Notiuni teoretice: Aplicatii liniare

∙ daca 𝐵 = {𝑒1 , 𝑒2 , . . . , 𝑒𝑛 } ⊂ 𝑉 si 𝐵 ′ = {𝑒′1 , 𝑒′2 , . . . , 𝑒′𝑝 } ⊂ 𝑊 sunt baze in

(𝑉, +, ·, K), respectiv (𝑊, +, ·, K) iar:

⎪𝑓 (𝑒1 ) = 𝑎11 𝑒′1 + 𝑎21 𝑒′2 + . . . + 𝑎𝑝1 𝑒′𝑝

⎧
⎨𝑓 (𝑒 ) = 𝑎 𝑒′ + 𝑎 𝑒′ + . . . + 𝑎 𝑒′
2 12 1 22 2 𝑝2 𝑝
⎪ ...................................
𝑓 (𝑒𝑛 ) = 𝑎1𝑛 𝑒′1 + 𝑎2𝑛 𝑒′2 + . . . + 𝑎𝑝𝑛 𝑒′𝑝
⎩

se numeste matricea aplicatiei liniare 𝑓 : 𝑉 → 𝑊 in bazele 𝐵 si 𝐵 ′ matricea:

⎛ ⎞
𝑎11 𝑎12 . . . 𝑎1𝑛
⎜ ⎟
⎜𝑎21 𝑎22 . . . 𝑎2𝑛 ⎟
[𝑓 ]𝐵𝐵 ′ = ⎜ . .. .. ⎟
.
⎝ . . ... . ⎠
𝑎𝑝1 𝑎𝑝2 . . . 𝑎𝑝𝑛

∙ are loc identitatea:

[𝑓 (𝑣)]𝐵 ′ = [𝑓 ]𝐵𝐵 ′ [𝑣]𝐵

Comportarea unui operator liniar la schimbarea bazei:

Daca 𝐵2 este o alta baza in 𝑉 iar 𝐵2′ alta baza din 𝑊 atunci are loc relatia:

[𝑓 ]𝐵2 𝐵2′ = 𝑇𝐵−1

′ 𝐵 ′ · [𝑓 ]𝐵𝐵 ′ · 𝑇𝐵𝐵2
2

∙ un operator liniar bijectiv 𝑓 : 𝑉1 → 𝑉2 se numeste izomorfism si spunem

ca 𝑉1 si 𝑉2 sunt izomorfe.
∙ daca 𝑉1 = 𝑉2 spunem ca 𝑓 este automorfism
Fie aplicatia liniara 𝑓 : 𝑉1 → 𝑉2 . Se numeste nucleul aplicatiei liniare 𝑓
multimea:
Ker(f) = {𝑣 ∈ 𝑉1 : 𝑓 (𝑣) = 𝜃 ∈ 𝑉2 }
se numeste imaginea aplicatiei liniare 𝑓 multimea:
Im(f) = {𝑤 ∈ 𝑉2 : ∃𝑣 ∈ 𝑉1 , 𝑓 (𝑣) = 𝑤}
∙ se numeste rang al aplicatiei liniare 𝑓 dimensiunea imaginii sale:
rang(f) = dim(Im𝑓 )
∙ se numeste defect al aplicatiei liniare 𝑓 dimensiunea nucleului sau:
def(f) = dim(Kerf)

7
 Teorema: Daca 𝑉1 si 𝑉2 sunt spatii vectoriale finit dimensionale atunci pentru
un operator liniar 𝑓 : 𝑉1 → 𝑉2 are loc identitatea:

rang(f) + def(f) = dim𝑉1

In plus:
𝑓 este surjectiv ⇔ rang(f) = dim𝑉2 ≤ dim𝑉1

𝑓 este injectiv ⇔ Ker(f) = {0}

𝑓 este bijectiv ⇔ rang(f) = dim𝑉2 = dim𝑉1

iar pentru 𝑉1 = 𝑉2 :

