Ce este violența în familie?

„Violenţă în familie" este orice act vătămător, fizic sau emoţional care are loc între membrii unei
familii. Aceasta poate include un singur episod sau mai multe acte de violență, formând un
model de comportament abuziv prin exercitarea controlului. Violența în familie este un
comportament intenționat. Scopul violenței în familie este stabilirea și exercitarea puterii și
controlului asupra altei persoane.

Violența este folosită pentru a intimida, umili sau înfricoșa victima. Bărbații deseori folosesc
violența împotriva partenerelor lor intime, inclusiv asupra actualelor sau fostelor soții, prietene
ori partenere.

Violența apare atunci când o persoană obține și menține puterea și controlul asupra unei alte
persoane, în cadrul unei relații intime. Este un model de comportament, în care partenerul intim
aplică violența fizică, constrângerea, amenințările, intimidarea, izolarea și abuzul emoțional,
sexual și economic pentru a controla sau schimba comportamentului celuilalt partener.
Abuzatorul ar putea fi soțul sau fostul soț, concubinul sau partenerul cu care ai o relație, chiar și
dacă nu locuiți împreună.

Pentru a înțelege mai bine toate modalitățile pe care le poate folosi abuzatorul pentru a deține
puterea și controlul asupra victimei, poți să vezi schema ce reprezintă ceea ce adesea se
numește "Cercul Puterii și Controlului ".

Cercul Puterii și Controlului demonstrează relația dintre violența fizică, cea sexuală și
intimidarea, coerciția și manipularea soției și copiilor care sunt deseori folosiți de abuzator.
Abuzatorul folosește aceste tactici pentru a menține puterea și controlul obținut prin violența
fizică și sexuală. Chiar și un singur incident de violență fizică sau amenințare cu violența fizică
poate fi suficient pentru instalarea puterii și controlului asupra partenerei.

Acest control și putere este apoi susținut de abuzul non-fizic și coerciție. De exemplu, un abuz
verbal urmat de un abuz fizic dispune de pericolul producerii unui nou abuz fizic și astfel ar
putea să fie suficient pentru a asigura puterea și controlul abuzatorului chiar și fără aplicarea
violenței fizice propriu-zise.

Cinci caracteristici principale ale violenței în familie:

 Violența în familie este un comportament învățat;
 Violența în familie este un comportament repetitiv și cuprinde diferite tipuri de abuz care pot
trece dintr-unul în altul sau în combinație;
 Făptuitorul este cauza violenței domestice și nu consumul de alcool, victima sau relațiile dintre
ei;
 Pericolul pentru victimă și copii crește pe timpul separării dintre parteneri;
 Comportamentul victimei depinde de modurile de supraviețuire la care a aderat.

Este abuzul o normalitate într-o relație?

Relațiile sănătoase nu sunt abuzive. Membrii de familie trebuie să se respecte reciproc și să se
trateze cu respect reciproc. Este posibil că abuzatorul este supus unui stres major, însă aceasta nu
este o scuză pentru violență. Există multe modalități sănătoase de a face față problemelor și
conflictului. De exemplu, poți apela la ajutorul unei persoane în care ai încredere. Este posibil că
abuzatorul te iubește și tu îl iubești, însă violența nu-și are locul în familie. Abuzatorul trebuie să
afle că multe tipuri de abuz sunt infracțiuni în conformitate cu Codul Penal al Republicii
Moldova și că el poate fi atras la răspundere de poliție. În secțiunile ce urmează sunt descrise
diverse forme de abuz.

Pentru a înțelege dacă relația ta este una de tip abuziv, încearcă să răspunzi cu sinceritate la
întrebările din secțiunea Lista de verificare. Gândește-te la felul în care ești tratată de partener și
cum îl tratezi tu pe el. Ține minte: atunci când o persoană în permanență te amenință, te face să
suferi sau îți cere să fii supusă, suntem în prezența abuzului.

Dacă ți se întâmplă aceste lucruri în cadrul relației, ai nevoie de sfatul unui specialist. De
regulă, fără ajutor, abuzul va continua.

Ce trebuie să faci dacă ești abuzată?

