Lecţia 1

Biserica şi învăţătura ei

1 Timotei 1
Biserica trebuie zidită pe acea învăţătură care proclamă harul pe care ni l-a
oferit Dumnezeu în Hristos, subliniind imperativul ascultării credinţei, dar
atenţionând în acelaşi timp de pericolul pierderii credinţei.

Să înțelegem că nu orice învățătura poate fi pusă la temelia vieții noastre.

Să conștientizăm pericolul real al căderii din credință.

1 Timotei 1:1–2 — Har şi pace de la Dumnezeu Tatăl şi Fiul

1. Este interesant faptul că Paavel Îl numeşte pe Dumnezeu, Mântuitorul nostru şi
Tatăl nostru, iar pe Isus Hristos, nădejdea noastră şi Domnul nostru, atunci când
în mod obişnuit Îi atribuim Domnului Isus Hristos funcţia mântuitoare. Are vreo
semnificaţie lucrul acesta în lumina întregii scrieri?

1 Timotei 1:3–4 — În Efes, ca şi gardian al adevăratei învăţături

2. Cum ai descrie situaţia specifică din Efes şi care ar putea fi corespondentul ei în
bisericile din ziua de azi?
3. Ca să putem vorbi despre o altă învăţătură, trebuie să putem defini foarte clar o
primă învăţătură, sau învăţătura curată. Care este aceasta? Cum ne ajută textele
care urmează să o definim?

1 Timotei 1:5–7 — Adevărata învăţătură se verifică prin roadele ei

4. Ce vrea să spună Pavel afirmând că ţinta poruncii este dragostea? Ar fi, oare,
corect să ne gândim la dragostea de Dumnezeu şi la dragostea de semeni? Cum
justifici răspunsul?
5. În ce fel ne ajută o inimă curată şi un cuget bun să ne raportăm corect la
Cuvântul lui Dumnezeu?

1 Timotei 1:8–11 — Adevărata învăţătură se verifică prin felul în care

întrebuinţează Legea
6. Ce înseamnă a întrebuinţa bine Legea? Conform textului din Romani 3:19–20,
care este rolul Legii? Ce lumină aruncă asupra problemei textele din Romani
3:31; 6:14–16; 7:7–13 şi 10:4?
1 Timotei 1:12–17 — Adevărata învăţătură oferă reabilitare totală în Hristos
7. În ce fel te încurajează faptul că Pavel a fost iertat şi aşezat în slujbă, în pofida
faptului că a fost un hulitor, un prigonitor şi un batjocoritor? Ce fel de pildă ar
trebui să fie viaţa şi experienţa lui pentru tine?

1 Timotei 1:18–20 — Adevărata învăţătură atenţionează de pericolul căderii din

credinţă
8. În text se menţionează faptul că unii, dintre care făceau parte şi Imeneu şi
Alexandru, au căzut din credinţă. Cum se poate cădea din credinţă şi care sunt
implicaţiile acestui fapt? Este oare important să se vorbească despre acest
pericol?
9. Ce ar însemna să te lupți lupta cea bună a credinței, astfel încât să eviți pericolul
căderii din credință?
10. Cum ai putea argumenta din capitolul 1 faptul că Biserica trebuie zidită pe
învăţătura apostolilor, nu pe o altă învăţătură? Cum ar putea fi descrisă
adevărata învăţătură, pentru a putea recunoaşte şi respinge o altă învăţătură?

Verset de memorat
„Porunca pe care ţi-o dau, fiule Timotei, după prorociile făcute mai înainte despre
tine, este ca prin ele să te lupţi lupta cea bună şi să păstrezi credinţa şi un cuget
curat, pe care unii le-au pierdut şi au căzut din credinţă”. (1 Timotei 1:18–19)

Concluzii și aplicații — Biserica și învățătura ei

Relatând convertirea sa, Pavel face o afirmație în 1:16: „Dar am căpătat îndurare,
pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine cel dintâi toată îndelunga Lui răbdare, ca o
pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică” (s.n.).
Trăim vremuri în care bisericile se străduiesc să găsească forme de evanghelizare
relevante pentru societatea contemporană. Simţim nevoia să schimbăm forma de
închinare, de predicare, muzica din biserică, toate ca să fim „relevanţi”, spunem noi,
ca să atragem mai mulţi tineri în adunările noastre. Este adevărat că vremurile se
schimbă, dar relevanţa noastră în mărturie nu trebuie căutată prin adaptarea formelor
de nici un fel, ci prin mărturia unor vieţi transformate de puterea Evangheliei lui
Hristos. Degeaba inventăm forme relevante care să atragă oameni la evenimente
creştine, dacă, după ce i-am atras şi după ce intră între noi, realizează că au venit în
prezența unor oameni neatinşi şi netransformaţi de puterea lui Dumnezeu, pe care o
cântă cu tot mai mulţi decibeli în difuzoare şi poate cu jocuri de lumini şi cu vorbiri
bine ticluite. Ceea ce doresc şi trebuie să vadă oamenii este că, din hulitori,
prigonitori şi batjocoritori, „am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în
noi cei dintâi toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în
urmă, ca să capete viaţa veşnică” (1:16s.n.). Vieţile atinse de Evanghelia lui
Hristos, care este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede, atât
de sub consecinţele păcatului, cât şi de sub puterea păcatului, sunt cea mai bună
reclamă pentru Hristos şi pentru Evanghelie, în timp ce vieţile netransformate, ale
celor care ne numim creştini, sunt cea mai mare piedică în mântuirea altora. „Ţinta
poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun şi dintr-o
credinţă neprefăcută” (1:5). Or, numai învăţătura curată, împuternicită de Duhul
Sfânt, poate transforma viaţa. „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai
tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi
duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii. Nici o făptură nu
este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care
avem a face” (Evrei 4:12–13).