105. Scheletotopia cordului şi a componentelor lui.

Atriul sting- la nivelul vertebrelor T7-T9. Pe peretele toracic anterior, ca un

sector mic de partea dorsala a jumatatii stingi a sternului.
Auriculul sting- cartilajul coastei III, stingi, la locul fixarii ei de stern.
Ventriculul sting- partea laterala a liniei parasternale in spatiul intercostal
II sau la nivelul coastei III din singa si cartilajul coastei IV, cu 1,5-2 cm medial
de linia medioclaviculara.
Apexul cardiac (soc al apexulu)- spatiul intercostal V, stinga, cu 1,5- 2 cm
medial de linia medioclaviculara stinga.
Atriul drept- sectorul retrosternal la dreapta de linia mediana anterioara si
in partea posterioara a cartilajelor coastelor III- IV.
Auriculul drept- retrosternal la nivelul spatiului intercostal III din dreapta.
Ventriculul drept- aproximativ 1/3- jumatatea posterioara stinga a
sternului, 2/3- dupa carilajele coastelor III-IV medial de linia parasternala
stinga.
Orificiul atrioventricular drept (si valvula)- linia ce uneste cartilajul
coastei VI cu extrema sternala a cartilajului coastei III, din stinga sau extrema
sternala a cartilajului coastei IV- cu extrema cartilajului coastei V din dreapta.
Orificiul atrioventricular sting (si valvula)-marginea inferioara a extremei
sternale a coastei III stingi cu extrema coastei IV drepte.

1. Arcul aortei;
2. Valva aortică;
3. Valva bicuspidă (mitrală);
4. Valva trunchiului pulmonar;
5. Valva tricuspidă;
6. Diafragma.

I. Focarul mitral;
II. Focarul aortic;
III. Focarul pulmonar;
IV. Focarul tricuspidal;
V. Focarul aortic auxiliar Erb –
Botkin (mijlocul distanţei dintre focarele I şi II)
 106. Anatomia chirurgicală a pericardului, sinusurile, importanţa practică.

Pericardul- sac seros inchis, ce inconjoara cordul, portiunea ascendenta a aortei pina la tranzitia ei in
arc, trunchiul pulmonar pina la divizarea lui, orificiile venelor cave si pulmonare. Este format din pericard
extern fibros si intern seros. Cel seros consta din foita parietala si viscerala (s.epicardium).

Pericardul contacteaza anterior-fascia endotoracica, pleura mediastinala. Superior- tesutul celular,

glanda timica. Inferior- peretele toracic anterior. Posterior- traheea, bronhiile, artera pulmonara dreapta,
esofagul, aorta, nervii vagi ,pleura. baza- concrescuta cu centrul tendinos al diafragmului.

Epicardul nu acopera: locurile de confluenta a venelor pulmonare, un sector pe suprafata posterioara a

atriului drept, limitat de venele cava superioara si inferioara.

In locurile unde pericardul trece in foita parietala se formeaza sinusuri.

 Transvers
 Oblic
 Anteroinferior

Sinus anteroinferior-locul unde pericardul intra in unghiul formt de diafragm si peretele toracic anterior.

Sinusul transvers (Theile) are forma unui tunel situat posterior de pediculul arterial al cordului.delimitat
anterior –fata poterioara a aortei ascendente si a trunchiului arterei pulmonare, posterior- fata naterioara a
atriului drept, superior- arterea pulmonara dreapta, inferior- unghiul diedru dintre pediculul arterial si
peretele anterior al atriului sting.introducind degetul in sinus se pot apuca aorta, trunchiul pulmonar.

