Ghid de interviu

1) Cum va numiti si cati ani aveti?

2) Unde locuiti?
3) Cati ani aveati cand ati fost deportat?
4) Stiti de existent unui act prin care romii isi dadeau acordul sa fie deportati?
5) Cu ce asociati cuvantul “deportare”?
6) Unde erati cand au inceput jandarmii sa “adune” romii pentru deportare?
7) V-a luat cu toata familia? Cati frati erati?
8) Ati reusit sa luati bunuri materiale?
9) Cu ce ati fost transportati?
10) Au fost decese pe drumul spre Transnistria?Daca da din ce cauza?
11) Puteti descrie prima zi in care ati ajuns? Ce ati facut?
12) Ati fost obligati sa muncitit?
13) Cum ati facut fata gerului?
14) Ce va dadeau de mancare?
15) Este adevarat ca din cauza lipsei hranei s-a ajuns la canibalism?
16) Unde ati locuit?
17) Care erau conditiile de locuit?
18) Era jandarmi care va pazeau?
19) Este adevarat ca jandarmii abuzau sexual femeile rome?
20) Care au fost principalele cauze care au provocat decese?
21) Ce se intampla cu cadavrele?
22) Aveati imbracaminte?
23) Care este cea mai urata amintire care v-a ramas in mine?
24) Care credeti ca este principala cauza pentru care Ion Antonescu a decis ca tiganii sa
fie deportati?
25) Cat timp ati stat acolo?
26) A supravietuit intreaga familie?
27) In momentul in care ati ajuns in tara ce ati facut?
28) V-ai recuperat bunurile?
 29) Care sunt sentimentele pe care le aveti in prezent in legatura cu fenomenul
deportarilor?
30) Credeti ca principalul motivul pentru care ati fost deporati a fost faptul ca sunteti de
etnie roma?

Metodologia cercetarii

1. Tema si obiectivele cercetarii

2. Stabilirea ipotezelor
3. Operationalizarea conceptelor
4. Metodologie
5. Descrierea subiectilor investigati
6. Instrumente de cercetare
7. Analiza datelor
8. Interpretarea datelor
9. Concluzii

Capitolul4. Metodologia cercetarii

4.1 Tema si obiectivele cercetarii

Cercetarea de fata isi propune sa analizeze urmatoarea tema: Identificarea traumelor

exercitate asupra romilor in perioada deportarii in Trnsnistria .

Consider ca aceasta tema necesita mai multa atentie, deoarece suferintele intampinate de romi
in perioada deportarilor nu sunt cunoscute publicului larg. Cercetarea de fata isi propune
identificarea, studierea si explorarea situatiilor traumatizate la care au fost supusi.

In anul 1942 au fost deportati 25.000 de romi nomazi si sedentari. Principalul responsabil de
aceste deportari a fost Ion Antonescu. Motivele invocate de acesta au stat la baza comiterii
crimelor si talhariilor prosduse de catre romi, dar se pare ca acesta le-a promis romilor
paman, case, bunuri pentru a-I incuraja sa semneze un act prin care erau de accord sa fie
deportati. Mai intai au fost deportati romii nomazi, urmand sa fie deportati cei sedentari care
erau considerati “problema”. In momentul ridicarii romilor pentru deportare, acestia au fost
luati de acasa, de pe strada sau in orice alt loc in care ii gaseau. Romilor li s-a interzis sa isi ia
bunuri, precum haine, bani sau obiecte personale. Initial s-a decis sa fie transportati cu barcile
pe Dunare, dar in final au fost transportati cu trenul. Drmul spre Transnistria, tara unde urma
sa isi petreaca doi ani, doi ani in care au fost supusi unor tratamente inumane cum ar fi: Nu
primeau hrana sau daca primeau, primeau in cantitati foarte mici, nu aveau adapost, erau
nevoiti sa stea in bordeie sute de persoane, in grajduri sau in carutele proprii (carute care
ulterior le-au fost confiscate). Din lipsa igienei si a modului de viata in care au fost nevoiti sa
traiasca, acestia au fost invadari de tifos, in urma acestei cauze au murit mii de romi. Nu
aveau imbarcaminte, iar pe timp de iarna multi romi au murit de frig. Erau invadati de
paraziti.

Obiectivul general are ca principal scop identificarea tratamentelor la care au fost supuse
persoanele intervievate, in perioada deportarii in Transnistria.

