CENZURAT

Ocllcl Diecezană
Organul oficial al eparhiei o r t o d o x e române a C a r a n s e b e ş u l u i

Preţul abonamentului
P a r o h i i l e cl. I. p e uu a u . . . 800 Lei
APARE DUMINECA Preţul inserţiunilor

P a r o h i i l e c l . II 700 Lei C o n c u r s e d e p r o t . 10C0 L e i . P a r o h i i d e

I a r o h i i l e cl. III. ş i s u b c l a s ă . . 009 Lei MANUSCRISELE SF, VOR TRIMITE PE ADRESA CONSILIULUI cl. I 100), d e cl. II 800, d e cl. III 600 L e i
Pentru particulari 500 Lei EPARHIAL, SECŢIA CULTURALĂ. Celelalte p u b l i c a ţ i i 1 c m . • 3,50 L e i .

Exemplul lui Socrate II sfătuesc, îl r o a g ă să-şi m â n t u i e viaţa, d a r fi­

losoful rezistă îndărătnic la toate stăruinţele lor.
L e r ă s p u n d e însfârşit : ce e x e m p l u d e c o n s e c ­
M ă g â n d e s c adeseori şi c u a d â n c ă admiraţie venţă v ' a ş da e u dacă a ş fugi, deci d a c ă a ş r e ­
la epizodul acela din viaţa lui Socrate, când elevii n e g a ideile mele cari pentru m i n e s u n t m s i d e
lui îl sfătuiau s ă scape prin fugă de pedeapsa preţ decât viaţa însăşi?
cu m o a r t e a la care îl o s â n d i s e r ă tiranii, iar el în Dragostea p e n t r u a d e v ă r este c u drept c u ­
loc s ă le accepte sfatul şi ajutorul p r o p u s , îi v â n t u n a p a n a g i u al celor aleşi... Posterităţii i-a
ceartă blând şi acceptă să b e a c u c u t a care îl r ă m a s a d a g i u l legat d e n u m e l e u n u i a dintre
desleagă definitiv d e viaţă. discipolii m a r e l u i Socrate : a m i c u s Plato, s e d
Istoria Greciei antice a b u n d ă în a s e m e n e a m a g i s a m i c a veritas.
caractere d e înaltă ţ i n u t ă m o r a l ă , d a r . e x e m p l u l E p i z o d u l aeesta ca de altfel ţ o a l ă viaţa,
filosofului atenian este u n i c în f r u m u s e ţ e a l u i . s b u c i u m a t â d a r ideală, a n e m u r i t o r u l u i filosof,
Socrate n u a u m b l a t la şcoli înalte, nici el este caracteristică p e n t r u toate v r e m u r i l e . C e e a ­
însuşi n ' a a v u t o şcoală propriu zisă. Ca fiu d e ce r ă m â n e u n i c , este a t a ş a m e n t u l p u t e r n i c , al,
m e s e r i a ş , el colindează atelierele în cari s t ă de elevilor s ă i . T i n e r i i muncitori, poate ici-colo
v o r b ă cu ucenicii şi lucrătorii. L e s p u n e lucruri intelectuali, cari î n s o ţ e a u pe Socrate în e s c u r -
f r u m o a s e ; n u despre tirani, despre viaţa lor s a u siile sale, a u a i ă t a t o iubire,, pe care astăzi n u
din c a n c a n u r i l e curţii, n u . E l le v o i b e ş t e despre o m a i g ă s i m \ î n raporturile dintre elev şi î n v ă ­
farmecul înţelepciunii, le p u n e întrebări şi e fe­ ţătorul s a u profesorul s ă u . Şi celebrul filasof le
ricit dacă ei pot să-i r ă s p u n d ă . L e m a i s p u n e vorbea obiectiv, le vorbea adecă despre l u c r u r i
despre s u f l e t despre caracterul n e m u r i t o r al abstracte, fără a le raporta la/ ora şi la obliga­
sufletului o m e n e s c . î n v ă ţ ă t u r i f a i m o a s e cari plă­ ţiile acestuia în raport c u semenii s ă i . T o t u ş i
ceau t u t u r o r . Socrate se furişează pe nesimţite în i n i m a t i n e ­
Dar, c u m s e î n t â m p l ă t o t d e a u n a , se g ă s e s c rilor în a ş a fel, că tiranii, devin geloşi de p u t e ­
o a m e n i cărora activitatea lui Socrate l i . s e pare rea' şi popularitatea filosofului.
s u s p e c t ă , „ s u b v e r s i v ă " . E şi a c u z a t că propagă Socrate a trăit şi a m u r i t c o n s e c v e n t c u
o religie m e n i t ă s ă s u r p e religia statului şi deci ideile sale. Acesta este m a r e l e secret al puterii
autoritatea tiranilor. C o n d a m n a t la m o a r t e pen­ lui care a răsărit într'o viaţă d e o m şi a cres­
tru această crimă, i se lasă doar dreptul de a şi cut că a u m p l u t veacurile. E x e m p l u l s ă u poate •
alege felul în care trebuia s ă înceteze de a m a i fi. fi luat de toţi aceia cari s e t â n g u e s c n e p u t i n ­
De m o a r t e a acestui o m n i m e n i dintre con­ cioşi în faţa complexităţii obligaţiilor de educa—
t i m p o r a n i n u s ' a sinchisit, Socrate n u avea le­ tor. C u deosebire că cei d e azi îi a u pe elevî
gături ca s ă scape de c o n d a m n a ţ i u n e a capitală. g r u p a ţ i la u n loc d u p ă vârstă, d u p ă c l a s ă , ş i
Singuri discipolii lui îl c u n o ş t e a u ^şi îl i u b e a u mai ştiu e u d u p ă ce alte criterii.
cu ardoare, d a r şi aceştia e r a u fără putere şi Desigur că e g r e u s ă reuşeşti în viaţă, d a ­
fără trecere ca s ă înduplece voinţa celor atotpu­ că însă puni suflet, deci p u ţ i n ă jertfă, toate
ternici. Ceeace p o t ei îi oferă: scăparea c u fuga,' s u n t c u putinţă. A m avea atunci şi m a i p u ţ i n e
căci le v e n e a g r e u s ă piardă pe m a g i s t r u l lor. crize şi poate chiar şi m a i puţine r ă s b o a i e .

