UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

SPECIALIZARE ASISTENȚĂ SOCIALĂ

PRIMA COPILĂRIE
-dezvoltare umană-

STUDENT: Constantin Z.Z. Mihaela

Seria 1, grupa 2
Prof dr : Făinaru Irina
Cuprins

Dezvoltarea fizică ....................................................................................................................... 1

Alimentația ................................................................................................................................. 1
Somnul ....................................................................................................................................... 2
Dezvoltarea motricității .............................................................................................................. 2
Dezvoltarea funcțiilor fiziologie ................................................................................................ 2
Jocul ........................................................................................................................................... 2
Dezvoltarea creierului ................................................................................................................ 3
Percepția ..................................................................................................................................... 3
Dezvoltarea limbajului ............................................................................................................... 3
Procesul de gândire și atenție ..................................................................................................... 5
Dezvoltarea atașamentului ......................................................................................................... 6
Nevoile copilului aflat în perioada 1-3 ani ................................................................................. 6
Socializarea copiilor între 1 și 3 ani ........................................................................................... 7
Studiu de caz .............................................................................................................................. 8
 EVOLUȚIA CREȘTERII ȘI A DEZVOLTĂRII ÎN PERIOADA 1-3 ANI

Dezvoltarea fizică
Etapa primei copilării mai poartă denumirea de Etapa Antepreșcolarului, unde copilul
începe procesul de autonomie, de mișcare și de comunicare verbală.
„Prin urmare, antepreşcolaritatea se deosebeşte de alte stadii prin următoarele
dominante din profilul său de dezvoltare:
- cucerirea autonomiei de deplasare („fiinţe tropăitoare”);
- începutul însuşirii reale a limbajului („fiinţă trăncănitoare”);
- apariţia reprezentărilor;
- trecerea de la inteligenţa practică la gândire;
- apariţia conştiinţei de sine. „(Crețu, 2001, p. 107)
„Spre deosebire de perioada anterioară, la copil apare un început de independenţă,
dezvoltând mersul, vorbirea, manevrarea cu mai multă precizie a obiectelor din jur.
Perioada se caracterizează prin expansiune enormă a conduitelor motorii şi verbale. Specific
acestei perioade este animismul şi antropomorfismul, trăsături generale ale gândirii
copilului antepreşcolar.” (Sion, 2003, p. 75)
După vârsta de 1 an, copilul are o creștere accelerată, mai apoi ea diminuându-se
treptat, ajungând ca la 3 ani să măsoare între 94 și 95 cm, iar greutatea de 14 kg; membrele
sunt supuse primele acestui proces realizându-se totodată o proporție echilibrată între cap,
trunchi, mâini și picioare.
Procesul de osificare se definitivează, astfel că partea frontală a capului se închide, iar
coloana vertebrală se dezvoltă; apare dentiția de lapte, copilul având la sfarșitul acestei etape
20 de dinți ( 8 incisivi, 4 canini și 8 molari).

Alimentația
Alimentația copilului este bogată în produse care conțin proteine ușoare, produse
lactate, fructe și legume proaspete.

1
 Somnul
Un copil aflat în acest stadiu de creștere doarme aproximativ 10-12 ore pe noapte, iar
pe timpul zilei are loc așa-numitul somn de dupa-amiază care durează cam o oră și jumătate
sau chiar 2.

Dezvoltarea motricității
Mersul este dificil, pot spune că mai mult se târăsc la vârsta de un an, un an și
jumătate. Apoi, devine mai stabil, la doi ani, chiar începând să fugă, căzând des și lovindu-se.
Apare perioada numită „vârsta genunchilor rupți”, în care copilul cade și se julește de
repetate ori. După doi ani, antepreșcolarul poate urca și coborî scările: mai întâi câte o treapta
cu ambele picioare, apoi le alternează.
În ceea ce privește membrele superioare, copilul apucă obiectele mai bine, ținându-le
strâns cu ambele mâini, lingura poate să o țină, dar mare parte din conținut îl dă pe el,
manevrează creioane și foi; după doi ani, mânuiește telecomanda, apasă butoane, desenează
pe suprafețe mari, trage sertare, caută peste tot; începe să realizeze jocuri simple de la Lego
până la cuburi.

Dezvoltarea funcțiilor fiziologie

La vârsta de 1 an, copilul poartă pampers, mai apoi, învățând să se controleze și să se
dezobișnuiască de acesta. După vârsta de 1 an, procesul de micțiune începe să fie controlat: la
vârsta de un an și jumătate învață să stea pe oliță, iar cam pe la 2 ani știe deja cum să
controleze evacuarea și să se abțină până când condițiile de satisfacere a nevoii sunt
favorabile.