Obiectivul specific al prezentei cercetari consta in aprofundarea si expunerea situatiilor

traumatizante intampinate de persoanele intervievate, in perioada deportarii in Transnistria.
4.2 Ipotezele cercetarii

Ipotezele cercetarii constau in formularea unor supozitii realizate in baza unor fapte
cunoscute, a caror valoare de adevar trebuie verificata.

Obiectiv specific: Analiza opiniilor intervievate in ceea ce priveste fenomenul

rasismului in Romania.

Ipoteza1: Daca nu exista fenomenul rasismului in Romania, atunci nu avea loc deportarea
romilor in Transnistria.

Obiectiv specific: Impactul provocat de, deportarea romilor in Transnistria asupra

subiectilor, in prezent.

Ipoteza2: Daca subiectii au suferit trauma in perioada deportarilor in Trnasnistria, atunci

aceste trauma ii afecteaza si in prezent.

Obiectiv specific: Identificarea opiniilor persoanelor intervievate cu privire la

procesul de reintegrare la reintoarcerea in tara.

Ipoteza3: Daca existau programe de reinsertie sociala, atunci deportatilor romi le-ai fi fost
mai usor sa se reintegreze social.

4.3 Operationalizarea conceptelor

 Rasismul-
 Deportare-
 Trauma-
 Reintegrare-

4.4 Metodologie

In vederea obtinerii scopului propus la inceputul cercetarii, mai exact Identificarea

tratamentelor la care au fost supuse victimele de etnie roma in cadrul deportarilor din
Transnistria, am ales sa realizez o cercetare de tip calitativ.
Cercetarea calitativa are ca scopt intelegerea si aprofundarea cazurilor specifice fiecarui
subiect, modul in care subiectii definesc si traiesc problema, modul in care explica motivatia
lor de a realiza anumite actiuni.

“Cercetarile calitative se bazeaza pe presupunearea ca oamenii atribuie anumite semnificatii

lumii in care traiesc, iar aceste semnificatii sunt intr-o anumita masura diferite de la o
persoana la alta. Investigarea modului in care oamenii isi traiesc experientele de viata ofera
posibilitatea de a descrie realitati subiective diferite. Prin contrast, cercetarea calitativa cauta
sa surprinda o realitate unica in varietatea experientelor individuale”. (Popa, 2015, pag 3)

Modelul teoretic folosit in cazul cercetarii de fata este fenomenologia, deoarece cercetarea se
bazeaza pe o descriere naiva a unor fenomene petrecute in viata de zi cu zi a persoanelor
intervievate.

Fenomenologia reprezinta “ investigarea sistematica a subiectivitatii, adica a continuturilor

constiintei. Analiza fenomenologica se sprijina pe o descriere aproape naiva a unui fenomen
cotidian, povestit din unghiul celui care il traieste”. (Mucchielli, 2002, pag 151)

Cercetarea de fata este o cercetare de tip narativa-biografica, deoarece subiectii prezinta un

episod din viata lor, situatiile cu care s-au confruntat in perioada deportarii in Transnistria.

Cercetarea narativa-biografica “se raporteaza ori la o viata in totalitatea sa, ori la unele
perioade ale vietii. In acest ultim caz, este vorba de povestiri tematice relative la momentele
traite sau de povestiri care se raporteaza la practice individuale, deseori profesionale”
(Ibidem, pag 123)

Cercetarea de fata, urmareste legatura dintre fenomenul discriminarii din perioada

maresalului Ion Antonescu, si prezent.

4.5 Descrierea subiectilor investigati.

Esantionarea reprezinta procesul prin care se realizeaza selectia subiectilor necesari pentru
realizarea cercetarii.
In cadrul cercetarii de tip calitativ, esantionarea este teoretica, mai exact ea nu se supune nici
unui criteriu de alegere a persoanelor intervievate.

“Esantionarea este procesul systematic de selecatre a unitatilor de investigare ce vor fi incluse

in cercetare. In cercetarea calitativa, esantionarea este diferita. Ea se numeste esantionare
teoretica si nu se supune decat crietriilor concrete de relevanta a cazurilor de studiat pentru
cercetarea ta”. ( Scarneci, 2006, 103)

Dupa colectarea primelor date cu ajutorul ghidului de interviu am descoperit ca persoanele

care au fost supuse unor tratamente dure in timpului deportarilor din Transnistria, sunt
persoane de etnie roma cu varsta cuprinsa intre 80-88 de ani. In consecinta scopul meu a fost
de a adauga in esantion persoanele care au varsta cuprinsa in acest interval.

