Concluzie : In ciuda progreselor inregistrate, libertatea economica in sectorul monetar si

in cel financiar ramane semnificativ mai redusa decat in Europa si usor sub media la nivel mondial.

Legea economică este expresia teoretică, abstractizată a unor raporturi esenţiale,

cauzale, funcţionale din interiorul fenomenelor economice, ca şi dintre acestea, raporturi
caracterizate printr-o relativă constanţă si repetabilitate în cadrul unor condiţii date.
, obiectul cunoaşterii legilor economice îl constituie fenomenele economico-sociale
care rezultă din întrepătrunderea unor acte individuale, raţionale şi voite. Legile economice au
specificitatea că acţionează prin intermediul oamenilor, aceasta presupunând existenţa
anumitor scopuri. În sfârşit, legile economice acţionează numai în anumite condiţii. Schimbarea
acestor condiţii, este un fapt care stă în puterea omului, care modifică şi forma de manifestare şi
consecinţele acţiunii legilor economice.
Pentru desfăşurarea unei activităţi economice raţionale şi eficiente, capabile să satisfacă
trebuinţele oamenilor, cunoaşterea şi utilizarea legilor economice are o deosebită însemnătate
atât teoretică, cât şi practică. Dacă am admite că legile economice nu există, atunci măsurile şi
deciziile de ordin economic ar putea fi adoptate şi realizate la întâmplare, ceea ce ar duce la un
grad mare de incertitudine a consecinţelor acţiunii lor. Legile economice ne informează mai mult
sau mai puţin asupra consecinţelor probabile ale unui anumit fenomen economic sau ale unei
anumite măsuri legislative, iar aproximarea va fi cu atât mai exactă cu cât condiţiile reale se vor
apropia mai mult de cele ipotetice pentru care legea a fost formulată. Legile economice ne permit
în acest mod să prevedem tendinţele, liniile de conduită probabilă pe care agenţii economici le
pot adopta în condiţiile economiei de piaţă. Mai mult, ţinând seama de faptul că legile economice
acţionează numai în anumite condiţii date, agenţii economici pot crea câmpul de acţiune al unei
legi sau alteia, potrivit intereselor lor, evitând astfel efectele negative şi stimulându-le pe cele
pozitive.
Legile economice nu sunt ireconciliabile cu libertatea individului, ci, dimpotrivă, sunt
rezultatul acesteia; ele nu sunt altceva decât raporturi care se stabilesc între fiinţe libere, libertăţi
condiţionate doar în raporturile lor cu celelalte fiinţe, ca şi raporturile cu mediul natural.
Conceptul de libertate economica se prezinta ca un concept juridic amplu ce cuprinde mai multe
valente toate reprezentind manifestari de vointa ale persoanei de a se angaja in raporturi de tip
economic cum ar fi : productie ,schimb,comercializare,distributie,asigurare de servicii, in scopul
obtinerii unui anumit beneficiu, valente ce se regasesc sub diferite forme concrete : libertatea de
asociere, dreptul la munca , libertatea comertului si industrie si libertatea de intreprindere. Toate
aceste valente concureaza la ediciarea unui concept autonom , acela de libertate economica.
Libertatea este vazuta ca independenta fata de vointa arbitrara a altuia devenind astfel o stare
sociala caracterizata prin reducerea la minim a constringerii la care este supus omul de catre
ceilalti.
O prima precizare se refera la cea dintii component de baza a libertatii economice-liberul acces
la o activitate economica. Liberul acces la o activitate economica se refera la capacitatea oricarei
personae , fizice ori juridice, de a deveni participant activ la viata economica , desemnind atit
activitati comerciale cit si activitati industrial. Cea de-a doua component a libertatii economice,
libera initiative , vazuta ca un sinonim al libertatii de intreprindere vine sa completeze liberul
acces la o activitate economica si vizeaza , in concret, libertatea oricarei personae de a crea o
intreprindere si de a o exploata potrivit scopului sau.
Raportul componetelor normative ale libertatii economice la principiul pluralismului impus de
art.8 din Constitutie, care impune in primul rind un pluralism categorical, un pluralism ce trebuie
sa caracterizeze societatea la toate nivelele sale, si deci impune si pluralismul economic, conduce
la o singura concluzie: libertatea economica priveste toti participantii din sfera economica, adica
atit persoana fizica , dar mai ales persoana morala.
Continutul libertatii economice.
Primul pilon al libertatii economice ca drept fundamental este constituit de accesul liber al
persoanei la activitatea economica. Analiza acestui concept trebuie sa priveasca in primul rind
lamurirea notiunilor de acces liber si activitatea economica , iar in al doilea rind implicatiile
exercitarii conceptului in sine de acces liber la o activitate economica.