𝑓 este surjectiv ⇔ 𝑓 este injectiv

Probleme rezolvate

Problema 1. Fie 𝑓 : IR1 [𝑋] → IR3 , aplicatia definita prin:

𝑓 (𝑎𝑋 + 𝑏) = (𝑎, 𝑏, 𝑎 + 𝑏)

iar:

𝐵 = {2𝑋−1, −𝑋+1} ⊂ IR1 [𝑋] si 𝐵 ′ = {(1, 1, 1), (1, 1, 0), (1, 0, 0)} ⊂ IR3

sunt doua baze.

Sa se arata ce 𝑓 este o aplicatie liniara si sa se determine [𝑓 ]𝐵𝐵′ .

Solutie: Pentru a arata ca 𝑓 este liniara trebuie sa verificam daca sunt

indeplinite proprietatile definitorii ale acestora:
transforma sumele vectoriale in sume vectoriale

𝑓 (¯
𝑢 + 𝑣¯) = 𝑓 (¯
𝑢) + 𝑓 (¯
𝑣 ), ∀¯
𝑢, 𝑣¯,

scalarii ies in afara

𝑓 (𝛼¯
𝑢) = 𝛼𝑓 (¯
𝑢), ∀¯
𝑢, 𝛼,

Tinand cont de spatiul vectorial pe care actioneaza 𝑓 , fie 𝑢

¯ = 𝑎𝑋 + 𝑏 si 𝑣¯ =
𝑐𝑋 + 𝑑 :

8
 (︂ )︂
𝑓 (¯
𝑢 + 𝑣¯) = 𝑓 (𝑎𝑋 + 𝑏 + 𝑐𝑋 + 𝑑) = 𝑓 (𝑎 + 𝑐)𝑋 + 𝑏 + 𝑑 prin inlocuire

= (𝑎 + 𝑐, 𝑏 + 𝑑, 𝑎 + 𝑐 + 𝑏 + 𝑑) prin definitia lui 𝑓

Daca evaluam expresia:

𝑓 (¯
𝑢) + 𝑓 (¯
𝑣 ) = 𝑓 (𝑎𝑋 + 𝑏) + 𝑓 (𝑐𝑋 + 𝑑) = (𝑎, 𝑏, 𝑎 + 𝑏) + (𝑐, 𝑑, 𝑐 + 𝑑) definitia lui 𝑓
= (𝑎 + 𝑐, 𝑏 + 𝑑, 𝑎 + 𝑏 + 𝑐 + 𝑑) definitia adunarii vectoriale

observam ca obtinem acelasi vector ca si rezultat, deci are loc prima identitate.
Pentru a doua se verifica usor:
(︂ )︂
𝑓 (𝛼¯
𝑢) = 𝑓 𝛼(𝑎𝑋 + 𝑏) = 𝑓 (𝛼𝑎𝑋 + 𝛼𝑏)

= (𝛼𝑎, 𝛼𝑏, 𝛼𝑎 + 𝛼𝑏) definitia 𝑓

si
𝛼𝑓 (¯
𝑢) = 𝛼𝑓 (𝑎𝑋 + 𝑏) = 𝛼(𝑎, 𝑏, 𝑎 + 𝑏)
= (𝛼𝑎, 𝛼𝑏, 𝛼𝑎 + 𝛼𝑏) definitia scalarii vectoriale

deci ce era de demonstrat. In concluzie 𝑓 este o aplicatie liniara.