Tehnica folosita in cadrul esantionarii a fost tehnica “bulgarele de zapada”.

Aceasta tehnica are la baza ideea ca persoanele care au trecut prin situatii asemanatoare sau
care cel putin au ceva in comun, fac parte din aceleasi grupuri sociale sau se cunosc intre ele.
Dupa ce am aplicat interviul doamnei “Catrina din satul Ivesti, mi-a marturisit ca verisoara ei
a fost de asemena victima a deportarii din Transnistria”.

Interviul a fost aplicat pe un esantion de 10 persoane cu urmatoarele caracteristici:

 Oameni cu varsta cuprinsa intre 80-88 de ani

 7 persoane de gen masculine si 3 persoane de gen feminin
 Cele 10 persoane provin din mediul rural
 8 din persoanele intervievate au urmat studii gimnaziale, iar 2 persoane nu detin studii
deloc.
 Toate persoanele intervievate locuiesc la casa alaturi de familiile numeroase
 Toate persoanele intervievate au lucrat in calitate de muncitori necalifaci

4.6 Instrumente de cercetare

Pentru realizarea colectarii datelor am folosit ca instrument de cercetare ghidul de interviu.

Cu ajutorul ghidului de interviu am obtinut informatii numeroase cu privire la situatiile cu
care s-au confruntat persoanele intervievate in timpul deportarii in Transnistria, sentimentele
pe care le-au trait sau pierderile pe care le-au suferit.

“Interviul se foloseste cand se studiaza comportamente dificil de observant, pentru-ca se

desfasoara in locuri private; se cerceteaza credintele si atitudinile pentru care nu exista
documente scrisei. In raport cu observatia, prin interviu se accede la motivatie, la definitia si
semnificatia pe care actorii sociali le acorda actiunilor lor.” ( Scarneci, 2006, pag55)

Cercetarea s-a desfasurat pe teren la domiciliul persoanelor intervievate, mai exact in satele
Ivesti si Liesti din judetul Galati. Mediul si locul in care se desfasoara interviul este
important, deoarece pentru obtinerea de informatii mai concrete, oamenii au nevoie de un
mediu cunoscut in cadrul caruia sa se simta in siguranta.

Ghidul de interviu folosit in cercetarea de fata este semistructurat, deoarece cunoasteam tema
cercetarii si formulasem o serie de intrebari, ins ape parcursul interviului au existat momente
in care am formulat intrebari noi. Ghidul de interviu contine o serie de 35 de intrebari.

Cu ajutorul ghidului de interviu am reusit sa obtin informatii ample care au avut un impact
emotional puternic. Am reusit sa colectez datele exact cum au fost expuse de catre persoanele
intervievate. Dupa aplicarea celui de-al 10-lea interviu am observat ca informatiile au inceput
sa se repete sau sa se asemene intre ele, adica s-a atins saturatia teoretica
4.7 Analiza datelor
Analiza datelor reprezinta procesul prin care sunt extrase anumite cuvinte cheie din text
(coduri), urmand ca mai apoi sa fie grupate in categorii. Dupa extragerea codurilor din
interviu, se realizeaza un tabel pentru prezentarea vizuala a datelor.
In cadrul primului interviu realizat cu doamna Stenescu Maria, in varsta de 87 de ani, aceasta
mi-a marturisit momentele critice prin care a trecut in perioada deportarii in Transnistria:
“Eram toti in gara. Toata lumea plange si astepta sa le spuna cineva ce urmeaza sa se
intample cu ei, se auzeau tipete, oameni care se vaitau si care il rugau pe Dumnezeu sa ii
ajute sa scape de cosmarul pe care il traiau”.
In cercetarea de fata s-a folosit codarea deschisa, linie cu line. Aceasta codare s-a aplicat
fiecarui interviu in parte. Aceasta tehnica consta in extragerea ideilor principale din interviu,
si gruparea lor pe categorii pentru a obtine informatiile si ideile esentiale din cadrul
interviului.
Codarea deschisa “presupune descoperirea si compararea fenomenelor, conceptelor. Pentru
realizarea acestora te poti folosi de o tehnica ajutatoare: formularea de idei adresata textului
(Ce, Cine, Cum, Cand, Cat timp, Unde, Cat de mult, Cat de puternic, De ce, Pentru ce, De
catre cine- mijloace, tactici, strategii)”. (Scarneci, 2006, pag78).
Pentru a realiza redarea vizuala a datelor, am ales sa realizez doua tabele. In cadrul primului
tabel se ragasesc subiectii intervievati din comuna Ivesti, iar in cel de-al doilea tabel se
regasesc subiectii intervievati din comuna Liesti. Am ales sa expun datele subiectilor
intervievati in doua tabele, deoarece subiectii provin din doua comune diferite ale judetului
Galati.