Accesul liber.
Accesul liber presupune posibilitatea de a intra intr-un cadru preexistent in urma exercitarii unei
alegeri voluntare si constiente ce tine de esenta notiunii insesi de libertate.
Activitatea economica reprezinta o activitate umana ce urmareste satisfacerea nevoilor de
consum ale individului,prin dobindirea de bunuri material si servicii necesare acestuia ,
cuprinzind atit activitatile comerciale cit si cele industrial.
Exercitarea liberului acces la o activitate economica presupune o concretizare juridical a optiunii
persoanei de a participa la sfera activitatilor de natura economica furnizata de dreptul pozitiv,
deoarece ecest exercitiu se poate face numai in conditiile legii. Astfel, orice persoana se va
constitui ca participant economic active in formele legale si va putea desfasura acele tipuri de
activitati prevazute de lege.
Insa ,orice activitate economica este guvernata de anumite legi economice , care au o
determinare istorica si sunt specific fiecarei tari.
Legile economice sunt caracterizate prin :
1. Legea economica sugereaza doar idea de relatii constante intre anumite fapte, acte
si comportamente economice;
2. Raporturile dintre respectivele fapte sunt necesare, numai daca anumite conditii
prealabile sunt indeplinite;
3. Legea economica sugereaza doar idea de relatii constante intreanumite fapte, acte
si comportamente economice;
4. Unii specialisti vad in legile economice tendinte, ele comportand unele exceptii fata de
cele naturale;
5. Legile economice nu sunt legi juridice;

Prin esenta lor legile economice nu limiteaza libertatile si initiativa oamenilor.

Precizarea continutului legilor economice se poate face prin delimitarea relatiilor profunde,
durabile dintre actele si faptele economice de cele aparente si relativ intamplatoare.
Legile economice nu se identifica cu legile adoptate de organismele legislative intr-un stat de
drept, ele nu sunt legi juridice. Deci delimitam ca legea economică-reflectă legăturile generale,
esenţiale, necesare, relative si stabile ale fenomenelor şi proceselor economice.

Capitolul 2
Analiza temei
Analizind pasaje din deciziile Curtii , se impun citeva precizii importante :
-nebeneficiind de valoare constitutional inainte de revizuire, libertatea economica exprimata sub
forma dreptului persoanei de a allege si desfasura o activitate comerciala era afirmata de catre
Curte ca un simplu drept subiectiv a carui sfera de exercitiu putea si trebuia fi stabilita doar de
legiutor;
-aceasta exigent impusa legiuitorului era dictate de valoareaa dreptului persoanei la libera
initiativa.
Intr-o definitie aproximativa, s-a apreciat ca libertatea de intreprindere presupune posibilitatea
oricarui individ de a allege liber o activitate economica care sa-I permita obtinerea mijloacelor
de subzistenta , de a se instala creind sau dobindind o intreprindere si de a exercita astfel suveran
activitatea economica aleasa.
Libertatea de a intreprinde se manifesta ca libertatea de a crea o intreprindere si ulterior ca
libertatea de exploatare. Considerind ca libertatea de a intreprinde, care nu este nici generala nici
absoluta, se exercita in cadrul regulilor instituite de lege .
Libera initiative presupune posibilitatea pentru orice persoana de a se erija in participant active la
viata economica in modalitatea considerate ca fiind cea mai adecvata , utilizind mijloacele
juridice pe care le are la dispozitie pentru punerea in aplicare a unei anumite politici.
Am putea afirma ca libera initiative consta in libertatea oricarei personae de a nu fi impiedicata
ini vointa de a interactiona din punct de vedere economic , pentru a realize si a duce la bun sfirsit
proiecte de natura economica pentru atragerea unui scop proxim, cresterea patrimoniului.
Astfel, libera initiative , direct sau indirect , se constituie intr-un soclu al cvasi-totalitatii
activitatilor creatoare din spatial economic. Numai prin exercitarea liberei initiative , numai
intreprinzind , s-ar putea spune , ca omul economic se dezvolta, se realizeaza si isi exprima
concret potentialul economic , intr-un cadru concurential si asumindu-si riscuri specific , in
vedere atingerii finalitatii propuse.

Deci se pune intrebarea : Poate fi restrins exercitiul libertatii economice?

Raspunsul la aceasta intrebare de baza nu poate fi decit unul afirmativ. ART.53:”Restringerea
exercitiului unor drepturi sau al unor libertati” Acest articol instituie
obligativitatea unumite conditii pe care trebuie sa le indeplineasca restringerea exercitiului unui
anumit drept fundamental sau a unei anumite libertati fundamentale rezultind explicit sau
implicit din Constitutie.
Deci concluzia ar fi ca exercitiul libertatii economice poate fi restrins in anumite cazuri printr-o
interventie direcita insa numai in strinsa corelatie si respectind conditiile impuse de art53.
Alta intrebare ar fi : “Cine poate restringe exercitiul libertatii economice?”
Singurul care poate restring exercitiul libertatii economice poate fi statul.
Avind in vedere component de baza ale libertatii economice determinate anterior si anume
liberul acces la o activitate economica si libera initiative , se impune precizarea ca posibilitatea
restringerii acestui drept fundamental implica automat si posibilitatea restringerii celor doua
component ale sale. Astfel rezulta ca in anumite situatii poate fi ingradit de catre stat accesul
liber al persoanei la exercitiul anumitor activitati, fie libertatea de a intreprinde a acestora.