Folosind regula de constructie a [𝑓 ]𝐵𝐵′ e nevoie de relatiile:

𝑓 (2𝑋 − 1) = 𝜆1 (1, 1, 1) + 𝜆2 (1, 1, 0) + 𝜆3 (1, 0, 0)

𝑓 (−𝑋 + 1) = 𝜆4 (1, 1, 1) + 𝜆5 (1, 1, 0) + 𝜆6 (1, 0, 0)
dar pe de alta parte:

𝑓 (2𝑋−1) = (2, −1, 2−1) iar 𝑓 (−𝑋 + 1) = (−1, 1, −1 + 1)

Se rezolva sistemele de ecuatii, atasate celor doua identitati de mai sus, pentru
a completa coeficientii 𝜆1 , 𝜆2 , 𝜆3 , 𝜆4 , 𝜆5 , 𝜆6 in:
⎛ ⎞
𝜆 𝜆4
⎜ 1 ⎟
[𝑓 ]𝐵𝐵 ′ = ⎜𝜆2 𝜆6 ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
𝜆3 𝜆6

Problema 2. Fie 𝜃 ∈ [0, 2𝜋] si 𝑅𝜃 : IR2 → IR2 functia definita prin:

𝑅𝜃 (𝑥, 𝑦) = (𝑥 cos 𝜃 − 𝑦 sin 𝜃, 𝑥 sin 𝜃 + 𝑦 cos 𝜃), (𝑥, 𝑦) ∈ IR2 .

a) Aratati ca 𝑅𝜃 este o aplicatie liniara si aflati matricea asociata acestui

operator.
b) Determinati nucleul si imaginea sa.
c) Aratati ca 𝑅𝜃 este un automorfism al spatiului vectorial IR2 .

9
 Soluţie: a) se arata ca

𝑅𝜃 (𝛼𝑢 + 𝛽𝑣) = 𝛼𝑅𝜃 (𝑢) + 𝛽𝑅𝜃 (𝑣)

unde 𝑢 = (𝑥, 𝑦) si 𝑣 = (𝑥′ , 𝑦 ′ )

b) se subintelege ca e vorba de matricea asociata relativ la bazele canonice
[𝑅𝜃 ]𝐵𝑐 𝐵𝑐 deci avem nevoie de

𝑅𝜃 (1, 0) = (cos 𝜃, sin 𝜃) = cos 𝜃 · (1, 0) + sin 𝜃 · (0, 1)

𝑅𝜃 (0, 1) = (− sin 𝜃, cos 𝜃) = − sin 𝜃 · (1, 0) + cos 𝜃 · (0, 1)

deci ⎛ ⎞
cos 𝜃 − sin 𝜃
[𝑅𝜃 ]𝐵𝑐 𝐵𝑐 =⎝ ⎠
sin 𝜃 cos 𝜃
Determinam acum nucleul 𝐾𝑒𝑟 𝑅𝜃 si imaginea 𝐼𝑚 𝑅𝜃 acestei aplicatii liniare:

𝐾𝑒𝑟 𝑅𝜃 := {(𝑥, 𝑦) ∈ IR2 : 𝑅𝜃 (𝑥, 𝑦) = (0, 0)}

se rezolva sistemul rezultat:
{︃
𝑥 cos 𝜃 − 𝑦 sin 𝜃 = 0
𝑥 sin 𝜃 + 𝑦 cos 𝜃 = 0
si se obtine
𝐾𝑒𝑟 𝑅𝜃 = {(0, 0)}
deci 𝑅𝜃 este injectiva

𝐼𝑚 𝑅𝜃 = {(𝑎, 𝑏) ∈ IR2 : exista (𝑥, 𝑦) ∈ IR2 astfel incat 𝑅𝜃 (𝑥, 𝑦) = (𝑎, 𝑏)}

Prin urmare a determina imaginea operatorului 𝑅𝜃 este echivalent cu a studia

pentru ce valori 𝑎, 𝑏 sistemul:
{︃
𝑥 cos 𝜃 − 𝑦 sin 𝜃 = 𝑎
𝑥 sin 𝜃 + 𝑦 cos 𝜃 = 𝑏
este compatibil.
Se utilizeaza teorema Kronecker-Capelli pentru ca demonstra ca pentru orice
𝑎, 𝑏 ∈ IR sistemul este compatibil caci:

𝑟𝑎𝑛𝑔𝐴 = 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴¯ = 2,

indiferent de valorile lui 𝑎 si 𝑏 !!