Sinusul oblic ( fundul de sac Haller) cel mai voluminos reces al pricardului, asezat intre pediculii venosi
ai cordului( drept si sting) uniti prin mezocard. Sinusul este situat pe fata posterioara a atriului sting, intre
venele pulmonare strepte si stingi si se deschide inferior in cavitatea pericardica intre vena cava inferioara si
vena pulmonara inferioara stinga (vena cava inferioara nu participa la delimitarea sinusului oblic)

FUNCŢIILE PERICARDULUI

 Functia mecanica:
 favorizeaza eficienta functiei miocardului;
 optimizeaza fortele din cursul efortului respirator;
 asigura statica si dinamica pleuro-pulmonare, ventilatia, cu realizarea vidului intratoracic;
 realizeaza o anvelopa cardiaca, relativ elastica, mentinând o presiune transmurala scazuta;
 mentine interdependenta ventriculara.
 Functia "de membrana":
 înlesneste miscarile muschiului cardiac prin intermediul cavitatii pericardice;
 reprezinta o bariera fata de inflamatia structurilor vecine.
 Functia ligamentara:
 realizata de structuri conjunctive organizate care, în functie de liniile de forta, radiaza de pe
suprafata pericardului fibros spre peretii mediastinului;
 pozitioneaza functional optim inima, limitând deplasarea ei.
 107. Topografia nn. frenici în cavitatea toracică.
Nervii frenici- situati in mediastinul anterior intre pericard si pleura.
Nervul frenic contine fibre din radacinile C3-C4-C5. La nivelul gatului, coboara pe sub muschii
sternocleidomastoidian, omohioid si transversalis colli. Trece peste artera subclavie si apoi pe sub vena
subclavie si patrunde in torace unde coboara aproape vertical de-o parte si de alta a pericardului (intre
pericard si portiunea mediastinala a pleurei). Ajunge la diafragm pe care il inerveaza. Nervul frenic drept
este mai scurt, mai profund si mai vertical decat cel stang, si trece lateral de vena brahiocefalica si vena cava
superioara. Nervul frenic stang este mai lung datorita inclinatiei cordului catre stanga si trece peste arcul
aortic si nervul vag.
Nn. Frenici sint situati mereu in partea anterioara a hilului pulmonar, nn. Vagi-posterior.
In traiectul sau toracic, fiecare nerv frenic emite ramuri senzoriale pentru pleura mediastinala, pericardul
fibros si foita parietala a pericardului seros.

108. Topografia arcului aortic şi ramurilor lui, raportul cu formaţiunile limitrofe.

Arcul prezinta continuarea portiunii ascendente a aortei cea din urma fiind situata intrapericardic. Arcul
impreuna cu portiunea ascendenta a acestuia (situata in plan parasagital) se afla in mediastinul superior.
Anterior si la dreapta de arcul aortei (A.A.):trunchiuri venoase brahiocefalice,vena cava superioara,
frenicul drept, timusul;
Anterior si la stinga de A.A.: frenicul sting, vagul sting
Posterior de arcul aortei: esofagul, traheea, nercul recurent laringeu sting,ductul toracic
Sub A.A.: bifurcatia arterei pulmonare, ligamentul arterial-ductul arterial Bitall obliterat, bronhul sting
De la suprafata superioara a arcului aortic in directie craniana isi iau inceputul trunchiul brahioacefalic,
artera carotida comuna stinga, artera subclavie stinga.

109. Topografia formaţiunilor anatomice ale mediastinului posterior.

Limitele mediastinului posterior:
Anterior: plan frontal care trece prin baza inimii
Posterior: corpurile vertebrelor TV-TXII-L2
Superior: plan oblic care trece prin unghiul sternal si marginea inferioara a corpului vertebrei T4
Inferior: diafragma
Lateral: fetele mediastinale pulmonare
  Primul plan din mediastin este reprezentat de esofagul toracic plasat pe coloana vertebrala, nervii vagi;
Pe marginile si fetele laterale ale esofagului sunt dispuse grupuri de ganglioni(juxtaesofagieni).
 Planul II este reprezentat de planul aorto-azigo-limfatic: aorta ascendenta, lantul ganglionilor
simpatici toracici, venele impara, semiimpara.
(topografia fiecarei formatiuni vezi mai jos)

110. Anatomia chirurgicală a vv. azigos şi vv. hemiazigos.

1.VENA AZYGOS.