Subiecti Promisiuni Momente Sentimente Cauzele Conditiile din Pierderile Intoarcerea

(Ivesti) false in dramatice traite in deportarii Transnistria umane in Romania
 legatura cu din timpul timpul in opinia suferite in
deportarea deportarii deportarii subiectilor timpul
deportarii
Stanescu -primesc -am vazut -spaima -nu avea -am stat in -a murit
.Maria pamant cum a Antonescu corturi maicuta
-primesc murit tiganii la -mancam mea, am
casa mama si a suflet porumb de pe vazut cu
fost camp ochii mei
ingrozitor -aveam bube
si paduchi
-isi bateau
jandarmii joc
de femei
Motoi .Mitica -ajutoare -mi-a fost -groaza -avea ura pe -am stat sub -au murit
-teren frica de -frica tigani cerul liber mii de
-o sa traim moarte -cautam prin tigani
bine gunoaie sa
gasimt ceva sa
bagam in gura
-ne-am
imbolnavit de
tifos
-eram plini de
paduchi
Si-au batut
jandarmii joc
de sora mea,
da nu putea
face tata
nimic
Stanescu -casa sa -am scapat -teama de -nu stiu, dar -am stat in -in fiecare
Smaranda avem unde de tifos, m- moarte cred ca avea bordeiei pe zi mureau
sta a ferit el ceva cu malul bugului cu sutele
Dumnezeu, tiganii -nici apa nu
vedeam aveam
cum mor -matusa mea a
oamenii murit in cauza
unul cate tifosului
unul
Caraiman -o sa ne de-a -credeam -frica -era de ala -am stat in -jandarmii
Olga case ca e un care nu ii grajd daca nu
mostenire cosmar placeau -mancam de faceai ca ei
tiganii foame iraba te omorau,
-umlau au omorat
paduchii pe multi tigani
noi
Stanescu -pamant -imi era -frica -spunea ca -am stat in -au murit
Gheorghe -casa frica sa nu suntem hoti baraci cu miile
mor de -erau
foame, saptamani in
eram mic si care nu
doar pielea mancam
si osul mai nimic
erau de -eram plini de
mine paduchi, ca nu
aveam cu ce
sa ne spalam
Subiecti Promisiuni Momente Sentimente Cauzele Conditiile din Pierderile Intoarcerea
(Liesti) false in dramatice traite in deportarii Transnistria umane in Romania
legatura cu din timpul timpul in opinia suferite in
deportarea deportarii deportarii subiectilor timpul
deportarii
Sabin -ne da paman -ne-a luat si -groaza - -am stat in -au murit
Iorgu -carute ne-a dus in -furie baraci de lemn mii de
vagoane de -teama -mancam din tigani
animale -neliniste gunoaie ce -verisoarele
precum geaseam mele si
vacile -aveau tiganii matusa mea
tifos, au murit
cu sutele
Voicu -ne da -au mancat -calvar -am stat pe -vedeam
Marin pamant carne de -frica de camp cum mureau
-ca ne duc la om, de moarte -nu ne dadeau omaneii
munca si ne caine, de cal mancare cu -multi
platesc saptamanile mama,
-ne-au tuns pe foarte multi
toti ca eram
plini de
paduchi
Dobrin -a spus ca ne -omorau -frica de -am locuit in -faceau
Aurica da vaci jandarmii moarte bordeie gropi si ii
-ne da plug copii -mancam ce bagau
apucam sa nu -eru mii de
murim de cadavre
foame
-eram plini de
paduchi si
bube
Stanescu -ca ne duce -ne punea -a fost un -am stat in -era campul
Iancu la munca sa facem adevarat grajd plin de
-ne da case pacate cu calvar, nici -de foame am oameni
surorile cel mai mare mancat pana si morti
noastre si dusman sa nu carne de caine
stateau cu treaca prin ce -eram invadati
pusca la am trecut eu de tifos
capul -luam pudchii
nostrum cu mana de pe
frunte
Voicu -ne da -nu aveam -a fost -am stat in -unde te
Costica tractoare haine, ne teroare, am grajd uitai vedeai
-pamant faceam din crezut ca nu -nu ne dadeau morti
saci mai scap viu mancare -au murit
-ne-am umplut mii de
de bube, de oameni
paduchi
In continuare am ales sa folosesc strategia sintezei interactive, aceasta fiind o metoda de
analiza a datelor specifica fenomenologiei. Aceasta strategie consta in realizarea unor
rezumate pe cazurilor fiecarei persoane intervievate, apoi pe povestirea cazurilor urmata de
inglobarea acestora intr-o singura poveste si compararea cu rezumatele cazurilor, pentru a
avea siguranta ca povestirea se foloseste fiecarui caz.