Deci 𝐼𝑚 𝑅𝜃 = IR2 si in consecinta 𝑅𝜃 este surjectiva
c) conform subpunctelor a) si b) 𝑅𝜃 este liniara si bijectiva deci izomorfism
intre spatiile 𝑉1 = 𝑉2 = IR2 , asadar este automorfism !

10
 Remarca:
Rezultatul era cel asteptat, intrucat 𝑅𝜃 este o rotatie in R2 si rotind toate
punctele din ”planul” R2 este evident ca obtinem tot aceasta multime, fara
nicio modificare.

Problema 3. Sa se determine expresia analitica a aplicatiilor liniare

definite prin:
a) 𝑓 : IR3 → 𝑀3,1 (IR) pentru care:
⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞
0 1 1
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
𝑓 (1, 1, 1) = ⎜1⎟ , 𝑓 (1, 1, −1) = ⎜0⎟ , 𝑓 (1, −1, 1) = ⎜1⎟ ,
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
1 1 0

b) 𝑔 : IR3 → IR3 pentru care cunoastem 𝑔(𝑣𝑖 ) = 𝑢𝑖 , 𝑖 = 1, 3 unde

𝑣1 = (−1, 1, 1), 𝑣2 = (1, 1, 1), 𝑣3 = (0, 2, 1) iar 𝑢1 = 2𝑣1 + 3𝑣2 − 𝑣3 ,
𝑢2 = 𝑣1 + 3𝑣2 + 𝑣3 , respectiv 𝑢3 = 𝑣3 .
c) Determinati apoi nucleul si imaginea fiecarei aplicatii liniare de mai
sus.
d) Determinati matricea operatorului 𝑓 relativ la bazele canonice din cele
doua spatii mentionate.
e) Determinati matricea operatorului 𝑓 relativ la perechea de baze
𝐵 = {(1, 1, 0), (1, 1, 1), (1, 0, 0)} si baza canonica din 𝑀3,1 (IR)

Soluţie: a) O aplicatie liniara este unic determinata de modul in care ac-

tioneaza pe vectorii unei baze !
Deoarece 𝑓 este liniara avem :

𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = 𝑓 (𝑥 · 𝑒1 + 𝑦 · 𝑒2 + 𝑧 · 𝑒3 ) = 𝑥𝑓 (𝑒1 ) + 𝑦𝑓 (𝑒2 ) + 𝑧𝑓 (𝑒3 )

astfel a determina expresia analitica a lui 𝑓 (legea de asociere) este echivalent

cu a afla valorile vectorilor 𝑓 (𝑒1 ), 𝑓 (𝑒2 ), 𝑓 (𝑒3 ), unde 𝑒1 = (1, 0, 0), etc.
Strangem informatii despre acesti vectori prin rescrierea relatiile din enunt
sub forma:
⎛ ⎞
0
⎜ ⎟
𝑓 (1, 1, 1) = 𝑓 (𝑒1 + 𝑒2 + 𝑒3 ) = 𝑓 (𝑒1 ) + 𝑓 (𝑒2 ) + 𝑓 (𝑒3 ) = ⎜1⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
1

⎛ ⎞
1
⎜ ⎟
𝑓 (1, 1, −1) = 𝑓 (𝑒1 + 𝑒2 − 𝑒3 ) = 𝑓 (𝑒1 ) + 𝑓 (𝑒2 ) − 𝑓 (𝑒3 ) = ⎜0⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
1

11
 ⎛ ⎞
1
⎜ ⎟
𝑓 (1, −1, 1) = 𝑓 (𝑒1 − 𝑒2 + 𝑒3 ) = 𝑓 (𝑒1 ) − 𝑓 (𝑒2 ) + 𝑓 (𝑒3 ) = ⎜1⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
0