Jocul
Principala activitate a copiilor aflați în acest stadiu de dezvoltare este jocul. Jocul este
simplu: la începutul stadiului, este unul de manevrare a obiectelor, iar dupa vârsta de doi ani
devine unul simbolic. Este realizat cu jucării care folosesc la organizarea acestuia. Durata de
joc variază de la 5-6 minute la început, iar la sfârșit, 30 de minute cu asistarea adultului.

2
 Dezvoltarea creierului
La nivelul creierului (1100 g), se adâncesc scizurile, circumvoluțiunile se
definitivează, se dezvoltă procesele de mișcare și de comunicare verbală, realizându-se
perfecționările funcționale din punct de vedere neurologic.

Percepția
În perioada 1-3 ani, evoluează percepția copilului, care a început să se formeze încă
din primul an de viață. Apare percepția tactilă în care acesta are tendința de a pune mâna pe
orice, de a duce la gură, ceea ce îl face să cunoască mult mai bine mediul în care trăiește.
Percepția vizuală a copilului se caracterizează prin: mișcări și manevrări organizate ale
obiectelor; copilul începe să recunoască culorile și denumirile obiectelor din jur; nu poate
face diferența dintre o imagine care apare în oglindă și una reală. Percepția auditivă se
concretizează în faptul că antepreșcolarul reacționează la sunete și zgomote, orientându-se
după ele; copilul recunoaște melodii scurte și simple, chiar încercând să le reproducă.
La un an și jumătate sau chiar un an și opt luni, începe să se dezvolte funcția
semiotică. Aceasta are un rol foarte important în dezvoltarea copilului, deoarece are loc
maturizarea neurofuncțională ceea ce înseamnă că structurile neuronale cerebrale captează
informații și semnificații despre anumite obiecte reale.
„Există mai mute tipuri de semnificanți:

1. Imitația: copilul acțiunile și atitudinile mai ales ale părinților

2. Desenul: a) realism fortuit:copilul manevrează crrreionul și face o
mâzgălitură și pretinde că a desenat ceva
a. b) realism neizbutit: copilul își propuse să deseneze un obiect din
mediu, dar îi iese tot o mâzgălitură, deoarece nu stăpânește
reprezentarea grafică
3. Jocul simbolic: capacitatea copilului de a se atașa de un obiect, care are niște
particularități reale, noi funcționalități sau însușiri pe care nu le le are în
fapt, dar sunt date de integrarea acestuia în joc”. (Crețu, 2001, p. 111)

Dezvoltarea limbajului
Limbajul copilului în acest stadiu este foarte slab dezvoltat. El rostește puține cuvinte,
astfel că în jurul vârstei de un an și jumătate, vocabularul lui cuprinde 200-300 de cuvinte,

3
funcția semiotică punându-și amprenta, iar spre finalul stadiului, copilul știe în jur de 1000-
1100 de cuvinte.
Procesul de comunicare al copilului în acest stadiu are mai multe etape:

1) Limbajul telegrafic: copilul vorbește prin alăturarea a 2-3 cuvinte, fără prepoziții
sau conjuncții
2) Imitare: copilul alcătuiește propoziții simple, cel mai des întâlnite la părinți
3) Calitatea de interlocutor: copilul adaptează structura de comunicare pentru a
reuși să poarte o discuție
4) Fraza gramaticală: copilul este apt să poarte o conversație cu cei din jur.

Atunci când copilul încearcă să relateze o poveste, acesta își folosește propriul
vocabular, iar când nu reușește să-și dea seama de un anumit cuvânt, pentru că nu are
noțiunea sa, el încearcă să-l înlocuiască prin diferite onomatopee, pronume demonstative,
substantive sau verbe. Acest tip de limbaj se numește situativ care se instalează după vârsta
de 2 ani.
„La un an și jumătate înțelege povestiri cu unul-două personaje, cu întâmplări de
fiecare zi și care de fapt sunt ale sale, și care trebuie exprimate de adult în cel mult treizeci
de propoziții. La doi ani și jumătate înțelege povestiri cu trei personaje și ceva mai ample.
Când repovestește, la doi ani redă totul în 3-4 propoziții și uneori chiar mai mult.” (Crețu,
2001, p. 118)
„Cele mai frecvente dificultăți de pronunție ale copiilor aflați în acest stadiu de
dezvoltare sunt:

1) Eliziuni: omitere silabelor dificile

2) Simplificarea artticulărilor cuvintelor: abatere foarte mare de la cuvântul
propriu-zis
3) Înlocuierea unor sunete greu de pronunțat cu altele
4) Metateză: inversarea loculoi unor silabe
5) Perseverarea unor silabe sau sunete
6) Contragerea: simplificarea și contopirea a două cuvinte într-unul singur.”
(Crețu, 2001, p. 119)