Cunoaşte din vreme c e trebuie ş ă faci în caz d e alarmă aeriană


Moarte în primăvara vieţii
Soarele s'a ivit pe cortina cerească, de după
piscurile proaspăt inverzite. El—potrivit scopulu
dat de Cel ce 1-a creiat — vine să arunce razele
de viaţă peste globul cu vietăţi.
Razele sale sburdate se joacă cu roua di­
mineţii de pe frunzele de un verde fraged, cei
a c u m au ieşit la viaţă.
Iarba, ce cu putere se ridică spre D u m n e ­
z e u , el (soarele), în fiecare dimineaţă senină
o împodobeşte de sâibătoare cu globurele de
diamant strălucitoare.
L a spatele văii şi a câmpiei verzi, m a e s t o s
străjuesc dealurile şi munţii înverziţi ca nişte
soldaţi neadormiţi.
Albul, ce încărunţeşte piscurile unora, ne
c h i a m â : „La munţi suflete să ne înălţăm, mergi
acolo, de unde vine ajutorul".
Verdele ce a îmbiăcat în primăvară natura
înlocuindu-i haina albă a iernii, este înflorat cu
culorile pomilor înfloriţi, împodobindu-i veşmântul
cu decoruri albe şi roşietice.
Această din urmă frumoasă coloare însă,
în aceste vremuri, ne aminteşte de s â n g e . . . De
sângele nevinovat curs pe cruce acum 2 0 0 0 ani,
pătând trupul alb î n d u m n e z e i t ş i ne z g u d u e
amintirea ei la gândul sângelui ce acum curge
în lume din luptători şi în prima zi de Paşti
din mici copilaşi inofensivi şi surâzători. Acest
sânge a fost vărsat prin păgâne suflete prin
bombe, strecurate prin razele de viaţă dătătoare
ale soarelui.
...In dreapta, pe o floare a decorului natu­
rii, un grup de păsărele îşi intonează melodios
şi duios înalta g a m ă a dulcelui lor cânt de imn.
In stânga, altele, în scurte ciripiri se alătu­
ră la armonizarea concertului... Ciocănitoarea
lovind scoarţa din care s'a scurs viaţa, ţine loc
instrumentelor de lovire. Ciocârlia, prin triluri
măestrit intonate duce ecoul acestui concert de
laudă spre Creator, căruia apoi, smerită îi face
o adâncă şi reverenţioasă închinăciune... Nu lip­
seşte nici jocul zburdalnic şi nevinovat al co­
pilaşilor în acest peisagiu minunat, căci este
reprezentat prin strigătele popularei păsări, cucul.
Natura iraţională s'a sculat să dea mărire
Celui ce a creat-o, asemenea creştinilor din pri­
mul veac, cari se adunau în răsăritul soarelui
şi măreau pe Hristos.
...Natura doar a rămas credincioasă tradi­
ţiei şi recunoscătoare lăudătoare a Celui ce a
lăcut-0...!
...Bolta albastră de peste lume, par'câ te
face să uiţi că eşti pe pământ şi te chiamă să
te pierzi în veşnicie..,, dar... te trezeşte pironit
corpul şi pământul.
- Această boltă D u m n e z e u o împodobeşte
noaptea cu o panoramă divină, stele şi lună,
iar ziua, pentru a nu fi monotonă, o face stră­
bătută de sborul paserilor. Totul spre încânta­
rea omului.
Şi în acest cadru splendid, care te face s ă
exclami: „Mare eşti D o a m n e şi minunate sunt
lucrurile tale, toate întru înţelepciune le-ai
făcut"! Regele naturii, pentru care s'au făcut
acestea, stă încruntat.
Toate simţurile, D u m n e z e u , prin natură
i-le înveseleşte: Văzul, prin splendoarea descri­
să, auzul, prin concertul amintit, mirosul, prin
îmbătătorul pai fum al florilor, pipăitul, prin
desmorţitoarea adiere a aerului, iar mai târziu,
prin atingerea fructelor vieţii, cari îi satisfac şi
gustul.
Omul — rege al naturii — nemulţumit
de cel ce 1-a creat, şi abuzând de prea marea
lui libertate şi-a închis simţurile la mângăerile
binefăcătoare ale naturii, comandate de înţelep­
ciune, şi Adevăr.
Omul vrea sânge..., el vrea dumnezeire...
el nu ştie ce vrea...! îi trebue lui altă viaţă
scoasă din întunerecul pământului, o viaţă nea­
gră, o viaţă de f u m , o viată de z g o m o t , o v i a
:
ţâ diabolică, nu o viaţă naturală şi liniştită. El
vrea o viaţă de fier, o viaţă de maşină, care
să nu fie supusă anotimpurilor şi Celui ce a
pus crugul anului.
O viaţă creată de el. El o creiază, ea îl
omoară.
El se ridică contra Creatorului^ creatura sa
— maşina — se ridică contra lui.
Până a c u m de 2 0 0 0 mii de ani, Pastile
au fost serbătoarea vieţii, c ă c i : „Din mormânt
viaţă a răsărit". A c u m maşina sburâtoare păgâ­
nă a făcut din ele ziua morţii strigând : Viaţa
în mormânt !
Omule, oricare ai fi, deschide-ţi sufletul
deodată cu îmbobocirea ierbii şi a frunzii în
primăvara vieţii şi înoeşteţi gândurile !
Pr. llie Câmpianu
O bombă neexplodată, este o moarte
la pândă. Ocoliţio!!!
Nu socotiţi pe cei încartiruiţi la voi
c a musafiri nepoftiţi. Ei şi-au lăsat
c e au mai de preţ, c a să-şi apere
viata. Oricând puteţi fi în situaţia lor.
 De ce lumea nu e fericită?
La dreptul vorbind, această întrebare e
foarte încâlcită şi cu multe înţelesuri, însă fie­
care ins s e sileşte, după a sa judecată, să-i
dea un răspuns mai aproape sau mai departe
de adevăr.