Se rezolva sistemul cu necunoscutele 𝑓 (𝑒1 ), 𝑓 (𝑒2 ), 𝑓 (𝑒3 ) (de ex. se aduna

toate ecuatiile si se obtine 𝑓 (𝑒1 )) si astfel aflam expresia analitica a lui 𝑓 :
⎛ ⎞
𝑥 − 𝑦2 − 𝑧2
⎜ ⎟
𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = ⎜ 𝑥2 + 𝑧2 ⎟
⎜ ⎟
⎝ ⎠
𝑥 𝑦
2 + 2

b) se obtine prin calcul

𝑔(−1, 1, 1) = (1, 3, 4), 𝑔(1, 1, 1) = (2, 6, 5) si 𝑔(0, 2, 1) = (0, 2, 1),

apoi se procedeaza ca la subpunctul a)

c) pentru operatorul 𝑓
⎧ ⎛ ⎞⎫
⎪
⎪
⎪ 0 ⎪
⎪
⎨ ⎜ ⎟⎪
⎬
3
𝐾𝑒𝑟𝑓 = (𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ IR : 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = ⎜0⎟
⎜ ⎟
⎪
⎪ ⎝ ⎠⎪
⎪
⎪ ⎪
⎩ 0 ⎭

si se rezolva sistemul rezultat

folosind din nou definitia avem:

⎧⎛ ⎞ ⎛ ⎞⎫
⎪
⎪
⎪ 𝑎 𝑎 ⎪ ⎪
⎨⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎪ ⎬
𝐼𝑚𝑓 = ⎜ 𝑏 ⎟ : exista(𝑥, 𝑦, 𝑧) ∈ IR3 astfel incat 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = ⎜ 𝑏 ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎪
⎪⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎪ ⎪
⎪
⎩ 𝑐 ⎪
𝑐 ⎭

si din nou trebuie sa discutam pentru ce valori ale lui 𝑎, 𝑏, 𝑐 sistemul:

⎧
𝑦 𝑧
⎨𝑥 − 2 − 2 = 𝑎
⎪
𝑥 𝑧
2 + 2 =𝑏
⎩𝑥 𝑦
⎪
2 + 2 =𝑏

este compatibil.
Avem:
⎛ ⎞
1 − 21 − 21
⎜ ⎟
𝐴 = ⎜ 12 1
⎜ ⎟
0 2
⎟
⎝ ⎠
1 1
2 2 0

si :

12
 ⎛ ⎞
1 − 12 − 12 𝑎
⎜ ⎟
𝐴¯ = ⎜ 21 1
⎜ ⎟
0 2 𝑏⎟
⎝ ⎠
1 1
2 2 0 𝑐

Evident 𝑟𝑎𝑛𝑔𝐴 = 3 iar pentru ca 𝑟𝑎𝑛𝑔 𝐴¯ sa fie 3 nu trebuie sa impunem

impunem nicio restrictie asupra lui 𝑎, 𝑏, 𝑐 deci 𝐼𝑚𝑓 = IR3
d) baza canonica in ℳ3,1 (IR) este:
⎧ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞⎫
⎪
⎪
⎪ 1 0 0 ⎪
⎪
⎨ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎪
⎬
′
𝐵𝑐 = 𝐸1 = ⎜0⎟ , 𝐸2 = ⎜1⎟ , 𝐸3 = ⎜0⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎪
⎪ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎪
⎪
⎪ ⎪
⎩ 0 0 1 ⎭