Traiect:urca pe flancul antero-lateral drept al coloanei vertebrale pana la T4 unde face o crosa anterior pe
deasupra pulmonului drept-se varsa in vena cava superioara

Raporturi:a ) p a r t e a a s c e n d e n t a a v e n e i a z y g o s -

anterior:-esofagul de care o desparte partial un reces pleural interazygoesofagian.-posterior:-coloana

vertebrala (T5-T12), lig. Interpleural , lig. Longitudinal comun anterior si aa.intercostale posterioare drepte.-
medial:-este situat ductul toracic-lateral:-nervul mare splanhnic abdominal, pleura si pulmonul drept.

b) crosa-face un arc cu concavitatea inferior pe deasupra radacinii pulmonului drept.-medial:-esofagul,

traheea, nv.vag drept-lateral:-pleura si pulmonul drept.Cele 2 portiuni ale venei azygos lasa o amprenta ca
un sant pe fata mediala a pulmonului drept.

Colectoareleprimele vene intercostale, esofag, bronsica dreapta, pericard, mediastin. In vena azygos se
mai deschid si venele hemiazygos si hemiazygos accesorie.

2.VENA HEMIAZYGOS

Traiect:-urca pe flancul stg al CV pana la T7.Se varsa in vena azygos.-incruciseaza fata ant a CV

Raporturi:-anterior:-aorta descendenta toracica si esofagul-medial:-canalul toracic-lateral:-nv.

Splanhnic mare stg.

Colectoarele:1.parietale-vv. i.c. VIII-XI2.viscerale-ram. Esofagiene stg si mediastinaleLa origine, ea

se anastomozeaza cu vena renala stg. (anastomoza cavo-cava)
 111. Topografia ductului toracic în mediastinul posterior.

112. Topografia n. vag drept în cavitatea toracică.

Nervul vag drept strabate apertura toracica superiora si ajunge in mediastinul superior lateral de trahee si
posterior de vena brahiocefalica dreapta si de vena cava superioara. Trece medial de crosa venei azigos apoi
posterior de pedunculul pulmonar drept si ajunge la marginea laterala a esofagului. Insoteste esofagul in
mediastinul posterior si traverseaza hiatusul esofagian al diafragmei pe fata posterioara a esofagului ajungind
in abdomen.
113. Topografia n. vag stâng în cavitatea toracică.
Nervul vag sting patrunde prin apertura toracica superioara in mediastinul superior si ajunge lateral de
crosa aortei. Trece posterior de pedunculul pulmonar sting si ajunge la mediastinul posterior lateral de
esofag. Coboara anterior de esofag si patrunde prin hiatusul esofagian al diafragmei in abdomen.
Da ramura- nervul laringeu recurent sting, la nivelul crosei aortice. Da ramuri traheale,esofagiene, se
termina in laringe prin nervul laringeu inferior

114. Topografia porţiunii toracice a esofagului, structurile anatomofiziologice,

însemnătatea practică.
Partea toracica a eofagului se imparte in segmentele:
Superior- pina la arcul aortei mediastin superior
Mediu- intre arcul aortei si bifurcatia traheii
Inferior- bifurcatia traheii pina la vertebrele T11