Unii răspund că fericirea nu există, că
fericirea n'a dat-o D u m n e z e u lumii acesteia ;
alţii spun că lăcaşul fericirii e în rai, s a u
chiar în planeta Marte; alţi z i c că lumea va
deveni ca prin farmec fericită, d a c ă ar fi toţi
indivizii egali şi la drepturi şi la datorii şi la
avuţii; însă răspunsul c e l adevărat mai nimeni
nu-1 dă şi. d e a c e e a trebue să-1 căutăm c u mii
de ani în urmă...
Sunt aproape două mii de ani, de când
Bunul D u m n e z e u a trimis p e lume pe Fiul
său, ca să ne arate calea fericirii şi cu toate
acestea, foarte puţini sunt âzi acei c e c u n o s c
această cale, mergând cu vrednicie p e dârtsa.
„Iubeşte pe aproapele tău ca însuţi pe
tine" „ c e e a c e vreai să-ţi facă ţie oamenii, fă
şi tu lor". Cât de puţin ne cere Fiul lui D u m ­
n e z e u , pentruca să fim fericiţi!
Dar, oare câţi fac* aşa ? Cei mai mulţi
nici nu vor sa audă, zicând că a c e s t e a trebue
să le ştie numai preoţii şi că ei nu asculta d e ­
cât de „Ştiinţă".
Ascultă ei oare şi de adevărata ştiinţă?
Marele educator P e s t a l o z z i , a arătat calea
fericirii astfel: „Numai prin educaţie s e vor s e ­
ca izvoarele mizeriei poporului!" Prin urmare,
calea care d u c e la fericire e una singură: e d u ­
caţia creştină.
Şi acum trebue s ă înţeleagă necredincioşii,
că educaţia nu e altceva decât creşterea omu­
lui după preceptele moralei creştine. Numai
din c a u z ă că lipseşte educaţia adevărată, lip­
s e ş t e şi fericirea. Educaţia e cea mai mare
ştiinţă din care s e n a s c toate celelalte. A şti,
cum trebue să îngrijim de corpul şi sufletul
nostru: iată adevărata ştiinţă, iată c e a c e trebue
să ştie omenirea.!
Dar astăzi c e v e d e m ? Unii m u n c e s c prea
p e s t e puterile lor, hrănindu-se prost şi otrăvin-
du-şi şi capul cu a l c o o l ; iar alţii m u n c e s c prea
puţin sau poate deloc, în s c h i m b mănâncă şi
beau mai mult decât le trebue. Atât unii cât
şi alţii sunt de plâns, căci la cei dintâi capul
e istovit de foame şi prea multă m u n c ă ; iar
la cei din urmă sănătatea e zdruncinată de
lenevie şi înbuibare. Oare aşa z i c e ştiinţa?
Să mergem mai departe. Unii adună averi
p e s t e averi trăind în zgârcenie sau desfătare,
fără a s e gândi la nenorociţii cari z a c în mi­
zerie; iar alţii nu înţeleg nimic din m u n c a lor,
risipind în stânga şi dreapta, rugându-se la ziua
de mâine.
V e d e m deci fapte rele şi într'un c a z şi în
altul. Ştiinţa cum ne învaţă oare?
Ştiinţa cea adevărată, ne arată calea c e a ­
laltă, calea binelui, însă noi cu î n c ă p ă ţ î n a t
nu voim s ă ascultăm şi apucând pe calea c e a
urâtă, facem ca fericirea s ă fugă dintre n o i .
Şi acum, mai îndrăznim s ă ne întrebăm
de c e lumea nu e fericită? D a , lumea nu e fe­
ricită, fiindcă îi lipseşte adevărata-educaţiune.
Preot Ciureseu
Cum a fost călugărismir.1 şi cum
trebue să fie
A intra în ceata călugărilor, î n s e m n e a z ă ^
alege pentru mântuirea sufletului tău şi î m p ă ­
răţia lui D u m n e z e u , poarta c e a strâmtă şi c a ­
lea c e a îngustă care d u c e la viaţa vecinică.
Intr'adevăr, trebue s ă te cercetezi bine p e
sineţi şi să te aprofundezi cât mai a d â n c îh
sufletul tău, în cunoştinţa Sf. Scripturi, în ce--
tirea vieţelor Sf. Părinţi şi s ă fii pe deplin
c o n v i n s de adevărul celor scrise, ca s ă poţi
după aceasta să câştigi dorinţa de a fi c ă l u ­
găr, ca să poţi, zic, lepăda dulceţile lumii a c e ­
steia, cu toate plăcerile ei şi să alegi l e p ă d a ­
rea de voinţa ta, abnegaţia, înfrânarea, s m e r e ­
nia. Călugărul, — bineînţeles cel c o n v i n s şi
conştient de îndatoriri — este un idealist căci
el trăeşte cu ideile, cu nădejdea plăcerilor vi­
itoare d u h o v n i c e ş t i , cu iubirea numai către
D u m n e z e u , către Hristos. El moare pentru lu­
me, pentru viaţa cu plăcerile şi distracţiile ei
şi pentru simţirile şi plăcerile lui trupeşti.
T o a t e acestea, el Ie îngroapă sub mantia
neagră, cu singura lui voinţă, adecă nesilit de
nimeni, ajutat numai de D u m n e z e u .
Dar să lapezi toate nu- e uşor. D e s ă v â r ­
şita fericire — zicea un mare Ierarh — e s t e
o floare rară, foarte rară, care s e creşte cu
multă răbdare, cu multă băgare de s e a m ă , s e
s ă d e ş t e cu multă osteneală şi ca să aducă ro-
duri bune şi la timp, trebue udată cu multe
lacrimi izvorâte din adâncul inimii. (Sf. Ioan
Scărarul, treapta 8 - a ) .