4
 Procesul de gândire și atenție
Atenția copilului este fluctuantă în acest stadiu. El este foarte ușor de distras, astfel că
la începutul stadiului atenția sa poate fi captivată aproximativ 10 minute, dar în acest timp
există 3-4 episoade de întrerupere a acesteia, iar spre finalul etapei, când antepreșcolarul
atinge vârsta de 3 ani, poate fii atent 15 minute, fiind atenționat de adult prin: “fii atent!”
Memoria începe să se formeze în acest stadiu, pornind de la memoria verbală prin
care copilul dezvoltă deprinderi de memorare a unor poezii scurte, cântece, roluri din piese de
teatru.
Timpul de stocare a informațiilor este, la început, de trei săptămâni, iar spre final,
ajunge cam la cinci sau chiar 7 luni. Actualizarea informațiilor se face, la început, prin
recunoaștere, iar atunci când apare limbajul, prin reproducere, copilul fiind ajutat prin
repetări, întrebări, început de frază.
„La sfârşitul primului an de viaţă, dezvoltarea inteligenţei conform teoriei lui Piaget
parcurge substadiile 5 şi 6 ale dezvoltării senzorio-motorii:
5. Stadiul reacţiilor circulare terţiare şi descoperirea de mijloace noi prin experimentare
activă (11/12 luni-18 luni)
• Pentru ca actul inteligent să fie complet sunt necesare mijloacele noi de acţiune; crearea
lor şi căutarea acestor mijloace este caracteristica acestui moment.
• Conduita sforii – Trage sfoara de care este legat un obiect pentru a-l apropia;
• Conduita suportului – Trage covorul pentru a aduce mai aproape obiectul; – Trage faţa de
masă pentru a coborî obiectul;
• Apar reacţiile circulare terţiare
• În RCS copilul cunoaşte rezultatul acţiunii sale şi îl repetă folosind scheme cunoscute de
acţiune, în cele terţiare acţiunile sunt caracterizate de schimbarea modalităţii de producere a
rezultatului;
• „experienţe pentru a vedea ce se întâmplă”: – ex.: descoperind traiectoria unui obiect
copilul va căuta să-l arunce în alte moduri sau de la alte puncte de plecare.
6. Stadiul inventării de mijloace noi prin combinări mentale (18-24 luni)
• Soluţia la problemă nu mai este tatonată practic, copilul fiind capabil să găsească soluţia
în mintea sa.
• Conduita bastonului – apropie un obiect îndepărtat, folosind un băţ.
• Sfârşitul inteligenţei senzorio-motorii şi debutul inteligenţei veritabile. Conceptul obiectului
permanent a fost introdus de Meyerson, pentru a desemna invarianţa obiectului ca atare,

5
categorializarea schemei sale de existenţă (Neveanu, coord., 1978). Inteligenţa senzorio-
motorie conduce la organizarea realului, arată Piaget, construind marile categorii ale
acţiunii care sunt: schemele obiectului permanent, ale spaţiului, ale timpului şi ale
cauzalităţii, ce se constituie în substructuri ale viitoarelor noţiuni corespunzătoare.” (Sion,
2003, p. 85)

Dezvoltarea atașamentului
În acest stadiu, antepreșcolarul dezvoltă un atașament intens pentru mamă, apoi
pentru tată, pentru o anumită jucărie, pe care o ia cu el peste tot; emoțiile sunt însoțite de
unele manifestări precum plâns foarte puternic sau dureri abdominale.
Pentru a obține dragostea celor din jur, mai ales a părinților, copilul manifestă
anumite comportamente: vrea să fie mereu luat în brațe, mângâiat sau pupat, astfel că apare
posibilitatea acestuia de a se îmbogății pe plan emoțional prin imitarea diferitelor reacții sau
gesturi cu privire la diverse emoții.
„Dezvoltă macanisme de apărare care îl ajută să facă față anxietății provocate de
emoții neplăcute sau inacceptabile: refularea, proiecția, negarea, regresia, formațiunea
reactivă, deplasarea, raționalizarea, identificarea, sublimarea.” (Mitrofan, 2003, p. 10)
Atunci când este amânată o promisiune, din punct de vedere emoțional, copilul este
capabil să reacționeze, astfel că apare criza afectivă; ea apare ca urmare a neînțelegeri dintre
dorința copilului de a-și manifesta autonomia și restricțiile adultului care încearcă să-l
protejeze. Criza este însoțită de plânsete puternice, urlete, se trântește pe jos, se zbate.
Adultul tinde să creadă că această criză este o consecință a lipsei insuficinte de
educație primite de către copil, iar părintele are impresia că prin pedepsirea acestuia
diminuează comportamentul copilului, dar nu face decât să-l intensifice.