In segmentul superior al mediastinului posterior (T2-trahee)- deviaza spre stinga, partea ant. a
esofagului contacteaza cu nervul recurent laringeu sting, artera carotida comuna stinga. Partea post.
contacteaza cu coloana vertebrala, intre CV si esofag –tesut celular lax cu ganglioni limfatici. In dreapta este
acoperit de pleura mediastinala.
In stinga pe marginea laterala a esofaglui oblic trece ductul toracic, artera subclava stinga.
In segmentul mediu la nivelul vertebrei T4 , partea anterioara a esofagului contacteaza cu arcul aortei,
ma jos bifurcatia traheii, bronhul sting, ganglioni limfatici de bifurcatie. Posterior de esofag-ductul toracic,
coloana vertebrala. Stinga, posterior- partea descendenta a aortei. Dreapta, posterior-nervul vag, mai
posterior –vena azigos.
 In segmentul inferior sint principale corelatiile esofag-aorta. Se pot manifesta: a) E. si A. situate
aproapte paralel; b) E. fomeaza o curba pronuntata, se situeaza la stinga de A.
Anterior esofagul contacteaza cu pericardul, plexul esofagian anteroinferior, format de nervul X sting.
Posterior se afla aora cu plexul aortal. Mai sus de vertebrele T8-9 peretele sting al esofagului contaceaza cu
aorta.intre organele date trec arterele esofagiene, de la aorta. In dreapata esofagului- nervul vag drept,
peretele drept contacteaza cu pleura mediastinala dreapta. Pleura mediastinala stingaacopera segmentul
inferior al esofaguluiin caz de devier pronuntata a lui spre stinga.
Esofagul are flexuri in plan sagital si frontal. La nivelul vertebrelor T3-4- este maximal la la stinga; T5-
inclinat spre dreapta pina la T10, apoi spre stinga (a II flexura). Flexurile sagitale ( le repeta pe cele ale CV)
1)la nivelul T4-5; 2) T8-9.
E. are 3 stenoze 2 dilatari. Stenozele:a) esofagul vine in contact cu aorta( la nivelul bifurcatiei traheii);
b) in orificiul esofagian al iafragmului
O dilatare – mai sus de arcul aortei (corespunde lungimii portiunii toracice a traheii); II dilatare- intre
stenozele a) si b).
Vascularizatia: segm. Superior-art. Tiroida inferioara, segm.mediu-ram. Bronhiale ale portiunii toracice
ale aortei, at. Intercostale I-II;segm. Inf.art intercostale depte II-VI.
Retelele venoase intraviscerale: 1) capilara subepiteliala 2) in grosimea membranei mucoase 3) rete
ubmucoasa 4) retea adventitiala/ externa . reflexul venos sistemul azigos, anastamoze cu venele
diafragmului- in sistemul venei cave inferioare, vasele venoase ale esofagului servesc jalon de legatura intre
3 sisteme venoase bazale ( VCS, VCI si vena porta)
Inervatia 1/3 superioara- nervul laringeu drept, 1/3 medie- nervul vag; 1/3 inferioara nervi vagi. Nv X
sting- plexul anterolateral, drept- posterolateral. Plexurile linga diafragm formeaza trunchiuri vage anterior si
posterior.

115. Topografia porţiunii toracice a aortei.

Este situata in mediastinul posterior. Incepe la nivelul vertebrelor T4, la nivelul diafragmului se
prelungeste cu aortaa abdominala. Partea toracica a aortei este situata pe partea stinga de linia mediana. Pina
la T8 aorta este situata pe suprafata laterala stinga a coloanei vertebrale, mai jos- pe suprafata anterolaterala
stinga a corpurilor vertebrelor.
Intre T4 –T6 este situata posterior si in stinga de esofag. Peretele ei anterior contacteaza cu hilul
pulmonar sting, nerul vag sting. Posterior- venele intercostale si hemiazigos.
Lateral-ramurile ganglionilor trunchiului simpatic.semicircumferinta stinga a aortei e acoperita de pleura
mediastinala in apropierea peretelui ei posterodrept se afla ductul toracic.
De la vertebra T9 la T10 : peretele antero-drept contacteaza cu esofagul; postero-drept- cu ductul toracic.
Nevul X intre aorta si esofag. Posterior-coloana vertebrala, vena hemiazigos. Pleura mediastinala stinga in
portiunea inferioara trece intre aorta si esofag acoperind peretele respectiv al aortei.
 116. Topografia porţiunii toracice a trunchiului simpatic.

117. Coarctaţia aortei – noţiune, localizarea, colaterale arteriale.

Coarctatie de aorta este un defect congenital caracterizat de stenozarea si ingustarea aortei in orice punct
situat intre crosa aortei si bifurcatia acesteia. Stenoza, de obicei se situata cu 1-2 cm mai jos de locul unde
incepe artera subclaviculara stinga.
Coarctatia de aorta este localizata, de cele mai multe ori in apropierea unei leziuni congenitale, dar poate
fi, rareori, dobandita in urma unei disectii aortice cauzata de trauma.
Calea de acces-toracotomia laterala, stinga, cu rezectia coastei IV.zona coarctatiei se denuteaza prin
deplasarea plaminilor si si incizia pleurei mediastinale. Partea stenozata se separa, pe cele vecine se aplica
garouri elastice.Se disca lig. arteriosum. Pe aorta superior si inferior de stenoza se aplica pense hemostatice;
un sector vascular cu lung. De 2-3 cm se excizeaza. Se aplica anastamoza vasculara terminoterminala.