 Călugărul trăeşte cu făgăduinţa bunătăţilor
viitoare. Multe, foarte multe bunătăţi îi sunt
făgăduite îu viitor, în viaţa vecinică, dar, până
le ajunge, o, multe greutăţi trebue să întâmpi­
ne!. Viaţa obicinuită, plină de plăcerile bine­
cuvântate de D u m n e z e u , prezintă omului nu
c e v a în aşteptare, ci îi oferă mulţumirea şi în­
dulcirea imediată. Iată de ce sufletul stă mult
la îndoială până s e hotărăşte a uTna calea
strâmtă, fiindcă i s e cere multă trudă ca să
poată rezista împotriva ademenirilor, gânduri­
lor şi dorinţelor lumeşti, că lumea a d e m e n i n d
te îndeamnă să trăeşti pentru sineţi, pentru
plăcerile prezentului, iar din altă parte omul
aude alt g'as, glasul lăuntric, care îl c h e a m ă
să trăească pentru D u m n e z e u , pentru biserică,
pentru aproapele...
Fiecare creştin e s t e un luptător contra
poftelor, pentru sfinţenia şi curăţenia vieţii.
Fiecare creştin este c h e m a t să se îmbrace cu
toate armele lui D u m n e z e u ca să poată sta
împotriva meşteşugurilor diavolului. Fiecare
creştin trebue să tindă spre desăvârşirea m o ­
rală a persoanei s a l e ; pentru a s e apropia de
D u m n e z e u . Pentru aceasta Sf. Efrem Şirul îi
n u m e ş t e : „adevăraţi ostaşi ai lui D u m n e z e u şi
următori lui Hristos".
D u p ă ţinta ei călugăria e s t e una, dar d u ­
pă aplicarea ei în viaţă, are mai multe ramuri.
Călugăria Iui Macarie Egipteanul, este singura­
tică, pustnicească, contemplatoare, care fuge
de societate şi de ochii oamenilor. Călugăria
lui Macarie Alexandrinul, e comunicativă
sociabilă, care cu iubire şi bucurie i e s e în î n ­
tâmpinarea şi ajutorul fiecărui o m . Călugăria
Sf. Antonie cel Mare, este a c e e a care caută
mântuirea în cele mai grele nevoinţi. Călugăria
Sf. Atanasie şi Vasilie cel Mare, e care văd
mântuirea sufletului în scăparea altora de n e ­
voi şi de păcate şi leapădă pustietatea, ca
prin o s t e n e l e duhovniceşti să s e r v e a s c ă b i s e ­
ricii şi omenirii.
Aici s e a s o c i a z ă şi Sf. Ioan Gură de Aur
când z i c e : „Nu i s e cade călugărului a sta cu
mâinile în s â n , când pe Sf. Biserică o î n c o n ­
jură diferite nevoi".
D a c ă răsfoim paginile trecutului bisericesc,
v e d e m că călugărismul a avut un rol covârşi­
tor în viaţa popoarelor creştine, a apropiat
multă lume de Iisus şi a dat un ajutor n e p r e ­
ţuit la ridicarea Bisericii.
Călugărismul în trecut a jucat un rol în­
semnat nu numai religios, dar şi cultural şi
instructiv. Din mănăstiri ş e răspândea lumina
ştiinţei, din ele i e ş e a u cei mai de s e a m ă căr­
turari şi luptători neînfricaţi, tot mănăstirile d ă d e ­
au oamenii cei mai culţi pentru acele vremi
care au c o n d u s de multe ori nu numai B i s e ­
rica dar şi Statul.
Cu încetul însă, însemnătatea instructivă
şi culturală a mănăstirilor a căzut. Ele au devenit
acum nişte instituţii aproape uitate. Faptele lor
de binefacere s'au împuţinat. Activitatea fi­
lantropică care în v e c h i m e era atât de largă,
astăzi, când nu mai au averile de altădată, în
mod firesc, a căzut. Dar această cădere nu
trebue s'o considerăm normală. Mănăstirile tre­
buie să fie, ca şi în v e c h i m e , focare de c u l t u ­
ră religioasă şi naţională. Din mănăstiri trebue să
iasă oamenii cu cea mai aleasă educaţie reli­
g i o a s ă , cei mai buni misionari şi predicatori,
cei mai adânci cunoscători ai sufletului o m e ­
n e s c , cari să împrăştie în lumea largă ştiinţe­
le teologice şi cărţile folositoare de suflet.
Lumea are n e v o i e şi astăzi, ca şi în v e a ­
curile primare ale creştinismului, de cârmuirea
sufletească, dar cu mijloace mult mai lumino­
a s e ca în trecut. In a c e s t caz, monahismul ar
trebur să aplice în viaţa de azi, călugăria lui
Macarie Alexandrinal şi a sf. Atanasie şi
Vasilie cel Mare. ,
Mănăstirile nu trebue să lase toată sarcina
misiunei numai pe spatele clerului mirean, cum
e s t e astăzi, ci să pregătească misionari şi s ă - i
trimită cât mai departe în* lumea dinafară. Ast­
fel de misionari mai uşor s e pot trimite, fiind­
că nu sunt legaţi de datoriile familiare.
Iar înlăuntrul mănăstirei, trebue permament
să s e g ă s e a s c ă slujitori şi predicatori buni,
călugări-duhovnici cu experienţă spirituală, la
care să se s p o v e d e a s c ă fiecare doritor de a s e
reînoi sufleteşte. Intr'acel fel orice creştin,
„necăjit şi obosit" de toate greutăţile şi d e ­
şertăciunile lumii, ar găsi în mănăstire şi mângâ-
ere sufletească şi un sfat potrivit cu starea lui şi
nu s'ar mai vorbi despre călugărism că e inutil,
cum pe mulţi i-am auzit vorbind.
A c e s t lucru nu e atât de greu de făcut,
mai ales astăzi, când numărăm un mănunchi
bun de călugări cu studii, numai că ei trebue
să s e c o b o a r e puţin mai jos, în realitatea
vieţii să ia contact şi cu călugării din pătura
de jos, să s e pătrundă mai m u l t de principiile
vieţii monahale, să caute a ridica viaţa mo­
nahală şi în faţa lumii cu toată puterea c u v â n ­
tului şi atunci mănăstirile ar deveni uşor ceia ce
au mai fost, chiar fără moşiile şi avuţiile de
altădată,
Jerom Epifanie

f Preotul Eftimie Jianu
In z i u a de L u n i 1 Mai 1944, a avut loc
în c o m u n a Iaz j u d . Severin, î n m o r m â n t a r e a
P r e o t u l u i Eftimie Jianu, parohul acestei c o m u ­
ne, care şi-a dat obştescul sfârşit, S â m b ă t ă 2 9
Aprilie în casa ginerelui s ă u , P r o t o p o p u l Isaia
S u r u , din C a r a n s e b e ş , r ă p u s fiind de u n atac
de cord, a g r a v a t de o h e m o r a g i e internă, care
1-a doborît subit, în vârstă n u m a i de 57 a n i .
