți temporari prezenți în focarul de fractură care împiedică reducerea
fracturii sau întrețin procese septice
- dinți temporari cu afecțiuni parodontale grave (periodontita prepuberală)
- dinți temporari natali/neonatali cu un grad mare de imaturitate (foarte
mobili) și risc mare la complicații (înghițire, aspirație)
- dinți temporari cu anchiloză dentoalveolară gravă cu/fără succesori (urmată
de monitorizarea erupției DP și la nevoie tratament ortodontic).

Pacient:
- pacienți cooperanti si sănătoși la care anestezia locala poate fi efectuata
- pacienți cu posibilitate redusă de a veni repetat la tratamentul conservator de
gangrenă (se iau în considerare și metodele de compromis)

1
 - pacienți necooperanți cu boli psihice la care tratamentul conservator nu este
posibil de efectuat (se iau în considerare și metodele de compromis)
- pacienți cu probabile dizarmonii dentoalveolare cu înghesuire la DP pentru a
preveni un tratament ortodontic complex mai târziu (extracții planificate).
Contraindicații:
Există contraindicații absolute (leucemia și tumorile maligne) și relative
(situație care poate să fie depășită prin temporizarea extracției, precauțiuni și
premedicație specială):
- extracția precoce a dinților temporari este de obicei contraindicată deoarece
ea are numeroase consecințe nedorite (migrări ale dinților vecini în sens orizontal
și a antagoniștilor în sens vertical ceea ce conduce la micșorarea spațiului
postextracțional necesar pentru erupția dintelui permanent succesor într-o poziție
corectă → dezvoltarea unei malocluzii în dintelui permanent)
- stomatita acută infecțioasă, infecția Vincent, stomatita herpetică, aftele,
candidoza indică amânarea extracției până după eliminarea acestor infecții
- discraziile sanguine indică investigarea atentă a pacientului în colaborare cu
un hematolog și efectuarea extracției după pregătirea prealabilă adecvată a
pacientului
- la pacienții cu hemofilie trebuie să fie evitată extracția până la exfoliere
- bolile congenitale cardiace (valvulare), renale, reumatismul cardiac acut și
cronic; la pacienții cu boli cardiace sau imunosupresive este indicată evitarea
surselor de bacteriemie recurentă ceea ce impune practicarea extracției sub
acoperire adecvată de antibiotice (la copii amoxicilină 50 mg/kgcp maximum 2g cu
o oră înaintea extracției)
- celulita, abcesul dento-alveolar acut (antibiotice pre și postoperator)
- sinuzita maxilară rinogenă indică temporizarea extracției până după
vindecarea afecțiunii
- infecțiile sistemice acute (risc de infecții secundare ca urmare a rezistenței
scăzute a organismului)
- leucemia (risc mare de hemoragii și suprainfecție a plăgii postextracționale -
gingivo-stomatită ulcero-necrotică, alveolită, osteomielită) și tumorile maligne
reprezintă contraindicții absolute de efectuare a extracției (extracția favorizează
creșterea vitezei de răspândire și dezvoltare a tumorii precum și întârzierea
vindecării)

2
 - radioterapia (extracția dinților aflați în focarul de postiradiere se complică
frecvent cu osteomielite)
- corticoterapia, chimioterapia, terapia imunosupresivă (risc de infecție
postextracțională → extracție sub acoperire de antibiotice)
- boli ca: diabetul (risc de infecții și întârzierea vindecării plăgii
postoperatorii), boli hepatice (risc de hemoragie), infecția HIV (risc de infecție și
hemoragie postextracțională)

Timpii operatori ai extracției dinților temporari

1. Pregătirea instrumentarului necesar,
2. Poziționarea corectă a medicului și asistentei,
3. Curățarea de resturi alimentare a locului puncției,
4. Antiseptizarea locului puncției,
5. Anestezia topică sau/și prin injecție (plexală sau tronculară),
6. Decolarea țesuturilor moi și luxarea dintelui cu elevatorul NU se fac / se
fac cu prudență la dinți temporari,
7. Priza pe dinte cu cleștele,
8. Lărgirea adecvată a alveolei,
9. Extracția dintelui,
10. Pensarea marginilor osului alveolar,
11. Examinarea plăgii postextracționale,
12. Chiuretarea alveolei de obicei NU se face,
13. Tamponament supraalveolar cu comprese sterile
14. Indicații postoperatorii.
- păstrarea compresei supraalveolare până la formarea cheagului (30 minute),
- antialgice la nevoie,
- evitarea consumului de alimente dure, lipicioase, lichide reci/fierbinți,
lactate,
- evitarea clătirii cu indiferent ce soluții antiseptice imediat postextracțional
(evitarea mobilizării cheagului),
- igiena orală se reia de a II-a zi cu specificația că este contraindicată
introducerea periei de dinți în plaga postextracțională;
- igiena orală poate fi completată cu clătiri cu substanțe ușor antiseptice după
mese timp de câteva zile după extracție)

3
 - anestezia părților moi continuă după terminarea extracției existând riscul
mușcării țesuturilor anesteziate.

Bibliografie
1. American Academy of Pediatric Dentistry Council on Clinical Affairs. (2005).
Guideline on pediatric oral surgery. Pediatric dentistry, 27(7 Suppl), 158.
2. Boboc G. – Aparatul dento-maxilar. Editura Medicală, Ediţia aII-a, Bucureşti,
1996: 45-116
3. Bratu Elisabeta, Schiller Eleonora – Practica pedodontică. Ed. Helicon,
Timişoara, 1995: 49-64, 68-75
4. Godoroja P., Spinei A., Spinei I. Paediatric dentistry. Chişinău, 2005. 524 p.
5. Godoroja P., Spinei A., Spinei I. Stomatologie terapeutică pediatrică. Chişinău,
2003. 379 p.
6. Luca R. Dinții temporari: particularitåți morfologice, patologia carioaså şi
modalitå și de tratament. Revista românå de stomatologie – volumul lviii, Nr. 3,
2012, p. 213-216
7. McDonald R.E., Avery D.R. – Dentistry for the child and adolescent. Sixth
edition, Mosby, St. Louis, 1994
8. Railean S., Lupan I., Poştaru C., Buşmachiu I. Curs practic de chirurgie orală şi
maxilo-facială pediatrică. Chişinău: Tipografia Centrală, 2009. 306 p.