118. Canalul arterial persistent (Botallo) – noţiune, modificările de circulaţie

sangvină.
Ductul arterial uneste trunchiul pulmonar cu portiunea incipienta a aortei descendente. El are o lungime
de 2-3 mm. peste 2-3 zile dupa nastere ductul devine gol, peste 6luni- se inchide- transformindu-se in lig.
Arteriosum. Rolul CAP în perioada vieţii intrauterine este de a deriva sângele oxigenat matern (provenit din
circulaţia placentară direct în ventriculul drept), prin artera pulmonară spre aortă, de unde trece în circulaţia
sistemică. Ea ocoleşte deci plămânii, care nu respiră în această perioadă.
Daca persista dupa nastere- in timpul sistolei singele din aorta patrunde in trunchiul pulmonar, ceea ce
duce la amestecarea singelui arterial cu venos, complicind lucrul ventriculuui drept al cordului.
 119. Argumentaţi proiecţia valvelor cordului pe peretele toracic şi punctele de
auscultaţie.

Clasificarea zgomotelor cardiace

Cei mai mulţi autori împart zgomotele cardiace în:
 zgomote sistolice: zgomotele I şi II.
 zgomote diastolice: zgomotele III şi IV.
Zgomotul I este un zgomot de tonalitate joasă, grav, mai lung decât zgomotul II, care marchează
începutul sistolei ventriculare;
Zgomotul II marchează sfârşitul sistolei ventriculare şi începutul diastolei;
Zgomotul III este un zgomot produs în diastola ventriculară, faza de umplere rapidă, fiind generat de
relaxarea musculară şi componenta hemică;
Zgomotul IV se produce la finalul umplerii ventriculare, când atriile sunt în sistolă, dar nu este generat
de contracţia atrială, care este prea slabă pentru a genera un zgomot;

METODE DE ASCULTAŢIE A ZGOMOTELOR CARDIACE.

 directă – punând urechea pe torace
 indirectă – cu stetoscopul
Focarele sau ariile de ascultaţie clasice sunt:
Focarul mitral – localizat în spaţiul 5 intercostal stâng, la întâlnirea cu linia medioclaviculară.
Focarul tricuspidian - spaţiul 4 intercostal, parasternal dreapta sau mediosternal, la baza apendicelui
xifoid
Focarul aortic - spaţiul 2 parasternal drept
Focarul pulmonar - spaţiul 2 parasternal stâng
Focarul Erb - în spaţiile 3–4 intercostal, parasternal stânga – pentru valva mitrală
În focarele de la vârful inimii, mitral şi tricuspidian se aude mai bine zgomotul I, iar în cele de la baza
inimii se aude mai bine zgomotul II.
Se recomandă ca ascultaţia inimii să se facă într-o anumită ordine, existând mai multe recomandări în
acest sens, cea mai cunoscută fiind “ secvenţa de ascultaţie Braunwald”:
– spaţiul 2 ic. drept
– carotida dreaptă
– carotida stângă
– spaţiul 2 ic. stâng
– marginea stângă /dreaptă a sternului
 – apendice xifoid
– apex – linia axilară stângă

120. Argumentaţi din punct de vedere anatomic inciziile raţionale în mastita

purulentă şi flegmonul retromamar.

Abcesele in glanda mamara pot fi: subcutanate (antemamare), intralobulare(intramamare), profunde

(retromamare).mastita apare in alaptare in cauza excitatiilor mecanice si a sporirii presiunii in ducturile
galactofore.
Procesul purulent trebuie deschis imediat. E precedat de narcozain abcese ante-/intramamare se fac incizii
radiale , nu se lezeaza areola mamara pigmentata. Se examineaza colectiile purulente, se form. O cavitate,
cavitatea se dreneaza cu bride de cauciuc, se tamponeaza cu tifon.glanda mamara se pune in pozitie initiala,
se sutureaza.