...Această veste tristă, s'a răspândit ca ful­
gerul, căci deşi încunoştinţaţi târziu, în z i u a
î n m o r m â n t ă r i i , încă din zori alături de credin­
cioşii s a t u l u i , u r c a u înspre biserică preoţi din
m u l t e sate grănicereşti, din s u s dela Mărul şi
p â n ă la R u s c a T e r e g o v e i , care a v â n d Clerul s u ­
perior în frunte, descins din C a r a n s e b e ş , v e n e a u
cu inimă pioasă să-şi ieie, dela colegul lor iu­
bit, cel depe u r m ă b u n r ă m a s .
L a ora 10 se începe Sf. L i t u r g h i e oficiată
de u n . i m p r e s i o n a n t s o b o r de preoţi, în frunte
c u Protopopii: G e o r g e Vior, T e o d o r Roşea pre­
oţii Dr. Iacob C r e ţ i u , consilier eparhial, P e t r u
T o m a , secretar eparhial, Cpt. St. Bololoi, con­
fesor militar, p r e c u m şi o m u l ţ i m e de colegi
m a i bătrâni şi tineri veniţi din toate părţile
graniţei.
Ecteniile liturgice t r a n s p u n p e n t r u u n m o ­
m e n t g â n d u r i l e credincioşilor ca într'o zi de
m a r e s ă r b ă t o a r e , dar glasul duios^ al păr. T r a -
ian D o b r o m i r e s c u melodiat în priceasna „Spu­
n e - m i m i e D o a m n e " , c h i a m ă t o a t e g â n d u r i l e la
c r u d a realitate... şi P. On. Prot. Georoe Vior,
b i n e c u v â n t e a z ă începutul p r o h o d u l u i .
E atâta duioşie dar şi a t â t a m â n g â i e r e în
această slujbă de î n m o r m â n t a r e . P ă r . Prot Teodor
Roşea, d e s l u ş e ş t e această stare e m o ţ i o n a n t ă şi
într'un panegiric m a g i s t r a l , în care primenirea
d e viaţă n o u ă a primăverii se f r ă m â n t ă în luptă
cu î n g h e ţ u l implacabil al morţii, u n d e neînţelesul
se isbeşte de legile eterne ale logicului d o g m a t i c
c r e ş t i n e s c , în loc de alinare, a stârnit nepotolite
lacrimi, c â n d cu u n l u x de a m ă n u n t e a înfăţişat
p o p o r u l u i şi colegilor icoana nepieritoare a celui
ce a fost f reotul Efiimie J i a n u . C u m s'a pornit
de j o s , dar p r - n t r ' p perseverinţă şi c o n ş t i e n t ă di­
ligentă a j u n g e cel m a i apreciat î n v ă ţ ă t o r şi catihet
din eparhie, c u m î m b r a c ă h a i n a preoţiei, pe care
o m i r u i e ş t e cu m a r t i r u l i n t e m n i ţ ă r i l o r naţonali-
ste dela C a r a n s e b e ş şi S e g e d i n , c u m şi-a ridicat
satul s ă u pe t ă r â m u l spiritual, merite pentru
cari a fost răsplătit de a r h i p ă s t o r cu dreptul
de-a p u r t a b r â u r o ş u , c u m şi-a chivernisit prop-
ria-i g o s p o d ă r i e şi familie şi c u m în sfârşit, în
exerciţiul funcţiunii, c h e m a t la j u d e c ă t o r i a pro-
t o p o p e a s c ă , al cărei m e m b r u era, îşi dă sufletul
în braţele ficei sale dragi, soţia P r o t o p u l u i Isaia
Ş u r u , din C a r a n s e b e ş .
P l â n g e a poporul, p l â n g e a u preoţii, plângea
plecată peste sicriu familia, plângea si vorbitorul!...
L a finea p r o h o d u l u i Păr. Petru Toma, s e ­
cretar eparhial, într'o profundă m e d i t a ţ i e , invocă
figura d i s p ă r u t u l u i şi din m o z a i c u l , strădanilor
şi isbândirilor lui din această l u m e , î n t r u c h i p e a z ă
pe o m u l , catihetul, preotul şi înfocatul naţionalist,
a cărui pierdere o d e p l â n g e a z i , n u n u m a i Bi­
serica, dar şi Ţ a r a , p e n t r u a cărei î n c h e g a r e fi­
rească a s â n g e r a t .
S'a pornit apoi convoiul funerar, alcătuit
din săteni, copii de şcoală, preoţi prieteni cari
alături de rudenii şi m e m b r i i familiei, î n s o ţ e a u
sicriul, p u r t a t de preoţi, până la cimitir.
Acolo, în faţa m o r m â n t u l u i p r o a s p ă t d e s c h i s ,
Păr. Revms Rădoi, în c u v i n t e e m o ţ i o n a n t e , îşi
ia dela fostul P ă s t o r sufletesc în n u m e l e P a r o h i e i ,
u l t i m u l adio, r u g â n d cerul să-i facă o d i h n ă cu
cei drepţi ai săi.
Dela cimitir, preoţii şi p o p o r u l a u însoţit
pe Păi. Prot. Isaia Suru şi î n d u r e r a t a lui soţie,
p â n ă a c a s ă u n d e s'a sfinţit p o m a n a .
Şi aşa, în r e p e z i c i u n e a fulgerului s'a stins
ca u n meteorit făclia P r e o t u l u i Eftimie Jianu,
lăsând în u r m ă o n e ţ ă r m u i t ă d u r e r e în i n i m a
copiilor, soţiei, colegilor şi a prietenilor, dar şi o
dâră de l u m i n ă p e n t r u posteritate!...