Nevoile copilului aflat în perioada 1-3 ani

„Nevoile fizice ale copilului:
– hrănirea adecvată pentru a asigura nevoile nutriţionale;
– protejarea împotriva factorilor teratogeni (supraîncălzire sau frig în viaţa precoce, sau a
altor agenţi fizici sau chimici);
– prevenirea bolilor prin asigurarea condiţiilor de locuit, prin supravegherea stării de
sănătate, prin imunizări etc.
Nevoile emoţionale şi sociale ale copilului:

6
– Să crească într-o familie unită, sub supravegherea strictă a adulţilor care au ca grijă
principală binele acestuia.
– Să se impună limite rezonabile ale comportamentului copilului, care să-l ajute să-şi
stimuleze dezvoltarea autocontrolului.
– Să i se asigure o stare de sănătate bună, iar în cazul copiilor bolnavi, mai ales faţă de cei
cu boli cronice sau cei cu nevoi speciale, părinţii să aibă o atitudine echilibrată, pentru a
asigura nevoile emoţionale deosebite ale acestora.
– Să se cultive sentimentul de respect pentru propria viaţă şi pentru viaţa celorlalţi.
Nevoile pentru dezvoltarea intelectuală corespunzătoare a copilului:
– Se vor crea o serie de facilităţi educaţionale, adaptate nevoilor copilului.
– Stimularea dezvoltării intelectuale se începe în perioada de sugar şi se face, de regulă, de
către părinţi, în special de către mamă. Dacă copilul are probleme cu dezvoltarea cognitivă
şi cu dezvoltarea îndemânării, stimularea senzorială se va face de către specialist..” (Sion,
2003, pp. 75-76).

Socializarea copiilor între 1 și 3 ani

Antepreșcolarul începe să socializeze cu cei din jur cam pe la vârsta de doi ani, când
acesta este atent la cum se joacă ceilalți copii, iar apoi preferă să se joace cu ei. Socializarea
se evidențiază prin dorința de a se juca cu ceilalți copii de vârsta lor sau chiar mai mari; el
manifestă față de copii anumite relații pozitive sau negative (dă sau ia o jucărie).

7
 Studiu de caz

Familia N. este alcătuită din trei membrii: S. are 2 ani, mama este șomeră, iar din
când are ocazia, muncește cu ziua; aceasta și-a dat demisia pe motivul că nu mai făcea față cu
cerințele angajatorrului; tatăl este alcoolic și consumator de droguri, iar atunci când este sub
influența lor, este foarte agresiv cu cei doi.

Familia locuiește într-o casă în care nu există încălzire, aceasta făcându-se pe lemne,
iar mama cu greu reușește să aibe posibilitatea financiară pentru a le achiziționa; casa este a
mamei, primită moștenire de la bunicul ei.

Copilul este subnutrit, având 6 kg în prezent. Mama îl hrănește cum poate, dar acesta
a avut o problemă înca de la naștere cu greutatea, deoarece mama nu a mers la controalele
regulate care se fac pe timpul sarcinii, neavând posibilitate. El nu vorbește deloc, scoate doar
simple onomatopee; nu a reușit să rostească nici un cuvânt până la această vârstă.

Copilul a fost născut la termen, dar cu greutatea de 2500g ; în primele zile de la

naștere a luat în greutate, ajungând la 3000g, dar din cauza situației financiare, mama nu a
reușit să-i asigure alimentația necesară pentru dezvoltarea copilului.

Nevoile copilului:

- Nevoi fiziologice: copilul are nevoie de un regim special care s îl ajute să ia în

greutate;nevoia de sănătate pentru a fii un copil normal care să se dezvolte potrivit
vârstei; nevoia de un mediu în care să există încălzire, temeratura să fie potrivită
pentru el;
- Nevoi de securitate și protecție: copilul are nevoie de justiție, în
legătură cu abuzurile la adresa sa și a mamei
- Nevoi de dragoste și afecțiune: nevoia de avea o familie unită, de
afecțiune din ambele părți, nevoia de a fii iubit, de a fii acceptat de tată
- Nevoi de stimă: nevoia de atenție

8
Bibliografie

Crețu, T. (2001). Psihologia vârstelor. Polirom.

Mitrofan, I. (2003). Cursa cu obstacole a dezvoltării umane. Polirom.

Sion, G. (2003). Psihologia vârstelor. București: Fundația România de Mâine.