(Rezumatele interviurilor)
4.8 Interpretarea datelor

În prezent, moș ’ Gheorghe are vârsta de 97 de ani, are 6 copii, patru băieți și două fete.
Locuiește într-o comună din județul Galați, într-o comunitate de romi tradiționali, unde
trăiesc diferite neamuri de romi, cu statut social diferit, vorbitori de limba romani unde
tradițiile sunt păstrate de către membrii comunității.

Povestirea începe cu recensământul făcut în același județ, la Măicănești, după care toată șatra,
care la acea vreme locuia în corturi, a fost transferată din post în post până la Tiraspol către
Transnistria pe malul Bugului. Fiecare familie și-a făcut bagajul, și-a luat căruța cu cai (unii
aveau doi cai, alții aveau mai mulți ), în funcție de cât erau de bogați.

Au pornit la drum fără să știe unde vor merge, de ce sunt obligați să meargă acolo sau ce vor
face când vor ajunge în acele locuri necunoscute pentru ei.

Au aflat de la alte grupuri de romi care au ajuns în Transnistria și care au trecut prin Sinaia,
că aceasta a întrebat jandarmii care însoțeau convoiul, unde sunt duși acești oameni.
Jandarmii i-au răspuns reginei că îi duce să îi omoare in

Transnistria. Acest veste, a fost un șoc pentru ei, deoarece, în acele zile, circula un zvon,
potrivit căruia țiganii nomazi urmau a fi duși în într-un loc unde vor fi împroprietăriți cu
pământ, crezând că își vor continua viața liniștiți ca și până atunci.

Într-adevăr, ajunși pe malul Bugului, au muncit la căratul grâului, porumbului, balastrului,

încărcând trenuri care plecau în alte țări. După o perioadă, au fost mutați într-o vale unde nu
trăiau oameni, nu era apă, nu erau case, nu aveau practic cum să supraviețuiască. Acolo au
trăit timp de două luni.

În tot acest timp romii au trăit în corturile proprii, supraviețuind din propriile bunuri pe care
le mai aveau din țară. Într-una din zile, au venit patru soldați înarmați cu mitraliere, i-au
controlat și le-au confiscat toate bunurile pe care le mai aveau (aur, bani, cai, căruțe, ).

După toată această operațiune i-au aliniat urmând a-i împușca. Înainte cu 5 minute de
îndeplinirea ordinului primit, “încă cinci minute și vă amestecăm cu pământul “, (min min
2,12) a venit un călăreț, trimis al reginei din Sinaia, care ridicând o batistă albă, a spus tuturor
că s-a anulat ordinul împușcării romilor, după cum relatează supraviețuitorul moș Gheorghe.
Bunurile confiscate, mai ales caii și căruțele, a fost o măsură care i-a afectat grav pe nomazi,
nu numai că îi priva pe aceștia de posibilitatea de a-și câștiga existența, ci și pentru că
multora dintre ei căruța le servea drept locuință.

După o perioadă de timp, în care li s-au construit niște bordeie în pământ (500 de bordeie ), în
preajma Lăsatului de Sec al Crăciunului au fost duși către aceste bordeie aproximativ 5000 de
oameni, pentru a se adăposti pe timpul iernii.

Se pare că, deși construirea bordeielor părea o măsură de protecție a romilor, faptul că s-au
construit în număr atât de mic comparativ cu numărul de familii, arată că, de fapt, se dorea ca
numărul celor care vor supraviețui (dacă vor supraviețui) iernii să fie cât mai mic. Lucru care
s-a și întâmplat.

În acea noapte a avut loc un viscol foarte puternic, mulți dintre oameni nu au mai prins un loc
în bordeiele prea puține. Familii întregi au rămas afară, deși se luaseră în brațe pentru a se
încălzi, până dimineață au murit de frig.