121. Particularităţile anatomo-clinice în puncţia cavităţii pleurale în caz de

hidrotorax.
Este un sindrom, caracterizat prin acumulare de transudat în cavitatea pleurală.
Transudat numim lichidul neinflamator, neinfectat
Examenul obiectiv
Palparea cutiei toracice:
1.Din partea afectată cutia toracică este mai rigidă
2.Diminuarea sau lipsa completă a freamătului vocal (în dependenţă de cantitatea
lichidului) în zona corespunzătoare colecţie
Percuţia plămînilor
În colecţiile mai mari (400-800 ml) se percepe o zonă de submatitate sau de matitate la baza
hemitoracelui afectat
Auscultaţia plămînilor
Se determină murmur vezicular brusc diminuat pe toată întinderea zonei mate sau lipsa completă a
respiraţiei înaceastă regiune (în dependenţă de cantitatea de lichid)
Loc de punctie:
- in cazul colectiilor libere din pleura → punctie in spatiul VIII intercostal pe linia axilara posterioara;
- se evita regiunea cardiaca, varful axilei şi portiunea toracala de sub coasta IX (risc de patrundere in
peritoneu).
Tehnica propriu-zisa:
- dezinfectie a regiunii cu tinctura de iod;
- anestezie strat cu strat (inclusiv pleura);
- se asteapta 10-15 minute instalarea efectului.Pentru majoritatea pacientilor este inutila realizarea
anesteziei daca punctia se realizeaza cu ace de punctie obisnuite
- reperare cu varful indexului a marginii superioare a coastei ce delimiteaza inferior spatiul intercostal
respectiv;
- cu acul montat la seringa, sau cu un robinet cu 3 cai interpus intre ac si seringa (daca se doreste
evacuarea colectiei lichidiene ),se patrunde brusc, perpendicular, prin piele, razand cu marginea superioara
a coastei; se strabat apoi muşchii intercostali (I 3 cm grosime), fascia endotoracica şi pleura parietala;
- aspirare de lichid,20-30 ml pentru analiza biochimica, bacteriologica, citologica;
- in cazul punctiei terapeutice evacuatorii: ataşare la acul de punctie sau trocar,prin intermediul
robinetuluicu trei cai dupa inchiderea lui, a unui tub de dren racordat la un recipient de colectare (drenaj tip
Béclère, cu capatul distal al tubului de dren plasat in recipientul de colectare sub un nivel de lichid, pentru a
preintampina aparitia pneumotoraxului iatrogen), eventual drenaj aspirativ;
- se vor evacua maxim 1500 ml de lichid pleural intr-o sedinţă terapeutică.
 - închiderea robinetului si retragerea acului, masare a locului de punctie cu tampon de alcool, pansament
steril.
- eprubetele cu lichidul recoltat ,etichetate corspunzător ,se vor transporta la laborator
- se îndepartează materialele folosite

122. Particularităţile anatomo-clinice în puncţia cavităţii pleurale în pneumatorax,

locul de predelecţie, stratigrafia.
Repere pentru punctie:
Procesele spinoase ale vertebrelor
Virful scapulei( coasta VII)
Reliefuri musculare
Spatii intercostale
Loc de punctie:
Punctia se face in spatiul II sau III p linie medioclaviculara In pneumotorax. Se introduce un ac gros în
spaţiul pleural prin spaţiul intercostal II, anterior. Dacă pe ac iese o cantitate mare de aer după puncţie,
diagnosticul este confirmat.
Se folosesc ace lungi, groase unite cu seringa printr-un tub de cauciuc.
Punctia se efectueaza cu anestezie locala.
Acul se introduce pe marginea superioara a coastei ca sa se lezeze vasele, nn. Intercostali. Directia acului-
perpendicular; adincimea punctiei- 3-4 cm. dupa punctie acul se indreapta in sus parallel cupolei
diafragmului
La aspiratia aerului se aplica o pensa hemostatica pe tubul de cauciuc pentru a evita pneumotoraxul.