D u m n e z e u să-1 o d i h n e a s c ă în pace, b u n şi
blând a fost între noi, vecinică să-i fie amin­
tirea, în veci p o m e n i r e a lui!
Pr. Ioan Racoveanu
PREOŢI DISTINŞI
Cercul pastoral m i s i o n a r
din P o t o c
De sfintele sărbători ale învierii D o m n u l u i ,
P r e a Sfinţitul n o s t r u Stăpân P ă r . Episcop Ve­
n i a m i n al C a r a n s e b e ş u l u i , apreciind activitatea
pastoral-misionara a părintelui Aurel P o p o v i c i ü
 din P o t o c , a binevoit să-1 distingă cu dreptul
de a purta brâu r o ş u .
P e n t r u ca predarea acestei alese distincţiu-
nt să p r i m e a s c ă o m a i p r o n u n ţ a t ă expresie de
s ă r b ă t o a r e a înaltei distincţii episcopeşti, la pro­
p u n e r e a Prea O n . P r o t o p o p Ion O r ă v i ţ a n u , s'a
convocat, pe z i u a de 2 3 Aprilie a. c. — Du­
minica T o m e i — în c o m u n a P o t o c , şedinţa se-
siunei de p r i m ă v a r ă a preoţilor din Cercul p a s -
roral IV „Andrei Ş a g u n a " r e g i u n e a Sasca.
Serbătorirea s'a desfăşurat d u p ă c u m ur­
mează :
L a ora 10 a. m . s'a celebrat Sfânta L i t u r ­
ghie, cu p a r a s t a s p e n t r u cei opt eroi ai c o m u ­
nei, căzuţi pe c â m p u l de o n o a r e în a c ţ i u n e a
cruciadei antibolsevice.
>
L a priceasnă, în l e g ă t u r ă cu evanghelia zi­
lei, plecând dela cuvintele Sf. Apostol T o m a :
„ D o m n u l m e u şi D u m n e z e u l m e u " , păr. A . Gr.
Mihailoviciu, din S a s c a - r o m â n ă , a p a t e n t a t m e ­
moria acestor tinere odrasle ale s a t u l u i , dintre
cari doi învăţători.
Si. L i t u r g h i e t e r m i n a t ă , preoţii prezenţi
s u n t c o n d u ş i la oficiul parohial u n d e se serveş­
te m a s a .
La ora 3 d. m., în d e c u r s u l Sf. Vecernii,
soseşte păr. protopop Ion O r ă v i ţ a n u u r m a t de
preoţii G h . Simion şi Iancu Beriogia din R ă -
căşdia, Ştefan şi D u m i t r u A n i a din Iladia.
M o m e n t u l este i m p r e s i o n a n t .
î n a i n t e a o t p u s t u l u i , păr. Protopop ceteşte'
r u g ă c i u n e a dela Sf. L i t u r g h i e a Sf. Vasile, ur­ lului s'a ţinut la Sibiu în ziua de 24 Aprilie a. c, ur­
m a r e a sfinţirii Darurilor.
Nemijlocit, înconjurat de preoţimea asisten­
tă, păr. Protopop iese î n a i n t e a Sf. Altar şi
m â n e c â n d dela antifonul gl. 8 : „Iată a c u m ce e
b u n şi ce e f r u m o s , fără n u m a i a locui fraţii î m p r e u ­
n ă " rosteşte o prea f r u m o a s ă c u v â n t a r e de
o m a g i e r e a activităţii de 4 4 ani în slujba Sf.
Biserici, d e p u s ă cif m u l t zel şi r â v n ă de păr.
P o p o v i c i u , care deşi g r e u lovit de soartă cu
pierderea a doi copii la v â r s t a de 21 de ani,
n u şi-a pierdut c u m p ă t u l ci a înfruntat g r e u t ă ­
ţile Vieţii cu seninătatea cu care a primit, „Da­
rul preoţesc" de a propovedui, cu vreme şi fă­
ră de v r e m e , c u v â n t u l E v a n g h e l i e i .
Pâr. G h . S i m i o n - R ă c ă ş d i a , dă cetire rapor­
tului Prea O n . păr. protvpop către Sf. Episcopie,
p e n t r u p r o p u n e r e la distincţie. D u p ă aceasta păr.
Şt. Ania-Iladia ceteşte literile P r e a Sf. P â r .
Episcop şi V e n . C o n s . Eparhial de primirea
propunerii şi decernarea distincţiei păr. P o p o v i ­
ciu, din P o t o c , d u h o v n i c u l protopopiatului n o s t r u .
E m o ţ i o n a t , r ă s p u n d e păr. A . Popoviciu»
m u l ţ u m i n d P r e a Sfinţitului şi b u n u l u i nostru
Stăpân, Păr. Episcop Veniamin, pentru părin­
teasca apreciere a ostenelilor Sf. Sale, răsplătite
cu graţia m a i înaltă a binevoitoarei distincţii.
C u v â n t u l o m a g i a l al preoţilor tractului se
rosteşte de păr. G h . S i m i o n din R ă c ă ş d i a .
Şedinţa se închide într'o atmosferă' înălţă­
toare de d e v o t a m e n t către P r e a Sf. Sa cu ura­
rea „ î n t r u m u l ţ i ani, S t ă p â n e " !
Preot A. Gh. Mihailoviciu
S T I R I
m
Prea Sfinţitul Episcop Veniamin a vizitat
Marţi şi Joi pe ostaşii răniţi din spitalele din Caransebeş.
P, Sf, Sa a distribuit soldaţilor cruciuliţe, iconiţe, cărţi de
rugăciuni precum şi ziare şi ţigarete, întreţinându-se cu ei
şi mângâindu-i.