În prima noapte au murit 1500 se suflete (conform relatărilor supraviețuitorului), urmând ca

în nopțile următoare să mai moară alții. Mureau și rămâneau înghețați fiind puși unul peste
altul. Mulți dintre ei s-au adăpostit intr-o ,, primărie,, construcție cu pod si geamuri acesta
fiind un refugiu pentru mulți romi care au rezistat viscolului.

Nici măcar nu aveau posibilitatea să îi îngroape, fiind nevoiți să trăiască cu acele imagini
macabre până în primăvară, când s-a topit zăpada și au putut fi luați de acolo și aruncați în
gropi comune sau arși.

Au rămas acolo până În 1 943, când au fost mutați lângă o pădure din primăvara pana la
lăsatul secului (cca. 7 luni), unde și-au construit colibe din crengi în care s-au adăpostit.
Primeau câte 250 g mâncare pe zi (cartofi, ulei sau făină). Satul de unde își procurau hrană
era un sat îndepărtat, ca atare cartofii sau alte alimente înghețau până ajungeau în colonie.

Așadar, în primăvara anului 1943 situația deportaților s-a ameliorat într-o oarecare măsură.
Au fost mutați după lăsatul secului aproape de satul Tridubi, ba chiar li s-a dat voie să
locuiască în casele evacuate de către sătenii de acolo. Au locuit in această zonă până în
primăvara anului 1944.
În acel moment nu mai erau păziți de către jandarmi, unii furau pentru a supraviețui, femeile
dădeau în cărți sau ghiceau în palmă, sau doar cerșeau pe la porțile oamenilor, ceva de
mâncare.

Unii dintre ei au fost folosiți la diferite munci, fie la ferme sau ateliere, pentru care erau
plătiți. Astfel deportații, greu încercați până atunci, reușeau cumva să-și asigure existența .

În primăvara lui 1944 “a venit ordinul, s-a rupt frontul la Cotul Donului “ relatează dl. Ghe.,
adică erau liberi să plece. Și-au luat copiii, au făcut căruțe care cum au putut, alții au mai
furat căruțe de la colectivele din apropiere.

Drumul pe care l-au parcurs nu a fost unul ușor, odată ajunși în Tiraspol, (în perioada - ,
conform interviului, în Postul Paștelui) nu au avut curaj să intre în oraș, fiindu-le teamă să nu
fie trimiși înapoi. S-au așezat cu căruțele la marginea orașului, într-un câmp. În acea noapte s-
a pornit un alt viscol foarte puternic, care a ținut două zile, în urma căruia au mai murit alți
oameni, “parcă și Domnul era dușmanul țiganilor “.

După ce vremea s-a mai îmbunătățit, și-au continuat drumul, ajungând pe malul Nistrului.
Acolo au stat timp de 3 zile și fiind vreme de război, au fost atacați de aviația americană, în
urma atacului au mai murit câțiva dintre ei.

Pe malul Nistrului era prezentă armata română, însă acest lucru nu i-a ajutat cu nimic,
deoarece nu i-a lăsat să treacă râul. Au primit însă, ajutor din partea unui căpitan german
…,,ce a fost ăla,, , care și-a oprit batalionul dându-le prioritare romilor să traverseze Nistrul,
fapt care l-a marcat pe Mos Gheorghe, relatând cu mare fast acest episoade.Odată ajunși în
Basarabia au aflat că Prutul este închis, nimeni nu avea voie să treacă. Au poposit într-o
localitate, Ciobalaccia, unde timp de 2 luni au muncit prelucrând căldări, diferite obiecte din
metal prelucrate cu ciocanul. Încet, încet fiecare avea câte o căruță, câte un cal ‘’ fiecare țigan
s-a gospodărit“.

După aceste două luni, în luna iulie, iarăși fără să li se spună unde, nici nu mai conta de ce,
toată șatra este dusă,( ei credeau că îi duce înapoi la Bug ) într-o localitate numită Arciz
( Odesa ). Aici sunt opriți și puși la munca câmpului, fiind martorii mai multor atacuri
aeriene. Într-un final, bulibașa șatrei primește veste că sunt liberi și că pot pleca.

Un episod relatat de mos Gheorghe este acela in care în timp ce treceau Prutul, pentru a scăpa
de atacurile aeriene, în șatra de țigani, s-a alăturat o coloană a armatei germane. Aceștia
dorind să pară civili, și-au dat jos căștile de protecție și împrăștiindu-se printre căruțele de
țigani, întregul batalion a rămas în viață. Au trecut Prutul și au ajuns în România, aici fiecare
întorcându-se de unde a plecat.

4.9 Concluzii