LIMITELE RESTRINGERII ECERCITIULUI LIBERTATII ECONOMICE Un

al doilea aspect important ce necesita anumite precizari se refera la limita pina unde poate merge
statul prin intermediul legislatorului in momentul restringerii exercitiului libertatii economice.
Intinderea libertatii de interventie a legislatorului poztiv este stabilita de catre textul art.53 din
Constitutie.
Norma juridical poate servi drept fundament limitarii libertatii economice, avind in vdere
implicatiile rezultate din caracterul normativ, care impune statul de drept ca principiu
constitutional al statului, si trebuie sa respecte anumite principia care vizeaza acordarea unui
maximum de securitate juridical indivizilor si anume: previzibilitatea si accesibilitatea.
De asemenea orice ingerinta adusa libertatii economice prin masuri legislative concrete trebuie
justificaata de un obiectiv legitim si general.

CAPITOLUL 3
Probleme si Solutii
Problema libertatii economice ar fi cea ca ea poate fi limitata de catre stat .
Deci in diferite situatii activitatea poate fi ingradita de catre stat , fie accesul liber al persoanei la
exercitiu anumitor activitati, fie libertatea de a intreprinde a acestora.
Insa orice restringere a exercitiului libertatii economice trebuie facut fara discriminare , fapt ce
prevede urmatoarele : o lege prin care s-ar limita accesul la anumite activitati economice sau prin
care s-ar obstruction posibilitatea de alegere libera a unei activitati economice ori prin care s-ar
interzice posibilitatea de instalare si de a exercita astfel activitatea aleasa , va fi
neconstitutionala.
Concluzionind, putem afirma ca exercitiul libertatii economice poate fi restrins de catre puterea
publica , garant al intereselor generale si guardian al libertatilor tuturor, insa numai respectind
principiile statului de drept , democratic .

Garantarea si protejarea libertatii economice la nivelul palierului cel mai inalt in ierarhia
normative interna constituie in primul rind o recunoastere deosebita a acestui drept in ansamblul
interrelational actual, iar in al doilea rind , ca effect direct al importantei acesteia , o modalitate
superioasa de asigurare protectiei sale juridice impotriva unor eventuale atingeri , mai ales
impotriva puterii publice.
Textul constitutional prin care libertatea economica este ridicata la rang de principiu
constitutional si mai nou , drept fundamental , garanteaza doar generic aceasta libertate, fara a
preciza si mecanismele concrete care se poate realize protectia efectiva a acesteia.
Totusi , insasi faptul garantarii la nivel constitutional a libertatii economice constituie un aspect
foarte important deoarece creeaza astfel un drept la protective pentru titularii acestei libertati
impotriva acctivitatii care ar putea sa –I obligatie corelativa pentru stat de a crea si asigura
mijloacele juridice concrete necesare protejarii acesteia.

Concluzie
Sintetizind cele prezentate anterior , se poate afirma ca libertatea economica trebuie inteleasa ca
o libertate-eutonomie ce implica relatia individului cu puterea publica, astfel incit celei de-a doua
ii incumba o serie de obligatii positive si negative specific in acest raport si anume de
neimixtiune , de stabilire a cadrului general de exercitiu al libertatii , de promovare, garantare si
protejare a acesteia prin intermediul pirghiilor dreptului.
Tinind cont de denumirea articolului - libertatea economica si legile economice – consecinta
directa rezida in necesitatea analizarii conceptului de libera initiativa prin raportare la
manifestarea sa in spatial strict economic.
In concluzie la fel se poate spune ca exercitiul libertatii economice poate fi restrins , in anumite
cazuri , printr-o interventie directa , insa numai in strinsa corelatie si respectindu-se anumite
conditii.
Deci chiar daca este prevazuta libertatea economica respectindu-se anumite legi economice ,
statul poate sa se implice , el fiind capabil sa restringa exercitiul libertatii economice.
Chiar daca este prevazuta si libertatea comertului , libertatea antreprenorului si altele , aceasta
libertate nu este una absoluta deoarece statul detine puterea in final caci numai el prin diferite
norme juridice poate sa se implice in orice tip de activitate.
Desi legile economice nu limiteaza libertatile si initiative oamenilor, subiectul economic isi
exercita interesele sale numai in raport cu ceea ce este necesar si posibil , respectind anumite
legi.