Este posibil să nu dorești să discuți despre familia ta cu alte persoane. Sau este posibil să ai
concepția că violența în familie este o problemă privată. Însă ea reprezintă de asemenea o
chestiune publică. Această problemă afectează familii, copii și întreaga societate. Este foarte
dăunător pentru copii să trăiască într-un mediu abuziv. Ai putea să discuți cu cineva – medicul,
asistentul social, învățătorul, polițistul, ne poți contacta pe noi sau orice persoană în care ai
încredere. Dacă copilul tău este abuzat, este martor al abuzului împotriva ta, trebuie să contactezi
poliția sau direcția de protecție a copilului. Ar putea fi foarte dificil pentru tine să ieși din situația
de abuz fără ajutorul altor oameni.

ATENȚIE ai putea să te simți dependentă de abuzator. E posibil ca încă îl mai iubești. Este
posibil să simți că el are nevoie de tine. Sau poți avea membri ai familiei care cred este mai bine
să rămâi cu el de dragul onoarei familiei. Ai putea să simți că este de datoria ta să rămâi în
această relație. Persoana care te abuzează ar putea să te amenințe și să te facă să simți că dacă îl
părăsești este mai periculos decât dacă rămâi cu el. Sau ar putea promite că se va schimba și să te
implore să rămâi.

Cine poate fi supus violenței?

Violența se poate întâmpla oricui. Violența în familie nu depinde de condiția socială, de educație,
de rasă, religie sau orientare sexuală. Pot fi afectate femeile: tinere sau în etate, căsătorite sau
într-o relație, cu copii sau fără copii, bogate sau sărace, care au serviciu sau sunt casnice.
 Majoritatea abuzatorilor sunt bărbații. Ei pot să dea impresia de persoane delicate, să fie
răutăcioși, gălăgioși sau tăcuți și pot fi robuști sau scunzi. Există probe care sugerează că băieții
care cresc în cămine unde are loc violența în familie, deseori devin abuzatori la maturitate, totuși
sunt mulți bărbați violenți care nu au crescut în familii violente, iar mulți băieți din familii
violente nu devin abuzatori la maturitate. Agresorul poate fi soţul, fostul soţ, partenerul sau
fostul partener.

Statutul economic sau profesional nu este un factor care determină pe cineva să aplice violența în
familie sau să devină victimă a violenței în familie – abuzatorii și victimele pot fi muncitori sau
profesori universitari, judecători sau portari, medici sau infirmieri, învățători, șoferi de camioane,
constructori sau funcționari de magazin.

În Moldova, 63% dintre femei sunt afectate de violența în familie din partea soțului/partenerului
pe parcursul vieții de la vârsta de 15 ani, iar o femeie din 10 a menționat că cel puțin o dată pe
parcursul vieții a suferit din cauza violenței economice. (BNS, 2011)

În întreaga lume, în medie cel puțin o femeie din trei este bătută, forțată sexual sau abuzată în alt
mod de partenerul său intim pe parcursul vieții. (Comisia pentru Statutul Femeilor, 2000)

Violența poate avea mai multe forme:

 VIOLENȚA FIZICĂ: îmbrânciri, pălmuiri, loviri cu/de obiecte, lovituri cu picioarele sau cu
pumnul, tragere de păr, izbirea victimei de pereţi sau de mobilă, sugrumare, etc.
 VIOLENŢA PSIHOLOGICĂ: umiliri şi înjurături, batjocorire, criticarea opiniilor sau
sentimentelor, ameninţări cu bătaia, ameninţare că o să ia copiii, folosirea copiilor pentru a trezi
sentimente de vină, neglijare, amenințare, distrugere demonstrativă a obiectelor, manipulări
psihologice sau izolarea forțată de prieteni, familie, copii, școală și/sau serviciu,etc.
Abuzul emoțional este grav. Rănile emoționale ar putea să se vindece foarte greu.

 VIOLENȚA SEXUALĂ: constrângere la relații sexuale sau atingeri nedorite, contactul sexual
continuat după cererea de a-l opri, sau forțarea cuiva să se supună la o relație sexuală neprotejată
sau umilitoare.
 VIOLENŢA ECONOMICĂ: interzicerea de a avea sau păstra un serviciu, limitarea accesului
la veniturile și bunurile familiei, de a avea bani proprii, lipsire de mijloace de existență precum
hrană, medicamente, etc.
 ABUZ ECONOMIC: Încercarea de a face persoana dependentă financiar, de exemplu
menținerea unui control total asupra resurselor financiare, îngrădirea accesului la bani,
interzicerea frecventării școlii/continuării studiilor sau angajării la un post de muncă.
 VIOLENȚA SPIRITUALĂ: de exemplu: limitarea sau interzicerea practicării unui cult religios
sau unui mod de viață.