123. Tipuri de pneumotorax în traumatismele toracelui şi caracteristica lor.

După modul de producere al pneumotoraxului
 Pneumotorax traumatic /Hemopneumotorax posttraumatic

 Pneumotorax iatrogen (cateter subclavicular, puncţie pleurală, biopsie pleurală, biopsie

hepatică percutană, ventilaţie mecanică cu presiune pozitivă)

 Pneumotorax spontan:primar sau secundar

După modalitatea de acumulare a aerului în cavitatea pleurală:

 Pneumotorax închis

 Pneumotorax deschis

 Pneumotorax compresiv (cu supapă, su ocant, sub tensiune)

După calitatea anterioară a cavităţii pleurale în care se produce pneumotoraxul:

 Pneumotorax total
 Pneumotorax parţial (în pleură anterior sim izată)

Pneumotorax deschis - plaga penetranta toracica – aerul patrunde intrapleural colaband pulmonul pana
la egalizarea celor doua presiuni
Pneumotoraxul compresiv este pneumotoraxul la care presiunea este pozitivă în interiorul spaţiului
pleural pe toată durata ciclului respirator.
 Pneumotorax inchis – dupa penetratia toracelui comunicarea cu exteriorul se inchide rapid iar
presiunea intrapleurala ramane < decat presiunea atmosferica

124. Particularităţile anatomo-clinice în puncţia cardiacă, punctele de predelecţie.

Pericardiocenteza consta din patrunderea cu un ac in cavitatea pericardica, care transforma din spatiul
virtual in cavitatea reala, prin acumularea sangelui sau lichidului de transsudatie (trecere a plasmei din sange
in tesutul interstitial sau intr-o cavitate naturala a organsimului).
Acest tip de punctie se executa in cazurile in care intre foitele pericardului se acumuleaza lichid ca urmare
a inflamatiei, transsudatiei sau hemoragiei.Din cauza ca pericardul este inextensibil, lichidul acumulat
tampeneaza inima si ii ingreuneaza functia, si astfel apare o dispnee accentuata, hipotensiune arteriala.

In functie de scopul punctiei, locul executiei difera:

 in cazul punctiei exploratoare - spatiul V intercostal stang la 6 cm de marginea sternului;
 in cazul in care cantitatea de lichid este mare - spatiul VI-VII la jumatatea distantei dintre linia
axilara anterioara si cea medioclaviculara stanga.Cantatitatea de lichid se poate determina in urma unui
control radiologic;
 in cazul punctiei evacuatoare - la extremitatea apendicelui xifoid, pacientul fiind in pozitie
semisezand
 des: Locul de puncţie recomandat este punctul Marfan (situat în unghiul format de apendicele
xifoid şi rebordul costal stâng – la 0,5 cm în stânga apendicelui xifoid şi la 0,5-1 cm inferior de rebordul
costal stâng

125. Particularităţile anatomo-clinice puncţia pericardiacă, complicaţii.

Incidentele şi accidentele puncţiei pericardice sunt reprezentate de:
- lezarea vaselor mari interne cu apariţia de hematoame
- lezarea unor viscere învecinate (ficat, stomac) cu apariţia semnelor de iritaţie peritoneală
- pneumotorace – prin înţeparea pleurei stângi; în cazul pericardiocentezei cutraversarea accidentală a
pleurei există riscul de contaminare pleurală dacă avemde a face cu o colecţie septică pericardică
-injectarea accidentală de aer în cavităţile inimii cu intenţie de injectare în sacul pericardic
Complicaţiile puncţiei pericardice sunt următoarele:
a) sincopa vagală – cu hipotensiune şi bradicardie; impune aşezarea pacientului în poziţie
Trendelenburg, măsuri de reechilibrare volemică
b) tulburări de ritm cardiac – inclusiv fibrilaţia ventriculară, asistolia – prin puncţionarea
epicardului; necesită retragerea acului
c) hemopericard – prin leziunea unei artere coronare sau puncţionarea unei cavităţi a inimii
- leziune coronariană cu infarct miocardic consecutiv
- contaminarea bacteriană a pericardului – necesită evacuarea colecţiei purulente şi tratament
antibiotic
- supuraţia la locul de puncţie