Dl Dr. Petru N e m o i a n u , avocat, preşedintele
Cercului Bănăţenilor din Bucureşti a fost numit ministru
al Agriculturei şi Domeniilor, In situaţia grea de războiu pe
care o trăim astăzi, departamentul Agriculturii
este de o covârşitoare importanţă. încrederea pe care
dl Mareşal Antonescu o pune în acest vrednic fiu al
Bănatului nostru este o înaltă distincţie de care trebue
să se ţină seama şi pe care o însoţim cu urarea noastră
sinceră ca din aceasta să iese un spor de bine pentru
Neam ca şi pentru Banat!
ConsîstOjul mitropolitan al Mitropoliei Ardea­
mat de Sf. Sinod al ierarhilor din Mitropolie sub pre-
sidiul I. P. Sf. Sale Mitropolitului Nicolae, fiind prezenţi
PP. S S . LL. episcopii Veniamin al Caransebeşului, An­
drei al Aradului şi Nicolae al Orăzii. S'au discutat di­
ferite probleme actuale reclamate de împrejurările grele
de răsboiu şi în special intensificarea misiunii Bisericei
pe teren social-caritativ, Şcoala de Duminecă, combate­
rea relelor sociale (concubinaj, divorţ, lux, e t c ) , întări­
rea familiei, colaborarea cu organele Statului, catehiza­
rea şi mărturisirea bisericească, intensificarea propagan­
dei religioase prin cărţi şi reviste religioase, ajutorarea
invalizilor, orfanilor şi văduvelor de războiu, a refugia­
ţilor şi evacuaţilor, etc, luându-se măsuri în consecinţă.
Episcopatul a aderat la programul de activitate
misionară şi socială, preconizat de I, P. Sf. Sa Mitro­
politul Nicolae, în cuvântarea rostită cu ocazia deschi­
derii Adunării eparhiale din Sibiu dela 23 Aprilie a. c,
în care a arătat că Biserica,>t)rt. rom. trebue să-şi spu­
nă cuvântul cu privire la principiile generale şi misio­
nare care trebue avute hr vedere la încheerea păcii, ca
ea să fie dreaptă şi durabilă. Menirea Bisericii este să
lucreze la creiarea condiţiunilor sufleteşti pentru o liber­
tate a indivizilor şi popoarelor.
P. Sf, Sa Episcopul Andrei al Aradului prin o în­
sufleţită cuvântare a declarat că întreg episcopatul Mi­
tropoliei — şi prin glasul lui întreg clerul şi poporul or-
 todox român din Transilvania îşi însuşeşte şi aderă la
punctul de vedere exprimat de I. P. Sf. Sa,
Cerc pastoral în Iertof. Duminecă în 2 Aprilie
a. c, s'au întrunit în Iertof în şedinţă publică preoţii
din cercul pastoral Răcăjdia. Sf. Liturghie s'a celebrat
de preoţii Cornel Panciovan şi Cornel Petroviciu, în
prezenţa unui mare număr de credincioşi. Păr. C. Pan­
ciovan a predicat, în legătură cu Evanghelia Duminecii,
despre umilinţă, despre serviciul slujirii şi al ajutorării
deaproapelui nostru. Vecernia s'a săvârşit de protopo­
pul Ioan Orăviţanu care a şi predicat, iar preoţii au în­
deplinit serviciul de strană. Imediat după Vecernie a ur­
mat şedinţa publică în localul şcoalei primare. Preotul
local a rostit cuvântul de deschidere după care s'a des­
făşurat programul de cântări şi declamări al elevilor de-
la şcoala primară. Protopopul apelând la simţul de da­
torie şi de disciplina al credincioşilor, i-a îndemnat la
solidaritate, la supunere faţă de autorităţi şi faţă de le­
gi. A lăudat munca învăţătorilor şi hărnicia elevilor cari
au procurat câteva clipe de plăcere intelectuală părinţi­
lor şi mai marilor lor. Şedinţa s'a încheiat într'o atmos­
feră de bucurie şi satisfacţie gerierală.
f P r o t o s Dr, Irineu Felea, profesor de teologie şi preot
al bisericii Radu-Vodă din Bucureşti a fost omorât
împreună cu ceialalţi cetăţeni ai Capitalei, victime ale
întâiului bombardament 'anglo-american. Răposatul
a tradus un volum de meditaţii din italieneşte (Consta-
zo Mignone) şi a fost un element harnic al Clerului
din Capitală. Moartea năprasnică a curmat şi firul
acestei vieţi cinstite şi active!
Dumnezeu sâ-1 odihnească în pace!
Moartea unei binefăcătoare. In ziua de 20
Aprilie a. c. a trecut la vecinicie Elisaveta, soţia pre­
otului pensionar Traian Gaşpăr din Hezeris. In căsni­
cia lor de 53 ani numiţii au fost mari binefăcători
ai bisericii. înainte de moarte, văzând buna preoteasă
truda credincioşilor de a-şi zidi un nou lăcaş de ru­
găciune, în înţelegere cu soţul ei au lăsat un fond de
101.800 Lei pentru acest scop. In ziua înmormântării
acestei binefăcătoare a participat însuşi păr. protopop
tractual Dr. Aurel Mihaescu, prohodindu-o cu soborul
preoţilor Mihuţi Jigorea din Logoj, Gh. Berariu şi
Nicolae Bojescu, refugiaţi şi Ion M. Nimu al locului.
Păr. Nimu a rostit paneginicul în care s'au lăudat
faptele vrednice ale răposatei preotese.
Dumnezeu să-i facă parte de odihna cerească!
PARTEA OFICIALA
NOTE OFICIALE
N r . 2 5 0 3 B. 1 9 4 4 .
S e aduce la cunoştinţă că colocviile şi
e x a m e n e l e parţiale şi c e l e generale la A c a d e -
mia noastră teologică se ţin începând cu ziua
de Marţi 16 Mai 1 9 4 4 orele 9 a. m.
C a r a n s e b e ş în 3 Mai 1944.
Episcop: Consilier referent:
f VtNIAMIN Prot. R. G. Ancuşa
Nr. 2 6 5 7 C 1944.
S e aduce la cunoştinţă că a apărut A c a ­
tistul şi Paraclisul Prea Sfintei stăpânei n o a s ­
tre Născătoarei de D u m n e z e u şi Pururea F e ­
cioara Măria, cu binecuvântarea Prea Sfinţitu­
lui e p i s c o p Veniamin.