ATENȚIE! : oricare din aceste forme de abuz ar putea fi aplicate de abuzator și asupra
copilului tău. În caz că suspectezi așa ceva, apelează de urgență la organele de protecție a
copilului!

Caracterul ciclic al violenței în familie

Violenţa în familie are un caracter ciclic, care nu se opreşte de la sine. După „explozii de
violenţă” vine o perioadă de împăcare, momente în care agresorul promite că „nu se va mai
întâmpla”, după care vine o altă „furtună”. Cu timpul, actele de violenţă devin tot mai frecvente
și mai grave, iar perioadele blânde devin tot mai scurte sau dispar cu totul și ciclul de violenţă
continuă.

Cum pot să-mi dau seama dacă sunt abuzată? Lista de verificare

Mituri și realități despre violența în familie

Dacă violența în familie a fost un tabu, nu înseamnă că nu a existat. A existat. Dintotdeauna. Dar
nu s-a discutat despre ea sau a fost acceptată ca ceva normal într-o căsnicie.

Violența în familie nu este un mit, este o realitate cu care s-au întâlnit femeile aproape
dintotdeauna în relațiile familiale și pe care au acceptat-o vrând-nevrând, pentru că nimeni nu le
credea sau nu le ajuta în vreun fel.

Miturile și prejudecățile despre violența în familie învățate de mici ne împiedică să realizăm

faptul că violența în familie este un act cu conotație criminală îndreptat împotriva unei persoane
și încălcând dreptul său fundamental la protecție și libertate.

MIT: Femeile provoacă violența și o merită!

Realitate Violența nu este o cale de rezolvare a conflictelor. Bărbații nu au nici un drept

să abuzeze în vreun fel o femeie, indiferent de "provocare"!

MIT: Nu este violență, ci doar ciondăneală

Realitate Există o diferență clară între ceartă și violență: în timp ce în ceartă nivelul puterii
este aproximativ egal, în acțiunea de violență raporturile de forță și putere nu sunt
la fel, căci unul are categoric mai multă putere decât celălalt.

MIT: Violența se întâmplă numai în familiile sărace sau cu nivel scăzut de educație.
Realitate Toate cercetările arată că frecvența și gradul de manifestare a violenței nu depind
nici de nivelul socio-economic, nici de cel educațional, căci violenta apare în
toate straturile sociale și la toate nivelele economice și de educație.

MIT: Violența domestică este o problemă privată, nimeni nu ar trebui să se

amestece!

Realitate Extinderea fenomenului demonstrată statistic și complexitatea consecințelor

asupra femeilor, copiilor și relațiilor între adulți fac din acest fenomen social o
problemă care ne privește pe toți, societatea în ansamblul ei.

MIT: De fapt, femeilor le place să trăiască în aceste relații violente, altfel ar pleca.

Realitate Sunt foarte multe obstacole datorită cărora femeile nu își părăsesc partenerul:
prezența copiilor și resursele limitate, lipsa unui adăpost ulterior, frica, rușinea,
etc.

MIT: Bărbații violenți sunt așa pentru că au fost abuzați/maltratați în copilărie sau
provin din familii violente.

Realitate Deși un procent semnificativ din bărbați au suferit abuzuri în copilărie, nu toți,
devenind adulți, repetă abuzul în relațiile lor.

MIT: Bărbații violenți sunt bolnavi psihic.

Realitate Realitatea studiilor infirmă această convingere.

MIT: Bărbații abuzează femeile deoarece nu cunosc un alt mod de a-și exprima
emoțiile.

Realitate Realitatea infirmă această idee, printre altele chiar prin însuși comportamentul
abuzatorului din așa-zisa "fază de miere", care urmează de obicei episodului de
violență. În această perioadă, bărbatul pare că regretă, își cere iertare, promițând
că nu se va mai repeta.

MIT: Alcoolul este cauza violenței domestice.

Realitate Realitatea arată că doar în jumătate din cazurile de violență, bărbatul este sub
influența alcoolului.

MIT: Copiii au nevoie de tată” sau „o să le suport pe toate pentru copii”.

Realitate Fără îndoială, copiii au nevoie de tată, dar dacă în loc de dragoste şi înţelegere
copilul vede în familie doar agresivitate şi violenţă, aceasta aduce la distrugerea
psihologică şi emoţională a copilului.

MIT: Violența se va opri odată și-odată!

Realitate Studiile arata că, odată ciclul violentei pornit, sunt realmente șanse minime ca
violența să se oprească.