⎛ ⎞
1
⎜ ⎟
⎜1⎟ 1 1
𝑓 (𝑒1 ) = ⎜ 2 ⎟ = 𝐸1 + 𝐸2 + 𝐸3
⎝ ⎠ 2 2
1
2

⎛ ⎞
−1
⎜ 2⎟ 1 1
𝑓 (𝑒2 ) = ⎜ 0 ⎟ = − 𝐸1 + 𝐸3
⎜ ⎟
⎝ ⎠ 2 2
1
2

⎛ ⎞
−1
⎜ 2⎟ 1 1
𝑓 (𝑒3 ) = ⎜ 21 ⎟ = − 𝐸1 + 𝐸2
⎜ ⎟
⎝ ⎠ 2 2
0

deci

⎛ ⎞
1 − 21 − 21
⎜ ⎟
[𝑓 ]𝐵𝑐 𝐵𝑐′ = ⎜ 12 1
⎜ ⎟
0 2
⎟
⎝ ⎠
1 1
2 2 0

e) se exprima 𝑓 (1, 1, 0), 𝑓 (1, 1, 1) si 𝑓 (1, 0, 0) in functie de 𝐸1 , 𝐸2 , 𝐸3

13
 Problema 4. Un elicopter este localizat de catre un satelit cu ajutorul
a trei senzori 𝑆1 , 𝑆2 , 𝑆3 aflati la bordul sau. Initial coordonatele acestor
senzori in raport cu un sistem de coordonate erau 𝑆1 (1, 1, 0), 𝑆2 (1, 0, 1)
si 𝑆3 (1, 1, 1) dar apoi pilotul roteste elicopterul cu un unghi necunoscut
astfel incat noile coordonate devin 𝑆1(−1, 1, 0), 𝑆2 (0, 1, 1) si 𝑆3 (−1, 1, 1).

i) Daca un punct oarecare de pe suprafata elicopterului era initial lo-

calizat la 𝑃 (𝑥, 𝑦, 𝑧) aflati noile sale coordonate.
ii) Aflati matricea dupa care se schimba coordonatele punctelor de pe
suprafata elicopterului dupa manevra pilotului. (Rotatia de unghi 𝜃
este un operator liniar).

Solutie: Notam cu 𝑅 rotatia de unghi 𝛼, problema e ca nu putem utiliza

formula operatorului liniar care roteste punctele in 𝑅3 deoarece nu cunoastem
unghiul si nici axa dupa care se face rotatia. Vom trata pe 𝑅 ca pe o aplicatie
liniara oarecare.
Ce se cere ? Stim ca 𝑃 avea coordonatele (𝑥, 𝑦, 𝑧) si vrem sa aflam coordo-
natele sale dupa manevra pilotului: adica 𝑅(𝑥, 𝑦, 𝑧) =?
Prin urmare singurele informatii detinute sunt:

𝑅(1, 1, 0) = (−1, 1, 0), 𝑅(1, 0, 1) = (0, 1, 1), si 𝑅(1, 1, 1) = (−1, 1, 1)

Vom utiliza aceste date pentru a identifica operatorul liniar 𝑅.

Traducerea matematica: ” Aflati expresia analitica a aplicatiei liniare 𝑅 care
satisface relatiile....” problema analoaga cu problema anterioara

14
 Probleme propuse

Problema 1. Sa se arate ca urmatoarele functii sunt aplicatii liniare si sa se

determine matricea fiecaruia relativ la bazele date:

i) 𝑓 : R3 → R3 , 𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (𝑥, 𝑥+𝑦, 𝑥+2𝑦) si 𝐵1 = {(1, 0, 0), (0, 1, 0), (0, 0, 1)}

ii) 𝑓 : R1 [𝑋] → R2 , 𝑓 (𝑎𝑋 + 𝑏) = (𝑎, 𝑎 + 𝑏) si:

𝐵1 = {𝑋, 𝑋 + 1}, 𝐵2 = {(1, 1), (1, 2)}

iii) 𝑓 : R3 → R2 , 𝑓 (𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 ) = (𝑥1 + 2𝑥2 , 𝑥2 − 𝑥3 ) si:

𝐵1 = {(1, 0, 0), (0, 1, 0), (0, 0, 1)}, 𝐵2 = {(1, 0), (0, 1)}

iv) 𝑓 : R1 [𝑋] → R2 [𝑋], 𝑓 (𝑎𝑋 + 𝑏) = 𝑎𝑋 2 + (𝑎 + 2𝑏)𝑋 + 𝑎 − 𝑏 si:

𝐵1 = {𝑋, 1}, 𝐵2 = {𝑋 2 , 𝑋 2 + 𝑋 + 1, 𝑋 2 + 𝑋}

Problema 2. Aflati nucleul si imaginea pentru fiecare dintre aplicatiile liniare

de mai sus.