în cele peste 6 0 pagini sunt cuprinse :
întreg Acatistul apoi Paraclisul Maiciei D o m ­
nului; rugăciune către Maica D o m n u l u i ; rugă­
ciune către D o m n u l nostru l i s u s Hristos; c u ­
vântul P r e a Sf. E p i s c o p Veniamin cu care
anunţă şi recomandă Acatistul, cu d e o s e b i r e
pentru a c e s t e grele vremuri; Sinaxarul sărbă­
torilor, apoi un p o m e l n i c pentru vii şi un p o ­
melnic pentru morţi.
Broşura e tipărită pe hârtie velină, are
icoana Maicii Domnului şi frumoase chenare.
Prea Cuc. Protopopi şi Cuc. Preoţi s ă o
recomande credincioşilor ca pe o carte folosi­
toare pentru suflet. Exemplarul costă Lei 4 0 .
Până la 3 0 Iunie ni se va arăta numărul de
e x e m p l a r e de care fiecare preot are trebuinţă.
C a r a n s e b e ş în 2 Mai 1944.
Consiliul Eparhial
Nr. 2 5 5 5 C. 1944.
Preotul Petru Bogdan dela Catedrala din
Arad a publicat recent o carte de predici inti­
tulată „Viaţa în Hristos", cuprinzând predici
pentru toate Duminicile şi sărbătorile anului.
In total are, în XVI - f - 4 4 5 pagini, 8 5 de
predici cu conţinut s c o s din morala creştină.
In Nr. 16 al Foii D i e c e z a n e s'a făcut o
recenzie a acestui volum de predici, pe care îl
recomandăm spre consultare şi preoţilor noştri.
Costul unui e x e m p l a r este de Lei 4 0 0 şi
s e poate c o m a n d a la Librăria D i e c e z a n a din Arad.
C a r a n s e b e ş , în 2 8 Aprilie 1 9 4 4 .
Consiliul eparhial
Nr. 2 6 3 7 Bs. 1 9 4 4 .
Ministerul Culturii Naţionale şi a! Cultelor
cu ordinul telegrafic N o . 75.6901944 ne cere
s ă punem în v e d e r e tuturor preoţilor şi d i a c o ­ Toate impozitele după beneficiile de mai s u s cad
în sarcina preotului ales.
nilor refugiaţi din judeţele Moldovei neocupa­ Cei ce doresc să ocupe acest post, întrucât vor
te de inamic, să s e reîntoarcă cât mai neîn­ avea cvalificaţia cerută pentru parohii de cl. Jl-a, precum
şi binecuvântarea P. S. Sale Păr. Episcop eparhial, să-şi
târziat posibil la parohiile lor.
înainteze cererile adresate consiliului parohial ort. rom.
N e a s c u l t a r e a acestor dispoziţiuni este con­ din Marga, prin P. On. Oficiu protopresbiteral al Ca­
siderată ca refuz de serviciu şi s e va sancţio­ ransebeşului.
Reflectanţii se vor prezenta cu prealabila încunoş-
na prin s u s p e n d a r e a salariului. tinţare a P. On. protopresbiter tractual în vre-o Dumi­
C e e a c e cuc. preoţi vor comunica celor necă sau sărbătoare în sf. biserică, spre a-şi arăta dex­
teritatea în cânt, tipic şi oratorie, însă nicidecum în ziua
interesaţi spre ştire şi imediată conformare.
de alegere.
C a r a n s e b e ş , la 2 Maiu 1944. Marga, din şedinţa consiliului parohial din 13.11.1944.
Episcop: Secretar eparhial: Preşedinte: 3—3 Secretar:
f VENI AMIN Pr. Petru T o m a GEORGE ADAM adm, paroh. Indescifrabil
In conţelegere cu Of. protopresbiteral al Caran­
sebeşului.
ISAIA SURU
Nr. 2 6 5 1 Bs. 1944. Protopop.

CONVOCARE

Delegaţii preoţjmii, ai profesorilor dela

A c a d e m i a noastră t e o l o g i c ă şi ai funcţionarilor
dela Consiliul eparhial, precum şi protopopii
tractuali, se c o n v o a c ă la Adunarea Generală Librăria Diecezană
anuală a membrilor „Fondului de ajutorare re­
dispune de un bogat şi
c i p r o c ă a salariaţilor eparhiei C a r a n s e b e ş u l u i " ,
p e ziua de Joi, n Maiu orele 10 în biroul variat asortiment de
Consiliului eparhial.
Obiecte:
D a r e a d e s e a m ă asupra gestiunei anului
OBIECTE
1943. BISERICEŞTI
C a u z e curente.
C a r a n s e b e ş , la 2 M a i u 1944.
Episcop: Consilier referent: odăjdii luminate, odăjdii
f VENIAMIN Pr. Dr. l a c o b Creju negre, prapori mari din
mătasă de Lyon, Mormântul
Domnului (Epitaf), cutii de
CONCURS.
b o t e z , potire, cădelniţe, etc.,
In baza ord. Venerabilului Consiliu eparhial No.
6960 B. 1943, se publică concurs cu termen de 3 0 zi­
le dela prima publicare în „Foaia Diecezană" pentru o-
cuparea postului de paroh la parohia de cl. 11-a din
Marga, protopresbiteratul Caransebeşului, devenită va­
cantă în urma răposării oreotului Nicolae Ivanescu.
I. BENEFICII:
1. Sesiunea parohială, constatatoare din 25 jug
852 stj. p.
2. Birul parohial, 4 0 Lei, de număr de casă, ca
re după împrejurări se poate majora. Având în vedere c ă la poştă
3. Venitele parohiale uzitate.
4. Locuinţa în casa parohiala.
nu s e primesc deocamdată
II. ÎNDATORIRI: colete, rugăm On. Oficiile
Preotul ales este obligat a-şi îndeplini toate dato- Parohiale s a nu mai facă
rinţele preoţeşti şi pastorale, a predica regulat în fiecare comenzi prin poştă.
Duminecă şi sărbătoare şi a catehiza la şcoala primară,
fără nici o altă rnmuneraţie.