Problema 3. Aflati aplicatia liniara 𝑓 : R2 [𝑋] :→ R1 [𝑋] despre care stim ca:

𝑓 (𝑋 + 2) = 𝑋 + 1, 𝑓 (−𝑋 2 + 3) = 2𝑋 + 3, 𝑓 (2𝑋 + 5) = −𝑋 + 1.

Problema 4. Orice pixel de pe ecranul unui computer va fi modelat matematic

ca 𝑃 (𝑥, 𝑦, 𝑧), unde coordonatele 𝑥, 𝑦, 𝑧 reprezinta nivelul de rosu, verde si albas-
tru din codul RGB al culorii sale. De exemplu un pixel negru va fi 𝑃 (0, 0, 0) iar
unul rosu va fi 𝑃 (255, 0, 0). Realizam un program care modifica imagini dupa
regula: (︂ )︂
𝑥 𝑦 𝑧 𝑥 𝑦 𝑧 𝑥 𝑦 𝑧
𝑃 (𝑥, 𝑦, 𝑧) 𝑄 + + , + + , + +
6 3 2 2 6 3 3 2 6
Alegem o imagine care sa contina toate culorile posibile si o modificam folosind
programul anterior. Ce culoare au pixelii care devin negri dupa modificarea
imaginii ? Exista pixeli rosii in imaginea modificata ? Este adevarat ca si
imaginea modificata contine toate culorile posibile ?

Problema 5. Sa se determine 𝑎 ∈ R astfel incat functia 𝑓 : R3 → R3 :

𝑓 (𝑥, 𝑦, 𝑧) = (𝑥 + 𝑦 + 3𝑧, 𝑥 + 𝑦 + 𝑎, 𝑥 + 𝑧 + 𝑎)

sa fie o aplicatie liniara.

Problema 6. Determinati expresia analitica a aplicatiei liniare 𝑓 : R1 [𝑋] →

R1 [𝑋] stiind ca in baza 𝐵 are matricea 𝐴:

15
 ⎛ ⎞
1 2
i) 𝐵 = {1, 𝑋} si 𝐴 = ⎝ ⎠
3 4
⎛ ⎞
1 2
ii) 𝐵 = {𝑋 − 1, 2𝑋 + 2} si 𝐴 = ⎝ ⎠
0 −1

Problema 7. Sa se determine 𝐾𝑒𝑟𝑓 si 𝐼𝑚𝑓 si cate o baza in fiecare din aceste

subspatii pentru aplicatiile liniare:

i) 𝑓 : ℳ3,1 (R) → 𝑀2,1 (R)

⎛ ⎞
𝑎 ⎛ ⎞
⎜ ⎟ ⎝𝑎 + 2𝑏⎠
⎜ ⎟
𝑓 ⎜𝑏⎟ = , 𝑎, 𝑏, 𝑐 ∈ R
⎝ ⎠ 𝑏−𝑐
𝑐

ii) 𝑓 : ℳ2,1 (R) → R3

⎛ ⎞
𝑎
𝑓 ⎝ ⎠ = (𝑎 − 𝑏, 2𝑎 + 3𝑏, −4𝑏)
𝑏

iii) 𝑓 : R3 → R2

𝑓 (𝑥1 , 𝑥2 , 𝑥3 ) = (𝑥1 + 𝑥2 + 3𝑥3 , −2𝑥1 + 𝑥3 )

16